Plângere contravenţională. Forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie.

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. la data, petentul B.A. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. X încheiat la X, prin care a solicitat anularea acestuia.

În motivarea plângerii, a arătat că înţelege să conteste procesul-verbal  întocmit la data de X, deoarece strada D. este o stradă îngustă, fără cele două sensuri de circulaţie, aceasta  lărgindu-se de la spălătoria auto către spital. La efectuarea virajului la stânga, a observat că din sens opus circulă alt autoturism şi deşi conducătorul acestuia avea loc să efectueze viraj la dreapta cât mai strâns, nu a făcut  acest lucru, lovindu-l în partea stângă faţă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform  art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (fila 11).

In dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Cererea nu a fost motivată în drept.

A anexat plângerii procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. X încheiat la data de X (fila 2) şi planşe foto (fila 3-4).

La data de 30.08.2013, la solicitarea instanţei, petentul a depus precizare de acţiune, prin care a indicat codul său numeric personal, numele şi adresele martorilor propuşi şi poliţa de asigurare obligatorie auto.

A anexat 2 planşe foto (filele 9-10), poliţa de răspundere civilă auto RCA (fila 12).

Intimata a depus întâmpinare la data de 23.09.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că la data de 24.08.2013 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare X pe strada D din mun. O  şi la efectuarea virajului la stânga nu a redus viteza de deplasare acroşând cu spoilerul stânga faţă spoilerul stânga faţă a autoturismului cu numărul de înmatriculare Y, producând avarii uşoare la ambele autoturisme.

Petentul a fost sancţionat cu amendă în valoare de 480 lei  pentru săvârşirea contravenţiei  prevăzută de  art. 101 al. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002, republicată.

A anexat următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator din 13.09.2013 (fila 16),  declaraţie R.I.J. (fila 17), declaraţie B.A. (fila 18).

Petentul a depus răspuns la întâmpinare la data de 02.10.2013, prin care a susţinut că procesul-verbal nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 alin. 1 teza a patra din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Potrivit jurisprudenţei în materie, dacă descrierea faptei lipseşte cu desăvârşire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum şi în cazul în care orice menţiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârşită este inexistentă, se aplică sancţiunea nulităţii absolute.

A mai arătat că agentul constatator avea obligaţia de a efectua toate măsurătorile şi verificările necesare pentru a stabili în mod concret şi real împrejurările în care s-a produs avarierea celor două autoturisme, iar fapta reţinută în sarcina sa nu este susţinută nici de declaraţia conducătoarei celuilalt autovehicul.

De asemenea, a precizat că procesul-verbal este nelegal deoarece nu cuprinde nicio menţiune privind ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului.

Instanţa a întregit cadrul procesual, potrivit dispoziţiilor art. 119 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 195/2002 si ale art. 33 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, dispunând, prin încheierea de şedinţă din 21.10.2013 (fila 29) introducerea în cauză a celui de-al doilea conducător auto, R.I.J, în calitate de intimat, precum şi a societăţilor de asigurare SC U.A. SA şi SC A.I.B.A.R.R SRL.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii B.R, B.G.A şi L.G., iar pentru intimată proba înscrisurile depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. X întocmit la data de 24.08.2013, petentul B.A. a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 480 lei, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 9 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. În fapt, agentul a constatat că la data de X, în jurul orei 14, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare X, petentul nu a redus viteza de deplasare la efectuarea virajului la stânga şi a acroşat autoturismul cu nr. de înmatriculare X condus de intervenienta Rădoi Ionela Janina.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie contestat în prezenta cauză.

Pentru analiza legalităţii acestuia vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 16 şi 17 din actul normativ menţionat anterior, în care sunt enumerate menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenţie si stabilesc regimul nulităţii actului în cazul în care acestea lipsesc.

Instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie contestat cuprinde menţiunile prevăzute la art. 17 sub sancţiunea anulării, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite şi semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidenţa unei cauze de nulitate necondiţionată de vătămare a acestui act.

Instanţa consideră că este neîntemeiată susţinerea petentului potrivit căreia lipseşte în totalitate descrierea faptei, menţiunile privind modul de săvârşire al acesteia fiind inserate de către agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie.

De asemenea, instanţa apreciază neîntemeiată critica petentului privind lipsa menţiunilor prevăzute de art. 16 alin. 1 teza a treia, respectiv neinserarea în actul sancţionator a ocupaţiei şi a locului de muncă al contravenientului. Pe de o parte, aceste menţiuni nu sunt prevăzute sub sancţiunea expresă a nulităţii, astfel încât este vorba de o nulitate virtuală, condiţionată de dovedirea unei vătămări de către partea care o invocă. Petentul a invocat nulitatea în mod generic, fără a indica în concret în ce constă vătămarea adusă prin omisiunea de a cuprinde în procesul-verbal contestat în cauză a menţiunilor privind ocupaţia şi locul său de muncă. Mai mult, instanţa apreciază că menţiuni aspecte pot duce la anularea procesului-verbal doar în situaţia în care ele au o anumită importanţă pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenţiei, situaţie care nu se poate reţine cu privire la contravenţia constatată  prin procesul-verbal contestat în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie, analizată prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa reţine că în materia faptelor scoase din sfera dreptului penal şi incluse în sfera abaterilor contravenţionale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt mult mai largi. Prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, ca de altfel nici obligaţia acuzării de a  suporta întreaga sarcină a probei. Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este extrem de mare, Curtea europeană a reţinut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunţate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenţii şi ar pune în sarcina autorităţilor ce aplică astfel de sancţiuni o povară excesivă şi nejustificată.

Jurisprudenţa Curţii europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forţă probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenţie, şi cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanţelor naţionale este de a respecta principiul proporţionalităţii între, pe de o parte, scopul urmărit de autorităţile statului de a sancţiona faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Aceasta presupune prin esenţă ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi poate constitui o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului.

Instanţa reţine că în prezenta cauză procesul-verbal contestat nu face dovada celor reţinute de către agentul constatator, întrucât acesta nu a observat personal (ex propriis sensibus) comiterea faptei contravenţionale, ci a realizat o apreciere a declaraţiilor date de către cei doi conducători auto, concluzionând că petentul a săvârşit o faptă prevăzută de legea contravenţională.

Mai mult decât atât, în procesul-verbal de contravenţie nu se menţionează cu ce viteză circula petentul, care a fost viteza corespunzătoare cu care acesta trebuia să se deplaseze, şi nici indiciile din care rezultă încălcarea exigenţei normei contravenţionale, astfel încât aprecierea agentului de poliţie nu este întemeiată pe nicio dovadă concretă.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că faptele contestate de către cei doi conducători auto sunt în legătură cu menţinerea direcţiei de mers pe sensul pe care se deplasa fiecare dintre aceştia, nicidecum de viteza cu care se deplasau. Astfel, în declaraţia dată la poliţie, intervenienta a arătat că petentul „a tăiat curba” (fila 17), martorul L.G. a susţinut că strada pe care s-a produs accidentul este îngustă şi există o practică a şoferilor de a folosi o porţiune de pietriş pentru a se deplasa în zona respectivă, precum şi că pot trece două maşini una pe lângă alta (fila 56), aceleaşi aspecte fiind învederate şi de către martorii B.R. (fila 72) şi Barbu Georgeta Alina (fila 73).

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că nu există nicio probă în susţinerea faptei reţinute prin actul sancţionator, precum şi că acesta nu poate face dovada celor reţinute în cuprinsul său, nefiind constatări personale ale agentului de poliţie.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că situaţia de fapt reţinută în cuprinsul acestuia nefiind conformă cu realitatea, şi, în consecinţă, se impune admiterea plângerii formulate de către petent şi anularea procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. X întocmit la data de X.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de către intimată.

Domenii speta

Spete similare