Contestație la executare – prescripția dreptului de a cere executarea silită: trecerea a mai mult de 3 ani între actele de executare

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.09.2019 sub nr. ..../299/2019 contestatorul A a solicitat, în contradictoriu cu intimata B S.A. ca prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să constate prescris dreptul intimatei de a obține executarea silită cu privire la sumele pentru care s-a început executarea silită în dosarul nr. 415/2015 afla pe rolul B.E.J.A. C cu privire la suma de 12747,46 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esență, a precizat că creditoare B S.A.  a pornit executarea silită împotriva debitoarei D S.R.L. și a garantului fideiusor A, în baza titlurilor executorii reprezentate de contratul de credit nr. 44 din data de 18.08.2008, modificat și completat prin actele adiționale, contractul cadru – condiții generale de creditare persoane juridice nr. 23.11.2009, contractul de fideiusiune nr. 13 din data de 12.05.2009 la contractul de credit nr, 12. Din data de 12.05.2009, modificat și completat prin actul adițional ulterior, contractul de fideiusiune nr. 68 din data de 23.11.2009, la contractul de credit nr. 49 din data de 23.11.2009, modificat și completat prin actul adițional ulterior.

Contestatorul a mei precizat că la data de 18.09.2019 a observat că ultimul act de executare efectuat în dosarul execuțional nr. 415/2015 îl reprezint încheierea de cheltuieli de executare silită suplimentară din data de 02.03.2016, cu nr. 3688/02.03.2016. de la acel moment și până în prezent nu a fost efectuat niciun demers pentru a intra în posesia sumelor de bani, neacționând nici în sensul întreruperii curgerii termenului de prescripție, nici personal și nici prin intermediul executorului judecătoresc, la acest moment fiind vădit depășit termenul de prescripție de 3 ani în cadrul căruia pârâta putea să solicite obligarea sa la plata sumelor menționate.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, a invocat dispozițiile art. 35 și art. 705-701 C.proc.civ.

La data de 02.10.2019 contestatoarea a depus precizări prin care a menționat că înțelege să se judece în contradictoriu cu B S.A., în loc de .... S.A.

La data de 14.11.2019 intimata B S.A. a depus întâmpinare prin care a invocate excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și  excepția tardivității contestației la executare, raportat la art. 715 și 185 C.proc.civ. și, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, în esență, a solicitat ca, dacă contestatorul nu va face dovada achitării taxei judiciare de timbru, să fie admisă excepția netimbrării. Referitor la excepția tardivității contestației la executare, a  indicat art. 715 și art. 185 C.proc.civ. și a menționat că termenul este unul de decădere.

Cu privire la încheierea de încuviințare a executării silite, a menționat că este legală și temeinică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 632 și art. 638 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. Titlul executoriu reprezentat de contractul de credit are caracter cert, lichid și exigibil , potrivit art.. 662 C.proc.civ. și art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006. A mai indicat că termenul de prescripție nu s-a împlinit, termenul incident în cauză fiind cel de 3 ani prevăzut de art. 706 alin. 1 C.proc.civ. Astfel, prestațiile dintr-un contract de credit alcătuiesc un tot unitar, de exemplu spre deosebire de prestațiile debitorului dintr-un contract de rentă viageră. Eșalonarea obligațiilor debitorului pe o perioadă de timp reprezintă doar o modalitate de executare a obligațiilor de către debitor, compatibilă cu scopul pentru care acesta încheie contractul, însă nu este determinată obligatoriu și în mod obiectiv de natura actului juridic. Prescripția dreptului de a obține executarea silită va curge, în cazul contractelor de credit, pentru întreaga sumă datorată de debitor, de la data la care ultima prestație devin exigibilă, iar nu separat de la data scadenței fiecărei rate.

În drept, a indicat art. 205 și urm., art. 181, art. 182, art. 185, art. 715 C.proc.civ.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 0912.2019, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reluat o parte din susținerile din cadrul cererii de chemare în judecată. În esență, a menționat că solicită respingerea excepțiilor invocate de intimată, ca neîntemeiate, întrucât a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 743 lei și că intimata nu arată care este data de la care începe să curgă termenul pentru depunerea întâmpinării, argumentația acesteia cu privire la excepția tardivității nefiind finalizată. În cazul invocării prescripției dreptului de a obține executarea silită și perimarea executării silite, contestatorul nu este ținut de respectarea termenului de 15 zile. Dacă s-ar admite o astfel de ipoteză, creditorul ar putea rămâne în pasivitate, fără a putea fi sancționat pentru inacțiunea sa, până la momentul la care i-ar fi comunicat un act de executare. Însă un astfel de raționament nu poate fi primit, deci acțiunea nu poate fi respinsă ca tardivă.

Pe fondul cauzei, a precizat că nu a fost atacată încheierea de încuviințare a executării silite și nici caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, singura apărare formulată de intimată care are legătură cu fondul cauzei fiind referitoare la natura contractului de credit. Prescripția dreptului de acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devin exigibilă, efectele contractului au încetat din momentul declarării exigibilității anticipate a întregului credit, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

La data de 12.09.2019 contestatorul a depus și cerere completatoare prin care a solicitat instanței ca, în cazul în care s-ar aprecia că nu a intervenit prescripția dreptului de a cere și obține executarea silită, să se constate perimarea executării silite, cu consecința desființării tuturor actelor de executare silită efectuate.

În motivare, în esență, contestatorul a precizat că din culpa creditorului, nu au fost efectuate acte sau demersuri necesare executării , pentru un termen de 6 luni, nefiind incidentă ipoteza prevăzută la art. 696 alin. 1 C.proc.civ. Pasivitatea creditorului se impune a fi sancționată, pe calea constatării prescripției, și, în subsidiar, pe calea constatării perimării executării silite.

În drept, cererea modificatoare a fost întemeiată pe prevederile art. 204 alin. 1 C.proc.civ., art. 696-698 C.proc.civ.

La data de 14.11.2019 intimata a depus întâmpinare prin care, în esență, a invocat excepția netimbrării, excepția tardivității formulării contestației și, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, în esență, în ceea ce privește excepția netimbrării a invocat prevederile art. 715 și art. 185 C.proc.civ. și a precizat că, prin raportare la data comunicării actelor de executare silită este posibil ca termenul de 5 zile să fi fot depășit, sens în care a  făcut trimitere la jurisprudența națională.

În ceea ce privește încheierea de încuviințare a executării silite, a precizat că în mod corect instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 632, art. 638 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. A mai menționat că titlul executoriu prezintă caracter cert, lichid și exigibil, fiind îndeplinite prevederile art. 662 C.proc.civ. Referitor la termenul de prescripție, a precizat că acesta nu s-a împlinit, sens în care a făcut trimitere al prevederile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006.  Și la art. 706 alin. 1 C.proc.civ. și art. 2503 C.civ. În opinia sa, prestațiile dintr-un contract de credit alcătuiesc un tot unitar, eșalonarea obligațiilor debitului pe o perioadă de timp reprezintă doar o modalitate de executare a obligațiilor. Prescripția dreptului de  a obține executarea silită va curge de la data la care ultima prestație devine exigibilă, nu separat, de la data scadenței fiecărei rate. Prin urmare, termenul de prescripție nu s-a împlinit.

În drept, a invocat prevederile art. 205 și urm, art. 181, art. 182, art. 185 și art. 715 C.proc.civ.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 09.12.2019 contestatorul a formulat cerere completatoare prin care a solicitat instanței în subsidiar, în situația în care s-ar aprecia că nu s-a împlinit termenul de prescripție, să constate că a intervenit perimarea actelor de executare silită, cu consecința desființării tuturor actelor efectuate în cadrul dosarului de executare silită.

În motivare, a indicat prevederile art. 696 alin. 1 C.proc.civ. pasivitatea creditorului se impune a fi sancționată în principal pe calea constatării prescripției dreptului de a obține executarea silită și, în subsidiar, pe calea constatării perimării executării silite.

La data de 09.12.2019, contestatorul a depus si răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate. În cazul invocării prescripției dreptului de a obține executarea silită contestatorul nu este ținut de termenul de 15 zile , altfel i s-ar permite creditorului să rămână în pasivitate, fără a putea fi sancționat pentru pasivitatea sa. Pe fond, solicită admiterea cererii cum a fost precizată.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat acțiune în constatarea prescripției executării silite și nu o contestație la executare. De altfel, astfel cum reiese din dosarul de executarea efectuat în cauză este încheierea prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită din data de 02.03.2016 (f. 55 vol 1 dos.exe.), încheierea care nu i-a fost comunicată reclamantului. Față de acestea, instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 715 alin 1 C.proc.civ., deci excepția invocată este neîntemeiată.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul BEJA C la data de 10.08.2015 B S.A. a solicitat demararea procedurilor de executare silită împotriva reclamantului până la recuperarea sumei de 100 000 euro din totalul creanței de 7777158,40 euro aferentă titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 44/18.08.2008, completat prin actele adiționale, contractul de fidejusiune nr. 13/12.05.2009 la contractul de credit nr. 12/12.05.2009, contractul cadru nr. 49/23.11.2009 și contractul de fidejusiune nr. 68/23.11.2009 la contractul de credit nr. 49/23.11.2009.

La data de 02.03.2016 a fost emisă de BEJA C încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 12411 lei (f. 55 vol. 1 dos.exe.), încheiere care nu a fost comunicată reclamantului. Ulterior acestei date nu au mai fost întocmite acte de executare silită.

În drept, instanța reține că prescripția extinctivă poate fi invocată și pe cale principală, prin formularea unei acțiuni în constatare (iar nu numai pe cale de excepție) ori de câte ori subzistă interesul unei clarificări, pe cale judecătorească a unei situații juridice incerte, astfel cum este cazul în prezenta cauză. Nelămurirea într-un termen rezonabil, pe calea unui proces civil, a unei situații juridice incerte născute în raporturile dintre părți este susceptibilă de a aduce atingere stabilității și securității circuitului civil.

Potrivit art. 706 C.proc.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Conform art. 670 alin. 4 C.proc.civ. sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.

Instanța constată că de la data de 02.03.2016 în cauză nu au mai fost întocmite alte acte de executare silită, prin urmare nu sunt incidente cauze de întrerupere a cursului prescripției executării silite. De asemenea, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din data de 02.03.2016 nu a fost comunicată reclamantului, acesta neavând posibilitatea de a  formula contestație la executare împotriva acesteia. Termenul de 3 ani prevăzut de art. 706 alin. 1 C.proc.civ. s-a împlinit la data de 02.03.2019, anterior formulării cererii de chemare în judecată din prezenta cauză. Termenul începe să curgă de la momentul emiterii încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, având în vedere că potrivit art. 657 alin. 3 încheierile executorului judecătoresc sunt executorii de drept.

Deși prin cererea de chemare în judecată se solicită instanței să constate că s-a prescris dreptul creditorului de a obține executarea silită a sumei de 12747,46 lei stabilită cu titlu de cheltuieli de executare silită, potrivit  încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită a BEJA C emisă la data de 02.03.2016 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 12411 lei. Prin urmare, instanța va admite cererea, cu privire la suma de 12411 lei stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește capătul de cerere ce face obiectul cererii modificatoare, privind constatarea perimării executării silite, instanța apreciază că nu se mai impune analiza acestuia, având în vedere faptul că va admite primul capăt de cerere şi va constata intervenită prescripţia executării silite.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța constată aplicabilitatea prevederilor art. 453 C.proc.civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, conform art. 451 alin. 1 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. 3 C.proc.civ., sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Pe cale de consecință, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 743 lei (chitanță f. 73) reprezentând taxa judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A, cu domiciliul ales în .... şi pe pârâta B, cu sediul în ...., astfel cum a fost modificată.

Constata că a intervenit prescripţia extinctivă a dreptului pârâtei de a cere executarea silită a sumei de 12411 lei.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 743 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 15.06.2020.

Domenii speta

Spete similare