Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei (art. 583 ncpp).

La data de 09.11.2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia, sub număr de dosar 1914/310/2020, cererea formulată de SP, în contradictoriu cu persoana condamnată FV, în conformitate cu art. 96 al. 2 Cp. art. 57, al. rap. la art. 49 al. 2 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la art. 65 alin. 3 din Legea 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune şi art. 14 ind. 64 alin. 5 din H.G. nr. 1079/2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune cu modificările şi completările ulterioare, prin care a fost sesizată Judecătoria Sinaia, în calitate de instanţă de executare, cu privire la neîndeplinirea integrală a obligaţiilor civile de către persoana supravegheată FV.

Sesizării formulate a fost ataşat raportul de evaluare întocmit de consilierul de probaţiune din cadrul SP, prin care se arată că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1/12.01.2016 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul penal nr. 235/310/2015, desființată în parte şi rămasă definitivă la data de 19.12.2016 prin decizia penală nr. 1495/19.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni  închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani (19.12.2016 - 18.12.2020), pentru săvârșirea infracţiunii de înşelăciune, în dauna mai multor persoane vătămate.

Se arată că persoana condamnată a respectat dispoziţiile sentinţei penale de condamnare, s-a prezentat la datele stabilite la sediul SP, a prezentat documentele solicitate şi a coloborat cu consilierul de probaţiune manager de caz, în vederea respectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse de instanţa de judecată.

Menţionează că persoana supravegheată  a dus la îndeplinire măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin.1 Cod penal, precum şi obligaţiile prev. de art. 93 alin. 2 lit. b şi alin. 3 Cod penal adoptând un comportament de conformare pe durata termenului de supraveghere.

Referitor la factorii protectivi, sunt identificaţi: conştientizarea pe parcursul procesului de supraveghere a consecinţelor comiterii de fapte penale şi adoptarea unui comportament prosocial; implicarea, în funcţie de oportunităţi, în activităţi lucrative care îi asigură un anumit venit financiar, îndeplinirea obligaţiei de a urma un program de reintegrare socială şi de a efectua muncă în folosul comunităţii

Au fost identificaţi factori de natură să accentueze dezvoltarea unui comportament infracţional, constând în situaţia financiară percară, relaţionarea cu persoane predispuse la comiterea de fapte antisociale, implicarea în practicarea jocurilor de noroc.

Condamnatul FV, prezent în instanţă, a depus la dosar dovezi privind plata parţială a sumei de 2.000 lei către partea civilă MI din totalul pretenţiilor în sumă de 4.200 lei, 407,10 euro către partea civilă SC din totalul pretenţiilor în sumă de 2.100 euro şi 386,79 euro către partea civilă CD din totalul pretenţiilor în sumă de 4.202 euro la care a fost obligat prin hotărârea judecătorească de condamnare.

La înregistrarea pe rol a sesizării instanţa a solicitat Compartimentului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Sinaia să se ataşeze sentinţa penală nr. 1/12.01.2016 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul penal nr. 235/310/2015, fiind comunicate aceste relaţii (file 11-20) ; s-a mai dispus emiterea unor adrese către Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova, de unde s-a comunicat răspuns (file 94-96),  la Primăria or. Sinaia - Serviciul de Taxe si Impozite, fiind anexat răspuns (fila 83), către unități bancare, fiind anexate răspunsuri (file 85-92, 98-105, 108-114).

Analizând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul probelor administrate şi al dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa  reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1/12.01.2016 pronunţată în dosarul penal nr. 235/310/2015 al Judecătoriei Sinaia - desfiinţată în parte şi rămasă definitivă la data de 19.12.2016 prin decizia penală nr. 1495/19.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală si pentru cauze cu minori si de familie  (f 11-21) – inculpatul FV  a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni  închisoare pentru săvârșirea infracţiunilor de înşelăciune, în dauna mai multor persoane vătămate.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

 - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Prahova;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei sau orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

- să nu părăsească teritorial României, fără acordul instanţei.

Pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul prestează o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile la Primăria or. Sinaia.

În baza art. 66 alin. 1 lit. g C.pen. i s-a interzis inculpatului pentru o perioadă de 3 ani dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale, în condițiile art. 68 lit. b C.pen.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă IC în şedinţa publică din 19.09.2016.

S-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciile părţilor civile IC, PC, Şupeală ID, TI, IT, PM, TM, CC, CN, NI, GA şi ZC.

A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei, care nu sunt contrare prezentei decizii. 

SP a formulat prezenta sesizare în baza art. 49 alin. 2  din Legea nr. 252/2013, coroborat cu art. 94 alin. 4 lit. c Cod penal si art. 582 alin. 2 Cod pr. penală cu privire la neîndeplinirea integral de către condamnat a obligaţiilor stabilite prin hotărâre,  prev. de art. 93 alin. 5 Cod penal dispuse in sarcina lor prin hotărârea judecătorească anterior menţionată - în vederea aplicării disp. art. 96 alin. 2 Cod penal.

Art. 583 alin.2 Cod proc. penală prevede: „ dacă, până la expirarea termenului prevăzut de art. 93 alin.5 din Codul penal, condamnatul nu a respectat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probaţiune competent sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării acesteia. Sesizarea poate fi făcută şi de procuror, de consilierul de probaţiune sau de partea interesată, până la expirarea termenului de supraveghere”.

Art. 96 alin.2 Cod penal dispune: „ dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa revoca suspendarea şi dispune executarea pedepsei, afară de cazul în care persoana dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească ”.

În analiza prezentei cauze se vor avea în vedere considerentele Deciziei nr. 718/2015 a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 din Codul penal din 1969, care se aplică, pentru identitate de raţiune, şi actualei reglementări a instituţiei revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru neexecutarea integrală a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, textul având o reglementare relativ identică.

Curtea  a constatat că, potrivit doctrinei, suspendarea condiţionată a executării pedepsei reglementată de Codul penal din 1969 ca măsură de individualizare a reacţiei penale, constă în suspendarea, pe o anumită durată denumită termen de încercare, a executării pedepsei aplicate cu obligaţia pentru condamnat de a avea o comportare corectă în tot acest timp. Astfel, suspendarea condiţionată a executării pedepsei este o măsură de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea îndreptării condamnatului şi pe punerea lui la încercare în acest scop, fiind destinată să ducă la realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia. Realizarea măsurii suspendării condiţionate a executării pedepsei nu se reduce la instituirea ei, prin hotărârea instanţei de judecată, ci presupune desfăşurarea raportului juridic special creat prin dispunerea ei raport în cadrul căruia condamnatul trebuie să aibă, pe toată durata termenului de încercare comportamentul care condiţionează realizarea scopului măsurii.

Prin hotărârea de suspendare, condamnatul beneficiar al suspendării este ţinut, potrivit art. 84 din Codul penal din 1969, să-şi îndeplinească obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, având în vedere că art. 81 alin. 5 din acelaşi cod prevede că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare. Caracterul condiţionat şi deci provizoriu al suspendării condiţionate a executării pedepsei durează cât termenul de încercare.

La expirarea acestuia, situaţia se definitivează, în sensul că încetează obligaţia de a executa atât pedeapsa principală, cât şi pedeapsa accesorie şi eventualele pedepse complementare aplicate. Potrivit art. 86 din Codul penal din 1969, dacă persoana condamnată nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării pentru vreuna din cauzele prevăzute în art. 83 şi 84 din Codul penal din 1969, atunci condamnatul este reabilitat de drept, ceea ce înseamnă înlăturarea tuturor consecinţelor condamnării, nu numai a celor penale, dar şi a celor extrapenale, de unde reiese interesul condamnatului de a se îndrepta în cadrul suspendării condiţionate a executării pedepsei, respectând obligaţiile speciale impuse de vechiul Cod penal, şi anume de a nu săvârşi din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi de a îndeplini obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Raportul juridic penal de constrângere, născut ca urmare a săvârşirii infracţiunii între stat, pe de o parte, şi infractor, pe de altă parte, este un raport complex al cărui conţinut îl formează dreptul statului, ca reprezentant al societăţii, de a trage la răspundere pe infractor, de a-i aplica sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită şi de a-l constrânge să o execute, precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate, în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii. Faptul că neîndeplinirea cu rea-credinţă de către condamnatul care beneficiază de suspendarea condiţionată a executării pedepsei a obligaţiilor de natură civilă stabilite prin hotărârea de condamnare atrage pierderea beneficiului suspendării nu schimbă temeiul executării pedepsei, care constă în răspunderea penală a autorului infracţiunii stabilită, ca urmare a finalizării procesului penal, prin hotărârea prin care instanţa a aplicat pedeapsa, ceea ce se schimbă fiind numai modul de executare a acesteia. Prin reglementarea cazului de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzut de dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul Codului penal din 1969 a urmărit descurajarea persoanelor condamnate care beneficiază de suspendarea condiţionată a executării pedepsei de a se sustrage cu rea-credinţă de la executarea obligaţiilor de natură civilă stabilite prin hotărârea de condamnare. În acest sens, sunt exceptaţi de la aplicarea cazului de revocare prevăzut de art. 84 din Codul penal din 1969 condamnaţii care dovedesc că nu au avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 666/27 iunie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală), în care se reţine:

„ În ce priveşte condiţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta se dispune în situaţia în care se reţine o neexecutare cu rea-credinţă a obligaţiilor civile stabilite prin hotărâre până la expirarea termenului de supraveghere. Prin urmare, la soluţionarea sesizării de revocare a suspendării condiţionate a pedepsei, instanţa este chemată să analizeze, pe de-o parte, dacă în cauză este vorba de o nerespectare a obligaţiilor civile impuse prin sentinţa de condamnare, iar pe de altă, în ce măsură neîndeplinirea acestor obligaţii s-a făcut cu rea-credinţă (…).

Reaua-credinţă nu se prezumă şi nici nu este probată doar prin omisiunea plăţii. Simpla neplată a datoriei nu este echivalentă cu reaua-credinţă a debitorilor, ea trebuie dovedită independent de omisiunea plăţii”.

După cum rezultă din dispoziţiile legale sus-menţionate, art. 96 alin. 2 Cod penal condiţionează revocarea suspendării executării pedepsei închisorii de dovedirea existenţei posibilităţilor materiale ale condamnatului şi, implicit, de refuzul acestuia de a executa obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, deşi are aceste mijloace materiale de a le executa. Doar o astfel de conduită relevă, în concret, reaua-credinţă a condamnatului, iar reaua-credinţă, sub aspect penal, presupune existenţa mijloacelor materiale ale condamnatului şi refuzul acestuia de a îndeplini obligaţiile civile la executarea cărora a fost obligat prin hotărârea de condamnare.

În cauza de faţă nu s-a dovedit reaua-credinţă a persoanei condamnate, în condiţiile în care: 

-aceasta nu deţine în proprietate bunuri mobile/imobile urmăribile astfel cum rezultă din adresa nr. 7329/10.03.2021 emisă de U.A.T. Sinaia – Serviciul buget – Birou impozite si taxe (f 83);

-situaţia financiară a condamnatului este una dificilă, veniturile sale nefiind constante, prestând diverse munci ocazionale atunci când este solicitat, având locuri stabile de muncă pe perioade relativ scurte de timp, astfel cum rezultă din adresa nr. 4828/P 772/SCCMMRM/16.03.2021 emisă de Inspectoratul teritorial de muncă Prahova si înscrisurile anexate (f 94-96) si din adeverinţele de venit emise de ANAF – Serviciul fiscal orăşenesc Buşteni (f 26-;

- locuieşte împreună cu mama si fratele său în locuinţa proprietatea familiei, imobilul fiind compus din două camere, baie si bucătărie, prevăzut cu dotările minimale necesare – astfel cum rezultă din raportul de anchetă socială efectuat de catre U.A.T. Sinaia – Compartimentul servicii si prestaţii sociale nr. 7249/10869/09.04.2021 (f 107);

- nu deţine conturi bancare de depozit astfel cum rezultă din adresele emise de unităţile bancare (f 85-89,92,98,100,102,104,108,111,114);

- a achitat parţial catre părţile civile obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, astfel : suma de 1.900 lei părţii civile Creţu Daniel ( f 65,125,126,127), suma de 2.000 lei părţii civile SC (f 66,121, 122, 123) şi suma de 2.000 lei părţii civile MI, MC (f 67, 117, 118,119) ;

Cum în cauză neachitarea integrală a obligaţiilor civile se datorează stării materiale precare a condamnatului, astfel că nu există reaua-credinţă a acestuia, instanţa reţine că se impune respingerea sesizării formulate de SP având ca obiect revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentinţa penală nr. 1/12.01.2016 pronunţată în dosarul penal nr. 235/310/2015 al Judecătoriei Sinaia - desfiinţată în parte şi rămasă definitivă la data de 19.12.2016 prin decizia penală nr. 1495/19.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală si pentru cauze cu minori si de familie  -  privind pe condamnatul FV.

În baza art. 275 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv onorariul avocatului din oficiu.

Domenii speta

Spete similare