Anulare proces-verbal de contravenție – fapta nu a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator - nu a fost probat faptul că, la raft, era trecută mențiunea că se comercializează cartofi din România și, de fapt, aceștia să fie din imp

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.04.2020, sub nr. ..../299/2020, petenta A S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata B, plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie seria ... nr. .../1312/13.04.2020, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a procesului-verbal contestat cu privire la fapta de inducere în eroare a consumatorului în privința originii reale a cartofilor

În motivarea cererii, petenta a arătat că, în urma controlului efectuat în data de 27.03.2020, ora 12:00, la punctul de lucru al societăţii sale situat în Bucureşti, str. ..., sectorul 1, a fost încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ... nr. .../1312/13.04.2020, prin care a fost reţinută, printre altele, fapta de inducere în eroare a consumatorului în privința originii reale a cartofilor. Astfel, fapta a fost încadrată în prevederile art. 4 alin. 1 și art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007, fiind aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de 25.000 lei.

În ceea ce privește netemeinicia procesului-verbal, petenta a susținut că agenții constatatori au interpretat eronat explicațiile date de către societatea sa, ajungând la concluzia că au fost comercializați cartofi cu indicarea eronată a țării de proveniență. În realitate, petenta a comercializat cartofi atât din import, cât și din România, iar, în ambele cazuri, la vânzare, a fost menționat, în mod corect, țara de proveniență, și anume România pentru cartofii de proveniență autohtonă, și Egipt, pentru cartofii din import, sau, după caz, țara din care aceștia proveneau.

De asemenea, petenta a învederat că agenții constatatori nu au constatat cu propriile simțuri fapta contestată, ci s-au rezumat să interpreteze în mod eronat explicațiile sale.

Mai mult decât atât, faptul că atât cartofii din import, cât și cei din România aveau același preț, nu înseamnă că a fost indus în eroare consumatorul cu privire la țara de proveniență a cartofilor, pentru că aceștia erau etichetați în mod corespunzător la locul de comercializare, fiind expuși atât cartofi din import, cât și cei din România.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 și următoarele C.pr.civ.

În susținerea cererii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie: proces-verbal de contravenție seria ... nr. .../1312/13.04.2020 (filele 3-7), tabel inventar (filele 9-39), avize de însoțire a mărfii (filele 40-55).

La data de 18.06.2020, prin serviciul registratură, petenta a depus precizările solicitate de instanță, la care a atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: tabel inventar (filele 74-82), avize de însoțire a mărfii (filele 75-111), certificat ONRC (filele 112-114).

Cererea a fost legal timbrată conform ordinului de plată depus la dosar (fila 67).

La data de 27.07.2020 și 05.08.2020, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată şi neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că operatorul economic a fost sancționat contravențional pentru încălcarea art. 4 alin. 1 și a art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007, cu amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei conform prevederilor art. 50 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 17 alin. 1 lit. c, art. 15 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 17 alin. 2 lit. c din același act normativ, în baza celor descrise în mod corespunzător în procesul-verbal de face obiectul cauzei.

Intimata a învederat că descrierea făcută de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenţiei întruneşte condiţiile impuse de art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, acesta fiind întocmit cu respectarea prevederilor legale.

Faptul că petenta nu este ţinută să-şi dovedească nevinovăţia nu înseamnă că este suficient ca aceasta să conteste procesul-verbal pentru a fi exonerată de răspundere, sens în care a fost invocată cauza Anghel c. României. Intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de veridicitate, starea de fapt reținută în conținutul oricărui act emis de către un organ administrativ fiind considerată, până la proba contrară, a se subsuma întocmai adevărului obiectiv.

Referitor la faptele reţinute de către agentul constatator şi care intră sub incidenţa Legii nr. 363/2007, intimata a invocat prevederile art. 4 alin. 1 și art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007, arătând că, potrivit legii, diligența profesională reprezintă competența și grija așteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianților, în conformitate cu practicile corecte de piață și/sau cu principiul general al bunei credințe, în domeniul de activitate al acestora. Dacă un comerciant se va axa, în promovarea produsului său, pe calitățile acestuia, sau va încerca să-l atragă pe consumator prin promisiunea unor beneficii la achiziționarea respectivului produs, consumatorul se va aștepta, în mod rezonabil, să regăsească la produs calitățile declarate sau să beneficieze de ceea ce i s-a promis pentru că așa este corect și normal.

Prin urmare, practicile comerciale sunt analizate în funcție de efectul pe care-l au sau îl pot avea asupra consumatorului mediu. A mai arătat că, potrivit jurisprudenței CJUE, consumatorul mediu este o persoană cu un nivel de informare rezonabil, care este rezonabil de atentă și circumspectă, luându-se în considerare factorii sociali, culturali și lingvistici. Astfel, pentru a fi considerată incorectă, practica comercială trebuie să deformeze sau să fie susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu.

Potrivit legii, comportamentul economic al consumatorului este considerat deformat atunci când, prin intermediul practicii comerciale, acesta este determinat să ia o decizie pe care, altfel, nu ar fi luat-o. De asemenea, nu este nevoie ca prin practica comercială să provoace efectiv o schimbare a comportamentului economic al consumatorului, fiind suficientă existența unei posibilități în acest sens.

Intimata a susținut că fapta operatorului economic de a comercializa produsele, așa cm au fost descrise în procesul-verbal, este considerată o practică comercială înșelătoare, deoarece induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibil a-ș determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.

Intimata a învederat că agenții constatatori au reținut că operatorul economic S.C. A S.R.L. a modificat în mod nejustificat prețurile anumitor produse și care nu au suferit creșteri la fel de mari în perioada premergătoare stării de urgență, fiind astfel considerat că operatorul economic a profitat de această situație, dar și de vulnerabilitatea consumatorilor, încălcând diligența profesională.

Suplimentar, în privința cartofilor comercializați în perioada 18.03.2020 și 24.03.2020, proveniența acestora este de import, și nu România, așa cum era specificat, consumatorul fiind indus în eroare și în privința originii reale a cartofilor, pe bonul fiscal menționându-se „cartofi albi Ro.”

Intimata a invocat prevederile art. 3 din O.G. nr. 21/1992, menționând că fapta există așa cm a fost descrisă în procesul-verbal contestat, fiind săvârșită de către contravenient.

Cu privire la proporționalitatea amenzii în raport cu gravitatea faptei constatate, intimata a menționat că operatorul economic a fost sancționat conform art. 15 alin. 1 lit. a, art. 17 alin. 1 lit. c și art. 15 alin. 1 lit. b, susținând că agenții constatatori au aplicat sancțiunea amenzii în mod corect, potrivit art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sens în care a fost invocată jurisprudența CEDO în materie (cauza Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției).

Intimata a considerat că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. În cauză, acest scop, de combatere a practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii, se poate realiza numai prin menținerea amenzii.

Intimata a invocat prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, solicitând menținerea sancțiunii amenzii, care decurge chiar din aplicarea normelor legale care fac referire la fapta constatată și descrisă în procesul-verbal.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 363/2007, ale O.G. nr. 21/1992, ale O.G. nr. 2/2001.

În susținerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: proces-verbal de contravenție seria ... nr. .../1312/13.04.2020 (filele 140-147), confirmare de plată (fila 148), tabel inventar (filele 149-150, 1 vol. II, 6-7 vol. II, 11-15 vol. II, 21-22 vol. II, 34-36 vol. II), articole de presă (filele 2-5 vol. II), bon fiscal (filele 8 vol. II, 10 vol. II), reclamație nr. 8621/20.03.2020 (fila 9 vol. II), invitație nr. 186285/06.04.2020 (filele 16-17 vol. II), clarificări (filele 18-20 vol. II), împuternicire (fila 26 vol. II), adresa nr. 61657/06.10.2017 (fila 27 vol. II), ordin de serviciu nr. 799/30.03.2020 (fila 28 vol. II), reclamație nr. 8744/21.03.2020 (fila 29 vol. II), reclamație nr. 8768/22.03.2020 (fila 30 vol. II), reclamație nr. 8872/22.03.2020 (fila 31 vol. II), extras preț produse (fila 23 vol. II), reclamație nr. 8887/23.03.2020 (fila 33 vol. II), adresa nr. 9342/28.04.2020 (fila 37 vol. II), adresa nr. 10101/06.05.2020 (fila 38 vol. II), adresa nr, 3885/13.04.2020 (fila 39 vol. II), adresa nr. 3995/10.04.2020 (fila 40 vol. II), adresa nr. 10093/06.05.2020 (filele 41-43 vol. II).

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria ... nr. .../1312/13.04.2020 (filele 140-147), petenta a fost sancţionată, printre altele, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007 cu amendă în cuantum de 10.000 lei conform art. 15 alin. 1 lit. b din acelaşi act normativ.

În procesul-verbal a fost reţinut că „în privința cartofilor comercializați în perioada 18.03.2020 și 24.03.2020, proveniența acestora este de import, și nu România, așa cum era specificat, consumatorul fiind indus în eroare și în privința originii reale a cartofilor, pe bonul fiscal menționându-se „cartofi albi Ro.”

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, instanţa reţine că petenta nu a invocat nici nerespectarea unor condiţii de formă sancţionate cu nulitatea relativă a  procesului-verbal.

Totodată, instanţa constată că faptei, astfel cum a fost reţinută prin actul atacat, i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, potrivit art. 6 alin. 1 Conform art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, „O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: d) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția, accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa, rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului.”

Potrivit art. 15 alin. 1 lit. b din același act normativ, utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte este interzisă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 100.000 lei, pentru utilizarea practicilor comerciale înșelătoare definite la art. 6 și 7, precum și pentru utilizarea oricăreia dintre practicile enumerate în anexa nr. 1 la paragraful «Practici comerciale înșelătoare».

Procesul-verbal de contravenţie legal întocmit se bucură de prezumţia relativă de temeinicie în măsura în care este încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, aspect ce rezultă din raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Instanţa reţine că persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit şi nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumţie relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, care poate fi răsturnată prin proba contrară şi fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulaţia rutieră (Haiducu şi alţii împotriva României, pct. 11 şi 12).

Instanţa reţine că prezumţia de legalitate şi veridicitate a procesului-verbal nu este una absolută, ci relativă, care poate fi răsturnată de petent, având în vedere că, în baza art. 47 din O.G. nr. 2/2001, regimul juridic al contravenţiilor se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei revine celui care supune o pretenţie judecăţii, aspect care a fost apreciat în conformitate cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea Haiducu împotriva României). Astfel, petentul beneficiază de dreptul la un proces echitabil, putând să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde realităţii. Recunoaşterea valorii probatorii a procesului-verbal de contravenţie nu impietează asupra prezumţiei de nevinovăţie, constatările făcute de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal fiind supuse controlului judecătoresc prin intermediul mijloacelor de probă legal admisibile, mijloace între care se regăsesc şi prezumţiile.

Astfel, este admisă existenţa unor prezumţii, în speţă cea de legalitate şi veridicitate a procesului-verbal de contravenţie, cu condiţia ca acestea să fie menţinute în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei şi păstrând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, seria A, nr. 141-A, pag. 15, pct. 28). În aceste condiții, luând în considerare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenție și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu, prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

În procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe și concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.

Prin urmare, nu se poate considera că întocmirea unui proces-verbal de contravenţie încalcă per se prezumţia de nevinovăţie şi, implicit, dreptul la apărare, fiind respectată proporţionalitatea corespunzătoare între interesul general de a nu lăsa nesancţionată fapta contravenţională şi dreptul la apărare al contravenientului.

Instanța reține că, urmare a mai multor sesizări formulate (reclamație nr. 8621/20.03.2020 - fila 9 vol. II; reclamație nr. 8744/21.03.2020 - fila 29 vol. II; reclamație nr. 8768/22.03.2020 - fila 30 vol. II; reclamație nr. 8872/22.03.2020 - fila 31 vol. II), intimata a inițiat un control la petentă în vederea verificării evoluției prețurilor în perioada stării de urgență. Astfel, procesul-verbal contestat a fost întocmit pe baza explicațiilor date de către societatea petentă și a înscrisurilor înaintate de către aceasta conform invitației nr. 186284 (filele 23-24 vol. II).

Instanța apreciază că această modalitate de întocmire a procesului-verbal nu încălcă prevederile Legii nr. 363/2007 și nici pe cele ale O.G. nr. 2/2001, nefiind necesară prezența personală a agentului constatator în magazin pentru a constata în mod direct, ex propriis sensibus, faptele reținute în sarcina operatorului economic.

Cu toate acestea, instanța apreciază că simpla reţinere a unei situaţii de fapt prin procesul-verbal de contravenţie, neconstatată personal de către agentul constatator, nu se bucură de prezumţia relativă de temeinicie, pentru stabilirea exactă a situaţiei de fapt fiind necesară analizarea elementelor avute în vedere la stabilirea de către agentul constatator a celor înscrise în procesul-verbal.

Or, instanţa apreciază că petenta, prin probele administrate, a făcut dovada unei situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța apreciază că intimata, prin agenții săi constatatori, a interpretat eronat explicația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal. Astfel, reprezentantul petentei a declarat faptul că „în data de 18 martie și până în 24 martie, în lipsă de disponibil de marfă de la furnizori, am achiziționat ca și alternativă pentru clienți, articolul CARTOFI NOI IMPORT și am egalizat prețul de vânzare al acestui articol cu cartofi albi CAL1 RO.” (fila 12 vol. II).

Or, petenta nu a recunoscut faptul că nu mai avea pe stoc cartofi din România, ci a menționat că furnizorii săi nu aveau disponibilul necesar de marfă. Cu alte cuvinte, din această explicație nu rezultă că petenta a vândut cartofi din import cu specificarea faptului că aceștia sunt autohtoni, ci faptul că, în lipsa disponibilului din partea furnizorilor, a egalizat prețul cartofilor din import cu cel al cartofilor din România.

Instanța constată că această împrejurare este dovedită prin înscrisurile depuse de către petentă odată cu plângerea contravențională, din tabelele de inventar și avizele de însoțire a mărfii (filele 74-111) reieșind faptul că aceasta deține pe stoc atât cartofi din România, cât și cartofi din export.

De asemenea, instanța nu poate avea în vedere bonul fiscal depus de către intimată în susținerea apărărilor sale (fila 8 vol. II), având în vedere, pe de o parte că acesta este total ilizibil, iar, pe de altă parte, în cauză, nici nu are relevanță că pe acesta ar fi indicat cartofi albi Ro,” întrucât, așa cum a fost reținut anterior, petenta a dovedit că deținea pe stoc și cartofi autohtoni. În același sens, instanța reține că, atâta vreme cât nu a fost probat faptul că, la raft, era trecută mențiunea că se comercializează cartofi din România și, de fapt, aceștia să fie din import, nu se poate reține în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007.

 Astfel, având în vedere că agentul constatator, care nu s-a aflat la faţa locului, nu avea cum, în mod obiectiv, să stabilească această împrejurare, instanţa apreciază că, pe baza probelor administrate în cauză, există cel puţin un dubiu cu privire la situaţia de fapt reţinută de către acesta. Or, conform principiului in dubio pro reo, acest dubiu profită petentului.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate şi de considerentele expuse, instanţa apreciază că fapta, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, nu corespunde realităţii, petenta neîncălcând regulile în materia protecției consumatorilor. Astfel, din ansamblul probator administrat în cauză, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada, dincolo de orice dubiu rezonabil, a faptului că petenta a indus în eroare consumatorii cu privire la țara de proveniență a cartofilor comercializați.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege. Instanţa apreciază că fapta petentei nu întruneşte condiţiile necesare pentru a fi calificată drept contravenţie, întrucât, aşa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, petenta nu a manifestat o comportare activă, conştientă şi voluntară în sensul de a încălca regulile în materia protecției drepturilor consumatorilor.

Pe cale de consecinţă, întrucât a fost făcută dovada unei situaţii de fapt contrarii actului de sancţionare, instanţa va admite cererea şi va anula în parte procesul-verbal de contravenţie seria ... nr. .../1312/13.04.2020 în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007 şi sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 lei conform art. 15 alin. 1 lit. b din acelaşi act normativ, urmând să mențină procesul-verbal contestat în rest.

Instanța va lua act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de petenta S.C. A S.R.L., cu sediul în ...., în contradictoriu cu intimata B, cu sediul în .....

Anulează în parte procesul verbal seria ... nr. .../1312/13.04.2020 în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 6 alin. 1 lit. b din Legea nr. 363/2007 şi sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 lei conform art. 15 alin. 1 lit. b din acelaşi act normativ.

Menţine procesul-verbal seria ... nr. .../1312/13.04.2020 în rest.

Ia act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 12.10.2020.

Domenii speta

Spete similare