Revizuire întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ. Condiţii de admisibilitate

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ., dă expresie principiului disponibilității în procesul civil și are în vedere ipotezele extra petita/minus petita/plus petita, prin raportare la prevederi cuprinse în N.C.proc.civ.

Sintagma „lucru cerut” din conţinutul art. 509 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ. se referă numai la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii, adică la pretenţiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvenţională sau de alţi intervenienţi din proces, în cererile lor.

Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului.

Dosar nr. 36/54/2020

Decizia nr. 581/25.05.2020

Prin decizia nr. 2421/2019 din data de 30 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 321/101/2018, a fost admis recursul declarat de pârâta Primăria D. - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, împotriva sentinței nr.291/21.06.2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 321/101/2018, în contradictoriu cu intimata reclamantă E.S.S.

A fost casată sentința atacată şi, rejudecând, a fost respinsă în tot acțiunea.

Pentru a se pronunţa astfel, analizând criticile formulate, în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea a reţinut, în esenţă, că hotararea pronuntata de instanta de fond a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material.

Împotriva deciziei nr. 2421/2019 din data de 30 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 321/101/2018 a formulat cerere de revizuire E.S.S.

În motivarea cererii, revizuenta a susţinut în esenţă, recurenta nu a formulat critici de încălcare a unei norme de drept material, ci exclusiv a fost atacata hotărârea pentru motive de netemeinicie. De altfel, nelegalitatea actelor administrativ-fiscale rezulta si din raportul de expertiza in materie fiscală efectuat in cauză, omologat de instanța de fond si necriticat in motivele de recurs, in care se concluzionează că sumele impuse de către organele fiscale locale nu sunt datorate, fiind calculate cu încălcarea prevederilor legale.

Curtea a mai constatat faptul ca prima instanța a încălcat principiul disponibilității, reținând ca organul fiscal nu a făcut distincție intre activitatea economica si cea turistica in condițiile in care nici in actele in litigiu si nici reclamanta nu a invocat faptul ca, in imobilul situat in Municipiul Drobeta Turnu Severin, str. Mihai Eminescu nr. 1 s-ar desfășura activități turistice. S-a concluzionat astfel de către instanța de recurs faptul că, în mod greșit prima instanța a anulat actele in litigiu in ceea ce privește impozitul pe clădiri, Curtea constatând de asemenea ca, potrivit art. 253 alin. 1 si 3 din Legea nr. 571/2003 (2012-2015), in cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare. Si această premisă a fost greșit însușită de instanța de recurs din apărările intimatei.

Curtea de Apel a ignorat actele încheiate atât de organele fiscale cat si cele depuse de reclamantă, in sensul ca una din clădirile in discuție avea destinația de „hotel”, nerezultând o schimbare a destinației, iar organele fiscale nu au elucidat acest aspect. In mod paradoxal, Curtea de Apel a ignorat raportul de expertiza întocmit in cauza in care s-a motivat atât in fapt cat si in drept, ca E.S.S. nu datorează suma impusa la plata de către intimata.

In drept cererea de revizuire este întemeiată pe  art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ. Legea nr. 554/2004, Codul Fiscal, Codul de Procedura Fiscala

Intimata Primăria D. - Direcția de Impozite şi Taxe Locale a formulat întâmpinare, arătând că revizuenta, deşi invocă prevederile art. 509 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., critică de fapt modul de interpretare a probelor şi al dispoziţiilor legale de către instanţa de recurs, ceea ce nu se poate verifica în calea de atac extraordinară a revizuirii. Intimata a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar in subsidiar, ca neîntemeiată.

Examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. 3 N.C.proc.civ., sub aspectul admisibilităţii şi a faptelor pe care se întemeiază, Curtea reţine următoarele:

Noul Cod de procedură civilă reglementează în Cartea a II-a, Titlul II, Capitolul III, Secţiunea a 3-a, revizuirea (art. 509-513), care este o cale extraordinară de atac, de retractare şi care poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute în art. 509 alin. 1 N.C.proc.civ.

Temeiul de drept al prezentei cereri de revizuire îl reprezintă art. 509 alin. 1 pct 1 N.C.proc.civ. conform cu care „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;”

Caracterul extraordinar al revizuirii, precum şi consecinţele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia, a termenului de promovare şi al motivelor de revizuire invocate.

În ceea ce priveşte primul aspect, Curtea reţine că revizuenta solicită revizuirea Deciziei nr. 2421/2019 din data de 30 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 321/101/2018, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ..

Sub cel de-al doilea aspect, respectiv al termenului de promovare a căii extraordinare de atac, Curtea reţine că art. 511 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ. este lipsit de echivoc, în sensul că „(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. 1 pct. 1, de la comunicarea hotărârii;”

Curtea constată că cererea de revizuire a fost formulată în termenul prevăzut de art. 511 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ., întrucât decizia a fost comunicată revizuentei la data de 11.12.2019, iar cererea de revizuire a fost formulată la 06.01.2020, fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Sub cel de-al treilea aspect, referitor la motivul de revizuire invocat, Curtea reţine că potrivit art. 509 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ., indicat de revizuentă, „Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;”

Articolul 509 N.C.proc.civ. stabileşte obiectul revizuirii, precum şi cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere revizuirea hotărârii.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar în cazul unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi care poate fi cerută doar pentru ipotezele expres şi limitativ reglementate de lege la pct. 1 - 11 ale art. 509 alin. 1 N.C.proc.civ., cu excepţiile prevăzute în alin. 2.

Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă şi, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătoreşti expres şi limitativ prevăzute de art. 509 N.C.proc.civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile impuse de aceasta.

Obiect al revizuirii pot forma hotărârile pronunţate asupra fondului şi cele care evocă fondul, iar în recurs reprezintă astfel de hotărâri doar hotărârile instanţei de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reţinere.

În speţă, decizia nr. 2421/2019 din data de 30 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 321/101/2018 poate forma obiectul cererii de revizuire, fiind o hotărâre a instanţei de recurs dată ca urmare a rejudecării fondului după casare.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ., dă expresie principiului disponibilității în procesul civil și are în vedere ipotezele extra petita/minus petita/plus petita, prin raportare la prevederi cuprinse în N.C.proc.civ.

Sintagma „lucru cerut” din conţinutul art. 509 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ. se referă numai la cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii, adică la pretenţiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată, de pârât în cererea reconvenţională sau de alţi intervenienţi din proces, în cererile lor.

Ceea ce caracterizează aceste cereri şi le delimitează de alte cereri pe care le pot formula părţile în cadrul litigiului este faptul că, prin pronunţarea asupra lor, instanţa pune capăt litigiului.

Potrivit art. 9 alin. 2 N.C.proc.civ. „(2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.”, iar potrivit art. 22 alin. 6 N.C.proc.civ. „Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.”

De asemenea, art. 397 alin. 1 N.C.proc.civ. prevede în mod expres că „Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel”.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale, obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile părţilor, iar judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

Motivul de revizuire invocat de revizuentă trebuie analizat prin raportare la fondul pretențiilor concrete deduse judecății de către reclamantă și se referă la neconcordanța dintre petitul cererii de chemare în judecată și soluția pronunțată de instanță.

Curtea constată că instanţa de recurs a fost învestită cu un recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 N.C.proc.civ., împotriva sentinței nr. 291/21.06.2019, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 321/101/2018.

Potrivit art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ., „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”. 

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Considerând că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material raportat la circumstanţele de fapt ale cauzei, instanţa de recurs a admis recursul, a casat sentinţa şi în rejudecarea cauzei, a respins în tot acţiunea, astfel că actele a căror anulare s-a solicitat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată au rămas în fiinţă.

Ca urmare, revizuenta susţine eronat că soluţia supusă revizuirii este dată cu încălcarea principiului disponibilității, în sensul pronunțării pe cereri care nu au făcut obiectul litigiului.

În considerentele deciziei, se regăsesc motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate, revizuenta fiind practic nemulţumită de soluţia dată de instanţa de recurs, aducând critici deciziei sub aspectul soluţiei pronunţate.

Nemulţumirea revizuentei, în sensul că nu au fost interpretate probele în maniera solicitată de revizuentă, nu poate face obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 N.C.proc.civ., care are în vedere pronunţarea ultra, extra sau minus petita în raport de pretenţiile deduse judecăţii şi nu în raport de maniera de reţinere şi interpretare a probatoriului în cauză.

Cererea de revizuire vizează aspecte de fond ale pricinii, revizuenta aducând critici modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa de recurs, aspecte care nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac.

Aspectele de nelegalitate a unei hotărâri judecătoreşti se pot îndrepta numai prin intermediul căilor ordinare de atac, iar în ipoteza căilor extraordinare de atac, doar pentru cazurile menţionate limitativ prin lege.

Curtea este dispensată de a analiza susţinerile revizuentei care, din punct de vedere procedural, nu vizează şi nu au legătură cu această cale extraordinară de atac, ţinând cont de dispoziţiile art. 513 alin. 3 N.C.proc.civ.

Funcţia revizuirii, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăţilor definitive în afara condiţiilor strict reglementate procedural.

Din motivele invocate rezultă că prin cererea de revizuire se tinde în realitate la o nouă judecare a cauzei, situaţie inadmisibilă faţă de prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cu referire la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile generale de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 509 şi 513 N.C.proc.civ., Curtea va respinge cererea de revizuire dedusă judecăţii.  (decizia nr. 581 de la 25 mai 2020 - Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, rezumat judecător Liliana Mădălina Dună)

Domenii speta

Spete similare