Fond funciar – imposibilitatea de identificare a terenului: reclamanții nu au depus înscrisurile necesare pentru identificarea terenului pentru care au solicitat constituirea/reconstituirea terenului; reclamanții nu au făcut dovada că sunt persoane îndrep

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.06.2017  sub nr. .../299/2017, reclamanții A și B, în contradictoriu cu pârâții Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin Primar, Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor prin Prefectul Municipiului București, Instituţia Prefectului Municipiului București, Municipiul București prin Primarul General  și Primarul General au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească dreptul de proprietate privată prin reconstruirea/construire dreptului de proprietate supra imobilului terne în suprafață de 5000 mp sau, în subsidiar, în echivalent, imobil situat pe teritoriul comunei Băneasa, - Sector 1 București, jud. Ilfov la nivelul anului 1936, învecinat în est cu drumul numit Măicăneasa, la vest cu proprietatea lui C, la sud cu proprietarul D, la nord cu proprietarul E.

În fapt, F, în timpul căsătoriei cu G  (bunicii reclamantului și socrii reclamantei) au dobândit ca bun comun prin actul de vânzare-cumpărare nr. 18089/28.0.1936 un teren în suprafață de 5000 m.p. situat pe teritoriul Comunie Bănseasa și învecinat la Est cu drumul Măicăneasa, la vest cu proprietatea lui C, la sud cu proprietarul D și la nord cu proprietarul E. Terenul a fost înregistrat în registrul agricol cu nr. 390/1951/1955 emis de Consiliul Popular al Sectorului 1 București, raionul I.V: Stalin la nivelul anului 1953 pe numele G în calitate de soție supraviețuitoare a lui F.  Fiul acestora, H a formulat în 1992 cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, cerere înregistrată sub nr. 171/05.02.1992. H a formulat cerere de reconstituire în calitatea sa de moștenitor al lui F și G.

În continuare, reclamanții au făcut trimitere la prevederile art. 11 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991  și au precizat că prin acesta se stabilește dreptul persoanelor fizice cărora le-a fost preluat terenul deținut în proprietate – fie în mod abuziv, fie de către stat fără niciun titlu da a reintra în stăpânirea acestora. Terenurile preluate abuziv  de cooperativele agricole de producție, fără înscrierea în evidențele acestora sau fără niciun titlu de către stat se restituie în natură foștilor proprietari, persoane fizice, cu condiția să nu fi fost legal atribuite altor persoane. Formularea „revine de drept” din art. 11 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991 se explică prin aceea că, dată fiind modalitatea de preluare a terenului acești nu au pierdut niciodată proprietatea terenului. Prin urmare, este un caz de reconstituire ope legis a dreptului de proprietate ce se emite de prefect, la propunerea Comisiei locale de fond funciar, conforma art. 27 din Legea nr. 18/1991.

Reclamanții au indicat faptul că s-a dat curs cererii formulate de autorul lor, H, și s-a format dosarul nr. 19/24.11.1997. Cererea privind reconstituirea dreptul de proprietate privată a fost înregistrată la Primăria Otopeni – Comisia pentru aplicarea Legii fondului funciar, dosarul fiind înaintat Subcomisiei sectorului  1 de pe lângă Consiliul Local Sector 1 prin adresa nr. 28918/11.08.2005, fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire nr. 47/11.08.2005. La data predării dosarului, în 2013, reclamanții au precizat că în 2013 demersurile întreprinse au fost oprite întrucât a intrata în vigoare Legea nr. 165/2013.

Prin adresa nr. N 3885/04/03/2008 emisă de Direcția Fond Funciar , Cadastru, Registru Agricol și adresa nr. N 19/1998/32843/2005/19.05.2011 emisă de Direcția Fond Funciar , Cadastru, Registru Agricol au fost înștiințați în scris cu privire la actele necesare, urmând ca în cazul în care din documentele prezentate va reieși necesitatea depunerii și altor înscrisuri sau informații în completare, acestea să fie solicitate ulterior. Prin adresa nr. N 3885/04/03/2008 emisă de Direcția Fond Funciar , Cadastru, Registru Agricol li s-a adus la cunoștință că, î cazul nedepunerii întregii documentații solicitate, cererea existentă va fi analizată în stadiul în care se află. Potrivit adresei nr. N 19/1998/32843/2005/19.05.2011 emise de Direcția Fond Funciar , Cadastru, Registru Agricol în cazul nedepunerii întregii documentații solicitate, cererea va fi considerată incompletă și va fi respinsă. În 2013 au efectuat toate diligențele și a depus toate documentele solicitate, însă demersurile întreprinse au fost oprite.

La data de 20.02.2015 prin adresa nr. 4132 înregistrată pe rolul Primăriei Sectorului 1 București au solicitat comunicarea stadiului soluționării cererii cu nr 32842/2005 și prin adresa nr. N 4132/20.02.2015 li s-a adus la cunoștință că cererea, împreună cu documentația depusă se află în evidențele Subcomisiei Sectorului 1 București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Prin art. 11 din Legea nr. 165/2013 a fost stabilit termenul limită  la data de 1.01.2017, termen prin raportare la care formularea unei cereri anterior acestei date ar fi fost prematură.

În noiembrie 2016 s-au adresat Primăriei Sectorului 1 București - Direcția Cadastru, Fond Funciar , Patrimoniu  ș evidență Electorală și Primăriei Sectorului 1 București – Subcomisia Sectorului 1 pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor. Prin adresa nr. N42875;42878/19.12.2016  au fost informați că cererea este încă nesoluționată și că procedura de inventariere a terenurilor nu a fost finalizată.

Reclamanții au precizat că Comisia Locală pentru inventarierea terenurilor constituită la nivelul Municipiului București a nesocotit obligațiile care-i reveneau potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, nefinalizând procedura de inventariere a terenurilor. Conform art. 6 din Legea 65/2013 într-un termen de 180 de zile de la data constituirii, a existat obligația Comisiei de a întocmi situația terenurilor agricole. Neîndeplinirea acestei obligații a fost recunoscută prin adresa nr. N42875;42878/19.12.2016. Comisia de fond funciar a Municipiului București are obligația de a centraliza situațiile terenurilor, în termen de 30 de zile de la primirea acestora, rezultatul urmând să fie trimis la A.N.R.P., care demarează procedurile legale necesare în vederea schimbării  regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul situației  centralizatoare, pentru a fi afectate restituirii  în natură sau valorificării punctelor acordate potrivit acestei legi. Atribuția Comisiei locale pentru inventarierea terenurilor de a întocmi situația terenurilor agricole și forestiere privește reconstituirea dreptului de proprietate la nivelul Municipiului București este neîndeplinită până în prezent.  Oricare ar fi motivarea în susținerea neîndeplinirii acestei obligații este superfluă. Solicită să se țină cont de etapele procedurale administrative parcurse de Comisia Locală pentru inventarierea terenurilor. 

H, autorul reclamanților, a formulat încă din 05.02.1992 cerere  de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, fără a obține măcar o soluție din partea autorităților cu privire al cererea menționată.  Din 1992 au solicitat în permanență restituirea în natură a terenului în suprafață de 5000 m.p. situat pe teritoriul comunei Băneasa la nivelul anului 1936, sens în care s-au adresat de mai multe ori Primăriei Sectorului 1 București,  însă de fiecare dată li s-a comunicat  faptul că cererea privind reconstruirea dreptului de proprietate  este nesoluționată.  Au manifestat în toată această perioadă o atitudine activă, solicitând al intervale regulate de timp soluționarea cererii. Din răspunsurile primite rezultă chiar pasivitatea și tergiversarea finalizării procesului de restituire prin neîndeplinire a obligațiilor ce le revin autorităților. Comisia Locală pentru inventarierea bunurilor ar fi trebuit constituită în terme de 30 de zile de  la intrarea în vigoare a Legii  - 20 mai 2013. Prelungirea în mod repetat a termenului pentru inventarierea terenurilor, în vederea întocmirii situației terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, încalcă în mod fragrant C.E.D.O. Prin urmare, le revine instanțelor de judecată sarcina ca, în procesul de punere în aplicare a Legii nr. 165/2013 să interpreteze dispozițiile acestei legi în conformitate cu normele imperative C.E.D.O.  și ale Constituției. 

În drept, a indicat prevederile art. 194 și urm. Art. 293 C.proc.civ., Legea nr. 165/2013, Legea nr. 18/1991, art. 6 para 1 C.E.D.O.

În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 13-109 vol. 1) și proba cu expertiza tehnică topografică și evaluatorie imobiliară.

La data de 12.07.2017 reclamanții au depus răspunsul  la solicitările instanței, prin care a precizat că nu este deschisă carte funciară cu privire al imobil și că nu cunosc exact unde se află amplasamentul terenului solicitat, având în vedere faptul că cei din cadrul Primăriei Sectorului 1, Arhivele Naționale și Subcomisia Sectorului 1 București nu le-au putut care este amplasamentul, acesta fiind și motivul pentru care au solicitat încuviințarea probei cu expertiza topografică. 

În ceea ce privește motivarea în drept a cererii, a indicat că toți pârâții sunt chemați în judecată în temeiul Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 165/2013.  Individual, a precizat că Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin Primar este chemată în judecată în temeiul art. 3 și art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04.8.2005, aprobată prin H.G. nr 890/2005.

Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor prin Prefectul Municipiului București este chemată în judecată în temeiul art. 5 alin. 1și art. 6 alin. 1 și 3 din Legea nr. 165/2013 și art. 6 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor din 04.8.2005, aprobată prin H.G. nr 890/2005.

Instituţia Prefectului Municipiului București este chemată în judecată în temeiul art. 12 din Legea nr. 18/1991. Municipiul București prin Primarul General  și Primarul General sunt chemați în judecată în temeiul art. 12 din legea nr. 18/1991.

La data de 28.08.2017 pârâta Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor prin Prefectul Municipiului București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția necompetenței generale,  excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, excepția prematurității.

În motivare, a precizat că cererea de chemare în judecată este o veritabilă acțiune în soluționarea pe cale judecătorească a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Or, prin Legea nr. 111/2017 art. 11 din Legea nr. 165/2013 care reglementa această posibilitate a fost abrogat. Ca urmare au rămas aplicabile dispozițiile legale anterioare, în sensul soluționării cererilor în baza procedurii administrative.

În susținerea excepție necompetenței generale a instanțelor judecătorești, a invocat faptul că Legea 18/1991 prevede o procedură specială cu caracter administrativ pentru recunoașterea căliții de proprietar asupra unui teren ce poate fi inițiată numai la cererea persoanei îndreptățite și care presupune parcurgerea a două etape: una în fața Comisiei Locale – în speță a Subcomisiei sectorului 1  și una în fața Comisiei Județene  - în speță a Comisiei Municipiului București. Având în vedere procesul de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanțele de judecată nu pot interveni decât dacă sunt sesizate conform art. 53 și 54 din Legea nr. 18/1991 cu plângere împotriva actelor administrative emise pentru soluționarea cererii persoanei îndreptățire, verificând numai legalitatea actelor administrative contestate și neavând posibilitatea de a ordona direct măsuri cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate.  Caracterul derogatoriu al Legii nr. 18/1991 de la prevederile generale ale Legii nr. 544/2004 a impus precizarea în art. 2 alin. 1 lit. b din C.proc.fisc. privitor la competența materială a tribunalului în primă instanță. Normele în discuție instituie o procedură administrativă specială care trebuie efectuată înainte de sesizarea instanței. Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform legii, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați și împotriva acestora se poate face plângere al judecătorie. Normele nu intră în contradicție cu art. 21 alin. 2 din Constituție.

Prin urmare, în pricinile de natura celor în discuție nu poate fi primită o acțiune în instanță prin care se urmărește obținerea unei hotărâri care să încalce sfera de activitate a altor autorități ale statului.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesele pasive a Comisiei Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor prin Prefectul Municipiului București, a menționat că reclamanții fac confuzie între Comisia Locală de inventariere a Terenurilor și Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor prin Prefectul Municipiului București. Cum reiese chiar din titlurile invocate de reclamanți, acestea sunt comisii diferite, cu atribuții diferite, stabilite prin acte normative diferite și constituite în baza unor ordine de prefect diferite. Articolele 5 și 6 din Legea nr. 165/2013 n vin în completarea art. 6 din H.G. nr. 890/2005 care unu stabilește atribuții în ceea ce privește inventarierea, ci aprobă norme care reglementează constituirea unei noi comisii cu atribuții distincte.

Comisia nu are calitate procesuală nici prin prisma faptului că nu este investită cu o propunere din partea subcomisiei sectorului 1 București, sens în care a făcut trimitere la dispozițiile art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora comisiile comunale, orășenești sau municipale au printre atribuții și pe aceea de a prelua și analiza cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune orașe sau municipii, precum și pe aceea de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 alin. 4 și 5 din Legea nr. 18/1991 și art. 6 din Legea nr. 1/2000, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare. De asemenea, în sarcina acestora subzistă  și obligația de a înainta și prezenta spre aprobare și validare comisiei județene, respectiv a Municipiului București, situațiile definitive, împreună cu documentația necesară.

În susținerea excepției a invocat și prevederile art. 6 din Legea nr. 1/2000 i a precizat că în sarcina comisiei locale subzistă obligația  de a prelua și analiza cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, precum și pe aceea de a înainta și prezenta spre validare Comisiei județene situațiile definitive împreună cu documentația necesară. Comisia Municipiului București nu se află în posesia vreunei propuneri ce privește cererea reclamanților înaintată potrivit competențelor stabilite exclusiv în sarcina acesteia.

Procedura ce trebuie urmată presupune conlucrarea mai multor autorități, nefiind o activitate exclusivă  a Comisiei Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor, fiecare dintre ele având atribuții distincte. Instanța nu are dreptul de substituire, adică dreptul de a emite ea însăși actul administrativ, întrucât ar depăși sfera puterii judecătorești, intrând în sfera puterii executive.

În susținerea excepției prematurității, a precizat că subcomisiile locale de sector sunt singurele care identifică terenurile aflate la dispoziția consiliilor locale, verifică situația juridică a acestora și înaintează propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor. După înaintarea propunerilor, Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor prin Prefectul Municipiului București, conform art. 6 H.G. nr. 890/200 validează sau invalidează propunerile acestor comisii, prin emiterea unei hotărâri. Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor  este în imposibilitate obiectivă de a analiza dosarul de fond funciar, de a valida sau invalida propunerea comisiei, fără îndeplinirea fazei administrative, anume fără ca cererea să le fi fost înaintată împreună cu documentația doveditoare și propunerea Subcomisiei Locale a Sectorului 1.

Cererea reclamanților apare ca prematură și raportat la prevederile art. 5 și urm. Din Legea nr. 18/1991, întrucât legiuitorul a stabilit imperativ o procedură administrativă-jurisdicțională  de soluționare a contestațiilor formulate de persoanele nemulțumite de hotărârile Comisiilor locale de aplicare a legii nr. 18/1991.  Rolul instanței este acela de a îndeplini controlul judiciar în cazul contestării hotărârilor comisiilor județene. Anterior sesizării instanței, fiecare solicitant are obligația de a parcurge procedura administrativă de soluționare a cererilor de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor. În cauza de față reclamanții au solicitat obligarea Comisiei Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor  la stabilirea dreptului lor de proprietate privată  prin emiterea unui titlu în lipsa propunerii subcomisiei de sector, ceea ce nu s-ar putea realiza decât în condițiile în care instanța ar soluționa pe fond cererea pe care reclamanții au adresat-o Subcomisiei Locale a Sectorului 1, aspect ce excede prevederilor legale.

În susținerea excepției inadmisibilității cererii a precizat că instanța de judecată nu are posibilitatea, conform Legii nr. 18/1991 de  a se substitui atribuțiilor comisiilor abilitate. Reclamanții nu aveau decât posibilitatea de a solicita subcomisiei să înainteze propunerea, împreună cu întreaga documentație, spre analiză și soluționare Comisiei Municipiului București pentru aplicarea legilor fondului funciar.  Numai împotriva acestei soluții reclamanții aveau posibilitatea formulării unei cereri de chemare în judecată îndreptată împotriva Comisiei Municipiului București pentru aplicarea legilor fondului funciar. 

Pe fondul cauzei,  au precizat că nu le-a fost înaintată încă propunerea de la subcomisia de sector, prin urmare apărările vor fi făcute în așa măsură încât să nu se antepronunțe  cu privire la propunerea care va fi înaintată. Autorul reclamanților, H a solicitat în temeiul Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate  pentru terenul în suprafață de 5000 mp deținut anterior de F și G în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 18089/28.05.1936 prin cererea nr. 171/1992 depusă la Primăria Otopeni. Dosarul administrativ constituit a fost înaintat la Primăria Sectorului 1 București la data de 11.08.2005, fiind înregistrat sub nr. 32842/2005. Din actele depuse în susținerea cererii, reiese că reclamanții nu pot face dovada preluării de către stat a terenului solicitat, deși cererea lor este întemeiată pe prevederile art. 27 alin. 21 din Legea nr. 18/1991.

Potrivit dispozițiilor legale invocate de petenți, a fost instituită regula eliberării titlului de proprietate pentru proprietarii sau moștenitorii acestora care nu s-au înscris în cooperativa agricolă de producție, nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenuri prin acte translative de proprietate, însă pentru a  încadra această speță în dispozițiile art. 27 alin. 21 din Legea nr. 18/1991 este necesar ca reclamanții să identifice momentul preluării, orice acte pertinente, concludente și verosimile care să facă dovada situației pretinse.  În accepțiunea art.  6 din Legea nr. 213/1998 prin preluare abuzivă se înțelege orice modalitate de preluare, cu sau fără titlu, alin. 2 al articolului făcând referire strict la instituția revendicării reglementată de codul civil, pentru situațiile în care imobilele nu fac obiectul legilor speciale de reparație și nu la revendicare în sensul larg al cuvântului. 

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 201, art. 205 și urm. C.civ., precum și pe toate celelalte norme legale invocate în întâmpinare.

La data de 28.08.2017 pârâta Instituția Prefectului Municipiului București a depus întâmpinare, prin care, în esență, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Municipiului București

În apărare, a precizat că cererea de chemare în judecată este o veritabilă acțiune în soluționarea pe cale judecătorească a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, or art. 11 din Legea nr. 165/2013 care reglementa această posibilitate a fost abrogat.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Municipiului București a invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 5 din H.G. nr. 890/2005. Actele comisiei sunt supuse procedurii de aprobare prin vot de către membrii comisiei și ca o consecință a acestei proceduri, cu privire la angajarea răspunderii, acesta incumbă exclusiv membrilor comisiei. Faptul că aceste comisii funcționează la sediul Instituţiei Prefectului Municipiului București nu înseamnă că între acesta și Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor poate fi pus un semn de egalitate. Titularul obligației de soluționare a cererii nu poate fi în niciun caz Instituţia Prefectului Municipiului București.  Faptul că prefectul este președintele acestei comisii nu implică răspunderea Instituţiei Prefectului Municipiului București, calitatea sa de conducător al instituției neputându-se confunda cu calitatea sa de membru și președinte al Comisiei Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor. Hotărârile comisiei sunt adoptate cu votul majorității membrilor și răspunderea sa este colectivă. Activitatea Instituţiei  Prefectului Municipiului București este reglementată separat print-o lege specială, Legea nr. 340/2004 și de H.G. nr. 460/2006.

În drept, a precizat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 201, art. 205 și următoarele C:proc.civ. și pe celelalte norme legale invocate.

La data de 20.09.2017 reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, prin care, în esență, au solicitat respingerea  apărărilor pârâtei Instituţia Prefectului Municipiului București ca neîntemeiate.

Cu privire la excepția lisei calității procesuale pasive invocate de Instituţia Prefectului Municipiului București a menționat că  prin Legea nr. 165/2013 au fost stabilite atribuții în sarcina instituției prefectului. A reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată privind demersurile efectuate în vederea restituirii în natură a terenului în suprafață de 5000 mp și faptul că solicitarea a rămas nesoluționată.

Referitor la susținerea în sensul că cererea de chemare în judecată este o veritabilă acțiune în soluționarea pe cale judecătorească a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a indicat faptul că procedura de inventariere a terenurilor  prevăzută de Legea nr. 165/2013 nu a fost finalizată și că au efectuat toate diligențele și au depus toate documentele solicitate și au reluat, de asemenea, susținerile din cadrul cererii de chemare în judecată referitoare la acestea.

La aceeași dată au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor prin Prefectul Municipiului București solicitând respingerea excepțiilor și apărărilor acesteia.

Referitor la excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, a precizat că termenul pentru inventarierea terenurilor a fost prelungit succesiv și că le revine instanțelor  sarcina de a interpreta dispozițiile Legii 165/2013  în conformitate cu prevederile C.E.D.O și ale Constituției Românei.  Se află în fața unui vid legislativ și procedura de inventariere a terenurilor prevăzută de Legea nr. 165/2013 nu a fost finalizată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a solicitat respingerea acesteia, față de prevederile art. 6 alin. 4 din Legea nr. 165/2013. Nu există confuzie între cele două comisii, dar procedura ce trebuia urmată presupunea conlucrarea mai multor autorități iar pârâta a tergiversat procedura de restituire prin neîndeplinirea obligațiilor care îi reveneau. Autoritățile române au stat în pasivitate aproximativ 25 de ani, ceea ce încalcă raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul vizat, reclamanții suportând o perioadă foarte îndelungată de incertitudine asupra dreptului lor. 

Referitor la excepția prematurității formulării cererii, a invocat faptul că se află în imposibilitatea de a uza de procedura prealabilă, din motive neimputabile lor, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 165/2013. În continuare a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată referitoare la demersurile efectuate.

În ceea ce privește  excepția inadmisibilității a solicitat respingerea acesteia motivat de faptul că autoritățile române au stat în pasivitate și că din 1992 până în prezent au solicitat în permanență restituirea în natură a terenului în suprafață de 5000 m.p. și au dat dovadă de atitudine activă, revenind la intervale regulate cu solicitări către autorități. 

La data de 28.09.2017 reclamanții au formulat cerere modificatoare prin care au solicitat instanței să dispună și obligarea Subcomisiei Sectorului 1 a Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor să înainteze Comisiei Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor  documentația necesară pentru validarea propunerii de punere în posesie a terenului în suprafață de 5000 m.p. situat pe teritoriul Comunei Băneasa, obligarea Comisiei Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor la emiterea dispoziției de restituire în natură sau în echivalent a terenului menționat.

În motivare  a solicitat instanței să țină cont că potrivit Legii nr.18/1991 subcomisia are obligația de a prelua și analiza cererea, soluția fiind în sensul admiterii sau respingerii acesteia în cadrul nedepunerii întregii documentații. Niciodată nu le-a fost pus în vedere să depună înscrisuri sau informații în completarea cererii, dat fiind că aceasta a fost una completă. Pârâtele nu au emis niciun singur act, paralizând astfel toate normele de procedură legală. În continuare, a reluat susținerile din cadrul cererii de chemare în judecată privind pasivitatea pârâtelor și acțiunile întreprinse.

La data de 04.10.2017 pârâta Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii precizate a reclamanților.

În motivare, în esență a precizat că s-a constat că solicitantul, H nu a avut calitatea de membru cooperator, ceea ce face imposibilă restituirea dreptului de proprietate din patrimoniul funciar al Comunei Otopeni, faptul că nu s-a făcut dovada faptului că terenul respectiv a trecut în proprietatea statului ca urmare a aplicării H.C.M. nr. 308/1953 și decretului nr. 115/1959, solicitantul nu a făcut dovada că terenul a trecut în proprietatea statului și administrarea primăriei și că se află în administrarea acesteia la data de 01.01.1990, motiv pentru care prin hotărârea nr. 40/28.05.1993 a fost anulată adeverința nr. 770/16.03.1992. acest fapt fiindu-i comunicat prin adresa nr. 1588/1993. Autorul reclamanților nu a formulat plângere împotriva aceste hotărâri a Comisiei Comunale Otopeni, însă, în 1997 a reintrodus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la Primăria Otopeni, formându-se dosarul de fond funciar nr. 19/24.11.1997, care a rămas în nelucrare aproximativ 8 ani fiind înaintat la 11.08.2005 Subcomisiei Locale Sector 1 pentru aplicarea legilor fondului funciar.

De îndată, reclamantei A i s-a solicitat completarea dosarului cu actele necesare soluționării cererii, iar aceasta s-a conformat doar parțial, nefiind depuse actele menționate explicit în adresa nr.  n 3885/04.03.2008. Abia la data de 06.02.2008 B a solicitat informații cu privire la stadiul soluționării cererii și comunicarea actelor  care mai sunt necesare pentru completarea dosarului. La data de 08.04.2008 acesta a depus o parte din actele solicitate, precizând că restul actelor vor fi depuse pe măsura obținerii lor. Nemaifiind depuse alte acte, prin adresa nr. N 19/1998/32834/2005/19.05.2011 Direcția Cadastru l-a solicitat reclamanților să depună și celelalte înscrisuri necesare analizării cererii. Prin aceeași adresă li s-a comunicat că în cazul nedepunerii documentației solicitate în teren de 30 de zile de la primirea înștiințării, cererea va fi considerată incompletă și va fi respinsă. Urmare a acestei adrese, au fost redepuse actele anexate în urmă cu 3 ani și au fost făcute aceleași precizări conform cărora restul actelor, inclusiv expertiza topografică, vor fi depuse pe măsura obținerii lor. Răspunsul reclamanților a avut caracter pur formal, scopul fiind strict acela ca cererea de reconstituire să nu fie respinsă pentru neîncadrarea în termenul stabilit. Timp de 3 ani nu s-a depus niciunul dintre înscrisurile solicitate și nu a fost efectuat nici măcar expertiza topografică, aspect care ținea doar de reclamanți și de reprezentanții lor.

După încă doi ani în care nu au mai fost întreprinse demersuri au solicitat să l se comunice stadiul lucrărilor din dosar și să li se facă o programare pentru studiul dosarului. La data de 31.05.2013 a fost solicitată de către reprezentanții reclamanților eliberarea actelor de la Primăria Sectorului 1, în condițiile în care era evident că Primăria nu este nici creatorul, nici deținătorul documentelor, demers prin care reprezentanții reclamanților nu au încercat decât să ascundă de clienții lor lipsa oricărui demers începând cu anul 2008.

De la data de 31.05.2013și până la data de 12.02.2015 reclamanții nu au mai revenit cu solicitări și nici nu au înțeles să mai depună vreun înscris, ulterior solicitând informații cu privire al stadiul dosarului la datele de 12.02.2015, 24.11.2015, 23.11.2016 și 23.11.2016, pârâta răspunzând fiecărei solicitări în scris, în sensul că cererea urmează să fie analizată și soluționată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Pârâta a solicitat instanței să constate că a depus toate diligențele necesare în vederea analizării și soluționării  cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 32834/2005, informându-i pe reclamanți cu privire la toate înscrisurile necesare pentru completarea dosarului și răspunzând cu promptitudine la solicitările acestora. Nesoluționarea cererii până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 a fost rezultatul exclusiv al pasivității reclamanților și reprezentanților aleși de aceștia, care nu s-au conformat numeroaselor solicitări  de completare a dosarului cu toate înscrisurile necesare. După data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 cererea a intrat sub incidența acestui act normativ, urmând a fi analizată în conformitate cu art. 12 alin. 3 și art. 32. Din această perspectivă, acțiunea de față apare chiar ca fiind inadmisibilă, instanța neputând proceda la soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată, din moment ce legea prevede cp cererile de reconstituire a dreptului de proprietate în materia fondului funciar nesoluționate până la intrarea în vigoare urmează a fi analizate și rezolvate în ordinea lor de înregistrare, deci începând cu anul 1991 și cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren. Potrivit art. 32 din Legea nr. 165/2013 reclamanții au obligația de a depune în susținerea cererii de reconstituire toate celelalte înscrisuri care nu se află încă la dosar, în termen de 120 de zile de la data primirii înștiințării din partea subcomisiei.

În drept, a invocat prevederile art. 205 și următoarele C.proc.civ. și celelalte acte normative invocate.

În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f.77 – 164 vol. 2)

La data de 05.12.2017 reclamanții au depus note scrise (f. 8-19 vol. 3), prin care au reluat susținerile din cadrul cererii de chemare în judecată și răspunsurilor la întâmpinare depuse.

La data de 24.02.2020 reclamanţii au depus cerere denumită cerere precizatoare/ modificatoare prin care au precizat că, în situaţia în care nu se poate identifica imobilul supus judecăţii în suprafaţă de 5000 m.p.  solicită în subsidiar acordarea de despăgubiri băneşti în valoare de 545215,33 euro.

La data de 28.04.2020 pârâții Municipiul București prin Primarul General  și Primarul General au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității.

În motivare, în esență, au precizat că raportat la obiectul dosarului solicită instanței să constate că pârâtele nu au atribuții în ceea ce privește cererile formulate în temeiul Legii nr. 18/1991. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă  calitatea procesuală pasivă a  Municipiului București prin Primarul General  și Primarului General.

De asemenea, pârâţii au invocat tardivitatea formulării cererii modificatoare, faţă de  dispoziţiile art. 204 C.proc.civ. Referitor la excepţia inadmisibilităţii, au invocat faptul că acordarea despăgubirilor este inadmisibilă, având în vedere faptul că terenul nu a putut fi identificat.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 C.proc.civ.

În probaţiune, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea din data de 06.12.2018 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței generale, prematurității și inadmisibilității și a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Municipiului București pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra Terenurilor. 

Prin încheierea din 01.11.2017, instanța a constatat decăderea pârâtei Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Prefectul Municipiului Bucureşti din dreptul de a invoca excepţii relative şi de a propune probe şi constată că, urmare a decăderii, întâmpinarea depusă la acest termen este lovită de nulitate şi o califică drept concluzii scrise, urmând a fi menţinută la dosar.

Prin încheierea din data de 17.01.2018  instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de Instituţia Prefectului Municipiului București.

În şedinţa din data de 29.06.2020, instanţa a calificat cererea formulată de reclamanţi ca fiind o cerere modificatoare, a admis excepţia tardivităţii cererii modificatoare, faţă de motivele invocate a apreciat că nu se mai impune analiza excepţiei inadmisibilităţii şi a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul București prin Primarul General  și Primarul General.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, cadastru și geodezie.  În cadrul probei cu înscrisuri au fost emise adrese către Arhivele Naţionale, Primăria Otopeni, O.C.P.I., Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, Primăria Municipiului București și Primăria Sectorului 1.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Instituţia Prefectului Municipiului București, instanța reține următoarele:

În conformitate cu art. 36 din C.proc.civ., „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.

În stabilirea calităţii procesuale pasive, instanţa are în vedere că a fost învestită cu o cerere referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, precum și de obligare a pârâtei Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la înaintarea către Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a documentației necesare în vederea validării propunerii de punere în posesie și obligarea Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la emiterea dispoziției de restituire în natură sau în echivalent a terenului.

Conform art. 12 din Legea nr. 18/1991, „(1) În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar. (2) Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin ordinul prefectului şi condusă de acesta”.

Totodată, art. 75 din H.G. 890/2205 reglementează: „(1) După operaţiunile de validare şi punere în posesie, pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, comisia judeţeană emite titluri de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 45. (...) (2) Titlul de proprietate se semnează de prefect, de secretarul general al instituţiei prefectului, de directorul oficiului judeţean sau al municipiului Bucureşti de cadastru şi publicitate imobiliară şi de şeful inspectoratului teritorial de regim silvic şi vânătoare. Părţile detaşabile ale titlului de proprietate, semnate, se transmit comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale, care le vor înscrie în registrul agricol, după care le vor înmâna sub semnătură persoanelor fizice îndreptăţite sau reprezentanţilor împuterniciţi ai persoanelor juridice. În acest sens comisiile deschid un registru care să cuprindă numele şi prenumele titularului titlului de proprietate şi semnătura primitorului”. 

Instanţa apreciază că în ipoteza prevăzută de lege se înscrie şi situaţia în care se refuză de către comisiile locale de fond funciar emiterea documentaţiei prevăzute de lege, premergătoare emiterii titlului de proprietate sau se refuză, în mod nejustificat, înaintarea unei asemenea documentaţii către comisia judeţeană de fond funciar în vederea emiterii titlului de proprietate.

În esenţă, Subcomisiei Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor îi revine răspunderea pentru activitatea premergătoare, respectiv de emitere a titlurilor de proprietate.

În completare, instanţa reţine că deşi comisiile municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin ordinul prefectului şi condusă de acesta, astfel cum prevede art. 12 alin. 1 din Legea nr. 18/19991, în realitate Instituţia Prefectului este o entitate distinctă. În plus, hotărârile comisiei sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor acesteia, comisia neputându-se confunda cu unul dintre membrii săi.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, invocată prin întâmpinare şi, în consecinţă, va respinge cererea formulată împotriva acesteia ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Analizând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Municipiul București prin Primarul General  și Primarul General, instanța urmează să le admită pentru următoarele considerente:

Municipiul București prin Primarul General  și Primarul General nu sunt titularii obligației corelative din conținutul raportului juridic dedus judecații și nu pot avea , în calitate de subiecți  pasivi ai acestui raport obligațional,  conduita ceruta de către reclamanți în sensul de a proceda la validarea  și reconstituirea dreptului de proprietate. Potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991 indicat de reclamanți în susținerea calității procesuale pasive a pârâților, în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraş sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar. Or, aceste dispoziții nu justifică calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți, având în vedere faptul că primarul conduce comisia, deci nu poate fi pus semn de egalitate între un membru al comisiei și  Municipiul București prin Primarul General  ori Primarul General.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, pe fondul cauzei,  instanța reține următoarele:

În fapt, în ceea ce priveşte procedura administrativă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea nr. 19/24.11.1997 formulată de H (f. 106-108 vol. III)  acesta a solicitat eliberarea unui înscris din care să reiasă situația juridică a terenului agricol în suprafață de 0,5 ha. situat pe Moșia Măicăneasa, proprietar fiind F. În cadrul cererii a precizat că în vederea redobândirii  terenului a depus cererea nr. 1521/08.03.1991 la Primăria Comunei Otopeni.

 Prin adeverința nr. 770/16.03.1992 (f. 115 vol. III) s-a adeverit faptul că lui H i sa stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei municipale nr. 35/07.01.1992  pentru suprafața totală de teren de 0,5000 ha. prevăzută în tabelul anexă nr. 023-4 la poziția 33. Adeverința a fost anulată prin hotărârea nr. 40/28.05.1993.

Prin adresa nr. 1598/13.04.1993 emisă de Comisia Comunală Otopeni, i s-a comunicat lui H, faptul că nu a avut calitatea de membru cooperator și în această situație reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 5000 m.p. nu se poate face, nu a făcut pentru teren dovada faptului că a trecut în proprietatea statului în administrarea unei întreprinderi specializate sau las G.A.S., G.A.C, ca urmare a aplicării H.C.M. nr. 308/1953, nu a prezentat dovezi că terenul a trecut în proprietatea statului și administrarea primăriei și că se află în administrarea acestei instituții.

Prin cererea înregistrată sub nr. 32834/12.09.2005 A, în calitate de soție supraviețuitoare a lui H a solicitat, în legătură cu dosarul nr. 19/24.11.1997 reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 5000 m.p., situată în perimetrul comunei Otopeni și înregistrată în Registrul Agricol nr. 390/1951-1955 emis de Consiliul Popular al sectorului 1, Raionul I.V. Stalin, privind pe autoarea G.

Conform adresei nr. 32834/07.05.2005, urmare a cererii formulate, s-a solicitat acesteia să depună următoarele înscrisuri: acte de proprietate, acte de identitate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească, certificat de naștere, certificat de deces al autorului, în cazul moștenitorilor, declarația prevăzută de art. 10 alin. 2 din Legea  nr. 18/1991, actele doveditoare în original și copie xerox, dovada preluării terenului, identificarea amplasamentului, declarație pe proprie răspundere.

Prin adresa nr. 12922/08.04.2008 (f. 112 vol. II) reclamanți au depus o parte din înscrisurile solicitate, menționând că în urma răspunsurilor pe care le vor primi la cererile adresare diferitelor instituții, vor efectua demersuri în vederea întocmirii raportului de expertiză topografică privind identificarea amplasamentului și vor depune toate celelalte documente solicitate.

Prin adresa nr. N 19/1998/32834/19.05.2011 emisă de Direcția de cadastru, fond funciar, patrimoniu și evidență electorală (f. 109-111 vol. II) li s-a solicitat reclamanților să depună și celelalte înscrisuri necesare soluționării cererii. Reclamanții nu au făcut dovada depunerii înscrisurilor solicitate, însă au revenit cu adrese prin care au solicitat comunicarea stadiului lucrărilor.

Astfel, în decurs de peste 15 ani de la data depunerii la Primăria Otopeni a cererii de reconstituire, dosarul de fond funciar nu a fost completat, conform art. 11 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005.

În primul rând, deși se solicită reconstruirea/construire dreptului de proprietate supra imobilului teren în suprafață de 5000 mp sau, în subsidiar, în echivalent reclamanții nu au depus înscrisurile necesare pentru identificarea terenului. Mai mult, instanța a emis adresele solicitate de către aceștia către Arhivele Naţionale, Primăria Otopeni, O.C.P.I., Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, Primăria Municipiului București și Primăria Sectorului 1, însă niciuna dintre aceste instituții nu a putu oferi datele necesare pentru a putea fi identificat terenul.

Astfel cum reiese din raportul de expertiză tehnică depus la data de 23.12.2019 (f. 115-117 vol. V) din înscrisurile existente la dosarul cauzei a  putut fi identificată strada nr. 55 ca Maicănești. Planul parcelar al Moșiei Măicănești nu cuprinde și numele proprietarului terenului care se dorește a fi identificat și nici numele vecinilor. Față de acestea a precizat că terenul care face obiectul dosarului nu poate fi identificat pentru a stabili vecinătățile și a efectua schițe și măsurători.

În mod evident, necunoscându-se amplasamentul actual al terenului în suprafață de 500 m.p., nu se poate stabili dacă reconstituirea se poate efectua pe acelaşi amplasament, dacă a făcut obiectul altor cereri de constituire sau reconstituire în temeiul legilor fondului funciar sau vreunei cereri de retrocedare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Mai mult, instanța constată că, deși s-a solicitat în cadrul  ședinței de judecată din data de 04.10.2017 să se depună înscrisurile privind calitatea de moștenitori  a reclamanților, au fost depuse doar certificatele de naștere ale acestora și certificatele de deces ale lui H (f. 149 vol. II), G (f. 146 vol. II), F (f. 147 vol. II). Or, aceste înscrisuri sunt insuficiente pentru a face dovada calității de succesor a reclamanților.

În drept, conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, „(1) Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. (2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite. (3) Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil. (4) Prin familie se înţelege soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor.”, iar potrivit art. 9 din aceeaşi lege, „(1) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre această suprafaţă şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi. (2) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeţei de teren de până la 10 ha de familie şi cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. (3) din lege, pot formula cerere pentru suprafeţele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a depăşit procentul de 5%”. 

Conform art. 11 alin.1 din Legea nr. 18/1991, „Suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”. 

Totodată, instanţa are în vedere art. 8 din Legea nr. 165/2013 care stipulează: „(1) În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile locale de fond funciar au obligaţia de a centraliza toate cererile de restituire nesoluţionate, în vederea stabilirii suprafeţei de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire. (…) (3) Situaţia suprafeţelor de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire se transmite comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, în termenul prevăzut la alin. (1)”. Potrivit art. 16 din Legea nr. 165/2013, „Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7)”, iar art. 21 alin. 1 din aceeaşi lege prevede: „În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate”. 

Domeniul de aplicare a Legii nr. 165/2013 este reglementat de art. 1 care prevede: „(1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură. (2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III”.

Instanţa observă că prin Decizia nr. 19/2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat asupra aplicabilităţii Legii nr. 165/2013. S-a învederat că atât din expunerea de motive, cât şi din conţinutul legii rezultă că intenţia legiuitorului, prin adoptarea noului act normativ, a fost aceea de a eficientiza şi de a finaliza procesul de restituire demarat sub imperiul cadrului legislativ anterior, prin includerea în sfera de aplicare a noii legi a tuturor situaţiilor privind cererile de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, nesoluţionate până la acel moment, nicidecum de a deschide calea pentru formularea unor noi cereri pentru imobile care nu au fost solicitate în condiţiile legilor reparatorii anterioare sau de a repune persoanele interesate în termenele de formulare a cererilor de restituire.

Având în vedere situaţia de fapt stabilită, instanţa constată că cererea de chemare în judecată este vădit neîntemeiată, întrucât solicitarea reclamantei contravine flagrant dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8, art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 18/1991.

Instanţa constată că însuşi obiectul acţiunii este nelegal şi contravine prevederilor art. 2 şi art. 3 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 1/2000.

În acest sens, instanţa reţine prevederile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, care consacră principiul conform căruia reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Prin art. 3 din Legea nr. 1/2000, posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri este prevăzută ca ultimă măsură pentru situaţiile în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, şi nu se poate face reconstituirea nici pe suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile.

Persoanele care au formulat cererea de reconstituire nu au furnizat informaţii din care să rezulte identificarea vechiului amplasament.

Instanţa subliniază că omisiunea reclamanților şi autorilor săi de a furniza orice informaţii care să permită stabilirea amplasamentului terenului, împiedică reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia, în orice modalitate, întrucât nu se poate stabili nici măcar dacă terenul a făcut obiectul altor cereri de reconstituire formulate în temeiul Legii nr. 18/1991.

Este neîntemeiată şi susţinerea reclamanților în sensul că au calitatea de persoane îndreptăţite. Instanţa reţine că acţiunea a fost formulată cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, conform cărora calitatea de moştenitor se stabileşte pe baza certificatului de moştenitor sau a hotărârii judecătoreşti definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moştenirii.

Această omisiune nu a fost îndreptată de solicitanţi, deşi Subcomisia Locală le-a adus la cunoştinţă în repetate rânduri necesitatea de a completa documentaţia aflată la dosarul de fond funciar prin depunerea certificatele de moştenitor şi a actelor de stare civilă.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul I, cu privire la care reclamanții nu au formulat obiecţiuni, reiese cu evidenţă că terenul a cărei reconstituire se solicită nu poate fi identificat pe baza informaţiilor prezentate de reclamanți, astfel încât nu se poate stabili situaţia juridică actuală a acestuia şi dacă se află la dispoziţia Subcomisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Sectorului 1. În consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri.

Invocarea de către reclamantă a încălcării dreptului la un proces echitabil prin nesoluţionarea cererii într-un termen rezonabil, conform art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu justifică pronunţarea unei soluţii favorabile asupra cererii de reconstituire, în situaţia în care dosarul de fond funciar este incomplet, iar documentele depuse atât în procedura administrativă, cât şi în cea judiciară, nu permit identificarea terenului.

Totodată, instanţa stabileşte că amânarea soluţionării cererii de restituire a fost determinată de lipsa de diligenţă a persoanelor care au formulat-o, aceştia omiţând să îndeplinească chiar şi obligaţiile simplu de realizat constând în prezentarea originalului înscrisurilor depuse, certificarea copiilor pentru conformitate cu originalul şi depunerea actelor de stare civilă şi a certificatelor de moştenitor, precum și a raportului de expertiză topografică.

Respectarea dreptului la un proces echitabil se analizează în considerarea titularului dreptului fundamental pretins încălcat.

De asemenea, instanţa reţine că amânarea formulării unei propuneri de respingere a cererii de reconstituire a fost favorabilă reclamanților, aceştia având la dispoziţie un interval de timp suficient pentru a obţine înscrisurile necesare sau pentru a obţine alte probe în vederea dovedirii amplasamentului terenului, având în vedere că, în această materie, este admisibilă orice probă.

Pentru toate aceste considerente, reţinând că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate prin acordarea de despăgubiri s-a făcut cu încălcarea art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 1/2000, art. 13 şi art. 14 din Legea nr. 18/1991 şi art. 11 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, precum şi că reclamanta nu a furnizat minime informaţii care să permită stabilirea vechiului amplasament cu privire la care solicită reconstituirea,  instanţa constată că singura soluţie care se impune a fi adoptată de pârâte este respingerea cererii de reconstituire.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 18/1991, „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei, sau în lipsa acestora, din orice alte probe.

Așadar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate este necesar  să se dovedească că terenul a fost deținut de cooperativa agricolă de producție.  Per a contrario, în cazul terenurilor care nu au făcut obiectul cooperativizării nu sunt aplicabile dispozițiile privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar.

De asemenea, potrivit art. 8 alin.(2) din același act normativ, reclamanților le revenea, potrivit dispozițiilor art. 249 C.proc.civ., sarcina de a proba că autorul acestora a făcut parte din categoria persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv a avut calitatea de „ membru cooperator care a adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau căruia i  s-a preluat în orice mod teren de către aceasta”.

Din înscrisurile administrate în cauză nu s-a regăsit vreo evidență care să ateste preluarea de către CAP sau în orice alt mod a terenului de către stat și nici dovada faptului că autorul reclamanților a avut calitatea prevăzută de art. 8 alin.(2) din Legea nr. 18/1991, reclamanții nereușind să probeze preluarea de către stat a imobilului aparținând autorului lor și cu atât mai puțin nu s-a dovedit că a avut loc o preluare în mod abuziv de către statul comunist în perioada de referinţă a  Legii nr. 18/1991.

În consecinţă, reţinându-se şi că reclamanții nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, că nu au probat imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament și că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului, instanţa constată că se solicită obligarea pârâtelor la emiterea unor acte administrative vădit nelegale, precum motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la data de 06.10.2017

Față de soluția de admitere a excepției tardivității formulării cererii modificatoare din data de 24.02.2020, instanța va respinge această cerere modificatoare ca tardiv formulată.

Instanţa va lua act că pârâta Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituţiei Prefectului Municipiului București, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge cererea introdusă în contradictoriu cu pârâta Instituţia Prefectului Municipiului București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiul București prin Primarul General, invocată prin întâmpinare.

Respinge cererea introdusă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General,  ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului General, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge cererea introdusă în contradictoriu cu pârâtul Primarul General, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea modificatoare formulată la data de 24.02.2020, ca fiind tardiv formulată.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A şi B, cu domiciliul în ... în contradictoriu cu Subcomisia Sectorului 1 A Municipiului Bucureşti Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Prin Primar Comisia Municipiului Bucureşti Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Prin Prefectul Municipiului Bucureşti, astfel cum a fost modificată la data de 06.10.2017, ca neîntemeiată.

Ia act că  pârâta Subcomisia Sectorului 1 a Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată astăzi, 28.07.2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. 

Domenii speta

Spete similare