7.Cerere în anulare. Deschidere a procedurii concordatului preventiv în temeiul Legii Falimentului din Italia. Obligaţii asumate de către debitoarea sucursală în nume propriu.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea în anulare împotriva sentinţei civile nr. xxx, pronunţată în dosarul nr. xxx al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, înregistrată la data de 27.04.2021 sub nr. xxx, debitoarea A SPA prin AI S.P.A. ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA – BUCUREŞTI, în contradictoriu cu creditoarea MRC GS S.R.L., a solicitat admiterea cererii în anulare şi respingerea cererii de emitere a unei ordonanţe de plată.

În motivare, a apreciat că în mod eronat instanţa fondului a considerat că hotărârea de deschidere a procedurii de concordat nu este aplicabilă în speţă întrucât debitele reprezintă obligaţii asumate de către debitoarea sucursală în nume propriu şi că modalitatea de valorificare a creanţelor deţinute de creditorii chirografari, omologată de Tribunalul Roma, ar fi iluzorie.

Astfel, a subliniat că are calitatea de sucursală a companiei A SPA din Italia, fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică şi fără patrimoniu propriu.

Deopotrivă, a învederat că prin Decretul din data de 17.10.2018, Tribunalul Roma, Secţia Falimente a admis cererea de deschidere a procedurii concordatului preventiv în temeiul Legii Falimentului din Italia, iar în conformitate cu art. 168 din acest act normativ, care reglementează procedura concordatului deschis cu privire la debitor: „de la data publicării recursului [cererii de deschidere a procedurii concordatului] la Registrul comerţului şi până în momentul în care decizia de aprobare a concordatului devine definitivă, creditorii cu titlu sau cauze anterioare nu au dreptul, sub sancţiunea nulităţii, să înceapă sau să continue acţiunile de executare şi de protecţie asupra patrimoniului debitorului”. Decretul a fost depus şi menţionat la O.R.C., la rubrica „Alte menţiuni” încă din 12.11.2018.

De asemenea, s-a menţionat că, potrivit art. 19 şi 32 din Regulamentul nr. 848 din 2015 al Parlamentului European şi al Consiliului, hotărârea de deschidere a procedurii concordatului preventiv emisă de instanţele italiene în temeiul legii falimentului din Italia este recunoscută în România fără nicio altă formalitate, motiv pentru care debitoarea a apreciat că nu poate efectua nicio plată voluntară sau prin acţiuni judiciare sau de executare pentru creanţe născute anterior deschiderii procedurii concordatului preventiv, interdicţia fiind generală şi dispusă prin Decretul Tribunalului Roma Secţia Falimente din 17.10.2018, iar obligaţiile de plată dispuse prin sentinţa civilă nr. 641/02.02.2021 reprezintă obligaţii de plată născute anterior datei de 17.10.2018.

În fine, a punctat că creditoarea a fost înscrisă în tabelul depus în cadrul procedurii de concordat preventiv, iar Ordonanţa nr. 2900/2020, pronunţată de Tribunalul Roma, Secţia Falimente la data de 15.07.2020 conţine tocmai Decretul de omologare a concordatului preventiv nr. 63/2018, care stabileşte definitiv modalitatea în care sunt restituite sumele creditorilor chirografari.

În drept, a invocat prevederile art. 1023 C.pr.civ., art. 397 C.pr.civ., Regulamentul nr. 848 din 2015 al Parlamentului European şi al Consiliului.

În probaţiune, s-au depus înscrisuri (f.4-60).

Deși legal citată, credioarea-pârâtă nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Sub aspectul probatoriului, instanţa în temeiul art. 258 C.pr.civ. raportat la art. 255 C.pr.civ. a încuviinţat pentru debitoare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt utile, pertinente şi concludente în soluţionarea prezentei cauze.

Analizând înscrisurile administrate în cauză, în lumina prevederilor legale incidente, instanţa de judecată constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 641/02.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. 28221/299/2019 (f.112-113, Vol. II, dos fond), s-a dispus admiterea cererii privind emiterea ordonanţei de plată privind pe creditoarea MRC GS S.R.L. şi a fost obligată debitoarea A SPA prin A S.P.A. ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA – BUCUREŞTI să achite creditoarei suma de 56.057,93 lei, reprezentând debit restant, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.

În drept, potrivit art. 1024 alin. (1) din C.pr.civ., „Împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia”, iar alin. (3) statuează că „Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.”

Pe fond, cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către debitoare prin prezenta cerere în anulare, anume greşita apreciere a instanţei de fond cu privire la inadmisibilitatea ordonanței de plată decurgând din interdicția de plată generată de procedura concordatului preventiv, deschisă prin Decretul Tribunalului Roma Secţia Falimente din 17.10.2018 față de societatea mamă A S.P.A. ITALIA, instanţa consideră că susţinerile debitoarei sunt întemeiate.

Astfel, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi 32 alin. (1) din  Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență, conform cărora: „Orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvență pronunțată  de  o  instanță  a  unui  stat  membru  competentă  în  temeiul  articolului 3 este recunoscută în toate celelalte state membre din momentul  în  care  își  produce  efectele  în  statul  de  deschidere; Hotărârile  cu  privire  la  deschiderea  și  închiderea  unei  proceduri  de  insolvență  pronunțate  de  o  instanță  a  cărei  hotărâre  de  deschidere  a  procedurii  este  recunoscută  în  temeiul  articolului  19,  precum  și  concordatele  aprobate  de  o  atare  instanță  sunt,  de  asemenea,  recunoscute  fără îndeplinirea  niciunei  alte  formalități”. Aceste  hotărâri  sunt  executate  în  conformitate  cu  articolele  39-44  și  articolele  47-57  din  Regulamentul  (UE)  nr.  1215/2012.

Deopotrivă, conform art. 168 din Legea Falimentului din Italia, legea italiană fiind aplicabilă situației litigioase, „De la data publicării cererii de deschidere a procedurii concordatului la Registrul comerţului şi până în momentul în care decizia de aprobare a concordatului devine definitivă, creditorii cu titlu sau cauze anterioare nu au dreptul, sub sancţiunea nulităţii, să înceapă sau să continue acţiunile de executare şi de protecţie asupra patrimoniului debitorului”.

Prin Decretul Tribunalului Roma, Secţia Falimente din 17.10.2018 (f.34-35, Vol. I, dosar fond), s-a admis cererea de deschidere a procedurii concordatului preventiv în temeiul Legii falimentului din Italia și s-a stabilit interdicția debitoarei de a efectua plăţi pentru creanţe anterioare.

Această interdicție a fost menținută prin Decretul din data de 05.08.2019.

În acest context, se punctează că prin Rezoluţia nr. 143472/13.11.2018 emisă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus admiterea cererii de înregistrare  nr. XXX pentru A SPA prin A S.P.A. ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA – BUCUREŞTI şi înregistrarea menţiunilor cu privire la rubrica „Alte menţiuni” (f.16verso), potrivit datelor din Decretul din 17.10.2018. S-a dispus publicarea rezoluţiei pe pagina de internet a O.N.R.C.

Tot astfel, instanța constată că, la acest moment procesual, există și Ordonanța nr. 2900/2020, publicată la data de 17.07.2020, pronunțată de Tribunalul Roma, Secţia Falimente la data de 15.07.2020 (f.33-38), conținând Decretul de omologare al concordatului preventiv nr. 63/2018, decret prin care s-a stabilit și modalitatea definitivă de restituire a creanțelor creditorilor chirografari, printre care și creditoarea (f.23-24) pentru suma de 62.000,56 lei (debitul principal din prezentul dosar, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data scadenței și până la data deschiderii procedurii concordatului preventiv).

Raportat la acestea, instanța consideră, în primul rând, că interdicția de plată pentru creanţe născute anterior deschiderii procedurii de concordat preventiv paralizează orice demers procesual al creditoarei și se transpune, evident, într-un fine de neprimire al cererii de emitere ordonanță de plată. În acest context, instanța va înlătura susținerile creditoarei în sensul că creanța solicitată nu este anterioară deschiderii procedurii concordatului preventiv, din moment ce facturile seria MGS nr. 187/01.10.2018 și seria MGS nr. 240/02.05.2019 (f.5-6 Vol. I, dosar fond) sunt ambele emise anterior publicării Decretului Tribunalului Roma, Secţia Falimente din data de 05.08.2019.

În al doilea rând, prezenta procedură apare ca fiind inadmisibilă și prin faptul că, în acest moment, creditoarea MRC GS S.R.L. a fost inclusă în modalitatea de reparație omologată de Ordonanța nr. 2900/2020, publicată la data de 17.07.2020, pronunțată de Tribunalul Roma, Secţia Falimente la data de 15.07.2020 (f.33-38), efectuându-se deja demersuri în vederea achitării sumei de 62.000,56 lei în contul acesteia (f.44-49).

Astfel, se vor înlătura și considerentele instanței fondului în sensul că „în ipoteza oferită de A Spa Italia, omologată de Tribunalul de falimente, creanța creditoarei izvorâtă din contractul încheiat cu debitoarea sucursala din România rămâne iluzorie fără nicio speranță legitimă de a fi realizată într-un timp rezonabil și de a compensa pierderea suferită prin neplata celor două de facturi timp de aprox. 2 ani”, din moment ce acestea conțin o interferență nepermisă în cele statuate definitiv de un alt organ jurisdicțional european, ale cărui hotărâri nu pot fi repuse în discuție sau cenzurate în prezenta procedură.

În fine, instanța achiesează și la concluziile debitoarei în sensul că forma de organizare  a A S.P.A. ITALIA SUCURSALA ROMÂNIA nu îi conferă dreptul de a deține și administra un patrimoniu propriu, conform art. 43-44 din Legea nr. 31/1990, astfel că executarea obligațiilor, chiar contractate în nume propriu, este direct influențată de patrimoniul societății mamă A S.P.A. ITALIA.

 Pe cale de consecință, constatând că interdicția dispusă prin Decretul Tribunalului Roma, Secţia Falimente din 17.10.2018 este pe deplin aplicabilă debitoarei (creditorii cu titlu sau cauze anterioare neavând dreptul, sub sancţiunea nulităţii, să înceapă sau să continue acţiunile de executare şi de protecţie asupra patrimoniului debitorului), instanţa va admite cererea în anulare, va anula sentința civilă nr. 641/02.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. 28221/299/2019 şi va respinge cererea de emitere a unei ordonanţe de plată, ca inadmisibilă.

În temeiul dispozițiilor art. 451-453 C.pr.civ., va obliga pârâta-creditoare la plata în favoarea reclamantei-debitoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, reținând că s-a făcut dovada achitării efective a acestora (f.72).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea în anulare formulată de reclamanta-debitoare A SPA, prin A SPA ITALIA – SUCURSALA ROMÂNIA BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta-creditoare MRC GS S.R.L.

Anulează sentința civilă nr. XXX, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. XXX.

Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată, ca inadmisibilă.

Obligă pârâta-creditoare la plata în favoarea reclamantei-debitoare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 03.11.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare