Legii nr. 112/2014 nu conduce la nulitatea executării silite, atâta vreme cât termenul legal de plată a despăgubirilor, de maxim 2 ani de la momentul stabilirii, a expirat cu mult înainte de începerea executării silite.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei scetorului 1 Bucuresti la data de ……… sub nr. ………, reclamanta ANRP a solicitat in contradictoriu cu intimata  …….. ca, prin hotararea ce se va pronunta, instanta sa dispuna: anularea executarii silite dispusa in dosarul de executare nr. ……. al S.C.P.E.J. ………..I, suspendarea tuturor actelor de executare silita dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie si contabilitate publica a municipiului Bucuresti, suspendarea executarii silite, provizoriu, pana la solutionarea prezentei contestatii la executare, anularea incheierii de incuviintare a executarii silite, pronuntata de judecatoria sectorului 1 Bucuresti la data de ……….., restabilirea situatiei anterioare, punerii in executare a Hotararii nr. ……… emisa de Comisia judetului Brasov pentru aplicarea legii nr. 290/2003 si intoarcerea executarii silite efectuate pentru suma de 109.255,61 lei.

In motivarea actiunii, contestatoarea a aratat ca: la data de ……., Institutia prefectului Brasov – Comisia pentru aplicarea legii nr. 290/2003 a emis Hotararea nr. ………., prin care s-au stabilit compensatii banesti in valoare de 189.261,59 lei. Prin instiintarea din data de ………., S.C.P.E.J. …………. instiinteaza ANRP asupra popririi conturilor de la tertul poprit Trezoreria mun. Bucuresti, pana la concurenta sumei de 109.255,61 lei, reprezentand transa I din compensatia actualizata stabilita prin Hotararea sus mentionata plus cheltuieli de executare silita.

Contestatoarea a precizat ca S.C.P.E.J………… a intocmit dosarul de executare nr. ……. in baza Hotararii nr. …… a Comisiei judetului Brasov pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Din analiza incheierii de actualizare s-a constatat ca S.C.P.E.J. ………. a actualizat suma de 75.925,16 lei reprezentand transa I din suma compensatorie cu indicele preturilor de consum pentru perioada decembrie 2007 – octombrie 2014. La data de …., cu OP nr. ………., creditoarea a incasat suma de 75.704,64 lei reprezentand transa I de 40% din suma compensatiei.

Contestatoarea a adus mai multe critici executarii silite.

Astfel, a aratat ca, potrivit art. 10 alin. (2) din legea nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, “despagubirile ssau compensatiile banesti vor fi acordate beneficiarilor in termen de 1 an de la comunicarea hotararii comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti, dupa caz (…); plata lor se poate face si in rate, in maximum 2 ani, in functie de disponibilitatile banesti”. Acest text de lege se coroboreaza cu prevederile art. 18 alin. (5) din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea legii n. 290/2003 :”compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a municipului Bucuresti pentru aplicarea legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea legii nr. 290/2003 (…) se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, astfel:

a)Integral, daca cuantumul acestora nu depaseste 50.000 lei;

b)Esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei;

c)Esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei”.

Conform art. 18 alin. (5) din HG nr. 1120/2006, achitarea acestor compensatii este conditionata de existenta in bugetul de  stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie - “compensatiile (…) se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat (…)”.

Conform contestatoarei, prin folosirea sintagmelor ”in functie de disponibilitatile banesti” sau “in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat (…)”, legiuitorul a prevazut tocmai acea situatie in care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despagubirilor acordate potrivit legii. Aceasta interpretare este singura in masura a da valoare prevederii legale stipulate la art. 22 alin. (1) din legea nr. 500/2002 privind finantele publice, potrivit careia “ordonatorii de credite au obligatia de a angaja cheltuieli in limita creditelor de angajament si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale”. Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plata fara acoperire bugetara si are drept efect acordarea despagubirilor cu prioritate anumitor personae, in  detrimentul celor aflati la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminarii si egalitatii de tratament. Totodata, din ratiuni financiare, creantele asupra statului pot fi limitate sau esalonate la plata si nu pot fi platite decat in conditii  de solvabilitate, principii care nu sunt inlaturate de jurisprudenta CEDO. Sumele alocate ca despagubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat.

Referitor la modalitatea de actualizare adoptata de SCPEJ ……….. prin incheierea din dosarul nr. ……., contestatoarea  a sustinut ca, potrivit art. 18 alin. (6) din HG nr. 1120/2006, “suma achitata beneficiarilor in cea de-a doua transa se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum  din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de catre Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a  anului anterior”.

Contestatoarea a invocat si prevederile OUG nr. 14/2014 privind unele masuri temporare in vederea consolidarii cadrului normative necesar aplicarii unor dispozitii din lega nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum si din legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietatea acestora sechestrate, retinute sau ramse in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate , semnat la Paris la 10 februarie 1947, care a fost publicata in Monitorul oficial al Romaniei  din 12.03.2014, a fost modificata si completata prin legea nr. 112 din 11.07.2014.  Art. 2 din actul normativ amintit anterior prevede ca” incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda pana la data de 31.12.2014 plata despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv  municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelarei primului ministru in temeiul legii nr. 9/1998 si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele ANRP care coordoneaza aplicarea Legii nr. 91998, Legii nr. 290/2003 si legii nr. 393/2006”.

Contestatoarea a mai invocat incalcarea prevederilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu toate modificarile si completarile ulterioare. Poprirea a fost infiintata, confom contestatoarei, cu incalcarea OG nr. 22/2002, care stipuleaza expres procedura executarii obligatiior de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Potrivit art. 1 din OG nr. 22/2002, urmarirea silita se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva. Potrivit art. 2, ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa dispuna toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, in conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii. De asemenea, in procesul executarii silite a sumelor datorate de catre institutiile publice in baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operatiuni privind plati dispuse de catre ordonatorii de credite, in limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii, Conform contestatoarei, rezulta cu claritate ca, in procesul executarii silite a creantelor impotriva institutiilor publice, aceasta faza procesuala are un continut atipic, derogator de la dreptul comun care il reprezinta normele codului de procedura civila. Art. 3 din ordonanta amintita stabileste expres ca “in situatia in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executari silite, potrivit codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie”.

Contestatoarea a precizat ca, in baza art. 30 alin. (1) si (2) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbre si art. 7 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a cautiunii. A mai sustinut ca, continuarea procedurii de executare silita demarata prin dosarul de executare nr. ………. poate crea un prejudiciu bugetului de despagubiri al ANRP. Bugetul are un insemnat rol stabilizator al economiei nationale, iar cheltuielile statului cu aceste despagubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net in economia nationala intre stat, pe de o parte, si populatie, pe de alta parte.

 In drept, a invocat art. 711 si urm. Cod proc.civila. Legea nr. 290/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, HG nr. 1120/2006, modificata prin HG nr. 57/2008, OG nr. 22/2002, OUG nr. 10/2014 modificata prin legea nr. 112/2014, Legea nr. 500/2002.In baza art. 223 alin. (3) cod proc.civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.

Intimatii nu au formulat intampinare, nu s-au prezentat in instanta pentru a solicita probe sau a invoca aparari.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri, la solicitarea contestatoarei.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Referitor la aşa numitul termen de graţie de 6 luni, instanţa reţine că, potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 110/2007, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare , la cererea creditorului.

De asemenea, art. 3 al O.G. nr. 22/2002, prevede ca, in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termneul prevazut de art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila sau /si potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.

Aceste dispozitii trebuie interpretate si prin raportare la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994 , dupa acest moment Conventia devenind parte integranta a sistemului roman de drept si dobandind in cadrul acestuia aplicabilitate directa.De asemenea, art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei indica modul de solutionare a unui anumit conflict intre dispozitiile Conventiei , ca tratat privitor la drepturile omului la care Romania este parte, si reglementarile interne, in sensul ca au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. Sanctiunea aplicabila intr-o asemenea ipoteza este acea a inaplicabilitatii normei interne contrare Conventiei pentru raportul juridic concret si privitor la situatia conflictuala supusa examinarii. Mai mult, normele cuprinse in Conventie si in protocoalele sale aditionale alcatuiesc, impreuna cu jurisprudenta organelor sale, un bloc de conventionalitate, cu consecinta ca se impune autoritatilor nationale cu aceeasi foarta juridical cu care se impun si normele conventionale.

Protocolul nr. 1 la Conventia EDO stabileste protectia “bunurilor”. In notiunea de “bun” intra drepturile de creanta. Asa cum reiese si din Decizia curtii constitutionale nr.528 din 12 decembrie 2013, in temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, al Legii nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii nr.393/2006, statul român s-a obligat să plătească foștilor proprietari și moștenitorilor acestora compensații bănești pentru anumite imobile abandonate pe fostele teritorii ale României, în urma modificării granițelor survenite înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fie în hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanță asupra statului care beneficiază de protectie constituțională, în condițiile art.44 alin.(1) din Legea fundamentală, dând naștere în patrimoniul persoanelor îndreptățite la despăgubiri, unui „bun”, în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Notiunea  de proces echitabil, include și faza executării, afectând, în acest mod, drepturi fundamentale ale cetățeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate.

In cauza Bourdov c. Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a  statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru  a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca . Sigur, o intarziere in executarea unei hotarari poate fi justificata in circumstante speciale , dar intarzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi c. Italiei). In cauza, reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri din cauza dificultatilor financiare ale statului.

In dreptul intern, prevederile O.G. nr. 22/2002  sunt justificate prin faptul ca ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun , cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a acestor institutii. Astfel spus, in dreptul intern, activitatea administratiei nu poate fi perturbata, in schimb, este acceptabil uneori o perturbare a rezultatului activitatii justitiei. In schimb, Curtea europeana porneste de la premiae ca “administratia constituie un element al statului de drept si ca interesul sau se identifica cu cel al unei bune administrari a justitiei”.

Prin urmare, instanta apreciaza ca posibilitatea institutiei publice de a beneficia de un termen de 6 luni pentru  a face demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata (iar nu pentru a o indeplini ) este incompatibila cu principiile stabilite in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului enuntate anterior, aducand o atingere disproportionate dreptului de proprietate al creditorilor.

2. Dispozitiile art. 18 din HG nr. 1120/2006 si ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 stabilesc ca drepturile de creanta se platesc in termen de maxim 2 ani de la comunicarea hotararii.  Aceste dispoziitii nu mai sunt aplicabile in faza executarii silite, avand in vedere ca, raportat la momentul comunicarii hotararii, din 2007, contestatoarea a incalcat, oricum, prevederile sus mentionate. Sintagma “ in limita sumelor aprobate in bugetul de stat” nu poate fi intepretata ca instituind un caz de exonerare de raspundere in favoarea contestatoarei, o asemenea interpretare fiind incompatibila cu cerinta asigurarii unui just echilibru intre dreptul de proprietate al beneficiarului despagubirii si interesul autoritatii publice. Daca am accepta o asemenea interpretare, inseamna ca momentul platii despagubirilor ar fi lasat la latitudinea statului, care, in functie de prevederile legii bugetului de stat, poate amana sine die plata despagubirilor.

Contrar sustinerilor contestatoarei Legea nr. 500/2012 nu are aplicare in prezenta speta, avand un obiect diferit de reglementare.

Pretinsa  incălcare a principiului nediscriminarii nu poate fi invocata de catre contestatoare, doar persoanele eventual discriminate avand un asemenea drept, in plus, dincolo de alegatiile  contestatoarei, realitatea faptica este ca persoanele indreptatite la plata unor despagubiri deja stabilite in mod incontestabil nu au beneficiat, de mai mult de 5 ani, de plata acestora.

In mod corect, in faza executarii silite, actualizarea creantei s-a facut cu indicele de inflatie raportat la perioada decembrie 2007-octombrie 2014, avand in vedere ca dispozitiile art. 18 alin. (6) din HG nr. 1120/2006 erau aplicabile numai in cazul respectarii prevederilor legii nr. 290/2003, adica in cazul in care plata intregii despagubiri, mai  mari de 100.000 lei, se facea in mod esalonat, in transe de 40% in primul an si de 60% in al doilea an, cel tarziu pana in anul 2009 inclusiv. Or, acest lucru nu s-a intamplat, iar a impune in sarcina creditorului obligatiei de plata sa suporte efectele devalorizarii  despagubirii, fara niciun fel de culpa a acestuia, exclusiv din culpa autoritatilor statului, aduce o atingere disproportionata si nejustificata dreptului sau de proprietate, in lumina art. 1 din protocolul 1 la Conventia Europeana a drepturilor omului.

3. Art. 2 din OUG nr. 10/2014, in forma initiala, publicata la 14.03.2014, stabilea ca “Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda, pe o perioada de 6 luni, plata voluntara a despagubirilor stabilite prin hotararile comisiilor judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de catre seful Cancelariei Primului-Ministru in temeiul Legii nr. 9/1998, si, respectiv, prin deciziile de plata emise de catre vicepresedintele Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor care coordoneaza aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006”.

Legea nr. 112 publicata in Monitorul oficial  din 16 iulie 2014 a  modificat art. 2 din această OUG, acesta stabilind ca :” Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006”.

Aşa cum reiese din expunerea de motive a Legii nr. 112/2014 (http://www.cdep.ro/proiecte/2014/100/80/5/em282.pdf),  modificarea de mai sus se referă la suspendarea pe o perioadă de 6 luni a plăţii voluntare a despăgubirilor stabilite. Acest act normativ nu conduce la nulitatea executării silite, atâta vreme cât termenul legal de plată a despăgubirilor, de maxim 2 ani de la momentul stabilirii, a expirat cu mult înainte de începerea executării silite.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Fata de solutionarea contestatiei la acest termen de judecata, va respinge cererea de suspendare provizorie a executarii ca ramasa fara obiect.

Domenii speta

Spete similare