Divort cu copii

Dosar nr. ….

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂCARI

Sentința

Şedinţa publică din …

Instanța constituită din:

PREŞEDINTE – …

GREFIER – …

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect divorț, formulată de către reclamanta XA, CNP …, domiciliată în …, în contradictoriu cu pârâtul XB, CNP …, domiciliat în … .

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la … și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la …, când a dispus:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari, la data de …, sub nr. …, reclamanta XA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul XB, desfacerea căsătoriei încheiată la data de …, din culpa pârâtului; revenirea reclamantei la numele avut înaintea căsătoriei respectiv acela de „…”; autoritatea părintească cu privire la minorii XC, născut la data 18.08.2018, și XD, născută la data …, să fie exercitată în comun de către părinţi; locuința minorilor să fie stabilită la mamă; obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere a minorilor.

În motivare, a arătat că în data de 21.03.2022, a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal și să se mute la mama acesteia. După despărțirea în fapt, minora a locuit la mamă, iar minorul la tată, acesta din urma opunându-se exercitării legăturilor personale dintre minor și mamă, ceea ce condus la afectarea ambilor minori.

A apreciat că este în interesul minorilor ca aceștia sa locuiască împreună la mamă, de care sunt puternic atașați, să rămână în grija sa, având condiții pentru dezvoltarea și creșterea lor, precizând  că o soluție contrară ar avea un impact psihologic negativ asupra minorilor.

În drept, a invocat art. 373 lit. b), art. 379, art. 396, art. 397, art. 398, art. 400, art. 402, art. 483, art. 503, art. 513, art. 529 C.civ., art 914 - 934 C.proc.civ. .

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorii … și ….

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de lei.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citat.

Instanța a administrat pentru reclamantă și pentru pârât proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, reține următoarele:

În fapt, potrivit certificatului de căsătorie seria … nr. …, căsătoria a fost încheiată între părți la data de … și înregistrată în Registrul de stare civilă al comunei …, județul Dâmbovița, în actul de căsătorie nr. ….

Din căsătoria părților, au rezultat minorii XC, născut la data …, și XD, născută la data … .

În drept, în privința raporturilor dintre soți, asupra cererii de divorț, potrivit art. 373 lit. a) C.civ. „divorţul poate avea loc: a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;”.

În cauză, părțile și-au dat consimțământul la desfacerea căsătoriei prin acord, în temeiul art. 373 lit.a) C.civ., ambele părți semnând acordul scris cu privire la desfacera căsătoriei în baza acordului acestora, astfel că instanța va pronunța divorțul fără a cerceta temeinicia motivelor şi fără a face vreo mențiune despre culpa părților, în baza art. 931 alin. (1) C.proc.civ. .

Referitor la cererea de revenire a reclamantei  la numele purtat anterior căsătoriei, din art. 383 C.civ. reiese că regula este revenirea la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, excepția fiind aceea a intervenirii înțelegerii dintre părți privind păstrarea numelui dobândit prin căsătorie ori, în lipsa înțelegerii părților, aceea a existenței unor motive temeinice pentru care instanța apreciază că este necesară păstrarea numelui dobândit prin căsătorie.

În cauză, părțile au convenit revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ,,…”.

În privința raporturilor dintre părinți și copiii acestora, instanța va avea în vedere principiul interesului superior al copilului, după cum impun art. 263 C.civ. și art. 2 din Legea nr. 272/2004 protecția și promovarea drepturilor copilului, și condițiile prevăzute de art. 396 C.civ.: „(1) Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă. (2) Dispozițiile art. 264 sunt aplicabile.”.

Astfel, chiar dacă părțile și-au exprimat acordul cu privire la anumite capete de cerere, instanța este obligată să verifice dacă acesta îndeplinește atât condițiile generale, cât și condiția de a respecta interesul superior al copilului.

Relativ la capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești în comun cu privire la minorii XC, născut la data …, și XD, născută la data …, potrivit art. 397 C.civ., „după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.”; prin excepție, în temeiul art. 398 C.civ., se va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți dacă există motive întemeiate. În acest caz, „(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.”.

Instanța apreciază că este în interesul celor trei minori ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, așa cum au convenit și părțile.

În privința locuinței minorilor, părțile au ajuns la un acord, în sensul stabilirii ca locuința minorului XC să fie la tată, iar a minorei XD, la mamă.

Conform referatului de anchetă socială nr. 4668/14.09.2022 (f. 25), s-a constatat că reclamanta locuiește împreună cu minora XD, la domiciliul părinților reclamantei, într-un imobil format din două camere, bucătărie și baie. Casa este construită din cărămidă, nefinisată, acoperită cu tablă, mobilată decent, dotată cu obiecte de uz casnic și gospodăresc, curată. întreținută, condițiile fiind apreciate ca decente, pentru creșterea minorei. S-a mai arătat că atunci când mama se află la serviciu, de îngrijirea copilului se ocupă bunicii, iar veniturile declarate ale familiei sunt reprezentate de salariul reclamantei, de 2200 de lei, alocația e stat a minorei și pensia bunicilor minorei.

Conform referatului de anchetă socială nr. 7571/21.11.2022, s-a constatat că pârâtul locuiește împreună cu minorul XC, la domiciliul părinților pârâtului, într-un imobil format din parter și etaj, șase camere, bucătărie și baie, locuința fiind dotată modern, curată, întreținută. S-a mai arătat că atunci când tatăl se află la serviciu, de îngrijirea copilului se ocupă bunicii, iar veniturile declarate ale familiei sunt reprezentate de salariul pârâtului, de 6000 de lei și veniturile tatălui pârâtului, administrator al unei societăți de transport.

În acordul scris depus la instanță, părinții minorilor au convenit ca XC să locuiască la tată, iar XD, la mamă.

În baza art. 263 alin. (1) C.civ., „orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.”. În același sens, art. 2 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de furnizorii privați acreditați, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”.

În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere, conform art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004, cel puțin următoarele:

„a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie;

b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor;

d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.”.

Potrivit art. 21 din aceeași lege, în afara criteriilor prevăzute de art. 2 alin. (6), instanța mai poate avea în vedere la evaluarea interesului copilului instanța, și aspecte precum: disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă; disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale; situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane.

Menținerea fraților împreună reprezintă o necesitate pentru ca aceștia să se poată bucura de o viață de familie, iar acordul părinților nu respectă această necesitate.

Din referatele de anchetă socială rezultă că tatăl beneficiază de condiții locative mai bune decât reclamanta, în sensul că dispune de camere suficiente astfel încât copiii pot avea propria cameră.

Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că minorii sunt în vârstă de 4 ani, respectiv de 2 ani astfel încât nevoia acestora de a avea o cameră proprie este una redusă, dependența de părinte fiind mai accentuată la această vârstă, astfel că împrejurarea că pârâtul beneficiază de un spațiu locativ mai mare nu apare ca relevantă, în condițiile în care situația locativă a reclamantei este una potrivită creșterii copiilor.

Conform adeverinței nr. 621/15.09.2022, reclamanta este angajată în cadrul …, ca lucrător comercial, din 20.06.2022, pe perioadă nedeterminată, având un salariu de încadrare lunar de 2750 de lei.

Pârâtul, în schimb, a susținut cu ocazia efectuării anchetei sociale că obține lunar 6000 de lei însă nu a depus nicio dovadă cu privire la veniturile sale, ceea ce nu poate echivala cu îndeplinirea nevoilor de siguranță și stabilitate pentru creșterea copiilor.

Instanța apreciază că este în interesul celor doi copii ca aceștia să locuiască împreună la domiciliul mamei, fiind asigurată nevoia copiilor de a locui și crește împreună, reclamanta putând asigura copiilor condițiile necesare creșterii și educării acestora, raportat și la vârsta mică a copiilor.

Contribuția la cheltuielile de creștere, educare învățătură și pregătire profesională pentru minori, va fi stabilită având în vedere dispozițiile art. 402 și art 499 alin. (4) C.civ. .

Întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se vor stabili pe baza raportului de anchetă psihosocială, dispozițiile titlului V ale Codului civil privind obligația de întreținere aplicându-se în mod corespunzător.

În acest sens, art. 516 alin.(1) C.civ. stabilește că „obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.”, în cazul minorilor care cer întreținere de la părinți, potrivit art. 525 alin. (1) C.civ., condiția de a se afla în nevoie se apreciază prin raportare la aspectul dacă se pot întreține din muncă, chiar dacă ar avea bunuri.

O altă condiție este prevăzută de art. 527 C.civ., respectiv ca debitorul obligației de întreținere să aibă mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, la stabilirea mijloacelor urmând a se ține seama de „veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.”.

În temeiul art. 530 alin. (1) C.civ., „obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.

Întrucât locuința minorilor va fi stabilită la mamă, obligația de a contribui cu bani la cheltuielile de creștere, îngrijire și educare a urmează a cădea în sarcina tatălui.

În ceea ce privește starea de nevoie a minorilor, trebuie avut în vedere că minorii sunt în vârstă de 4 ani, respectiv de 2 ani și nu sunt înscriși la grădiniță, astfel că nevoile acestora pot fi reprezentate de alimente, îmbrăcăminte și jucării.

Părțile au convenit ca obligația de întreținere să fie executată în natură, acord pe care instanța îl consideră corespunzător interesului copiilor.

Față de aceste considerente, va admite cererea de chemare în judecată.

Va dispune desfacerea căsătoriei încheiate la data de … și înregistrată în Registrul de stare civilă al comunei …, județul Dâmbovița, în actul de căsătorie nr. …, prin acordul părților.

Va lua act de acordul părților, în sensul că după rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, reclamanta va reveni la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ,,…”.

Va lua act de acordul părților și va stabili exercitarea în comun a autorității părintești față de minorii XC, născut la data …, și XD, născută la data … .

Va respinge înțelegerea părților privind locuința minorilor și va stabili locuința minorilor XC, născut la data …, și XD, născută la data …, la reședința mamei. 

Va lua act, în parte, de înțelegerea părților și va obliga pe pârât la plata către reclamantă și în favoarea minorilor, a contribuției la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a celor doi minori, ce se va executa în natură, de la data introducerii cererii - …, pentru minora XD, respectiv de la pronunțarea hotărârii pentru minorul  XC și până la majoratul copiilor.

 Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica serviciului public comunitar de evidență a persoanelor de la locul încheierii căsătoriei şi Registrului Naţional Notarial al Regimurilor Matrimoniale, după rămânerea definitivă, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrele şi actele de stare civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta XA, CNP …, domiciliată în …, în contradictoriu cu pârâtul XB, CNP …, domiciliat în ….

Dispune desfacerea căsătoriei încheiate la data de … și înregistrată în Registrul de stare civilă al comunei …, județul Dâmbovița, în actul de căsătorie nr. …, prin acordul părților.

Ia act de acordul părților, în sensul că la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, reclamanta revine la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ,,…”.

Ia act de acordul părților și stabilește exercitarea în comun a autorității părintești față de minorii XC, născut la data …, și XD, născută la data ….

Respinge înțelegerea părților privind locuința minorilor și stabilește locuința minorilor XC, născut la data …, și XD, născută la data …, la reședința mamei. 

Ia act, în parte, de înțelegerea părților și obligă pe pârât la plata către reclamantă și în favoarea minorilor, a contribuției la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a celor doi minori, ce se va executa în natură, de la data introducerii cererii - …, pentru minora XD, respectiv de la pronunțarea hotărârii pentru minorul  XC, până la majoratul copiilor.

 Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica serviciului public comunitar de evidență a persoanelor de la locul încheierii căsătoriei şi Registrului Naţional Notarial al Regimurilor Matrimoniale, după rămânerea definitivă, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrele şi actele de stare civilă.

Executorie de drept cu privire la exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorilor și obligația de întreținere.

Definitivă în privința divorțului.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, pentru celelalte capete de cerere. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Răcari.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 09.12.2022.

Președinte,Grefier,

….…

Domenii speta

Spete similare