Înfiinţare sechestru asigurător. Temeinicie

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 27.04.2021 sub nr. 16158/299/2021, reclamantul  YM a formulat cerere de înfiinţare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale debitorului CMC aflate în posesia sa sau a unui terţ până la concurenţa sumei de 103.500 lei.

 În motivare, reclamantul a arătat că suma menţionată îi este datorată ca efect al contractul de împrumut de consumaţie din data de 13.12.2017, acordat pârâtei în cuantum de 207.000 lei, care ar fi trebuit restituit în 2 transe, respectiv 103.500 lei până la data de 13.12.2019 si 103.500 lei până la data de 13.12.2020.

Debitoarea CMC nu a achitat datoria la termenul scadent, astfel că reclamantul a depus o cerere de chemare în judecată pentru suma arătată anterior, înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 9244/299/2020 prin care a solicitat obligarea numitei CMC atât la restituirea acesteia (103.500 lei - scadentă la 13.12.2019), cât şi la plata penalităţilor aferente.

Cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale, potrivit art.953 alin.l Cod procedură civilă, pentru înfiinţarea acestei măsuri asigurătorii, este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: existenţa unei creanţe constatate în scris, exigibile; existenţa unei cereri de chemare în judecată intentate.

Reclamantul a apreciat că nu deţine un titlu executoriu, însă creanţa în cuantum de 103.500 lei este constatată prin contractul de împrumut de consumaţie încheiat la data de 13,12.2017, iar data scadentă a împrumutului a fost la 13.12.2019.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, potrivit art. 11 alin 1 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 953 alin. 1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune, el putând fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

Aşadar, în legătură cu condiţiile de înfiinţare a sechestrului asigurător, art.9531 alin. 1 Cod  procedură civilă instituie mai multe condiţii şi anume: creditorul să nu aibă un titlu executoriu, creanţa creditorului să fie exigibilă, să fie constatată prin înscris, creditorul să facă dovada că a intentat acţiune pe fond prin care tinde la realizarea creanţei sale.

Din întreaga reglementare a sechestrului asigurător, rezultă că aceasta măsură asigurătorie este un mijloc procesual care are drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului pentru a se evita dispariţia sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care, în acest mod, nu mai poate dispune de bunurile mobile şi imobile asupra cărora se instituie sechestrul.

Legea ofera creditorului posibilitatea de a se asigura, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului, asupra posibilităţii de realizare efectivă a executarii silite dacă va obtine titlu executoriu, însă creditorului îi revine sarcina probei necesităţii luării acestei măsuri şi a riscurilor de nerealizare a creanţei sale.

Instanţa apreciază că măsura indisponibilizării bunurilor urmăribile ale debitorului înainte de soluţionarea pe fond a cauzei, este o măsura excepţionala ce nu poate fi dispusă de fiecare dată când pe rolul instanţei există o acţiune având ca obiect plata unei sume de bani, la simpla cerere a creditorului, ci numai în cazuri temeinic justificate.

Faţă de aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 249 C.p.c. potrivit caruia partile au îndatorirea  să-şi probeze pretentiile, instanţa apreciază că reclamantul nu a justificat în nici un mod necesitatea instituirii măsurii sechestrului asigurător asupra  bunurilor mobile/imobile urmaribile  ale paratei.

Astfel, reclamantul a motivat cererea prin aceea ca  in actiunea de fond a fost efectuat un raport de expertiza grafoscopica care a concluzionat ca semnatura si mentiunile  existente in contractul de imprumut din data de 13.12.2017 au fost efectuate de parata  iar aceasta incearca cu rea-credinta sa se sustraga de la restituirea sumei imprumutate , existand  posibilitatea reala ca aceatsa sa isi instraineze propriile bunuri pentru a nu isi indeplini obligatia.

Insa, instanta apreciaza ca  din niciun inscris depus la dosar  nu rezulta ca parata a adoptat o astfel de conduita, simpla administarre a unei probe in cadrul unui proces demarat de catre reclamant nefiind de natura sa  reprezinte  un motiv temeinic justificat  pentru a se dispune instituirea unui sechestru asigurator.

In plus, prin mijloacele de proba administrate nu a fost dovedita existenta vreunui bun imobil/mobil in patrimoniul paratei, asupra carora sa fie instituit sechestrul asigurator. Este adevarat ca art 954 alin 1 CPC arata ca nu este dator creditorul sa le individualizeze insa  faptul ca acestea sunt detinute de catre parata trebuie facuta, ceea ce nu e cazul in speta.

 Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra imobilului pârâtului, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare