Pretenții – putere de lucru judecat: nu se poate reţine că refuzul pârâtei de eliberare a adeverinţei privind veniturile salariale încasate, necesară calculului şi acordării pensiei de serviciu, pentru perioada în care a fost salariatul acestei unităţi, a

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 13.02.2020, sub număr de dosar ..../299/2020, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, obligarea acesteia la plata sumei de 114400 lei, cu titlu de despăgubire, reprezentând diferența dintre pensia de serviciu aferentă perioadei februarie 2017-martie 2019 și pensia încasată efectiv, reprezentând pensia pentru limită de vârstă stabilită în baza prevederilor Legii 263/2010, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că a fost angajatul B pentru o perioadă de 6 ani şi 11 luni în funcţia de controlor financiar. La data de 25.10.2016 a solicitat pârâtei să îi elibereze adeverința-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, însă la data de 22.11.2016 a primit răspuns prin care i se refuză eliberarea adeverinţei-tip.

Ca urmare a acestui refuz, a iniţiat o acţiune în instanţă prin care a solicitat obligarea fostului angajator la eliberarea adeverinţei-tip în vederea declanşării procedurilor referitoare la obţinerea pensiei de serviciu, instanţa pronunţându-se în sensul obligării pârâtei la eliberarea adeverinţei solicitate. După lungi tergiversări, B a procedat la emiterea adeverinţei solicitate cu adresa 1654/05.04.2019.

Reclamantul a subliniat că, pe durata scursă de la depunerea cererii de eliberare adeverinţă şi până la eliberarea adeverinţei, a fost privat de drepturile sale de pensie de serviciu, singura răspunzătoare fiind B, care a refuzat eliberarea adeverinţei-tip. Reclamantul a precizat totodată că, după emiterea deciziei de pensionare privind stabilirea pensiei de serviciu, a constatat că a fost privat lunar de suma de 4400 lei.

Reclamantul a apreciat că există legătură de cauzalitate între fapta pârâtei şi prejudiciul care i-a fost produs, fiind îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 C. civ.

În susţinerea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare (filele 31-37 dosar), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, arătând că eliberarea de către B a acestor adeverințe-tip certifică, pentru Casa de pensii, îndeplinirea de către beneficiarul adeverinței a dreptului de a i se stabili pensia de serviciu, aceasta fiind raţiunea instituirii acestui tip de adeverinţe care, la momentul eliberării, certifică, pentru casa de pensii, dincolo de orice dubiu, dreptul la pensia de serviciu. În caz contrar, s-ar crea posibilitatea emiterii acestor adeverințe pentru orice solicitant, iar legea obligă instituția să verifice dacă petentul îndeplinește condițiile legale.

În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în sensul că nu poate fi reţinută în sarcina B săvârşirea unei fapte ilicite şi nici vinovăţia instituţiei.

Refuzul eliberării adeverinţei-tip este motivat şi justificat de interpretarea corectă a normelor legale, iar situaţia de fapt în ceea ce priveşte stabilirea pensiei de serviciu este contrară considerentelor deciziei Curţii de Apel, în sensul că pentru casele de pensii, eliberarea adeverinţei-tip conferă de plano dreptul petentului la pensie de serviciu.

Deşi Curtea de Apel a apreciat că această prerogativă, de a aprecia dacă adeverinţa-tip conferă petentului dreptul de a beneficia de pensie de serviciu, în fapt, adeverinţa în sine conferă petenţilor acest drept, fără nicio altă verificare suplimentară din partea casei de pensii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1358 C. civ., art. 1353 C. civ.

În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările de la dosar, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea formulată la data de 25.10.2016 (fila 26 dosar), reclamantul A a solicitat pârâtei eliberarea unei adeverinţe-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea B.

Prin adresa din 22.11.2016 (fila 24 dosar) pârâta a refuzat eliberarea adeverinţei solicitate.

Împotriva refuzului eliberării adeverinţei reclamantul A a formulat cerere de chemare în judecată, ce a fost înregistrată sub nr. .../3/2017*, prin sentinţa nr .../20.07.2017, definitivă prin respingerea apelului,  Tribunalul Bucureşti-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale dispunând obligarea pârâtei să elibereze reclamantului o adeverinţă privind veniturile salariale încasate, necesară calculului şi acordării pensiei de serviciu, pentru perioada în care a fost salariatul acestei unităţi.

La data de 05.04.2019 pârâta a eliberat respectiva adeverinţă, iar la data de 23.05.2019 a fost emisă, de către Casa teritorială de pensii,  Decizia nr 259130 privind acordarea pensiei de serviciu reclamantului (f 6 dosar).

Având în vedere ca reclamantul invocă drept temei de drept al pretenţiilor raspunderea civila delictuala, pentru angajarea răspunderii pârâtei  este necesară întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 1349 C.civ.,  respectiv: existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum si a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

În speţă, instanta apreciază că nu se poate reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. .../08.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în soluţionarea apelului împotriva sentinţei .../20.07.2017 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a reţinut faptul că nu B decide dacă reclamantul va beneficia sau nu de o pensie de serviciu şi nici măcar instanţa de judecată în acel litigiu, ci casa locală de pensii de pe raza de domiciliu a reclamantului. Astfel, îndeplinirea condiţiilor pentru obţinerea unei pensii de serviciu se analizează doar de către casa locală de pensii. Faptul că adeverinţa-tip este obţinută în vederea calificării pentru o pensie de serviciu nu înseamnă că respectiva adeverinţă-tip naşte, prin faptul emiterii sale, dreptul la pensie de serviciu, context în care faptul că reclamantul nu ar îndeplini condiţiile pentru obţinerea unei pensii de serviciu nu reprezintă importanţă în ceea ce priveşte obligaţia pârâtei de a emite o adeverinţă care să ateste elementele ce rezultă din raporturile de serviciu ale fostului salariat.

A mai reţinut instanţa că nu prin faptul eliberării adeverinţei se naşte dreptul la pensie de serviciu al reclamantului, ci, după analizarea condiţiilor prevăzute de lege, de către instituţia cu atribuţii în stabilirea şi plata unor asemenea pensii de serviciu, iar B nu poate decide dacă va fi acordată sau nu o pensie de serviciu reclamantului.

Aceste considerente (explicând si motivând soluţia pronunţată), au intrat in puterea de lucru judecat, neputând fi combătute printr-o altă hotărâre judecătorească pentru a se reţine că simplul fapt al neeliberării adeverinţei de către pârâtă, la data la care a fost solicitată de reclamant, i-a cauzat acestuia un prejudiciu constând în privarea de pensia de serviciu de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost în posesia respectivei adeverinţe. Aceasta întrucât instanţa de fond şi cea de apel au statuat că respectiva adeverinţă-tip nu naşte, prin faptul emiterii sale, dreptul la pensie de serviciu, ci verificarea condiţiilor acordării pensiei de serviciu se realizează de către Casa locală de pensii. Or, Casa locală de pensii a analizat îndreptăţirea reclamantului la plata pensiei de serviciu în raport de actele depuse în anul 2019 la această instituţie, neputându-se presupune că decizia Casei teritoriale de pensii ar fi fost aceeaşi dacă actele respective ar fi fost depuse în anul 2016, când pârâta a refuzat eliberarea adeverinţei.

Pentru aceste considerente, neputându-se reţine că refuzul pârâtei de eliberare a adeverinţei privind veniturile salariale încasate, necesară calculului şi acordării pensiei de serviciu, pentru perioada în care a fost salariatul acestei unităţi, a determinat privarea reclamantului de pensia de serviciu în perioada februarie 2017-martie 2019, instanţa va respinge cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamantul A, cu domiciliul ales  în ...., în contradictoriu cu pârâta B, cu ......, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 1.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 08.10.2020.

Domenii speta

Spete similare