Anulare proces verbal de contravenţie - susţinerile petentului referitoare la eventualele reacţii adverse cauzate de purtarea unei măşti sunt dincolo de orice puterea de argumentaţie, riscul reacţiilor adverse de natură cutanată nepunând probleme sub aspe

INSTANŢA,

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe, petentul A a solicitat în contradictoriu cu intimata B ca prin hotărârea ce se va pronunţa de instanţa de judecată să se dispună anularea procesului-verbal seria JO nr. 1827724/19.07.2020, exonerarea petentului de la plata amenzii aplicate, în subsidiar, aplicarea sancţiunii cele mai uşoare avertismentul şi anularea amenzii.

În motivarea plângerii a arătat în esenţă faptul că amenda a fost dată abuziv, pentru că în conformitate cu Legea nr. 55/2020, art. 13, se specifică faptul că pe durata stării de alertă se poate institui obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise în spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă, că nu există nici un articol de lege care să îl oblige să poarte masca în spaţiul public.

A arătat că prin Ordinul nr 874/81/2020 s-a impus instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS Cov 2 pe durata stării de alertă, în preambulul ordinului se face referire la normele superioare de drept în temeiul cărora se emite acestea, astfel, legea nr 55/2020 reprezintă actul normativ de nivel superior faţă de Ordinul 874.

A arătat că potrivit art. 108 alin 2 şi 4 din Constituie, hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, hotărârile adoptate de Guvern fiind semnate de prim-ministru şi contrasemnate de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare , dispoziţii dezvoltate în art. 37 alin 1 din OUG nr 57/2019 privind Codul administrativ. Aceste dispoziţii constituţionale şi legale trebuie coroborate cu art. 4 alin 3 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă, or, depăşind limitele normelor care le ordonă avem de-a face cu o înfrângere a principiului legalităţii.

A arătat petentul că Legea nr. 55/2020 nu specifică posibilitatea de restrângere a drepturilor şi libertăţilor prin emiterea unor acte normative inferioare, cu atât mai puţin art. 5 alin 2 lit d şi art. 13 din legea precizată.

A susţinut petentul că Ordinul nr. 874/2020 conţine o serie de măsuri ce contravin principiilor ordinii de drept, legislaţiei în vigoare, Constituţiei României, dar şi jurisprudenţei CEDO.

A arătat că descrierea faptei agentul constatator a menţionat că nu ar fi respectat măsura prevăzută de HG 668/2020 referitoare la obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice închise astfel încât nasul şi gura să fie acoperite, or, art. 13 din Legea nr. 24/2000 reglementează clar tehnica legislativă, actul invocat fiind ilegal în integralitatea sa întrucât este emis în afara legii şi este adoptat cu încălcarea flagrantă a art. 53 din Constituţia României referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi numai prin lege şi numai dacă se impune.

Având in vedere dispoziţiile acestui text de lege, solicita sa se ia act că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi se poate face numai prin lege si numai daca se impune.

In aceste condiţii, nicio restrângere de drepturi si libertăţi nu poate fi  permisa prin intermediul unui ordin de ministru sau HG. Mai mult, considera ca nu se impunea emiterea acestui Ordin având in vedere ca Ministerul Sanatatii nu a emis nici un act normativ prin care sa declare epidemia SARS-COV-2 pe teritoriul României.

Mai mult, având in vedere faptul ca pe teritoriul României nu a fost declarata epidemie de  SARS-COV-2, nu exista motivarea emiterii un ordin cu privire la prevenirea sau stoparea a ceva ce nu exista.

Desi măsura obligativităţii purtării măştii se instituie pentru protejarea dreptului la sănătate al persoanelor, in absenta unui studiu unanim acceptat, purtarea mastii poate dauna, aspect făcut public de numeroşi cercetători, dar si de ministrul sanatatii, aceeaşi persoana care a emis ordinul 874/81/2020.

Totodată, nu exista garanţia faptului ca măştile puse in circulaţie de către statul roman, sunt conforme, existând astfel posibilitatea imbolnavirii populaţiei din cauza acestei masuri.

Chiar dinaintea pandemiei actuale, la personalul medical s-au raportat numeroase reacţii adverse ale purtării unei măşti chirurgicale. între 2002 şi 2004 (pandemia SARS) datorită măştilor N95 numeroase cadre medicale au manifestat reacţii cutanate: acnee, prurit facial (mâncărime), exantem, urticarie de contact, dermatită de contact acută, însă acum, cetăţenii acuză diverse probleme Ia nivelul feţei după purtarea unei măşti. Principala cauză o reprezintă natura ocluzivă, spaţiul închis, protector, care duce la un mediu umed, cald, unde se acumulează transpiraţia şi sebumul. Astfel se explică apariţia inflamaţiei (roşeaţă, durere, căldură). Persoanele cu leziuni acneice pot observa o înrăutăţire a bolii. Există persoane care afirmă că au o alergie la măştile de protecţie. Majoritatea persoanelor care sunt alergice la componentele măştilor au un teren alergic cunoscut, respectiv ştiu că au alergii. A indicat substanţele raportate drept cauza unei dermatite de contact.

A arătat că nu există niciun studiu ştiinţific unanim acceptat care sa justifice condiţionarea purtării mastii de protecţie fata de accesul in orice spaţiu public închis. Cum se explică că pe toată perioada stării de urgenţă până la 14.05.2020 în autoturisme, în mijloacele de transport în comun, în interiorul instituţiilor, s-a circulat fiiră mască, însă după data de 15.05.2020, când s-a instituit o stare de alertă, deci mai puţin restrictivă din punct de vedere legal, purtarea măştii a devenit obligatorie?

A arătat că practica a dovedit că măştile puse în circulaţie pe piaţa românească sunt neconforme şi nu există niciun studiu de specialitate acceptat la nivel UE care să ateste că purtarea măştii previne şi/sau apără de SARS-COV-2 ( covid-19). Nu există nicio garanţie asumată şi prezentată de către autorităţi cu privire la riscurile sau reacţiile adverse ale purtării măştii de către copii, permanent, timp de mai multe ore consecutiv. Mai mult, art. 13 din Lg. 55/2020 menţionează că prin ordin comun al Ministrului sanatatii si ministrului afacerilor interne se poate institui obligativitatea purtării mastii de protecţie in spatii inchise, spatiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de munca.

Conform Ordinului 874/81/2020 - Anexă menţionează la Cap, Portul măştii pct. 2 Măsuri generale excepţii de la purtarea măştii, şi anume : B) persoana suferă de boli care afectează capacitatea de oxigenare, c) persoana desfăşoară activităţi fizice intense şi/sau condiţii de muncă solicitante (subsemnata urcam scările, făcând evident un efort fizic intens). La punctul 3 se menţionează că măştile sunt eficiente dacă sunt folosite în combinaţie cu curăţarea frecventă a mâinilor cu soluţie pe bază de alcool sau cu apă şi săpun. Masca trebuie schimbată ori de câte ori s-a umezit şi s-a deteriorat. Or, în contextul în care subsemnata eram şi transpirată şi făceam şi efort fizic, nu mai vorbim de bolile de care sufăr, eram aproape de ieşirea din metrou, singură pe scări, o atare sancţiune este vădit disproporţionată şi îmi încalcă inclusiv dreptul la viaţă şi sănătate.

Solicită instanţei de judecată să dispună înlăturarea caracterului contravenţional al faptei, în condiţiile în care agentul constatator a acţionat abuziv şi cu forţă fizică, în spaţiul public, deşi nu am produs niciuna din faptele de care sunt acuzat:

Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de instanţa de judecată. A arătat că nu rezultă vinovăţia sa în condiţiile în care niciuna din faptele descrise de agentul constatator nu s-a petrecut, nu avea obligaţia purtării măştii în spaţiu public deschis.

A mai invocat petentul disp. art. 19 din OG Nr. 2/2001, cp nu a existat nici un martor care să asiste la refuzul său de a semna procesul-verbal, astfel că invocă nulitatea absolută a procesului-verbal.

Cu privire la sancţiune, arată petentul că aceasta trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, conform art. 5 alin. (5) din OG2/2001, or faţă de specificaţiile

invocate prin prezenta nu există niciun pericol, nu există faptă, iar sancţiunea este vădit

disproporţională şi greşit aplicată. Care este scopul urmărit, care este urmarea, care sunt

circumstanţelepersonalealesubsemnatului? Susţine petentul că este strigător la cer şi inacceptabil într-un stat de drept, cum ne considerăm noi că suntem, dar pe care UE prin raportul MCV ni-1 desfiinţează, din cauza unor abuzuri de acest fel.

În drept, a invocat art. 5 alin 2 lit d şi 13 din Legea nr. 55/2020, Ordinul 874/81/2020, art. 53 Constituţie, art. 13 din Legea nr 24/2000, art. 1 teza a II-a, art. 19 alin 1 şi 3  din  OG nr 2/2001.

În susţinerea plângerii contravenţionale a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul agenţilor constatatori, înregistrarea video.

În susţinerea plângerii contravenţionale a depus înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal ca legal şi temeinic.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că la data de 19.09.2020, ora 1615, numitul A a fost depistat de către agentul constatator, în timp ce participa alături de mai multe persoane la manifestaţia publică de protest desfăşurată în Piaţa 21 Decembrie 1989, unde şi-a manifestat nemulţumirea cu privire la măsurile impuse de autorităţi, fără a respecta distanţarea socială minimă de 1 m şi fără a purta masca de protecţie astfel încât să îi acopere nasul şi gura, încălcând astfel dispoziţiile art 1 pct. 17 din Anexa nr. 3 a H.G. nr. 782/2020 şi ale art. 65 I k) din Legea nr. 55/2020, prin care se instituie obligativitatea menţinerii distanţei fizice de minimum 1 m între participanţii la adunarea publică şi a purtării măştii de protecţie, astfel înc să acopere nasul şi gura.

A arătat că în mod temeinic s-a reţinut în sarcina petentului contravenţia prevăzută de dispoziţiile art. 65 lit. k) din Legea nr. 55/2020.

A arătat intimata că atât constatările personale ale agentului constatator cuprinse în procesul-verbal atacai cât şi probele video şi raportul de incident depuse la dosarul cauzei, indică culpabilitate; petentului şi săvârşirea de către acesta a faptei contravenţionale ce i-a fost imputată. În concluzie, fapta reţinută în sarcina petentului este conformă cu realitatea şi constituie contravenţie.

A arătat că este important de precizat că nu este suficientă contestarea procesului-verbal de contravenţie pentru ca petentul să fie exonerat de răspundere, iar instanţa sesizată cu o plângere contravenţională în susţinerea căreia nu se prezintă nicio probă relevantă, nu poate admite plângerea, în condiţiile în care singurele probe ale dosarului (procesul-verbal, ce se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, înregistrările video şi raportul de incident) indică culpabilitatea contravenientului.

În acelaşi timp, a arătat că (,) contravenientul prin plângerea formulată nu a negat participarea la adunarea de protest din data de 19.09.2020, susţinând că "amenda a fost data abuziv,... Nu există nici un articol de lege care să mă oblige să port mască în spaţiu public../'.

Concluzionează intimata că  fapta contravenientului care se afla într-un spaţiu public, la o adunare publică, fără menţinerea distanţei fizice de minimum 1 m între participanţi şi fără să poarte masca de protecţie, astfel încât să îi acopere nasul şi gura, aşa cum avea obligaţia potrivit normelor legale în vigoare, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 65 lit. k) din Legea nr. 55/2020.

A arătat că din interpretarea sistematică a acestor dispoziţii rezultă că procesul-verbal se întocmeşte în prezenta sau în lipsa contravenientului, în mod evident obligaţiile reglementat de art. 16 alin (7) revin în sarcina agentului constatator vizând numai cazul în care contravenientul este prezent la întocmirea procesului-verbal.

A arăta că întrucât, din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că actul a fost întocmit în prezenţa contravenientului, nu poate fi invocată nesocotirea dispoziţiilor art. 16 alin. (7) si art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001. Prin urmare, cererea contravenientului cu privire la anularea procesului-verbal este nefondată.

În ceea ce priveşte lipsa martorului-asistent, a arătat că este de reţinut faptul că în cazul lipsei contravenientului la întocmirea procesului-verbal, art. 19 alin. (1) impune cerinţa participării unui martor-asistent al cărui rol este acela de a confirma întocmirea actului în lipsa contravenientului, sau refuzul ori imposibilitatea acestuia de a semna procesul-verbal. încălcarea acestor dispoziţii constituie un caz de nulitatea virtuală, relativă şi condiţionată de producerea unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Pe de altă parte, potrivit art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 "(3) în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."

Or, din conţinutul procesului-verbal rezultă că agentul constatator a menţionat motivele întocmirii actului în lipsa unui martor-asistent, respectiv "Persoanele de fată refuză calitatea de martor.", iar în aceste condiţii nu au fost încălcate dispoziţiile art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

Referitor la solicitarea privind audierea agentului constatator, a arătat că nu se impune ascultarea agentului constatator întrucât, acesta şi-a exprimat anterior punctul de vedere cu privire la situaţia de fapt reţinută în sarcina contravenientului, prin procesul-verbal de contravenţie contestat.

Dovada concretă a vinovăţiei contravenientului o reprezintă procesul-verbal de contravenţie, cu valoarea unui înscris perfectat în formă autentică, de către un agent constatator aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Cu privire la capătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, a arătat că procesul-verbal este legal şi temeinic, neexistând nicio încălcare a legislaţiei de către agentul constatator, pe cale de consecinţă solicităm respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.

În drept, a invocat OG nr 2/2001, Legea nr 55/2020, HG 782/2020.

În susţinerea întâmpinării a depus înscrisuri.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că la data la care i s-a aplicat amenda legea nr 55/2020 impunea obligativitatea purtării măştii doar în spaţiile închise, ulterior, în noiembrie 2020 legea s-a modificat prin impunerea purtării măştii şi în spaţiile publice, dar cum legea nu retroactivează, amenda aplicată petentului este nelegală şi abuzivă. A invocat că un stat democratic se conduce după legi, nu după HG, iar legea a statuat că masca se poartă doar în spaţii închise. A arătat că se aplică cu prioritate Legea nr 55/2020.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba materială cu înregistrarea video şi a respins ca inadmisibil interogatoriul agentului constatator.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria JO nr. 1827724/19.09.2020 petentul a fost sancţionat contravenţional, reţinându-se în sarcina acestuia că în data de 19.09.2020 ora 16,15 în Piaţa 21 Decembrie 1989  a participat împreună cu mai multe persoane la o adunare publică încălcând măsurile pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei Covid 19 fără a purta mască de protecţie care să acopere nasul şi gura şi fără a menţine distanţa de 1 m între participanţi nerespectând prevederile art. 1 pct. 17 anexa 3 din HG 782/2020, faptă prev. de art. 65 lit k din Legea nr. 55/2020 şi sancţionată de art. 66 lit a fin Legea nr. 55/2020. Petentului i s-a aplicat sancţiunea contravenţională principală a amenzii în cuantum de 500 lei.

Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, instanţa reţine că s-a realizat o corectă încadrare juridică, astfel potrivit art. 65 lit k din Legea nr. 55/2020, constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: participarea persoanelor fizice la mitinguri, demonstraţii, procesiuni, concerte sau la alte tipuri de întruniri, în spaţii deschise, ori la întruniri de natura activităţilor culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spaţii închise, interzise în conformitate cu art. 5 alin. (3) lit. a, iar potrivit art 5 alin 3 lit a din Legea nr. 55/2020, măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt restrângerea sau interzicerea organizării şi desfăşurării unor mitinguri, demonstraţii, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de întruniri, în spaţii deschise, precum şi a unor întruniri de natura activităţilor culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spaţii închise.

Potrivit art. 1 pct 17 Anexa nr 3 din HG 782/2020, în condiţiile art. 5 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările ulterioare, se stabilesc următoarele măsuri:  se permite, în condiţiile Legii nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, organizarea de mitinguri şi demonstraţii cu un număr de participanţi de maximum 100 de persoane şi cu respectarea următoarelor măsuri.

În ceea ce priveşte nerespectarea art. 19 alin 1 din OG nr 2/2001, instanţa reţine că procesul-verbal s-a întocmit în prezenţa petentului, care a refuzat să semneze procesul-verbal, iar potrivit menţiunilor agentului constatator persoanele de faţă prezente au refuzat calitatea de martor, situaţie în care ne regăsim în ipoteza de reglementare a art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001, legiuitorul permiţând încheierea procesului-verbal şi în lipsa martorului asistent  în cazul se menţionează împrejurările în care se încheie procesul-verbal fără semnătura martorului asistent. De asemenea, subsecvent analizei anterioare, instanţa reţine că o eventuală nerespectare a disp. art. 19 alin 1 din OG nr. 2/2001 ar putea atrage nulitatea actului de sancţionare numai dacă petentul invocă şi dovedeşte vătămarea produsă prin nerespectarea cerinţei de întocmire a procesului-verbal în prezenţa unui martor asistent care să ateste refuzul petentului de a semna procesul-verbal, or, în cauză, petentul nu a invocat şi nici dovedit vătămarea pe care o invocă în raport de cerinţa semnării procesului-verbal de martorul asistent.

Cu referire la temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa reţine că deşi în dreptul intern contravenţiile au fost scoase din sfera de reglementare a dreptului penal, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei şi Kadubec c. Slovaciei), această categorie de fapte ilicite intră în sfera de cuprindere a noţiunii de „acuzaţie în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

La această concluzie conduc două argumente, pe de o parte, caracterul general al reglementării, norma juridică ce sancţionează acest gen de fapte adresându-se tuturor cetăţenilor, iar pe de altă parte, sancţiunile aplicabile pentru săvârşirea acestor fapte, care urmăresc un scop preventiv, represiv şi disuasiv, caracteristic infracţiunilor. În jurisprudenţa sa constantă (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neaţă c. României, Anghel c. României), Curtea a stabilit că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie constituie, în sensul art. 6 din Convenţie, o „acuzaţie în materie penală”.

Forţa probantă a rapoartelor şi proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa diferit importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Aplicând în cauza de faţă principiile enunţate în paragrafele ce preced, instanţa constată că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia întregii reglementări în materie contravenţională şi din interpretarea art. 270 Cod procedură civilă rezultă că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, ca înscris autentic, întocmit de un funcţionar public în exercitarea atribuţiilor de putere publică cu care a fost învestit, pe baza constatărilor personale ale acestuia, face dovada situaţiei de fapt menţionate în cuprinsul său, până la proba contrară, bucurându-se astfel de o prezumţie relativă de legalitate, veridicitate şi autenticitate, care poate fi răsturnată prin administrarea oricărei probe, în condiţiile legii.

În raport de considerentele arătate, se reţine că procesul-verbal de contravenţie contestat în cauză se bucură de prezumţia relativă de veridicitate întrucât agentul constatator care l-a întocmit, indicat în cuprinsul actului administrativ, a perceput în mod nemijlocit, prin propriile simţuri, fapta reţinută.

Coroborat cu puterea de probă a procesului-verbal de contravenţie s-a depus de intimata şi proba materială constând în înregistrarea video a evenimentelor, din care rezultă că petentul a participat la o adunare publică fără a purta mască, la această întrunire participând mai mult de 100 persoane conform înregistrării şi estimării instanţei în raport de înregistrare.

Instanța mai reține că prin Hotărârea nr. 782/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 15 septembrie 2020, precum şi stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 în vigoare din 14.09.2020 până la data de 14.10.2020 s-a prelungit cu 30 de zile starea de alertă pe întreg teritoriul ţării, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020. Măsurile de prevenire și control a infecțiilor, aplicabile pe timpul stării de alertă, sunt prevăzute în anexa hotărârii, care face parte integrantă din aceasta conform art. 2.

Potrivit art. 1 pct. 17 Anexa 3 la HG 782/2020, în condiţiile art. 5 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările ulterioare, se stabilesc următoarele măsuri:  pct. 17 : se permite, în condiţiile Legii nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, organizarea de mitinguri şi demonstraţii cu un număr de participanţi de maximum 100 de persoane şi cu respectarea următoarelor măsuri: a) purtarea măştii de protecţie, astfel încât să acopere nasul şi gura, de către toţi participanţii; b) dezinfectarea obligatorie a mâinilor, pentru toate persoanele care sosesc în spaţiul în care se desfăşoară mitingul sau demonstraţia; c) menţinerea distanţei fizice de minimum 1 m între participanţi şi asigurarea unei suprafeţe de minimum 4 mp/persoană acolo unde este posibil; d) dezinfectarea mâinilor persoanelor care distribuie eventuale materialele pe perioada desfăşurării mitingului sau a demonstraţiei; e) aplicarea regulilor de igienă colectivă şi individuală pentru prevenirea contaminării şi limitarea răspândirii virusului SARS-CoV-2.

Instanţa reţine că la data de 19.09.2020 nu erau permise adunările publice în spaţii deschise care să depăşească 100 de persoane, iar cele sub 100 de persoane erau interzise dacă nu se respectau măsurile de prevenţie constând în purtarea măştii de protecţie şi distanţarea fizică de cel putin 1 metru între participanţi.

Legea nr. 55/2020 a fost adoptată în contextul generat de dinamica evoluției situației epidemiologice naționale, dar și internaționale, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, luând în considerare necesitatea asigurării în continuare, chiar și după încetarea stării de urgență, a unei protecții adecvate împotriva îmbolnăvirii cu coronavirusul SARS-CoV-2, dar și crearea în același timp a premiselor-cadru pentru revenirea etapizată, fără sincope majore, la situația de normalitate, inclusiv prin relaxarea măsurilor luate în contextul instituirii și prelungirii de către Președintele României a stării de urgență pe teritoriul României. De asemenea, conform expunerii de motive, la adoptarea actului normativ au fost avute în vedere experiența statelor grav afectate de evoluția virusului și măsurile care au avut impact pozitiv în prevenirea și limitarea răspândirii acestuia, inclusiv după luarea măsurilor inițiale de primă urgență, și s-a apreciat că este necesară adoptarea de către Parlamentul României a unor măsuri restrictive, cu caracter esențialmente temporar și, după caz, gradual, proporționale cu nivelul de gravitate prognozat sau manifestat al acesteia, necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa drepturilor convenționale, unionale și constituționale la viață, integritate fizică și sănătate ale persoanelor, în mod nediscriminatoriu, și fără a aduce atingere existenței altor drepturi sau libertăți fundamentale.

Dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 55/2020 permit autorităților competente să adopte măsuri constând în restrângerea sau interzicerea organizării și desfășurării unor mitinguri, demonstrații, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de întruniri, astfel de restricții fiind necesare pentru apărarea sănătății publice, respectiv pentru prevenirea și controlul răspândirii virusului SARS-CoV-2, precum și proporționale cu situația epidemiologică care le-a determinat și aplicate în mod nediscriminatoriu.

Instanţa reţine că HG nr 782/2020 constituie un act administrativ normativ adoptat în vederea aplicării Legii nr 55/2020 în limitele  reglementate de legea precitată. Astfel, prin Legea nr. 55/2020 s-a reglementat cadrul legal pentru instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare şi, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin restrângerea exerciţiului altor drepturi şi libertăţi fundamentale, măsurile reglementate de legea precitată fiind prevăzute la art. 5, alin 3 instituind măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc, în care este reglementată la lit. a măsura restrângerii sau interzicerii organizării şi desfăşurării unor mitinguri, demonstraţii, procesiuni, concerte sau a altor tipuri de întruniri, în spaţii deschise, precum şi a unor întruniri de natura activităţilor culturale, ştiinţifice, artistice, religioase, sportive sau de divertisment, în spaţii închise. Ca urmare, legiuitorul a instituit cadrul legal pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi, urmând ca prin actul normativ administrativ ulterior, adoptat pentru punerea în executare a legii, să se adopte punctual, măsurile necesare şi adaptate situaţiei pandemice la un anumit moment în timp care să corespundă scopului pentru diminuarea impactului tipului de risc.

Instanţa nu achiesează la susţinerea petentului referitoare la faptul că HG 782/2020 ar fi reglementat dincolo de litera şi spiritul Legii nr. 55/2020, deoarece limitarea dreptului la întruniri şi demonstraţii este prevăzut expres de art. 5 alin 3 lit a din Legea nr. 55/2020, urmând ca prin actul de punere în aplicare a legii să se determine situaţia care impune luarea acestei măsuri în funcţie de evoluţia situaţiei de risc în considerarea căreia s-a reglementat posibilitatea de limitare a acestui drept constituţional prin lege şi în considerarea căreia s-a pus în executare prin HG 782/2020 limitarea punctuală a acestui drept prin art. 1 pct 17 anexa 3 din HG 782/2020. Restrângerea dreptului la întruniri şi demonstraţii este prevăzută prin Legea nr. 55/2020, executarea acestei posibilităţi legale de restrângere a dreptului constituţional fiind prevăzută ca modalitatea de punere în aplicare a legii nr 55/2020 prin chiar HG 782/2020. Legea instituie cadrul legal general aplicabil domeniului în care se reglementează, fără a putea legifera cazuri concrete, de esenţa actului administrativ normativ pentru punerea în aplicare a legii fiind modul de aplicare a legii la cazurile concrete. Nu se poate vorbi de legiferare în afara Legii nr 55/2020, prin HG 782/2020, aceasta neaducând elemente de legiferare activă, ci instituind condiţiile în care se aplică restricţiile privind demonstraţiile cu adunări publice în spaţii deschise aplicabile în intervalul de timp limitativ şi determinat de o anumită realitate a evoluţiei  situaţiei medicale.

În ceea ce priveşte susţinerea petentului că la data întocmirii procesului-verbal de contravenţie nu era prevăzută obligativitatea purtării măştii în spaţiul public, instanţa reţine că circumstanţele în care s-a aflat petentul la data de 19.08.2020 ora 16,15 nu se redus limitativ la poziţionarea petentului în spaţiul public, ci alăturat acestei circumstanţe factuale se reţine că petentul participa în spaţiul public la o demonstraţie, or, dacă norma juridică de impunere nu interzicea deplasarea în spaţiul public fără mască, aceeaşi normă juridică prevedea alte reguli în ce priveşte demonstraţiile , respectiv că se permitea, în condiţiile Legii nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, organizarea de mitinguri şi demonstraţii cu un număr de participanţi de maximum 100 de persoane şi cu respectarea următoarelor măsuri: a) purtarea măştii de protecţie, astfel încât să acopere nasul şi gura, de către toţi participanţii; b) dezinfectarea obligatorie a mâinilor, pentru toate persoanele care sosesc în spaţiul în care se desfăşoară mitingul sau demonstraţia; c) menţinerea distanţei fizice de minimum 1 m între participanţi şi asigurarea unei suprafeţe de minimum 4 mp/persoană acolo unde este posibil; d) dezinfectarea mâinilor persoanelor care distribuie eventuale materialele pe perioada desfăşurării mitingului sau a demonstraţiei; e) aplicarea regulilor de igienă colectivă şi individuală pentru prevenirea contaminării şi limitarea răspândirii virusului SARS-CoV-2. Or, este un aspect necontestat faptul că petentul nu purta mască, iar din înregistrarea video pusă la dispoziţia instanţei de intimată rezultă cu puterea evidenţei că la demonstraţia de stradă participau mai multe persoane care nu purtau mască, criteriile prev. la lit a-e fiind cumulative, nu alternative, astfel că nerespectarea obligativităţi purtării  măştii era suficientă pentru realizarea conţinutului constitutiv al faptei contravenţionale prev. de art. 65 lit k din Legea nr. 55/2020. Ca urmare, scopul de reglementare al măsurii de restrângere a dreptului la libertatea întrunirilor nu a fost atins, aglomerarea de persoane fără a se proteja prin purtarea măştii care să limiteze răspândirea virusului SARS Cov 2 şi fără a se respecta distanţarea fizică de minim 1 m între participanţi contravenind scopului de reglementare al normei precitate.

Susţinerile petentului referitoare la eventualele reacţii adverse cauzate de purtarea unei măşti sunt dincolo de orice puterea de argumentaţie, riscul reacţiilor adverse de natură cutanată nepunând probleme sub aspectul dreptului la viaţă în masă al persoanelor, rezultând vădita disproporţie între riscurile potenţiale invocate de petent şi nedovedite şi riscurile de notorietate implicate de infecţia cu virusul SARS Cod 2 care pune în pericol nu doar sănătatea individului, ci viaţa membrilor comunităţii din care fac parte persoanele participante la demonstraţie, iar în plan macro chiar viaţa persoanelor dincolo de limitarea noţiunii de comunitate. De altfel, nu rezultă pregătirea profesională a petentului pentru a putea face aprecieri de natură medicală care să facă proba celor alegate din punct de vedere al utilităţii măsurilor de prevenţie, după cum nu rezultă nici pregătirea acestuia din perspectiva argumentelor generice ce ţin de calitatea măştilor de protecţie comercializate în România, ambele argumente neprobate de petent.

În ceea ce priveşte reindividualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate, instanţa reţine că  s-a aplicat minimul special al amenzii prevăzută de art. 66 lit a din Legea nr 55/2020, fără a exista circumstanţe personale care să justifice reindividualizarea de către instanţă a minimului amenzii contravenţionale în sancţiunea avertismentului. Instanţa reţine că faţă de atitudinea petentului ce rezultă din proba materială- înregistrarea video  de opunere vehementă la solicitările reprezentantului Jandarmeriei de a se purta mască şi a se păstra distanţarea fizică, scopul preventiv şi punitiv al sancţiunii nu va fi atins prin aplicarea sancţiunii avertismentului, faţă de gravitatea faptei reţinute în sarcina petentului circumscrisă unei situaţii medicale de o atare gravitate şi pentru care la data faptelor singurele măsuri preventive posibile a fi luate o reprezentau măsurile de distanţare, igienizare şi portul măştii în spaţii aglomerate, astfel că va respinge solicitarea de reindividualizare a sancţiunii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr 2/2001, va respinge plângerea contravenţională ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge şi capătul accesoriu având ca obiect cheltuielile de judecată, petentul fiind partea căzută în pretenţii care este ţinută în raport de art. 453 C.pr.civ. să suporte cheltuielile propriei cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul A, ....., în contradictoriu cu intimata B, ...., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 01.04.2021.

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare