Anulare proces verbal de constatare contravenţie Apel. Prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contraventiei. Prezumţie simplă. Răsturnare

Deliberând, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei XXXXX la data de XXXXX, sub nr. XXXXX, petenta XXXXX - prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul XXXXX, anularea procesului-verbal seria XXXXX nr. XXXXX din data de XXXXX ca nelegal și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivare, petenta a arătat că, în data de XXXXX, în urma unei verificări la sediul Primăriei Comunei XXXXX, agenţii constatatori din cadrul intimatului au constatat și sancţionat, conform procesului de contravenţie contestat, faptul că „nu a fost solicitată și obţinută autorizația de securitate la incendiu în urma avizului XXXXX din XXXXX, pentru lucrări de modernizare XXXXX, deși lucrările au fost finalizate, conform prevederilor art. 19. lit. c) din Legea 307/2006 și Anexa I pct. 2 lit. g) din HGR 571/2016”.

A învederat că, în esenţă, agentul constatator a sancţionat-o pentru faptul că nu a solicitat și obţinut autorizaţie de Securitate la incendiu pentru clădirea XXXXX din Comuna XXXXX, judeţul XXXXX.

Sub aspectul legalității, petenta a enunțat prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 și a învederat faptul că procesul-verbal contestat nu este semnat de acesta, refuzând să semneze, pe motiv că agentul constatator a consemnat în procesul-verbal fapte care nu există, astfel încât agentul constatator avea obligaţia legală să identifice un martor, care să semneze procesul-verbal.

De asemenea, a solicitat instanței să constate că agentul constatator nu a lăsat-o nici măcar să facă obiecțiunile pe procesul-verbal, consemnând că „nu are obiecțiuni de făcut”, deși acesta, conform prevederilor art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 era obligat să o lase să scrie obiecțiunile în procesul-verbal.

Totodată, petenta a învederat instanței că starea de fapt consemnată de către agentul constatator nu corespunde realităţii, astfel: XXXXX din Comuna XXXXX a fost reabilitat cu fonduri europene, lucrările desfășurându-se în perioada anilor 2014-2015. A precizat că aceste lucrări au constat în reabilitarea clădirii propriu-zise, constând în: renovare acoperiş, înlocuit tâmplărie, înlocuit parchet, înlocuit scaune, etc., iar în a doua parte a reabilitării clădirii XXXXX din Comuna XXXXX, judeţul XXXXX, în prezent, se desfăşoară un proiect de utilare a clădirii cu instalaţii de sonorizare, cu cortina, etc.

Prin urmare, petenta a arătat că, la data introducerii cererii, XXXXX nu avea recepţia făcută, neputând fi folosit conform scopului acestuia, neavând instalaţie de sonorizare și de iluminat. În acest context, a considerat că cele consemnate în procesul-verbal de contravenţie nu corespund realităţii, astfel încât acesta este încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. l din O.G. 2/2001, deoarece agentul constatator trebuia să constate realitatea acestei situaţii de fapt, și anume că aceasta clădire nu este dată în folosinţă.

A reiterat că, tocmai de aceea a refuzat semnarea procesului-verbal: pe de o parte deoarece faptele consemnate în acesta nu sunt reale, iar pe de altă parte, deoarece nu a fost lăsată să își precizeze obiecțiunile în cadrul rubricii speciale din acel proces-verbal.

Totodată, a solicitat ca, în situaţia în care instanţa va găsi vreo culpă a petentei, să i se aplice prevederile art. 7 din O.G. 2/2001, respectiv înlocuirea sancţiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului, ținând cont de gravitatea redusa a faptei contravenționale și a pericolului social redus al acesteia.

Intimatul a depus întâmpinare (f.10-13), prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat ca legal și temeinic.

În susținerea apărării sale, a arătat că, în fapt, această autoritate publică în domeniul apărării împotriva incendiilor şi protecţiei civile la nivelul judeţului XXXXX, prin agenţii constatatori XXXXX și XXXXX, în data de XXXXX, au executat control de fond pe linia prevenirii situaţiilor de urgență la nivelul unităţii administrativ-teritoriale (UAT)- comuna XXXXX.

Astfel, a învederat că, în timpul controlului, s-a constatat faptul că se încalcă prevederile art. 19 lit. c) din Legea 307/2006 republicată („Nu a fost solicitată și obţinută autorizaţia de securitate la incendiu în urma avizului nr. XXXXX din XXXXX, pentru lucrări de modernizare XXXXX, deși lucrările au fost finalizate.”), neregulă consemnată și în procesul-verbal de control nr. XXXXX.

Totodată, a apreciat că, analizând conţinutul procesului-verbal contestat sub aspectul legalităţii întocmirii acestuia, se constată că este legal întocmit, întrucât cuprinde toate menţiunile impuse de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 şi, de asemenea, cu respectarea întocmai a modelului prevăzut în anexa nr. 13 la O.M.A.I. nr. 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de XXXXX şi structurile subordonate. De asemenea, procesul-verbal este corect întocmit şi din punct de vedere formal deoarece nu se identifică niciun motiv care ar putea atrage nulitatea absoluta a acestuia.

A precizat că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia art. 34 rezultă că acesta se bucură de prezumţia relativă de veridicitate şi autenticitate fiind un înscris oficial întocmit de către un agent public aflat în exerciţiul funcţiunii, în calitate de reprezentant al statului. Pe cale de consecinţă, procesul-verbal contestat conţine toate elementele de fond şi de formă prevăzute de dispoziţiile legale în materie.

Referitor la temeinicia procesului-verbal contestat, a arătat că, având în vedere că din luna XXXXX au fost finalizate lucrările la obiectivul de investiţie „XXXXX - Comuna XXXXX. judeţul XXXXX”, în urma corespondenței dintre XXXXX și UAT-comuna XXXXX (Adresa nr. XXXXX și răspunsul nr. XXXXX -anexate), intimatul a fost informat că au fost finalizate lucrările la obiectivul de investiţie pentru care a fost obţinut avizul de securitate la incendiu nr. XXXXX din XXXXX, astfel că UAT-comuna XXXXX a fost înștiințată despre obligaţia obţinerii autorizaţiei de securitate la incendiu, conform legislaţiei în vigoare.

A menționat că la controlul anterior, din XXXXX, desfăşurat la UAT-comuna XXXXX, au fost constatate aceleaşi nereguli (nesolicitarea autorizaţiei de securitate la incendiu), fiind aplicată sancţiunea avertismentului, conform procesului-verbal de control nr. XXXXX, iar până la XXXXX, data controlului, UAT - comuna XXXXX nu a făcut niciun demers pentru obţinerea acesteia.

Intimatul a adăugat că, în ceea ce privește cea de-a doua critică formulată de petentă, se poate observa foarte uşor că aceasta face referire la un alt proiect care nu este finalizat și care nu are legătură cu securitatea la incendiu a construcţiei si a utilizatorilor.

În opinia intimatului, sancţiunea aplicată trebuie dozată în aşa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv şi educativ. Astfel, în temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

În acest sens, a învederat că aplicarea sancţiunii contravenţionale s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 conform căruia „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul- verbal” și a considerat că sancţionarea cu minimul amenzii contravenţionale își va atinge scopul pentru care a fost aplicată.

De asemenea, a apreciat că s-a respectat şi aplicat principiul continuităţii şi gradualităţii faptei săvârşite, conform art. 4, lit. e) din Ordinului 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire si desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgență executate de XXXXX și structurile subordonate, având în vedere că şi în anul XXXXX această neregulă a fost consemnată în documentele de control, UAT - comuna XXXXX fiind sancţionată cu sancţiunea contravenţională avertisment.

A menţionat faptul că autorizaţia de securitate la incendiu este singurul act care certifică că spaţiul în cauză îndeplineşte cerinţa de securitate la incendiu, nefiind o formalitate scriptică. Astfel, potrivit prevederilor art. l alin 2. lit. b) din Legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, autorizaţia de securitate la incendiu „reprezintă actul administrativ emis, în baza legii, de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean sau al municipiului Bucureşti, prin care se certifică, în urma verificărilor în teren şi a documentelor privind realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, îndeplinirea cerinţei esenţiale - securitate la incendiu-la construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări; autorizaţia de securitate la incendiu conferă persoanelor fizice sau juridice, oare ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări, dreptul de a le edifica, de a le pune în funcțiune şi de a le exploata din punctul de vedere al îndeplinirii cerinţei esenţiale - securitate la incendiu”.

De asemenea, a subliniat că pericolul nu trebuie apreciat ca atare doar atunci când devine iminent, ci şi preventiv, scopul fiind acela de a-i obliga pe cei în cauză să ia măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare privind securitatea la incendiu. Aceste aspecte conduc la concluzia potrivit căreia, faţă de fapta săvârşită, cea mai potrivită sancțiune care se poate aplica petentei este amenda la nivelul stabilit de agentul constatator. Prin aplicarea acestei sancţiuni, petenta urmează să fie responsabilizată cu privire la obligaţia de a respecta valorile sociale reglementate de actul normativ în baza căruia a fost sancţionată.

A opinat că gradul de pericol social al faptei contravenţionale reţinută în sarcina petentei rezidă, în principal, în aceea că, având în vedere specificul obiectivului (XXXXX), în lipsa autorizaţiei de securitate la incendiu - care să certifice siguranţa exploatării în condiţii de securitate la incendiu, repercusiunile unui eventual incendiu ar fi unele deosebit de grave, punând în pericol integritatea fizică ar viaţa persoanelor, care îşi desfăşoară activitatea în acest spaţiu.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 şi urm. NCPC;

Prin sentinţa civilă nr. XXXXX Judecătoria XXXXX a respins plângerea contravenţională pentru următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenție seria procesul-verbal seria XXXXX nr. XXXXX din data de XXXXX (f.6), petenta a fost sancţionată cu XXXXX lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 19 lit. c) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor și Anexa I pct. 2 lit. g) din H.G. nr. 571/2016 și sancționată de art. 45  pct. IV lit. i) din Legea nr. 307/2006 cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei.

Astfel, s-a reținut că nu a fost solicitată și obținută autorizația de securitate la incendiu în urma avizului nr. XXXXX din XXXXX pentru lucrarea de modernizare cămin cultural XXXXX, deși au lucrările au fost finalizate.

În drept, conform art.1 alin. (1) din H.G. nr. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind securitatea la incendiu, Se supun avizării şi autorizării privind securitatea la incendiu categoriile de construcţii şi amenajări prevăzute în anexa nr. 1. Astfel, Anexa 1 pct. II lit. g) a acestui act normativ enumeră printre categoriile de construcţii şi amenajări care se supun avizării şi autorizării privind securitatea la incendiu și clădirile sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de cultură, cu aria desfăşurată mai mare sau egală cu 600 mp.

De asemenea, potrivit art. 19 lit. c) din Legea nr. 307/2006 administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are, între altele, obligația să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege, şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora;

Art. 45 pct. IV lit. i) din Legea nr. 307/2006 prevede că nesolicitarea şi neobţinerea de către persoanele fizice ori juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, de către beneficiarul investiţiei a avizelor şi/sau autorizaţiilor prevăzute de prezenta lege, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.001 lei la 10.000 lei.

Totodată, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 307/2006 prevede că, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la art. 45 le sunt aplicabile dispoziţiile O.G nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Cu titlu prealabil, instanța observă că procesul-verbal contestat a fost încheiat pe baza constatărilor directe (ex propriis sensibus) ale agentului constatator din cadrul intimatului. Astfel, actul administrativ în discuţie se bucură de prezumţia de legalitate - actul a fost emis cu respectarea tuturor condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, asociată cu prezumţia de autenticitate - actul emană în mod real de la cine se spune că emană, şi cu prezumţia de veridicitate - actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă.

Astfel, sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Referitor la susținerile petentei în sensul încălcării art. 19 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că, potrivit alin. (1) al acestui articol, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor, caz în care procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia, iar conform alin. (3), în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Analizând procesul-verbal contestat, instanța observă că acesta cuprinde mențiunea referitoare la refuzul contravenientei de a semna, însă fără a exista semnătura unui martor asistent și fără a fi menționat motivul pentru care s-a procedat astfel.

Cu toate acestea, instanța constată că incidența art. 19 din O.G. nr. 2/2001 are ca premisă existența uneia dintre situațiile menționate la alin. (1), respectiv contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. Prin urmare, numai aceste împrejurări pot fi atestate de martor prin semnătură, iar nu și aspecte referitoare la fapta ce se impută contravenientului.

Totodată, această nelegalitate este sancționată cu nulitatea relativă, subsumată dovedirii unei vătămări, având în vedere că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță. Prin urmare, neindicarea unui martor în cuprinsul procesului-verbal seria XXXXX nr. XXXXX din data de XXXXX nu poate conduce la anularea acestuia, în lipsa probării unei vătămări de către petentă, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

În ce privește critica de nelegalitate invocată de petentă în sensul că agentul constatator nu i-a consemnat obiecțiunile pe care le-a prezentat, instanța reține că, potrivit art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 în interpretarea dată prin Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, în momentul încheierii procesului-verbal este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității relative.

Instanța observă că în procesul-verbal contestat s-a menționat faptul că petenta nu are obiecțiuni, astfel că acesta respectă rigorile normei enunțate. De altfel, petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei consemnate în procesul-verbal contestat, în sensul că a formulat obiecțiuni care nu au fost înscrise. În plus, chiar dacă s-ar aprecia că există o eventuală cauză de nelegalitate, sancțiunea este cea a nulității relative, subsumată dovedirii unei vătămări. Or, vătămarea este înlăturată prin aceea că petenta a avut posibilitatea de a formula critici cu privire la nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal prin care a fost sancționată, chiar în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine următoarele.

Instanța reiterează că, din împrejurarea că procesul-verbal de contravenție vizează aspecte percepute în mod direct de agentul constatator, dublată de faptul că art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

În prezenta cauză, petenta nu a administrat niciun fel de probe prin care să dovedească o situaţie de fapt diferită decât cea reţinută personal de agentul constatator, proces-verbal de contravenţie care se bucură de o prezumţie de temeinicie şi legalitate.

De altfel, fapta imputată petentei rezultă din procesul-verbal contestat, coroborat atât cu cele consemnate în procesul-verbal de control (f.13-17), cât și cu cele consemnate în Avizul de securitate de incendiu nr. XXXXX din XXXXX pentru construcția/amenajarea „Modernizare XXXXX - comuna XXXXX” (f.38), în sensul că destinatarul avizului are obligația să solicite autorizația de securitate la incendiu după efectuarea recepției la terminarea lucrărilor sau înainte de punerea în funcțiune a construcțiilor ori amenajărilor pentru care s-a obținut avizul. Mai mult, prin adresa nr. XXXXX din XXXXX emisă de petenta Comuna XXXXX către intimat (f. 23), petenta învederează finalizarea lucrărilor la obiectivul de investiție „Modernizare XXXXX comuna XXXXX județul XXXXX” la data de XXXXX, iar prin răspunsul la această adresă, nr. XXXXX din XXXXX (f. 24), petentei i s-a adus la cunoștință că are obligația de a solicita și obține Autorizația de Securitate la Incendiu.

Prin urmare, instanța apreciază că, așa cum rezultă din materialul probator anterior expus, fapta întrunește elementele de tipicitate ale contravenției prevăzute de art. art. 19 lit. c) din Legea nr. 307/2006 și Anexa 1 pct. II lit. g) din H.G. nr. 571/2016.

Analizând sancţiunea stabilită prin procesul-verbal de contravenție, instanţa apreciază că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de art., realizându-se o corectă individualizare a sancţiunii faţă de criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, în raport de care „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită, de modul si mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanţele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Prin urmare, instanța nu consideră necesar a proceda la o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentei, reținând că amenda a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de art. 45 pct. IV lit. i) din Legea nr. 307/2006, precum și că, referitor la aceeași faptă, petentei i s-a aplicat în anul 2018 sancțiunea avertismentului, potrivit procesului-verbal de control nr. XXXXX (f.18-22), însă aceasta a persistat în conduita contrară dispozițiilor legale și nu a ieșit din pasivitate, în sensul efectuării unor demersuri pentru obținerea autorizației de securitate la incendiu, deși intimata îi comunicase că are această îndatorire, încă din anul 2016 (f.24).

Având în vedere aceste considerente, instanţa, în baza art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petenta Comuna XXXXX - prin primar, în contradictoriu cu intimatul XXXXX, împotriva procesul-verbal seria XXXXX nr. XXXXX din data de XXXXX.

Prin apelul declarat împotriva acestei sentinţe apelanta-petentă XXXXX a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie ca nelegal şi netemeinic, iar în subsidiar , înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, pentru următoarele:

1. In primul rand, in conformitate cu prevederile art. 19 din OG 2 / 2001, care stipulează ca "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de faţă, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia. (2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod", va constatat onorata instanţa faptul ca procesul-verbal contestat prin intermediul prezentei nu este semnat de către subscrisa, noi refuzând sa-1 semnam, in condiţiile in care agentul constatator a consemnat in procesul-verbal fapte care nu exista, astfel incat acesta avea obligaţia legala sa identifice un martor, care sa semneze procesul-verbal. Va constata onorata instanţa faptul ca agentul constatator nu ne-a lăsat nici măcar sa facem obiectiunile pe procesul-verbal, consemnând ca "nu are obiectiuni de făcut", desi acesta, conform prevederilor art. 16.alin.7 din OG 2/2001 era obligat ne lase sa scriem obiectiunile in procesul-verbal, tocmai de aceea noi refuzând semnarea procesului-verbal: pe de o parte deoarece faptele consemnate in acesta nu sunt reale, iar pe de alta parte deoarece nu ne-a lăsat sa ne precizam obiectiunile in cadrul rubricii special din acel proces-verbal. In acest context, au considerat ca acest proces-verbal este emis cu incalcarea normelor imperative legale in vigoare, astfel incat am solicitat intantei de fond , anularea acestuia.

2.In al doilea rand, starea de fapt consemnata de către agentul constatator in procesul-verbal nu corespunde realităţii, astfel: XXXXX din Comuna XXXXX a fost reabilitat cu fonduri europene, Aceste lucrări au constat in reabilitarea clădirii propriu-zise, constând in: renovare acoperiş, inlocuit tamplarie, inlocuit parchet, Înlocuit scaune, etc. In a doua parte a reabilitării clădirii XXXXX din Comuna XXXXX, judeţul XXXXX, in prezent, se desfăşoară un proiect de utilare a clădirii cu instalaţii de sonorizare, cu cortina, etc. In acest context, la data prezentei XXXXX nu are recepţia finala făcuta, neputand fi folosit conform scopului acestuia, neavand instalaţie de sonorizare si de iluminat.

In acest context consideram ca cele consemnate in procesul-verbal de contravenţie nu corespund realităţii, astfel incat acesta este incheiat cu nerespectarea prevederilor art. 16, alin.l din OG 2/2001, deoarece agentul constatator trebuia sa constate realitatea acestei situaţii de fapt, si anume ca aceasta clădire nu este data in folosinţa.

Având in vedere cele prezentate mai sus, consideram ca procesul-verbal contestat este nelegal, astfel incat solicita instanţei anularea acestuia si exonerarea petentei de la plata amenzii contravenţionale.

Totodată, in situaţia in care instanta va gasi vreo culpa a subscrisei, va solicitam aplicarea prevederilor art. 7 din OG 2/2001, respective înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu cea a avertismentului, tinand cont de gravitatea redusa a faptei contravenţionale si a pericolului social redus al acesteia.

Prin întâmpinarea formulată intimatul XXXXX a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, pentru următoarele:

Sub aspectul legalităţii întocmirii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, arată că sunt respectate dispoziţiile imperative ale legii, ncfiind incidenţă niciuna din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, completarea acestuia realizându-se cu respectarea întocmai a modelului prevăzut în anexa nr. 13 la 0.m.a.i. nr. 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă executate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi structurile subordonate.

Referitor la faptul că sunt încălcate prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, arătă că instanţa de fond, în mod just, a constatat că incidenţa acestor prevederi are ca premisă existenţa uneia din situaţiile menţionate la alin. (1), respectiv contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze. Astfel, numai aceste împrejurări pot fi atestate de martor prin semnătură şi nu aspecte referitoare la fapta ce se impută contravenientului.

Mai mult decât atât, prima instanţă în considerentele sentinţei civile apelate a argumentat, In mod corect, că neindicarea unui martor în cuprinsul procesului verbal nu poate conduce la anularea acestuia, în lipsa probării unei vătămări de către petenta, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Cu privire la faptul că agentul constatator nu a consemnat obiecţiunile contravenientului, apreciază faptul că au fost respectate prevederile art. 16, alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, la rubrica „Alte menţiuni" fiind precizat că petenta nu are obiecţiuni. Acest aspect a fost constatat şi de instanţa de fond, menţionând în considerente că petenta trebuia să facă dovada unei situaţii de fapt contrare celei reţinute în procesul verbal contestat, în sensul că a formulat obiecţiuni care nu au fost înscrise.

Privind cel de-al doilea aspect prezentat de apelantă, respectiv că starea de fapt consemnată de agentul constatator nu corespunde realităţii, arată că  din luna decembrie 2015 au fost finalizate lucrările la obiectivul de investiţie „Modernizare XXXXX - Comuna XXXXX, judeţul XXXXX ".

În urma corespondentei dintre  XXXXX si UAT - comuna XXXXX (adresa nr. XXXXX si răspunsul nr. XXXXX), instituţia noastră a fost informata ca au fost finalizate lucrările la obiectivul de investiţie pentru care a fost obţinut avizul de securitate la incendiu nr. XXXXX din XXXXX. UAT - comuna XXXXX a fost înştiinţată despre obligaţia obţinerii autorizaţiei de securitate la incendiu, conform legislaţiei în vigoare.

La controlul anterior din XXXXX desfăşurat la UAT - comuna XXXXX, au fost constatate aceleaşi nereguli (nesolicitarea autorizaţiei de securitate la incendiu), fiind aplicata sancţiunea avertismentului, conform procesului verbal de control nr. XXXXX, iar pana la XXXXX, data controlului, UAT - comuna XXXXX nu a făcut niciun demers pentru obţinerea acesteia.

Specifică faptul că apelanta, în mod eronat, face referire ia un alt proiect distinct de cel pentru care a fost obţinut avizul de securitate la incendiu nr. XXXXX din XXXXX, care nu este finalizat si care nu are legătură cu securitatea la incendiu a construcţiei si a utilizatorilor (nu necesită obţinerea unei autorizaţii de securitate la incendiu).

Astfel, din materialul probator, instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că fapta întruneşte elementele de tipicitate ale contravenţiei prevăzute de art. 19, lit. c) din Legea nr, 307/2006 şi Anexa 1, pct. II, lit. g) din H.G.nr. 571/2016.

Totodată, rugăm onorata instanţă să observe că individualizarea sancţiunii s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea fiind aplicată în limitele prevăzute de către legiuitor.'

De asemenea, subliniem că s-a respectat şi aplicat principiul continuităţii şi gradualităţii faptei săvârşite, conform art. 4, lit. e) din Ordinului 89/2013 privind aprobarea Regulamentului de planificare, organizare, pregătire si desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenta executate de XXXXX si structurile subordonate, având în vedere că şi în anul XXXXX această neregulă a fost consemnată în documentele de control, UAT - comuna XXXXX fiind sancţionată cu sancţiunea contravenţională avertisment.

Faţă de cele învederate mai sus, apreciază că procesul-verbal de sancţionare este întemeiat şi a fost încheiat în condiţii de deplină legalitate şi, pe cale de consecinţă, solicităm onoratei instanţe respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, menţinerea, ea temeinică şi legală, a sentinţei civile nr. XXXXX, iar pe fond respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea, ca temeinic şi legal, a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria XXXXX, nr. XXXXX.

Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, Tribunalul reţine următoarele:

Prin primul motiv de apel , apelantul-petent  critică sentinţa instanţei de fond sub aspectul stabilirii unei situaţii de fapt prin utilizarea doar a prezumţiei de legalitate şi temeinicie al procesul verbal de contravenţie.

Motivul de apel este nefondat.

Puterea doveditoare a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deşi nu este prevăzută de O.G. 2/2001, este lăsată la aprecierea judecătorului, (art. 250 şi 264 alin. 2 şi 329 alin. 2 din NCPC)  având valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit, făcând dovada până la proba contrară.

În procedura contravenţională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumţia de netemeinicie a procesului  prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 NCPC.

Aşa cum s-a arătat anterior, apelantul petent nu a administrat probe care să răstoarne această prezumție de temeinicie, limitându-se la a afirma faptul că a nu a săvârşit fapta sancţionată contravenţional.

Fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, contravenţie care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanţei - Tribunalul apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

Susţinerile sale privind nefinalizarea lucrării de investiţii nu poate fi primită deoarece sancţiunea contravenţională a fost aplicată pentru alt proiect distinct de cel pentru care a fost obţinut avizul de securitate la incendiu nr. XXXXX din XXXXX, şi care nu necesită obţinerea unei autorizaţii de securitate la incendiu.

Prin al doilea motiv de apel, apelantul-petent  critică sentinţa instanţei de fond sub aspectul  greşitei respingerii a apărării sale referiotoare la faptul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent.

Motivul de apel este nefondat.

Tribunalul reţine că potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. Prin urmare rolul martorului asistent este de a asigura conformitatea încheierii procesului-verbal, iar nu de a proba situaţia de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Nerespectarea formalităţii prevăzută de art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 este sancţionată cu nulitatea relativă, virtuală, deci condiţionată de existenţa unei vătămări, Tribunalul  constatând că, în speţă, această vătămare nu a putut fi dovedită, astfel că procesul-verbal apare ca legal întocmit şi sub acest aspect.

Prin al treilea  motiv de apel, apelanta-petentă a criticat sentinţa atacă sub aspectul individualizării sancţiunilor aplicate, în raport de gradul de pericol social al faptei şi circumstanţele sale personale.

Motivul de apel este nefondat.

Potrivit art. 21 din OG nr. 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.

Conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusa.

Trebuie retinut ca aprecierea pericolului social al unei fapte contraventionale se realizeaza initial de catre legiuitor prin stabilirea naturii sanctiunii contraventionale si limitelor în care urmeaza a fi aplicata aceasta sanctiune de catre organele constatatoare.

Tribunalul arată că în mod corect, judecătorul fondului a reţinut că fapta comisa de apelanta-petentă are un grad de pericol social care justifică aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale.

Tribunalul constată că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancţiunilor aplicate, faptele comise, prin natura si consecinţele pe care le poate produce prezintă un grad de pericol care justifica aplicarea amenzii contravenţionale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Tribunalul respinge apelul declarat, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare