Contestație la executare – termenul de prescripție al dreptului de a obține executarea silită a început să curgă de la ultima plată efectuată de debitor și a fost întrerupt printr-o altă cerere de executare silită, executarea respectivă fiind încetată din

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 31.01.2020, sub nr. ..../299/2020, contestatorul A a formulat, în contradictoriu cu intimata B contestație împotriva executării silite începute de SCPEJ C în dosarul de executare nr. .../2019 prin care a solicitat anularea executării silite începută în dosarul de executare nr. .../2019, anularea încheierii de încuviințare din 21.11.2019, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că între el și D SA a fost încheiat contractul de credit nr. ... la 30.05.2006 și a achitat ultima rată în septembrie 2012. A susținut că la momentul încuviințării executării silite, creanța nu era certă, lichidă și exigibilă. Lipsa referirilor din actele de executare la izvorul obligațional , la numărul de rate, cuantumul, perioada de timp defalcată pe luni calendaristice și natura dobânzilor, face imposibilă verificarea condițiilor necesare pornirii executării silite. Neindicarea concretă a modului de calcul constituie și o piedică în calcularea concretă a prescripției dreptului de a cere executarea obligațiilor născute în baza contractului de credit. Din moment ce contestatorul a împrumutat o sumă mult mai mică decât cea actualizată, era obligația creditorului de a justifica cum debitul a ajuns la această sumă ulterior celei de-a doua cesiuni a creanței. Un alt motiv de contestație este faptul că cesiunea de creanță nu a dus la transferul atributului executorialității creanței în urma raportului dintre instituția bancară și B. De asemenea, lipsa notificării debitorului cedat asupra cesiunii de creanță împiedica sesizarea executorului judecătoresc și continuarea executării silite. Intimata B a fost reprezentată ilegal în fața executorului judecătoresc de o entitate ce nu deține dreptul de a face acte de dispoziție și sau de un avocat care nu avea împuternicire avocațială emisă pentru acele acte de dispoziție.  Creditoarea intimată se pretinde instituție financiară sau investitor deși nu este autorizată de BNR pentru asemenea activități , cesiunea de creanță efectuându-se contrar principiului capacității speciale de folosință. Întreaga procedura este desfășurată vădit ilegal din cauza neachitării taxei judiciare de timbru în contul direcției competente , a unității administrativ teritoriale SECTOR 4.

Contestatorul susține că la data sesizării executorului judecătoresc de pretinsul creditor, creanța era prescrisă prin trecerea termenului de 3 ani în ce privește întreg debitul sau o mare parte din debit. Ultima plată efectuată a fost în anul 2011, astfel că termenul de prescripție a început să curgă în termen de 90 zile de la scadența privind cea mai veche tranșă. Contestatorul a mai învederat și faptul că nu a primit de la executor Somația reglementată de normele de ordine publică. Astfle, contestatorul a invocat nulitatea necondiționată de existența unei vătămări din cauza necomunicării înștiințării contestatorului anterior înființării popririi conturilor bancare. Măsura popririi a fost dipsusă abuziv. Executarea silită e demarată abuziv , în lipsa declarării și comunicării scadenței anticipate de entitatea bancară, fără de care nu se poate vorbi de o creanță certă, lichidă și exigibilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe din cuprinsul acțiunii.

În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriu.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei (fila 141).

La data de 03.03.2020 intimata a depus la dosar întâmpinare (filele 114 și urm) prin care a invocat excepția netimbrării contestației și excepția tardivității formulării contestației, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, precum și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că a cesionat prin contractul de cesiune de creanțe din 17.12.2015 și creanța deținută de D SA împotriva contestatorului. A precizat că banca a declarat scadent anticipat creditul și a procedat la executarea silită a debitorului pentru creanța rezultată din credit, în acest sens fiind deschis dosarul de executare nr. .../2015 pe rolul BEJ E, executarea silită efectuată în acest dosar din 2015 încetând în 2018 din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri, precum și din lipsa calității de angajat a debitorului, după ce se încasaseră sume de bani prin poprire din conturile contestatorului în perioada 29.04.2015-29.05.2017. A învederat că a reluat executarea silită împotriva debitorului în baza contractului de credit, fiind deschis astfel dosarul de executare nr. .../2019 pe rolul SCPEJ C. A solicitat anularea contestației ca netimbrată sau ca insuficient timbrată în cazul în care nu se face dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum și să respingă contestația ca tardivă deoarece debitorul avea obligația să anunțe banca cu privire la schimbarea de domiciliu.

A precizat că procedura de notificare a cesiunii către debitor a fost îndeplinită, iar notificarea cesiunii nu este cerută pentru valabilitatea contractului de cesiune, ci pentru a fi opozabilă debitorului, pentru a ști cui să facă plată, astfel că pentru a invoca lipsa notificării debitorul cedat trebuie să justifice un interes. A arătat că executarea silită se face în baza contractului de credit, iar nu a contractului de cesiune de creanțe, că transmiterea caracterului executoriu prin cesiunea de creanță a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 985/12.03.2013, iar prin decizia nr. 3/14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța, iar atributul executorialității  nu se constituie într-un aspect de drept procesual, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune. Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, a menționat că acesta a fost stabilit conform prevederilor legale, cu respectarea limitelor prevăzute de lege, contestatorul nemotivând în concret susținerea sa.

În drept, intimata a invocat art. 717 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 06.08.2020 instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru a solicita actele din dosarul de executare silită nr. .../2015.

La solicitarea instanței, în temeiul art. 717 alin. 2 Cod procedură civilă SCPEJ C a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisurile din Dosarul de executare nr. .../2019 iar contestatorul A a achitat suma de 188,02 lei cu titlu de fotocopiere dosar de executare silită nr. .../2019-fila 144 ordin de plată nr. 60/22.04.2020.

Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând probele administrate în vederea soluționării contestației la executare, instanța constată următoarele:

Între D SA și împrumutatul A  s-a încheiat Contractul de credit nr. ... din 30.05.2006 privind acordarea unui credit în valoare de 17200 lei, cu o dobândă de 17,5 % pe an, pe o perioadă de 72de luni, având scadența ultimei rate la data de 30.05.2012

Prin contractul de vânzare cumpărare de creanțe neperformante din 23.03.2010 D SA a transmis către F un portofoliu de creanțe printre care și creanța deșinută împotriva contestatorului file 90-93, împrumutatul fiind notificat cu privire la cesiune, conform notificării emise atât de cedent cât și de cesionar la data de 29.03.2010 (file 88 și 89), care a fost expediată contestatorului prin poștă cu confirmare de primire la domiciliul său indicat în contract și care reiese și cererea de chemare în judecată, însă plicul a fost restituit față de lipsa destinatarului de la domiciliu, acesta fiind avizat și expirând termenul de păstrare (filele 109-110).

Instanța constată că la data de 07.12.2017, F a cesionat în favoarea B creanța deținută împotriva debitorului contestator.

Prin cererea de executare silită înregistrată la 10.06.2019 în dosarul de executare nr. .../2019 constituit la SCPEJ C, intimata-creditoare a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului A, pentru realizarea creanței în cuantum de 23151,21 lei compusă din 14233,55 lei debit principal, 1821,56 lei dobânda contractuală,7096,10 lei penalități aferente creditului acordat,  conform titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. ... din 30.05.2006.

Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din 21.11.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. .../299/2019.

Prin Încheierea de cheltuieli din data de 07.01.2020, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 3215,15 lei, din care 2754,85 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc (TVA inclus), 20 lei taxă timbru încuviințare și 357 lei cheltuieli executare (TVA inclus), 83,30 cheltuieli poștale extrajudiciare.

La aceeași dată a fost emisă și înștiințarea privind măsura popririi nr. 1241/07.01.2020

 Somația, înștiințarea privind poprirea asupra tuturor conturilor bancare, în original, precum și încheierea de stabilire cheltuieli de executare silită, încheierea de încuviințare a executării silite, titlul executoriu, în copii certificate, au fost comunicate în cutia poștală de la domiciliul debitorului, conform procesului-verbal de înmânare din data de 14.01.2020 (fila 38).

Aceasta fiind situația de fapt, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este o cale specială de atac aplicabilă în faza executării silite prin care se poate obține anularea actelor de executare efectuate cu încălcarea dispozițiilor legale.

Potrivit art. 715 alin. 1  punct 1 C.proc.civ., contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când, contestatorul a luat la cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă. 

Astfel, instanţa apreciază că cererea a fost formulată în termenul de 15 zile, fiind depusă la poștă la data de 27.01.2020, iar primele acte din dosarul de executare silită .../2019 au fost comunicate contestatorului la data de 14.01.2020 fila 38.

Faţă de cele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată de intimat .

Primul motiv al contestației la executare este neîntemeiat, întrucât termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 405 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865, a fost întrerupt conform art. 405 indice 2 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă din 1865, prin depunerea cererii de executare înregistrată în dosarul de executare nr. .../2015 constituit la BEJ E, la data de 19.03.2015.

În conformitate cu art. 201 din Legea nr. 71/2011, instanța stabilește că aceasta rămâne supusă, în totalitate, dispozițiilor legale care au instituit-o, respectiv Decretului nr. 167/1958.

În conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a acestuia. Totodată, potrivit art. 6 din Legea nr. 76/2012, termenele procedurale prevăzute de legi speciale, aflate în curs la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.

În ceea ce privește contractul de credit , având în vedere că banca a secionat în anul 2010 creanța deținută împotriva contestatorului iar contestatorul, prin chiar cererea de chemare în judecată a arătat că a achitat ultima dată în luna septembrie 2012, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a întregii creanțe cesionate a început să curgă la data de septembrie 2012, nefiind supus Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar caracterul executoriu al Contractului de credit fiind stabilit conform art. 376 alin. 1 Cod procedură civilă din 1865 raportat la art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006.

Astfel, conform textelor legale menționate, contractul de credit încheiat cu instituția financiară bancară putea fi pus în executare silită începând cu data la care creanța a devenit scadentă, prin declararea scadenței anticipate și notificarea debitorului să achite întreaga sumă împrumutată, dobânzile și comisioanele bancare.

În conformitate cu art. 6 din Decretul nr. 167/1958 și art. 405 Cod procedură civilă din 1865, termenul de prescripție al dreptului intimatei de a cere executarea silită a Contractului de credit nr. ... din 30.05.2006 este de 3 ani și a început să curgă cel mai târziu la data de septembrie 2012.

În conformitate cu art. 4052 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă din 1865, întreruperea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a intervenit prin cererea de executare depusă în termenul de prescripție și înregistrată în dosarul de executare nr. .../2015 constituit la BEJ E, la data de 19.03.2015., nefiind incidente prevederile art. 4052 alin. 3, întrucât această cerere de executare nu a fost respinsă, anulată sau perimată, iar creditorul nu a renunțat la executarea silită începută. În acest sens, instanța reține că executarea silită în dosarul nr. .../2015 a constat în forma de executare silită a popririi, fiind poprite sume de bani din conturile contestatorului debitor în perioada 24.04.2015-23.05.2017 și a încetat în temeiul art. 3715 lit. b teza I Cod procedură civilă din 1865, din cauza lipsei bunurilor urmăribile ale debitorului, conform procesului-verbal din data de 09.07.2018.

Afirmațiile contestatorului în sensul că în perioada 2012-2019 creditoarea a stat în pasivitate, nefiind efectuate acte de executare sunt neîntemeiate, fiind contrazise de actele de executare din perioada 24.04.2015-23.05.2017  precum și de actul de executare prin care s-a dispus închiderea dosarului de executare nr. .../2015, care nu a fost contestat, precum și de toate dovezile de comunicare aflate în dosarul .../2015.

În consecință, în conformitate cu art. 405 indice 2 alin. 2 Cod procedură civilă din 1865, începând cu data de 09.07.2018 a început să curgă un nou termen de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanței stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. ... din 30.05.2006, acesta nefiind împlinit la data de 10.06.2019 când a fost depusă cererea de executare silită înregistrată în Dosarul de executare silită nr. .../2019 deschis la scpej C.

Instanța consideră neîntemeiate susținerile contestatorului privind lipsa caracterului executoriu a contractului de credit cesionat, deoarece forța executorie a contractului de credit nu are caracter intuitu personae în ceea ce privește instituția de creditare. Din dispozițiile clare ale art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 se observă că pentru a avea forță executorie este necesar ca contractul de credit să fie încheiat cu o instituție de credit, neexistând nicio dispoziție care să înlăture acest caracter în cazul transmiterii drepturilor creditorilor.

Astfel, caracterul de titlu executoriu se păstrează indiferent de calitatea pe care o are persoana fizică sau juridică care dobândește drepturile creditorului. Indiferent de natura transmisiunii creanței, actul juridic își păstrează caracterul de titlu executoriu, deoarece acesta a fost încheiat între o bancă și un împrumutat, aspect care nu s-a schimbat ca urmare a intervenirii cesiunii. Prin intervenirea cesiunii, cesionarul a dobândit, în conformitate cu art. 1568 alin. 1 lit. a) Cod civil, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța cedată, inclusiv dreptul de a cere executarea silită a acesteia. Având în vedere că întregul credit era scadent anterior cesiunii, nu au fost încălcate prevederile O.U.G. nr. 99/2006, întrucât cesionarul nu a efectuat activitate bancară, ci activitate de recuperare a unei creanțe scadente. 

De asemenea, instanţa consideră neîntemeiată invocarea de către contestator a lipsei calităţii de creditor a intimatei și lipsa notificării cesiunii, având în vedere că transmiterea dreptului de creanţă reiese din preambulul contractului de cesiune din 23..03..2010, iar notificarea a fost expediată contestatorului prin poștă cu confirmare de primire la domiciliul său indicat în contract și care reiese și din baza de date DEPABD (fila 109,110, însă plicul a fost restituit față de lipsa destinatarului de la domiciliu, acesta fiind avizat și expirând termenul de păstrare (filele 109-110), lipsa de la domiciliu a contestatorului și neprezentarea acestuia la poștă pentru a ridica scrisoarea recomandată cu confirmare de primire neputând fi imputate intimatei.

În ceea ce privește invocarea de către contestator a prevederilor art.  2, art. 126 alin. 2, art. 58 și art. 60 din OUG 52/2016, instanța reține că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, având în vedere prevederile art. 2 din OUG 52/2016, contractul de credit nr. ... din 30.05.2006având ca obiect un credit pentru nevoi personale nenominalizate, iar contractul de cesiune a fost încheiat anterior intrării în vigoare a OUG 52/2016.

În ceea ce privește prețul cesiunii și invocarea de către contestator a îmbogățirii fără justă cauză a intimatei, instanța reține că dispozițiile referitoare la cesiunea de creanță se completează în mod corespunzător cu cele din materia contractului de vânzare-cumpărare conform art. 1567 alin. 3 din Codul civil. Prețul este stabilit de către părțile contractului, neexistând obligația ca prețul cesiunii să fie egal cu cuantumul creanței cesionate, eventuala diferență dintre prețul cesiunii și cuantumul creanței neputând reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a cesionarului, câtă vreme în patrimoniul acestuia se regăsește dreptul de creanță având ca obiect sumele de bani pe care contestatorul le datorează în temeiul contractului de credit, contestatorul având obligația de a achita această sumă către cesionar în urma cesiunii creanței.

Instanța mai reține că sunt neîntemeiate susținerile contestatorului în sensul că suma solicitată de către intimată este mai mare decât suma împrumutată, având în vedere că din cuprinsul contractului de credit reiese că acesta a împrumutat suma de 17200 lei, iar în cuprinsul cererii de executare se arată că se solicită încuviințarea pentru suma de 14233,55 lei debit principal și 1821,56 lei dobânda contractuală, însăși contestatorul arătând în cuprinsul contestației că nu a efectuat foarte multe plăți în baza contractului de credit.

Cererea de executare silită a fost formulată de către creditorul intimat cu solicitarea de a se aplica toate formele de executare , deci inclusiv poprirea, astfel că demararea executării prin poprire nu a fost efectuată în mod abuziv. Poprirea, conform art. 783 alin 1 Cod Proc Cv se poate înființa și fără somație, contrar argumentelor invocate de contestator.  De asemenea, achitarea taxei judiciare de timbru pentru încuviințarea executării silite la o altă unitate administrativ teritorială nu este în măsură de a sancționa cu nulitate actele de executare silită.

Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare, inclusiv solicitarea de restituire a taxei judiciare de timbru și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 720 alin.4 C.proc.civ. prezenta hotărâre se va comunica către executorul judecătoresc, după rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia tardivităţii invocată de intimat, ca neîntemeiată.

Respinge contestaţia la executare, privind pe reclamanta A, cu domiciliul ales în ..... şi pe pârâta B ....., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 720 alin.4 C.proc.civ. prezenta hotărâre se va comunica către BEJ E, după rămânerea definitivă.

Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 05.11.2020.

Domenii speta

Spete similare