Pretentii-daune morale

Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul ####### ######## în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR și ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI, având ca obiect „pretenţii daune morale”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 05.08.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunţarea la data de 22.08.2022 și ulterior pentru 05.09.2022, la această din urmă dată pronunțând următoarea hotărâre:

I N S T A N Ț A

A. Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 26.10.2021 sub nr. de dosar ####/204/2021, reclamantul ####### ######## a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR și ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

1. obligarea paratei la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând daune morale pentru vătămările corporale grave suferite ca urmare a atacului unui urs;

2. obligarea paratei la plata sumei de 1000 lei, reprezentând daune materiale rezultate ca urmare a vătămării corporale grave suferita ca urmare a atacului unui urs, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, reclamantul a arătat că, în esență, in data de 25.09.2021, in jurul orelor 16.00 in timp ce se afla in zona Cheile Provitei din oraşul ######, a fost atacat de un urs care se afla in cautare de hrana.

In urma acestui atac a suferit prejudicii corporale grave, respectiv: fracturi multiple ale craniului si oaselor fetei; plaga deschisa a altor parti si localizari multiple ale obrazului si regiunii temporo-mandibulare; leziuni superficiale multiple ale capului; fractura a planseului orbitei; fractura a altor oase ale craniului si ale fetei; fractura a oaselor nasale. A arătat faptul ca , daca animalul nu l-ar fi abandonat, probabil consecinţele ar fi fost mult mai grave sau chiar fatale.

A precizat faptul că pe lângă vatamarea integritatii corporale si a sanatatii, i-a fost afectata si starea psihica, asociata atacului. Mai mult decat atat, a suferit si un prejudiciu estetic, rămânând cu o serie de cicatrice si sechele pe părţile corpului lezate de muşcături si ghearele ursului.

După atac a fost transportat de urgenta la Spitalul Judetean Ploiesti, dupa care transferat la Spitalul Universitar de Urgenta Militar Central „Dr. ##### ######” București, unde a stat internat doua săptămâni si a suferit mai multe intervenţii chirurgicale.

Diagnosticul clinicii unde a fost operat este de: traumatism cranio-facial prin agresiune animala. A fost nevoie sa se faca urmatoarele interventii chirurgicale: se practica prin abord bicoronar, oral si subpalpebral drept reducerea si repunerea in pozitia anatomica si imobilizarea cu placate de titan si suruburi de titan a fragmentelor de fractura de la nivelul arcadei temporozigomatice, oaselor nazale, perete orbital superior drept, podeaua orbitala dreapta si bimaxilar in punctele zigimato-alveolare.

In data de 22.10.2021 s-a prezentat la Serviciul de Medicina Legala Prahova, pentru a i se elibera un certificate medico-legal, din care sa rezulte leziunile traumatice care s-au putut produce prin muscatura si actiunea ghearelor unui animal( de exemplu urs) si zilele necesare de ingrijiri medicale. Acest certificat se elibereaza in 3-4 saptamani de la solicitare, urmand dupa eliberare sa-l depun la dosar.

Consideră că răspunderea în această situație este obiectivă, reglementată generic de art. 1375 Cod civil, care prevede că „Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa ” și de art. 1377Cod civil, care statuează că „În înțelesul dispozițiilor art. 1375 și 1376, are paza animalului sau a lucrului proprietarului cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.

Obligația de control și supraveghere o are Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ministerul reprezintă, în prezent, autoritatea centrala în domeniul cinegetic.

Astfel, în sprijinul acestui raționament, se observă că administrarea fondului cinegetic este dată de parata, dar totodată ursul brun care este specie protejată și inclusiv prioritar la nivelul Uniunii Europene, conform O.U.G. nr. 57/2007, capturarea, recoltarea și relocarea acestora se poate face numai în limitele stabilite prin Ordin al Ministrului Mediului, prin urmare, în prezent are obligația de supraveghere și control a animalelor sălbatice prezente pe fondurile cinegetice din România.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral sunt avute în vedere o serie de criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile 1375, 1377 Cod civil.

În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimoniala cu 2 martori si expertiză medico-legala.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. 7 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform de plată de la fila 119.

II. Pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (numit în continuare Minister/ Ministerul) a depus întâmpinare la data de 14.01.2022 prin care a solicitat instanţei:

1. admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii în contradictoriu cu subscrisul ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

2. pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită instanței obligarea Ministerului la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând daune materiale, la plata sumei de 200.000 lei cu titlul de daune morale, ca urmare a atacului unui animal sălbatic (urs) asupra acestuia.

1. Considerente privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art. 1375 și art. 1377 din Codul civil, însă aceasta nu înseamnă că entitatea răspunzătoare pentru plata despăgubirilor solicitate este Ministerul.

A învederat onoratei instanțe faptul că, la data producerii evenimentului, respectiv la 25.09.2021, fondul cinegetic pe raza căruia s-a produs evenimentul se afla în gestionarea Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Câmpina, conform Contractului nr. 03/2002 de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr.23, denumit Provița din ####### #######. Prin încheierea contractului nr.03/2002 precum și a încheierii actelor adiționale nr. 2/12.03.2018, nr. 2/20.07.2018 și nr. 4/15.04.2020, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Câmpina” este gestionarul întregii faune cinegetice până la data de 23.04.2029, asumându-și astfel drepturi și obligații între care și paza faunei cinegetice.

Art. 1 lit. r) din Legea nr. 407/2006, definește activitatea de gestionare ca fiind ”gospodărirea durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile cinegetice, realizată de gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul și răspunderea lor, pentru perioada stabilită prin contractele de gestiune".

Distincția dintre gestionarul fondului cinegetic și administratorul acestuia este clar delimitată de art. 1 din Legea nr.407/2006, care prevede că gestionarul este ”persoana juridică română care a fost licențiată în condițiile legii și căreia i se atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond de vânătoare", iar administratorul este ”autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și care asigură administrarea faunei de interes cinegetic".

Mai mult, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 stipulează faptul că ”Gestionarii sunt obligați să asigure paza faunei cinegetice din fondurile cinegetice contractate cu cel puțin un paznic de vânătoare pe fiecare fond cinegetic, care îndeplinește condițiile legii și ale reglementărilor administratorului", angajat cu normă întreagă, iar la alin. (2) al aceluiași articol: Personalul prevăzut la alin. (1) este dotat cu uniformă și armament corespunzător".

Potrivit art. 7 din Contractul nr. 03/2002, gestionarul fondului cinegetic are obligația de a asigura preluarea efectivelor de faună cinegetică, de a asigura paza fondului cinegetic, de a asigura hrana complementară pentru animale, să ia măsurile ce îi revin potrivit legii pentru prevenirea producerii de către fauna cinegetică a unor pagube și să suporte pagubele în cazul nerespectării prevederilor legale în acest sens.

A menționat faptul că, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este consacrată într-o reglementare proprie, expresă și neîndoielnică cuprinsă în art. 1375 Cod civil, unde se prevede faptul că ”proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa". Această dispoziție se completează cu textul art. 1377 Cod civivil, care definește noțiunea de pază a lucrului sau animalului și cu prevederile art. 1380 Cod civil unde se dispune că nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei, de fapta unui terț ori este urmarea unui caz de forță majoră. Prin urmare, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale revine întotdeauna persoanei care are paza juridică animalului.

Or, prin încheierea contractului nr.03/2002? paza juridică a animalelor sălbatice de pe fondul cinegetic nr. 8 a trecut în sarcina gestionarului, respectiv a Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Câmpina, pentru o durată de 16 ani. Astfel, a apreciat că, nu poate fi reținută vreo obligație de dezdăunare în sarcina Ministerului, câtă vreme răspunderea pentru atacul ursului din data de 25.09.2021 revine paznicului fondului cinegetic, respectiv Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Câmpina.

Față de cele mai sus prezentate, a considerat că Ministerul, în calitatea sa de administrator, putea doar să verifice și să supervizeze activitatea desfășurată de gestionar, astfel că singura persoana care ar putea fi trasă la răspundere pentru evenimentul din data de 25.09.2021 este gestionarul fondului cinegetic.

În conformitate prevederile art.36 - 40 din Codul de procedură civilă, a invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerului. Legitimarea procesuală presupune existența unei identităţi între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății, în sensul că reclamantul trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv.

2. Considerente privind netemeinicia cererii de chemare în judecată

Având în vedere faptul că, la data producerii evenimentului așa cum a arătat anterior, paza juridică a faunei cinegetice se afla în sarcina Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Câmpina, conform Contractului nr .03/2002, a apreciat că nu poate fi stabilită în sarcina pârâtului vreo obligație de dezdăunare.

Reclamantul solicită plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune morale, în baza dispozițiilor art. 1375 ” Proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa” și art. 1377 ' 'În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.' ' din Codul civil, or, a solicitat ca onorata instanță să observe faptul că astfel cum a învederat și mai sus, potrivit contractului nr. 3 din anul 2002, urmat de actele adiționale nr. 2/12.03.2018, nr. 2/20.07.2018 și nr. 4/15.04.2020, gestionar al fondului de vânătoare nr. 23 denumit Provița este Asociația Vânătorilor și Pescarilor Câmpina.

A învederat instanței că atât timp cât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură și vânătoare, considerăm că trebuie clarificată noțiunea de pază în sensul art. 1.377 din Codul Civil: ”Noțiunea de pază - În înțelesul dispozițiilor art. 1.375 și 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.

Totodată, la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 se stipulează că ”Gestionarii sunt obligați să asigure paza faunei cinegetice din fondurile cinegetice contractate cu cel puțin un paznic de vânătoare pe fiecare fond cinegetic, care îndeplinește condițiile legii și ale reglementărilor administratorului, angajat cu normă întreagă, iar la alin. (2) al aceluiași articol: „Personalul prevăzut la alin. (1) este dotat cu uniformă și armament corespunzător. ”

Astfel, potrivit art. 18 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare (MMAP) în calitate de administrator al fondului cinegetic național obligă gestionarii să asigure paza exemplarelor din speciile de faună ce se regăsesc pe suprafața unui fond cinegetic de factorii negativi și nicidecum să asigure paza oamenilor față de acțiunile animalelor sălbatice.

Articolul 1.377 din Cod civil face referire la asigurarea pazei animalului de către proprietarul sau cel care exercită controlul sau supravegherea animalului și se servește de acesta în interes propriu.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a obliga Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale pentru vătămările corporale suferite ca urmare a atacului unui urs, a învederat instanței faptul că în doctrina de specialitate daunele morale sunt definite ca fiind ”consecințe de natură nepatrimonială cauzate reclamantului prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual". Despăgubirea, „pentru a reprezenta o reparație trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanța și consecințele acestuia” (l. ###, Criterii de apreciere a prejudiciilor morale și a despăgubirilor bănești pentru reapararea daunelor morale, în Dreptul, nr.4/1998, pag.25). Așa cum se afirmă în literatura de specialitate, ”reclamantul trebuie să învedereze concret în ce constă prejudiciul moral și care sunt probele de care înțelege să se folosească în dovedirea acestuia, pentru ca sumele de bani acordate cu titlu de daune morale să nu constituie venituri nejustificate". (Criterii orientative de apreciere a prejudiciilor morale și a despăgubirilor în compensare", Lector univ. dr. ###### ########, pag. 32, Acta Universitatis ###### ##### nr. 1-2/2001, Editura Rosetti).

Astfel, a apreciat că un element obligatoriu și esențial în acordarea daunelor morale în cazul de față, îl constituie stabilirea culpei în sarcina subscrisului. Or, așa cum a demonstrat în susținerile anterioare, Ministerul nu are paza juridică a faunei cinegetice, astfel nu poate fi acuzat de fapte ilicite sau culpabile.

A menționat faptul că, din cuprinsul Certificatului medico-legal nr. 1429/21.10.2021 nu  rezultă că leziunile suferite de reclamant în urma atacului ursului i-ar fi pus în primejdie viaţa, iar raportul psihologic nu este depus de către acesta avizat de medicul specialist din care să rezulte faptul că i-a fost afectată starea psihică.

Totodată, a solicitat onoratei instanțe, ca în cazul în care va trece peste apărările formulate de pârât, să dispună diminuarea cuantumul daunelor solicitat la unul rezonabil, proporțional cu prejudiciul moral suferit.

Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept prezentate, a solicitat instanței: 1. admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii în contradictoriu cu subscrisul ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

2. pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, ale Legii nr. 407/2006, ale Legii nr. 13/2020, ale Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 219/2008 pentru stabilirea modelului-cadru al contractelor de gestionare a faunei cinegetice de pe suprafața fondurilor cinegetice și a oricărui alt act normativ incident.

În probațiune, în baza art. 254 Cod Procedură Civilă, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

III. La data de 11.03.2022 reclamantul a cerut introducerea în cauză a pârâtei ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI, iar instanța a dispus în acest sens, luând act de modificarea în termen a cererii la data de 25.03.2022 (f. 83).

IV. La data de 26.04.2022, pârâta ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele.

1) Excepţia necompetentei materiale a Judecatoriei Campina

Potrivit art.94 pct. l lit. j Cod proc.civ.se precizeaza ca judecatoriile judeca  orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv , indiferent de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti ”.

A solicitat să se constate că reclamantul solicita de la paraţi suma de 201.000 de lei (din care 200.000 lei reprezentând daune morale si suma de 1000 lei reprezentând daune materiale) si ca atare competenta materiala pentru a solutiona prezenta cauza revine Tribunalului Prahova.

2) Exceptia lipsei calitatii procesual pasive a subscrisei AVPS Campina

Calitatea procesual pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana paratului si cel obligat in acel raport juridic dedus judecatii, ori parata nu are aceasta calitate de persoana juridica obligata pentru urmatoarele considerente:

Raspunderea pentru fapta proprie a paratei AVPS Campina nu poate fi angrenata in cauza, intrucat drepturile si obligatiile subscrisei parate trebuie analizate din perspectiva Legii nr. 407/2006 a vanatorii si protectiei fondului cinegetic si a H.G.nr.1679/10.12.2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de legea vânătorii, iar din atribuţiile subscrisei, asa cum sunt prev. de art.6 din Legea nr.407/2006, nu rezulta instituirea vreunei paze juridice asupra animalelor salbatice din fondurile de vanatoare.

Din cuprinsul dispozitiilor art. l din H.G.nr.1679/10.12.2008 si art.13 alin.1-4 din Legea nr.407/2006, rezulta ca legea speciala da dreptul la dezdaunare doar in privinta daunelor produse culturilor agricole, silvice si animalelor domestice de catre exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic, neexistând temei legal care sa determine obligarea paratei subscrise la plata prejudiciilor solicitate de reclamant si in cazul prejudiciilor cauzate de urs.

Pârâta este o Asociatie mica cu cca 350 membri vanatori si pescari, cu un buget constituit din cotizatiile si taxele anuale ale membrilor sai, buget care la inceputul (fiecarui an este planificat potrivit obiectului de activitate al asociatiei pentru activitati de vanatoare si pescuit. ca atare in cazul in care pârâta ar (i obligata la plata despagubirilor i s-ar aduce mari preiudicii mai ales ca si-a indenlinit toate obligatiile prevazute de lege.

A arătat ca potrivit Legii nr.13 din 9 ianuarie 2020 pentru modificarea si completarea Legii vânătorii si a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006 s-a introdus la art. 13 pct. 5 din Legea nr.407/2006 prevederea potrivit căreia: ”Despăgubirile pentru pagubele și/sau daunele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație. Dacă există un protocol interinstituțional cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, plata se poate face și prin intermediul consiliului județean.

De asemenea, prin aceeaşi lege specială (la art. 13 indice 1 din Legea 407/2006) legiuitorul a dorit sa consacre in mod expres raspunderea pentru prejudiciile cauzate de exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic prevazute in anexele 1 si 2, soldate cu ranirea sau decesul unei persoane fizice, stabilind ca despagubirile se acorda victimei sau familiei acesteia de catre autoritatea publica centrala care raspunde de vanatoare si Isau de catre autoritatea publica centrala care raspunde de mediu care vor acoperi cheltuielile de spitalizare, de inmormantare, veniturile nete nerealizate, sume compensatorii precum si daunele morale.

Astfel, potrivit art. 13 1 din Legea ######## se prevede ca:

”(1)În cazul atacurilor exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. I și 2, soldate cu rănirea/decesul unei persoane fizice, se vor acorda victimei despăgubiri de către autoritatea publică centrali care răspunde de vânătoare și/sau de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu, care vor acoperi cheltuielile de spitalizare, cheltuielile de înmormântare, veniturile nete nerealizate în perioada în care victima a fost în incapacitate temporară de muncă, de la momentul producerii incidentului, precum și daune morale.

(2)Daunele morale prevăzute la alin. (l) vor fi proporționale cu zilele de inactivitate raportate la salariul în plată avut. În cazul în care victima nu este salariată se va acorda o sumă proporțională cu echivalentul salariului minim pe economie obținut de o persoană în activitate.

(3)în cazul decesului, se vor acorda sume compensatorii pentru familia victimei, reprezentând echivalentul unui salariu minim pe economie până la vârsta pensionării.

Prin urmare, a solicitat să se constate ca AVPS Campina nu poate fi tinuta sa raspunda pentru prejudiciile cauzate de animale salbatice care nu sunt supuse vanarii si sa se admita exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate.

4) In subsidiar, in cazul in care se va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a AVPS Campina a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata pentru urmatoarele argumente juridice:

Avand in vedere dispozitiile art. 13 1 din Legea ######## unde se prevede in mod expres ca raspundcrea pentru prejudiciile cauzate de exemplarele din speciile de fauna de interes cinegetic prevazute in anexele I si 2, soldate cu ranirea sau decesul unei persoane fizice este a Ministerului Apelor si Padurilor stabilind ca despagubirile se acorda victimei sau familiei acesteia de catre autoritatea publica centrala care raspunde de vanatoare si /sau de catre autoritatea publica centrala care raspunde de mediu care vor acoperi cheltuielile de spitalizare, de inmormantare, veniturile nete nerealizate, sume compensatorii precum si daunele morale, apreciem ca nu poate fi stabilita in sarcina subscrisei AVPS Campina vreo obligatie de dezdaunare.

In ceea ce priveste alegatiile paratei Ministerului Apelor si Padurilor in sensul ca pârâta AVPS Campina ar avea paza juridica a faunei cinegetice si ca prin incheierea contractului nr.03/2002 si a celor trei acte aditionale la contract raspunderea si obligatia de dezdaunare pentru atacul ursului asupra reclamantului din 25.09.2021 ar reveni exclusiv subscrisei AVPS Campina, a menționat urmatoarele :

Paratul Ministerul Apelor si Padurilor prin afirmațiile de mai sus incearca sa induca in eroare reclamantul intrucat asa cum se cunoaste practica instantelor este aceea de a obliga potrivit Legii nr. 407/2006 Ministerul Apelor si Padurilor la plata de despagubiri pentru prejudiciile cauzate de urs.

De asemenea, a indicat faptul ca parata Ministerul Apelor si Padurilor incearca sa induca in eroare instanta si reclamantul prin citarea vechilor dispozitii ale art.18 din Legea nr.407/2006 in care se prevedea ca ” Gestionarii sunt obligați să asigure paza faunei de interes cinegetic, în condițiile legii, cu cel puțin un paznic de vânătoare pe fond. ”

A arătat ca in speta de fata se aplica dispozitiile art.18 din Legea nr.407/2006 asa cum au fost modificate prin Legea nr.13 din 9 ianuarie 2020 pentru modificarea si completarea Legii vanatorii si a protectiei fondului cinegetic nr.407/2006 respectiv:

”1)Gestionarii sunt obligati să asigure protectia faunei cinegetice din fondurile cinegetice contractate cu personal cu atribuții specifice, pe fiecare fond cinegetic, care îndeplinește condițiile legii și ale reglementărilor administratorului. (2)Personalul prevăzut la alin. (l) este dotat cu uniformă și armament corespunzător.

Dupa cum se poate observa prin noile modificari ale art.18 din Legea nr.407/2006 ”paza faunei de interes cinegetic” a fost inlocuita cu ”protecria faunei cinegetice” care se realizeaza in conditiile legii si ale reglementărilor administratorului.

Conform prevederilor legii 407/2006, fauna cinegetică constituie bun public, administrat de stat. Deși acest bun este dat în gestiune unor persoane juridice licențiate, acestea nu se pot servi de acest bun fără stăpân decât după vânarea unor exemplare, aprobate prin cote de recoltă, și luarea în posesie a acestora (cu exceptia exemplarelor de urs pentru care legea nu da dreptul pentru vanare, recoltare si pentru a se servi de bun). Până atunci, gestionarii de fonduri cinegetice au numai obligatii de protectie si conservare a acestui bun public, prin măsuri cum ar fi paza împotriva braconajului și ocrotirea faunei de interes cinegetic (asa cum prevede art. 18 din Legea ######## precum si art. 7 pct 4 din Contractele de gestionare a faunei cinegetice) .

Aceasta este notiunea de pază impusă de legea specială si de contractele de gestionare, si nu cea descrisă de parata Ministerul Apelor si Padurilor cu vădită intentie de a denatura în folos propriu întelesul acesteia.

Paza materială a exemplarelor din fauna cinegetică nu este prevazută nicăieri în legislație sau contractele cinegetice deoarece faptic este imposibilă, având în vedere multitudinea de animale și păsări și deplasarea liberă naturală, fără posibilitatea practică de dirijare, control sau supraveghere a mișcării acestora.

Tocmai de aceea, pentru a nu mai exista aceasta confuzie. prin noile modificari ale art.18 din Legea nr.407/2006 ”pazafaunei de interes cinegetic '  a fost inlocuita cu ”protectia taunei cinegetice” care se realizeaza in conditiile legii si ale reglementărilor administratorului.

Ideea tinerii sub paza a tuturor efectivelor de animale salbatice, pe suprafete de ##### ##### hectare, cu un singur paznic de vanatoare (cat prevede legea si contractele de gestionare a fondurilor cinegetice) este absurda.

Cu privire la ''paza iuridica”:Dispozitiile art. ######### Cod civil se aplica animalelor domestice , fiind evident ca asupra acestora se poate exercita in mod independent o putere de directie, de supraveghere si control.

Pot fi in obiectul notiunii de paza numai animalele aflate in situatia ca asupra lor sa se poata exercita o putere de directie, supraveghere si control de anumite persoane fizice sau juridice. Din aceasta categorie facand parte doar animalele domestice, animalele aflate in captivitate sau semicaptivitate (cum ar fi animalele salbatice din ariile protejate de tip faunistic, din gradinile zoologice, centrele de reabilitare, circuri, menajerii folosite legal in scopuri artistice).La acestea se adauga animalele din crescatoriile de vanat autorizate din complexurile de vanatoare: ori aceasta stare nu se regaseste in speta de tata.

A arătat ca pârâta AVPS Campina nu poate raspunde pentru prejudiciul ce a fost cauzat reclamantului de catre urs intrucat asa cum a aratat mai sus, parata nu are paza juridica a acestuia , asupra acestuia nu poate fi exercitata in mod independent o putere de directie, control si supraveghere.

AVPS Campina are calitate de gestionara a fondului de vanatoare in baza unui contract incheiat cu administratorul fondurilor cinegetice respectiv Ministerul Mediului Apelor si Padurilor in care nu se prevede nici ingradirea terenurilor de vanatoare aferente, nici alungarea animalelor de pe drumurile publice, nici instalarea de indicatoare de avertizare si nici controlul comportamentului imprevizibil al acestor animale.

Obligația gestionarului de a „păzi” fauna cinegetică, asa cum era prevazuta de vechile dispozitii ale art.18 din Legea nr.407/2006 era definita ca pază împotriva acțiunilor ce pot afecta populațiile sau exemplarele speciilor cinegetice și habitatele acestora, cum ar fi braconajul, tulburarea liniști vânatului etc., nicidecum paza animalelor sălbatice prin îngrădire, restricționarea deplasări sau controlul comportamentului imprevizibil al acestora. ceea ce nu este posibil.

Pastrand „logica” paratei Ministerul Mediului Apelor si Padurilor se poate deduce faptul ca gestionarul ar fi un fel de cioban care ar trebui să dirijeze efectivele de ursi, în aceeași accepțiune gestionarul ar trebui să dirijeze și vulpile, iepurii, ursii, lupii etc.ca sa nu patrunda pe drumurile publice sau care sa nu raneasca oamenii, dar și cârdurile de rațe sălbatice, gâște, guguștiuci, ciori etc. situatii imposibile si de aceea tratate in mod diferit de legiuitor.

Prin urmare, despagubirile pentru pagubele produse de animale- specia urs -sunt suportate de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului , respectiv de catre administratondfondului cinegetic , in speta parata Ministenłl Mediului Apelor si Padurilor.

Potrivit disp. art. 1 alin.l lit. a din Legea nr. 407/2006, administratonłl fondului cinegetic este autoritatea publica centrala care raspunde de vanatoare si asigura administrarea faunei cinegetice.

Specia urs face parte din categoria celor care necesita protectie stricta, iar managementul acestei specii se asigura doar de catre autoritatea publica centrala, in speta parata Ministend Mediului Apelor si Padurilor, singura care are posibilitatea legala de a acorda derogari in scopul recoltarii acestei specii.

De altfel, prin Ordinul ministndui mediului si al ministrului agriculturii , padurii si dezvoltarii rurale se aproba procedura de stabilire a derogarilor de la masurile de protectie a speciilor de flora si fauna salbatice.

Acest Ordin reglementeaza conditiile de implementare a derogarilor de la statutul de specie strict protejata, pentru speciile lup si urs, cu conditia sa nu existe o alternativa acceptabila, iar masurile derogatorii sa nu fie in detrimentul mentinerii populatiilor speciilor mentionate.

Derogarea de la statutul de specie protejata poate interveni numai in urmatoarele doua situatii: pentru prevenirea producerii unor daune importante, in special asupra culturilor agricole, animalelor domestice sau asupra altor bunuri si in interesul sanatatii si securitatii publice. A arătat ca prin acest ordin s-au prevazut in mod expres conditiile si documentatia necesare pentru capturarea, relocarea sau recoltarea exemplarelor din specia urs cat sifaptul ca toate acestea se vor putea realiza numai cu acordul autoritatii publice centrale

pentru protectia mediului, prin Directia Biodiversitate, in speta cu acordul paratei Ministerul Mediului Apelor si Padurilor.

A arătat ca desi pârâta AVPS Campina a depus diligentele necesare pentru a impiedica eventualele pagube cauzate de urs gospodariilor cetatenilor , (unde acestia au produs mari pagube in randul animalelor ) si care puneau in pericol vietile localnicilor, solicitand derogare paratei Ministerului Mediului Apelor si Padurilor de la masurile de protectie a speciior de fauna salbatica in vederea recoltarii unui exemplar de urs de pe raza fondului cinegetic nr 23 Prahova aceasta , parata Ministerul Mediului Apelor si Padurilor prin adresa nr.19 din octombrie 2021 a refuzat eliberarea autorizatiei de recoltare facand trimitere la niste texte legale din care rezulta ca recoltarea, capturarea, relocarea, preventia, indepartarea se poate face doar in limitele stabilite prin Ordin al Ministerului Mediului.(ANEXA 2 la prezenta)

A menționat ca pârâta AVPS Campina nu poate lua propriile masuri (chiar daca exista acest contract de gestionare a faunei cinegetice incheiat cu parata Ministerul Apelor si Padurilor ) intrucat administrarea fondului cinegetic este data Ministerului Apelor si Padurilor. Totodata , ursul este o specie protejata si inclusiv prioritara la nivel european confonn OUG nr.57/2007 si recoltarea, capturarea, relocarea se poate face doar in limitele stabilite prin Ordin al Ministerului Mediulu. Prin Legea nr.407/2006 au fost stabilite obligatii si sanctiuni drastice pentru persoanele care produc pagube animalelor care constituie fauna cinegetica (a se vedea Legea 407/2006, anexa 2) conform carora despagubirile stabilite pentru pagubele produse speciei de urs se pot ridica la valoare de 40.000 de euro.

A arătat si faptul ca pârâta AVPS Campina prin forul sau de reprezentare a intereselor vanatorilor si pescarilor la nivel national si international, respectiv Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor din Romania la care pârâta este afiliata, a formulat in anul 2020 plangere penala impotriva paratei Ministerului Apelor si Padurilor si a reprezentantilor sai de la acea data tocmai pentru ca parata in calitate de administrator al faunei cinegetice, prin Directia Managementului Resurselor Cinegetice nu a aprobat „pana la data de 15 mai 2020 , potrivit Legii ######## , nivelul de interventie si preventie anual,  pentru prevenirea pagubelor si accidentelor la speciile din anexa 2 (ursul brun si lupul) cu consecinta vatamarii persoanelor fizice, generarii pagubelor importante de bunuri sau uciderea unor persoane.Aceasta plangere penala a format dosarul penal nr. ###/P/2020 din 10.09.2020.(ANEXA 3 la prezenta)

Dupa cum se poate observa, parata Ministerul Apelor si Padurilor niciodata nu doreste sa-si asume vreo responsabilitate.Astfel, in speta de fata da vina pe actiunile/inactiunile subscrisei AVPS Campina desi prin Legea nr.407/2006 se prevede clar ca responsabilitatea-i revine exclusiv acesteia, iar in dosarul penal mai sus aratat a dat vina pe un asa-zis 'blocaj”datorat existentei a doua categorii de acte normative de acelasi nivel (lege) ale caror norme juridice au un asa-zis caracter de contradictorialitate, dar pentru care nici la data prezentei nu au luat vreo masura in vederea punerii in acord a acestor norme legale daca intr-adevar ar fi exisat vreo contradictorialitate.E doar rea credinta/rea vointa a paratei Ministerul Apelor si Padurilor.

In mod clar , pentru a discuta de o raspundere civila delictuala trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele patru conditii : existenta unui prejudiciu ; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Potrivit art.397 Cod proc.civ instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cererilor deduse judecatii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decat s-a cerut , daca legea nu prevede altfel.

Ca atare instanta este tinuta de limitele cererii cu care a fost investita de catre reclamant.

Potrivit art.204 Cod proc.civ.reclamantul poate sa isi modifice cererea si sa propuna noi dovezi, sub sanctiunea decaderii numai pana la primul termen la care acesta este legal citat Modificarea cererii de chemare in judecata peste termenul prevazut la alin.l poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor partilor.

Ca atare, a solicitat să se constate ca primul termen de judecata fixat in cauza a fost la data de 25.03.2022, termen pana la care reclamantul putea formula in temeiul art.204 Cod proc civ cerere modificatoare, iar in cazul in care reclamantul doreste ca ulterior termenului de 25.03.2022 sa formuleze cerere modificatoare a arătat ca nu suntem de acord cu formularea acestei cereri peste termenul legal.

Din analiza succinta a conditiilor cumulative ce trebuie indeplinite in cadrul raspunderii civile delictuale, se poate trage usor concluzia potrivit cu care reclamantul nu a facut dovada indeplinirii in persoana paratei AVPS Campina a conditiilor necesare atragerii raspunderii civile delictuale.

Pentru a putea fi angrenată răspunderea civilă delictuală a gestionarului fondului de vânătoare trebuie să existe culpa în îndeplinirea obligațiilor ce le revin în calitatea de gestionari, ori în speță, reclamantul nu învederează culpa gestionarului ci doar existența prejudiciului.

Intregul teritoriu al Romaniei este impartit pe fonduri de vanatoare, iar gestionarii fondurilor de vanatoare nu au cum sa atentioneze fiecare cetatean ca exista un potential pericol de intalnire cu animale salbatice indiferent de locul unde se afla.

Fauna cinegetica (animalele salbatice in limbaj comun) se bucura de un tratament legal in concordanta cu normele europene, fiind considerate bun national.

Ministerul Apelor si Padurilor este organul central al adnfrlistratiei de stat ce are in competenta administrarea acestui bun national, si pe baza contractuala se transmit catre gestionarii fondurilor de vanatoare responsabilitati ce exclud ingradirea circulatiei libere a faunei cinegetice.

Gestionarii fondurilor de vanatoare in relatia cu organul cenffal al administratiei de stat are obligatii financiare certe, precum si dreptul de a recolta cote stabilite dupa principii transparente , menite a asigura echilibrul si biodiversitatea.

A arătat ca in cauza nu există fapta ilicită a subscrisei AVPS Campina reprezentată de încălcarea dreptului obiectiv, între faptă și prejudiciu nu există raport de cauzalitate, nu există vinovăția pârâtei, sub fonna culpei, rezultând din atitudinea acesteia de a nu respecta legislația specială precum și prevederile contractuale în vigoare.

Prin urmare, a solicitat  sa se rețină ca prin centralizatoarele efectivelor de urs transmise a informat autoritatea publica centrala asupra unei situatii  potentiale de pericol generata de numanłl de exemplare din specia urs, insa aceasta nu a dispus masurile necesare pentnł evitarea pagubelor, doar parata Ministerul Mediului Apelor si Padurilor fiind abilitata prin lege sa elibereze autorizatii pentru recoltarea si/sau capturarea in vederea relocarii a exemplarelor din specia urs.

In ceea ce priveste obligatiile ce ne revin in calitate de gestionar alfondului cinegetic pentru prevenirea pagubelor ce pot fi cauzate de exemplarele din speciile defauna de interes cinegetic, a solicitat  sa observati ca acestea sunt clar stabilite prin disp. art. 7 din contractul de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vanatoare nr.23 denumit Provita, acestea constand, in esenta, in prevenirea si combaterea braconajului cinegetic, ocrotireafaunei cinegetice prin asigurarea unor cantitati minime de hrana complementara doar pentru exemplarele de cerb, iepure si mistret, organizarea si practicarea vanatorii in limitele cotelor de recolta aprobate, evaluarea anuala a efectivelor de fauna cinegetica conform reglementarilor emise de administrator,etc, obligatii ce au fost respectate.

Cu referire la actiunile de indepartare a exemplarelor din speciile de fauna de interes cinegetic din zonele expuse, a solicitat  sa se rețină ca potrivit legii nr. 406/2007 si contractului de gestiune, Asociatia are aceasta obligatie doar pentru speciile din ANEXA 1 . Pentru specia urs, obligatia incumba personalului militar din cadrul Jandarmeriei Romane. potrivit disp. art. 29 ind. 1 din Legea nr. 212/10.11.2017.

Nu in ultimul rand, nu trebuie neglijata nici culpa victimei (reclamantului) care, nu si-a luat masuri de siguranta atunci cand a ales sa mearga prin padure pierzand din vedere pericolul reprezentat de urs.

Situatia prejudiciului din prezenta cauza nu poate intra sub incidenta prevederilor art. 1375 C.Civil, pentru ca acest text de lege instituie o prezumtie de raspundere intemeiata tocmai pe faptul aproprierii animalului si folosirii lui, deci al posibilitatii efective de a-l supraveghea si controla.

Mai mult decat atat, prevederile art. 941 alin.2 din Codul Civil stabilesc fara echivoc faptul ca : ” Sunt lucruri Igra stapan bunurile mobile abandonate precum si bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele salbatice, pestele si resursele acvatice vii din bazinele piscicole naturale . fructele de padure. '

In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratilor la plata de daune materiale si daune morale in suma de 201 .OOO lei , a solicitat  sa se constate , in primul rand, ca prin probatoriul administrat in cauza nu s-a dovedit o culpa in sarcina subscrisei, respectiv nu s-a probat ca prejudiciul suferit de reclamant a fost cauzat prin atitudinea subscrisei.

In al doilea rand, a solicitat  sa se rețină ca reclamantul nu a dovedit existenta si intinderea prejudiciului material suferit.

In aceste conditii, simpla invocare a unui pretins prejudiciu material nu este suficienta pentru a se face dovada existentei acestuia de natura sa atraga repararea lui.

Cat priveste daunele morale, in vederea stabilirii cuantumului acestora, trebuie puse in balanta, pe de o parte interesele si drepturile celor afectati ca urmare a faptei ilicite savarsite cauzatoare de prejudiciu si, pe de de alta parte, necesitatea respectarii drepturilor celui care raspunde, respectiv de a raspunde doar in limita prejudiciului produs, conditiile in care a avut loc tragicul eveniment neputandfi ignorate de catre instanta dejudecata. Asa cum a aratat, victima nu si-a luat masuri de siguranta atunci cand a ales sa mearga prin padure pierzand din vedere pericolul reprezentat de urs. Prin decizia ICCJ nr. 12 din 16 mai 2016 completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat ca

Dispozitiile art. 1371 alin. I din Codul Civil se interpreteaza in sensul ca autond faptei va fi tinut sa raspunda numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o in cazul in care victima prejudiciului a contribuit si ea cu vinovatie la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu l-a evitat, in tot sau in parte, desi putea sa ofaca. ”

In plus, se impune sa a arătat faptul ca acordarea despagubirilor pentru daune morale nu trebuie sa aiba un efect sanctionator asupra subscrisei, intrucat raspunderea civila delictuala are in principal o functie reparatorie, menita sa inlature prejudicile pe care victima unei fapte ilicite le sufera .

Prin urmare, acestea trebuie sa aiba un caracter compensatoriu, iar nu unul punitiv, un caracter rezonabil, just si echitabil si sa nu reprezinte, in realitate, o imbogatirefarajusta cauza. Or, valoarea despagubirilor solicitate de reclamant le deturneaza pe acestea de la scopul pentru care ele au fost reglementate, respectiv acela de a compensa intr-o maniera justa si echitabila suferita cauzata si le transforma intr-o veritabila sanctiune pentru subscrisa.

Probe: inscrisuri

In drept: art.205 si urm cod proc civ, Legea 407/2006, HG.nr. 1679/2008

V. La termenul din 29.04.2022 a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a judecătoriei. Instanța, în conformitate cu dispoziţiile art. 255 alin. (1) şi art. 258 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială pentru reclamant, fiind audiați martorii ##### ########## f. 138 și ##### ##### f. 156, considerând că probele utile şi necesare pentru buna soluţionare a cauzei. De asemenea, s-a efectuat o expertiză medico-legală f. 128-135.

VI. Potrivit art. 248 C. pr. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe.

B. Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

I. ÎN FAPT

În data de 25 septembrie 2021 în jurul orelor 16:00 reclamantul s-a intersectat cu un urs care i-a un traumatism facial sever, constând în următoarele leziuni traumatice, conform expertizei medico-legale (f. 134-135):

-plăgi mușcate penetrante:

regiunea sprâncenoasă dreaptă,

regiunea infra-orbitală dreaptă,

regiunea temporo-mandibulară dreaptă,

regiunea geniană dreaptă,

regiunea parotido-maseterină dreaptă,

buză superioară,

buză inferioară,

regiunea submandibulară dreaptă,

regiunea latero-cervicală dreaptă;

-hematoame:

epicranianfrontal,

peri-orbitale bilaterale;

-multiple fracturi cu deplasare ale masivului osos facial:

pereții sinusurilor maxilare,

pereții orbitei dreapte,

oasele piramidei nazale,

arcada zigomatică dreaptă,

crestele zigomatico-alveolare bilateral,

sinusulfrontal drept,

celulele etmoidale anterioare

(fractură Lefort III pe dreapta, fractură Lefort II pe stânga);

- fractură de sept nazal; -

hemosinusuri:

frontal bilateral;

maxilare, bilateral;

- emfizem în:

fosele infratemporale,

țesuturile perimandibulare (pe dreapta),

cavitătile retro-orbitale, bilateral;

Mecanismul de producere a leziunilor traumatice a constat în mușcarea feței victimei de către urs, în contextul agresiunii animale din data de 25.09.2021, aspect confirmat și de martorii audiați în cauză (f. 138, 156).

Numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice este cel precizat în Certificatul Medico-Legal Nr. 1429/21.10.2021 emis în SJML Ploiești, ####### #######, finalizat în data de 16.11.2021 (35-40 de zile de îngrijiri medicale).

Deși severe ca nivel de gravitate (a se vedea punctul 6) al Secțiunii IV. Discuția cazului), leziunile traumatice nu au pus în pericol viața reclamantului.

Leziunile traumatice nu s-au soldat cu pierdere de simț / organ și nici nu s-au soldat cu încetarea funcționării vreunui simț / organ. De asemenea, leziunile nu au produs prejudiciu estetic și nici nu constituie infirmitate fizică / psihică.

Scăderea acuității vizuale a sus-numitului este consecința afecțiunilor oftalmologice menționate la punctele 1) - 4) ale Secțiunii IV. Discuția cazului, care nu prezintă legătură de cauzalitate cu traumatismul suferit în contextul incidentului din data de 25.09.2021.

Tulburarea de stress post-traumatic beneficiază de terapie de specialitate, reclamantul având nevoie de medicație anxiolitică și anti-depresivă, terapie cognitiv-comportamentală, grupa de sprijin.

S-a reținut că celelalte afecțiuni medicale ale sus-numitului (hipertensiune arterială stadiul 11/11, boală cardiacă ischemică cronică dureroasă, sindrom vertiginos pluri-etiologic, tulburare depresivă pe fond organic, hernie de disc C2-C3, sindrom cefalalgic, sindrom algic cervical, insuficiență mitrală, hipertrofie ventriculară stângă concentrică) constituie patologia de fond și nu sunt corelabile cauzal cu traumatismul suferit în contextul incidentului din data de 25.09.2021.

În raportul de expertiză s-a mai arătat că pareza facio-brahială dreaptă este remisă iar fracturile de masiv osos facial sunt consolidate. Materialul de osteosinteză va fi păstrat pe o perioadă de timp nedeterminată, întrucât el susține arhitectura facială.

Martorul ##### ########## f. 138 a arătat că la marginea islazului,  zonă frecventată de urși, aproape de pădure, reclamantul s-a intersectat cu un urs la o distanță de aproximativ 300-400 de m de case. Martorul ##### ########## era în grădină când l-a auzit pe reclamant că se văita iar atunci când a ieșit înaintea lui acesta era plin de sânge fiind mușcat în zona feței. În urma incidentului reclamantul nu mai poate să muncească și este traumatizat: a dezvoltat o frică din cauza căreia nu mai poate să doarmă și este îngrijorat să nu se mai întâlnească încă o dată cu ursul, având coșmaruri noaptea, care nu îi permit să se odihnească.

Înainte de incident era vioi și deosebit de gospodar, dar acum este lipsit de energie nu mai este la fel de dornic să iasă în societate, având pierderi de memorie. Pe timpul de aproximativ o lună  și  jumătate cât a stat la pat reclamantul nu putea să mănânce și a fost rănit de soție cu paiul, timp în care nu a ieșit deloc din casă pe de o parte pentru că nu putea iar pe de altă parte din cauză că nu îi era recomandat să iasă în frig.

Martorul ##### ##### (f. 156) arătat când ziua incidentului trebuia să meargă să îl ajute pe reclamant la cosit, dar înainte de întâlnire reclamantul îi spusese că va merge după vaci urmând ca cei doi să se întâlnească ulterior. După ce reclamantul plecase după vaci și înainte de momentul la care trebuiau să se întâlnească, a primit un mesaj pe telefon de la ro-alert.ro în sensul că a fost văzut un urs pe strada Surdești. După un timp relativ scurt, l-a sunat pe reclamant pentru a stabili locul întâlnirii dar deși reclamantul i-a răspuns, pe fundal se auzea o persoană care părea să fie doctor care îi spunea să nu mai vorbească. Ceva mai târziu, martorul a aflat că reclamantul a fost luat de ambulanță deoarece fusese mușcat de un urs.

Martorul a mai arătat că sunt frecvente semnalările de urs în zona în care locuiesc cei doi. În perioada de vindecare reclamantului, din discuțiile pe care le-a purtat cu el, martorul a observat că reclamantul a început să aibă pierderi de memorie care s-au menținut în prezent. În perioada vindecării a suferit foarte mult din cauză că nu putea să se hrănească corespunzător fiind hrănit doar de soție și doar cu mâncăruri lichide. În prezent, din cauza incidentului, nu mai poate mânca la fel ca înainte, fiind constrâns să mănânce mâncăruri moi și pasate.

Din ce a observat martorul, reclamantul nu mai vede bine cu ochiul drept și dacă se apleacă amețește, persistând pierderile de memorie și de atenție. Înainte de incident nu avea aceste simptome. Tot înainte de incident, reclamantul avea 120 de oi opt vaci și doi cai și aproximativ 10 porci, dar după a vândut jumătate din ori mai are două vaci, doi porci și cei doi cai, dar nu se mai poate ocupa de animale ca înainte având nevoie de ajutorul fratelui al soției și al vecinilor. Înainte de incident reclamantul de dimineața și până seara se ocupă cu creșterea animalelor în calitate de cioban în timp ce în prezent rămâne doar acasă pentru că nu mai poate merge pe pășune cu oile și nici în căruță deoarece din cauza zdruncinături lor începe să nu mai vadă bine cu ochiul drept și are amețeli. De asemenea în nu mai rezistă la soare și la căldură.

Tot din cauza incidentului a fost internat și la spitalul ##### ca urmare a traumelor încercate. reclamantul nu mai poate duce aceeași viață socială ca înainte de incident din cauza pierderilor de memorie neputând să poarte o conversație coerent deși reclamantul își dorește în continuare să muncească alături de noi nu mai are forța necesară. Soția reclamantului i-a relatat martorului că acesta are coșmaruri din cauza cărora se trezește brusc și crispat în timpul nopții. Martorul mai cunoaște că reclamantul a făcut și o serie de cheltuieli cu medicamente în cuantum de 1.000 de lei.

II. ÎN DREPT

1.Cauza cereri de chemare în judecată

Conform art. 22 alin. (4), „[j]udecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.”

În virtutea rolului pe care îl are instanța în aflarea adevărului, prin raportare la elementele de fapt reținute și fiind pusă în discuția părților calificarea cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele.

Prin art. 131 din Legea nr. 407/2006 se arată că „(1) [î]n cazul atacurilor exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, soldate cu rănirea/decesul unei persoane fizice, se vor acorda victimei despăgubiri de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi/sau de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu, care vor acoperi cheltuielile de spitalizare, cheltuielile de înmormântare, veniturile nete nerealizate în perioada în care victima a fost în incapacitate temporară de muncă, de la momentul producerii incidentului, precum şi daune morale.

Analizând aceste dispoziții, instanța reține că legea reglementează o răspundere pentru fapta proprie, cu două particularități. Mai întâi, din textul citat rezultă că fapta ilicită – constând în omisiunea de îndeplinire a obligației constând luarea măsurilor ce se impune pentru ca animalele sălbatice să trăiască  în condiții care determină evitarea întâlnirilor cu persoanele fizice și vătămarea integrității acestor din urmă – este prezumată în măsura în care a avut loc vătămarea sau decesul unei persoane din cauza întâlnirii cu un animal sălbatic. Mai apoi, reiese că pentru antrenarea răspunderii nu este necesar a fi întrunită condiția vinovăției, fiind vorba despre o răspundere obiectivă pentru fapta proprie.

S-a avut în vedere și că în privința animalelor sălbatice nu se poate reține că există o pază juridică în sensul art. 1377 C. civ.[1]

Față de situația de fapt reținută, având în vedere și că pârâtul nu a contestat starea de fapt prezentată de reclamant, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate și prejudiciul, urmând să fie detaliate criteriile pe care instanța le are în vedere la determinarea cuantumului prejudiciului.

2.Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâte

Art. 1 din Legea nr. 407/2006 oferă următoarele definiții relevante pentru soluționarea excepţiei invocate:

a) administrator - autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi asigură administrarea faunei cinegetice;

p) gestionar - persoana juridică română care a fost licenţiată în condiţiile legii şi căreia i se atribuie în gestiune fauna de interes cinegetic din cuprinsul unui fond de vânătoare;

r) gestionare - activitatea de gospodărire durabilă a faunei de interes cinegetic din fondurile de vânătoare, realizată de gestionari în baza contractelor de gestiune, pe riscul şi răspunderea lor, pentru perioada stabilită prin contractele de gestiune;

În temeiul art. 451 alin. (1), 452 și 453 alin. (1) C. pr. civ., față de soluția ce urmează a fi dispusă în cauză, constată că pârâții se află în culpă procesuală motiv pentru care instanța va dispune obligarea la plata către reclamant a sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Conform art. 18 alin. (1), „[g]estionarii sunt obligaţi să asigure protecţia faunei cinegetice din fondurile cinegetice contractate cu personal cu atribuţii specifice, pe fiecare fond cinegetic, care îndeplineşte condiţiile legii şi ale reglementărilor administratorului.”

Prin art. 131 din lege se arată că „(1) [î]n cazul atacurilor exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, soldate cu rănirea/decesul unei persoane fizice, se vor acorda victimei despăgubiri de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi/sau de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu, care vor acoperi cheltuielile de spitalizare, cheltuielile de înmormântare, veniturile nete nerealizate în perioada în care victima a fost în incapacitate temporară de muncă, de la momentul producerii incidentului, precum şi daune morale.

(2) Daunele morale prevăzute la alin. (1) vor fi proporţionale cu zilele de inactivitate raportate la salariul în plată avut. În cazul în care victima nu este salariată se va acorda o sumă proporţională cu echivalentul salariului minim pe economie obţinut de o persoană în activitate.”

Față de aceste dispoziții rezultă că, in mod neîndoielnic, calitatea procesuală pasivă aparține MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR, fiind în discuție exclusiv prejudicii cauzate integrității fizice a unei persoane[2].

În aceste condiții, instanța reține că pârâtul Statul Român are calitate procesuala pasivă, urmând a respinge excepția invocată și a o admite pe cea invocată de AVPS Câmpina.

3. Pe fondul cauzei

Cu titlu de prejudiciu moral, reclamanta a solicitat suma de 200.000 de lei.

Conform unei clasificării care se bucură de o largă recunoaștere, prejudiciile se clasifica în trei mari categorii, respectiv prejudicii patrimoniale, prejudicii corporale și prejudicii sau daune morale pure.

În categoria mediană, se reține că în urma atingerilor aduse pot fi produse atât prejudicii patrimoniale, cât și prejudicii nepatrimoniale, morale, acestea din urmă putând fi reparate prin intermediul unei compensații bănești.

Prejudiciile nepatrimoniale pot să fie clasificate în funcție de consecințele pe care le produc asupra victimei după cum urmează: prejudicii constând în dureri fizice sau psihice (pretium doloris), prejudicii estetice (pretium pulchritudinis), prejudicii de agrement, pierderea speranţei de viată, prejudiciu indirect (pretium affectionis), respectiv sensibilitatea fizică şi psihică, sentimentele de afecţiune şi de dragoste.

Astfel, din declarațiile martorilor și din raportul de expertiză, instanța reține că prejudiciile suferite de reclamant se încadrează în categoria durerilor fizice și psihice (pretium doloris) încercate din cauza leziunilor traumatice produse și în categoria prejudiciilor de agrement, consecință a restrângerilor posibilităților de desfășurare activităților gospodărești cu care era obișnuit, atât înainte de incident, cât și ulterior lui.

Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

La acestea se adaugă criteriul reglementat expres de legiuitor: prin art. 131 alin. (2) din lege se arată că „(1) [î]n cazul atacurilor exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, soldate cu rănirea/decesul unei persoane fizice, se vor acorda victimei despăgubiri de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare şi/sau de către autoritatea publică centrală care răspunde de mediu, care vor acoperi cheltuielile de spitalizare, cheltuielile de înmormântare, veniturile nete nerealizate în perioada în care victima a fost în incapacitate temporară de muncă, de la momentul producerii incidentului, precum şi daune morale.

(2) Daunele morale prevăzute la alin. (1) vor fi proporţionale cu zilele de inactivitate raportate la salariul în plată avut. În cazul în care victima nu este salariată se va acorda o sumă proporţională cu echivalentul salariului minim pe economie obţinut de o persoană în activitate.”

Totuși, din interpretarea textului, instanța reține că sistemul aplicării proporționale a sistemului zilelor de inactivitate pentru a determina cuantumul daunelor morale nu constituie decât un reper, fără ca instanța să fie ținută de această modalitate de evaluare.

În cazul dedus judecăţii la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să se ţină seama de suferinţele fizice şi morale cauzate în urma accidentului, precum și de consecințele asupra posibilităților de desfășurare a activităților curente după momentul incidentului.

Instanţa retine ca, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei, relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-a suferit victima, precum şi consecinţele nefaste pe care evenimentul analizat l-a avut cu privire la viaţa particulară, astfel cum acestea sunt evidenţiate prin probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudenţa naţională, cât şi hotărârile Curţii de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri şi, respectiv, pot evidenţia limitele de apreciere a cuantumului acestora.

Pentru asigurarea unui reper obiectiv[3], instanța va porni de la ghidul GHID PENTRU SOLUȚIONAREA DAUNELOR MORALE elaborat de Fondul de protecție a victimelor străzii, care conține date statistice extrase din hotărâri ale instanțelor de judecată, a fost elaborat, cu titlu de recomandare, pentru uzul societăților de asigurări[4] în anul 2012. Deși nu suntem în prezența unui accident de circulație, ghidul utilizează criterii comune pentru determinarea prejudiciului, având la bază tot criteriul de evaluare al zilelor de îngrijiri medicale și raportându-se la același tip de prejudiciu – suferința fizică și prejudiciul de agrement. Conform studiului, s-a observat o medie de 474 lei/zi pentru vătămările care au necesitat mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale și de 301 lei/zi pentru vătămările care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale (pag. 28). Realizând o medie, s-a constat că pentru vătămările fără infirmitate ar rezulta o sumă de 316 lei/zi, iar pentru cele care au implicat infirmități, 419 lei/zi.

Actualizând aceste valori cu rata inflației, mediile arătă după cum urmează:

- 1.000 lei/zi pentru vătămările care au necesitat mai puțin de 60 de zile de îngrijiri medicale;

- 636 lei/zi pentru vătămările care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale;

- pentru vătămările fără infirmitate ar rezulta o sumă de 668 lei/zi;

- pentru cele care au implicat infirmități, 885 lei/zi.

Instanța are în vedere că zilele de îngrijire medicală nu sunt echivalente cu numărul de zile de spitalizare / numărul de zile de incapacitate temporară de muncă (concediu medical) / numărul de zile de tratamente recuperatorii / numărul de zile necesar tratării comorbiditaților și că numărul de zile de îngrijiri medicale reprezintă un indicator al gravității lezionale traumatice și nu o contabilizare propriu-zisă a zilelor de îngrijire medicală suportate în total de victimă.

La stabilirea gravității leziunilor traumatice sunt avute în vedere:

- realitatea traumatismului suferit, corectitudinea diagnosticelor și tratamentelor aplicate, complicațiile survenite sau posibile, stabilirea legătura de cauzalitate dintre acestea și leziunile suferite și evaluarea gravitaţii traumatismului;

- cuantificarea gravității leziunilor traumatice prin raportare la perioada de tratament strict necesar și suficient în procesul de vindecare;

- verificarea corectitudinii actului medical, ținând cont că pot apărea erori de conduită medicală sau, cel mai frecvent, tendința de exagerare terapeutică în scopul obținerii unor avantaje, de către victimă, sau alteori, de insuficiență terapeutică în scopul obținerii unor avantaje de către autorii producerii leziunilor;

- apariția unor posibile complicații sau al unor complicații constituite. Gravitatea unui traumatism se va aprecia prin prisma tuturor acestor criterii, la care se adaugă comorbiditățile, vârsta, reactivitatea individuală, modalitatea terapeutica aleasa, complianța terapeutică, modalitatea de respectare a tratamentului, simularea / supra-simularea / disimularea;

În concluzie, pentru această evaluare complexă, se utilizează sintagma de „zile de îngrijiri medicale”, neexistând un alt termen, care să satisfacă coexistența tuturor criteriilor enumerate mai sus și prin această perioadă se evaluează gravitatea leziunilor traumatice și nu se face „contorizarea” zilelor de tratament, ad literam.

De asemenea, la stabilirea prejudiciului, instanța va avea în vedere și locul unde s-a produs incidentul, un izlaz, în afara zonelor locuite, care, conform declarațiilor martoriloe, dar și ale reclamantului, deși la o distanță de aproximativ 300-400 de m de o zonă locuită, este cunoscut drept o zonă frecventată de urși, inclusiv ursoaice cu pui. Această împrejurare era în mod neîndoielnic cunoscută și de către reclamant deoarece acesta este al doilea incident în care a fost rănit de un urs în zona localității ######.

În ceea ce privește durerile fizice și psihice (pretium doloris) și prejudiciul de agrement încercate din cauza vătămărilor produse, având în vedere constatările raportului medico-legal, gravitatea leziunilor, zona în care au fost produse (a gâtului, a feței și a scalpului, oasele feței fiind fracturate), durata și dificultățile inerente asociate vindecării (hrănirea cu paiul și numai cu mâncăruri lichide, imposibilitatea realizării activităților gospodărești, restricțiile privind deplasarea generate de necesitatea asigurării unui mediu propice vindecări), modul de producere a vătămărilor, ele nefiind consecința unei accident cu o producere bruscă și imediată, ci a unei acțiuni animale, care a presupus multiple muşcături și zgârieturi precum și eforturi din partea reclamantului pentru îndepărtarea animalului, instanța apreciază că suferința încercată de reclamant a fost foarte ridicată, concluzie la care se adaugă împrejurarea că în perioada cu pricina acesta a fost în imposibilitatea de a întreprinde activitățile cu care se îndeletnicea în mod obișnuit. De asemenea, pârâtul a suferit și o traumă psihică care necesită medicație și terapie (f. 132).

Făcând o analiză a jurisprudenței pronunțare în materia vătămărilor produse de urși[5], instanța reține că prejudiciul acordat pentru o zi de îngrijiri medicale variază într-o măsură foarte mare, de la peste 2.000 de euro pe zi[6], până la 200 de euro pe zi[7].

În aceste condiții, instanța apreciază că se poate porni de la evaluarea gravității vătămării prin zile de îngrijiri medicale și de la statistica stabilită în materia accidentelor rutiere. Dintre valorile evidențiate anterior, instanța va porni de la valoarea de 1.000 de lei pe zi, dar, având în vedere caracteristicile suferințelor evidențiate anterior și orientarea jurisprudențială care atestă un cuantum mai ridicat al despăgubirilor, va mări cu 50% valoarea aferentă unei zile la suma de 1.500 de lei, rezultând un prejudiciu de 60.000 de lei.

Totuși, deși zilele de îngrijiri medicale sunt doar un criteriu de evaluare a gravității faptei, instanța nu poate să nu observe că recuperarea reclamantului nu s-a limitat la această durată, depășind o lună și jumătate (f. 138) și că efectele traumatismelor, fără a rezulta în infirmități sau  încetarea funcționării vreunui simț/organ, se estompează treptat, alimentația fiind și în prezent dificilă, conform celor arătate de martori (f. 156).

La aceasta se adaugă și că renunțarea la jumătate din efectivele de animale este măsură care îl va afecta pentru viitor (conform declarațiilor martorilor reclamantul nu mai poate să muncească la fel ca înainte de incident) din punct de vedere psihologic, fiindu-i restrânsă posibilitatea de a crește atât de multe animale pe cât și-ar dori. În fine, frica dobândită și coșmarurile nu sunt încă pe deplin depășite (f. 154-155).

În aceste condiții, având în vedere că reclamantul este în vârstă de 60 de ani, instanța apreciază că se justifică și acordarea unei despăgubiri de 40.000 de lei cu titlu de prejudiciu de agrement și, într-o mai mică măsură, prejudiciu decurgând din suferința pe care o va îndura și pe viitor, care ar reprezenta, prin raportare la o perioadă de cel puțin 10 ani, o despăgubire de cel mult 4.000 de lei pe an, pe care instanța o apreciază drept rezonabilă.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate în cuantum de 1.000 de lei, instanța reține că acestea sunt justificate față de cheltuielile efectuate cu medicamente, pornind de la înscrisurile depuse la f. 43-48, care se completează cu declarația martorului ##### #####, care a arătat că reclamantul a făcut cheltuieli cu medicamentele de 1.000 de lei, și consolidează o prezumție judiciară în sensul ca accidente de tipul celui suferit de reclamant implică cheltuieli medicale pentru care, în funcție de moment și starea în care sunt efectuate, nu sunt conservate mijloacele corespunzătoare de probă – art. 329 C. pr. civ. „[î]n cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins; ele, însă, pot fi primite numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori.”

În temeiul art. 451 alin. (1), 452 și 453 alin. (1) C. pr. civ., față de soluția ce urmează a fi dispusă în cauză, constată că pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR se află în culpă procesuală motiv pentru care instanța va dispune obligarea la plata către reclamant a sumei de 5.100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, 100 de lei taxă de timbru119 și 5.000 de lei onorariu de avocat f. 93.

De asemenea, în aceleași temeiuri, în va obliga pe reclamant să achite pârâtei  ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI suma de 1.00 de lei cu titlu de onorariu de avocat f. 93.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR şi PESCARILOR SPORTIVI, Campina, #### ##### # #####, ### ##/E, parter, #### #######, persoană juridică de drept privat , înscrisă în Registrul National sub nr.726/A/1997, C.U.I.5265629, și respinge cererea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuala pasivă.

Obligă pe reclamant să plătească pârâtei ASOCIAŢIA VÂNĂTORILOR ŞI PESCARILOR SPORTIVI suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu de avocat.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR.

Admite cererea formulată de către reclamantul ####### ########, domiciliat in ######, #### ######### ### ## A, #### #######, CNP #############, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cab. Av. ####### #######, ######, #### ## ####### ### ###, #### #######, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR, cu sediul in ### ########## ### ##, Sector 5, București, ### ########.

Obligă pe pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR la plata către reclamant a sumei de 100.000 de lei cu titlu de daune morale și 1.000 de lei cu titlu de daune materiale.

Obligă pe pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR la plata către reclamant a sumei de 5.100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Câmpina, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței azi, 05.09.2022.

PREŞEDINTE,

GREFIER,

#### ######-#########

####### ###### #######

Operator de date cu caracter personal nr. 7527

Redactat/Tehnoredactat: S.G.A.

5 ex./2 com./ 05.09.2022

------------------------------------------------------------

[1] În același sens, C. Ap. Oradea Decizia nr. #/2021-R din 18.01.2021, disponibilă la www.sintact.ro.

[2] În același sens, Î.C.C.J. Decizia nr. #### din 10.12.2020;  Î.C.C.J. Decizia nr. #### din 24.09.2020; C. Ap. Oradea Decizia nr. #/2021-R din 18.01.2021, disponibile la www.sintact.ro.

[3] Cu privire la utilitatea reperelor, V. #########, C. #######, C. Stefanopol, M. #####, Zgomot în materia răspunderii pentru mal praxis medical, prelegere susținută în cadrul conferinței Răspunderea pentru malpraxis medical, 11-12 noiembrie 2021, volum conferinței fiind în curs de apariție.

[4] https://www.baar.ro/wp-content/uploads/2017/11/Ghid_pentru_solutionarea_daunelor_morale_ed_2012.pdf

[5] Sentinta nr. ###/2021 din 01-apr-2021, Tribunalul #####, pretentii (Civil), Decizie nr. ######### din 19-dec-2019, Tribunalul Cluj, pretentii (Civil), Sentinta nr. ######### din 12-nov-2014, Judecatoria Targu #####, pretentii (Civil), Decizie nr. ###/2020 din 15-dec-2020, Tribunalul Harghita, pretentii (Civil), Decizie nr. ###/2015 din 15-dec-2015, Tribunalul #####, pretentii (Civil), Sentinta nr. ###/2020 din 26-mar-2020, Judecatoria Miercurea ####, pretentii (Civil), Sentinta nr. ######### din 07-aug-2020, Judecatoria ######, actiune in raspundere delictuala (Civil), Decizie nr. ###/2019 din 03-oct-2019, Tribunalul #####, pretentii (Civil), Sentinta nr. ######### din 13-dec-2018, Judecatoria Reghin, pretentii (Litigii cu profesionistii), Decizie nr. ###/2019 din 23-apr-2019, Tribunalul Harghita, pretentii (Civil), Decizie nr. ###/2017 din 16-feb-2017, Tribunalul Sibiu, actiune in raspundere delictuala (Civil), disponibile la www.sintact.ro.

[6] Decizie nr. ###/2019 din 03-oct-2019, Tribunalul #####, pretentii (victimă minoră, prejudiciul fiind suferit în curtea familiei, fără detalii legate de amplasamentul acesteia sau îngrădirea ei): „Prin acordarea daunelor morale se urmăreşte repararea prejudiciului moral ca urmare a suferinţelor la care aceasta a fost supusă ca urmare a atacului ursului petrecut în curtea familiei sale. Traumele sunt cu atât mai mari cu cât atacul s-a petrecut într-un loc în care minora trebuia să fie în siguranţă, durerile fizice, afecţiunile şi frica cu care aceasta a rămas justifică acordarea de daune morale în cuantum mai ridicat respectiv 20.000 euro.”

[7] Sentinta nr. ###/2020 din 26-mar-2020, Judecatoria Miercurea ####, pretentii (Civil) „Prin leziunile traumatice suferite, viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie, iar victima nu va rămâne cu infirmităţi sau cu sechele cu caracter estetic permanent. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, acesta a constat în suferinţele fizice şi psihice suportate din cauza atacului ursului. Din declaraţia martorului B______ S__________ (f. 236) a rezultat că reclamantul a stat la spital o lună, două şi nu a putut să meargă la muncă, a lucrat ## o benzinărie din Miercurea C___ de unde a fost concediat pentru că nu a putut să meargă la lucru din cauza accidentului. Martorul mai arată că reclamantul nu putea să meargă, îl doare şi acum piciorul, nu poate să doarmă, se trezeşte noaptea din somn, se sperie de urs şi face tratament la un psiholog. Din raportul de evaluare psihologică nr. 34/04.03.2020 (f. 234-235) rezultă că evaluarea psihologică confirmă existenţa unei simptomatologii traumatice şi a unei depresii peritraumatice de nivel mediu. Se recomandă supraveghere clinică precum şi efectuarea unor şedinţe de psihoterapie. Instanţa, luând în considerare numărul zilelor de îngrijire medicală, de 22-24 şi apreciind că suferinţele morale nu pot fi cuantificate în bani, astfel, daunele morale reprezintă doar o compensare pentru prejudiciile morale suferite, care în acelaşi timp nu trebuie să se transforme într-o modalitate de a se îmbogăţi fără justă cauză, consideră că o sumă de 24.000 lei reprezintă o despăgubire rezonabilă.”

Domenii speta

Spete similare