Pretenții – răspundere civilă delictuală accident rutier: asigurător rca al autoturismului condus de persoana responsabilă de producerea accidentului; daune materiale constând în contravaloarea tratament de recuperare, transport și consultații medicale; d

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.11.2019 sub nr. ..../299/2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti reclamanta A, prin reprezentant convenţional B în contradictoriu cu pârâta C şi intervenientul forţat D a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2500, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 97.500 lei, reprezentând daune morale ca urmare a vătămării corporale prin accidentul din 15.10.2018 şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a învederat, în esenţă, că la data de 15.10.2018 a fost victima unui accident produs în localitatea Valea Călugărească, ca pieton, pe trecerea de pietoni, din culpa exclusivă a intervenientului forţat, ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare E, posesor al poliţei de asigurare RCA emisă de C, iar în urma vătămării corporale au necesitat îngrijiri medicale de 70 de zile de îngrijiri medicale conform Certificatului medico-legal nr. ... din 06.03.2019 şi peste 150 de zile de concediu medical. Răspunderea pârâtei este angajată conform Codului civil şi Legii 132/2017. Prejudiciul moral cuprinde prejudiciul menajer, eforturi sporite, prejudiciu estetic, prejudiciu moral propriu-zis, dureri fizice şi psihice, prejudiciu de agrement.

În drept, reclamanta a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri şi a probei cu martora F.

Pe rolul instanţei a fost înregistrată întâmpinarea formulată de pârâtă la data de 21.01.2020, prin care pârâta a invocat excepţia netimbrării, pe fond, pârâta a solicitat admiterea în parte a cererii conform ofertei înaintate către reclamantă.

În motivare, pârâta a învederat, în esenţă, că nu contesta suferinţa reclamantei, dar despăgubirea este limitată. Daunele materiale trebuie acordate în limita probei, conform art. 22 lit. b pct i din Norma ASF 23/2016, iar în ce priveşte despăgubirea morală trebuie să fie avute în vedere şi cadrul socio-economic existent în România, jurisprudenţa din România, leziunile suferite, oferta înaintată de pârâtă. Despăgubirile trebuie să fie rezonabile pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză. Cu privire la penalităţile de întârziere, pârâta a solicitat admiterea în parte începând cu a 11 a zi de la primirea unei hotărâri definitive, conform art. 21 alin 4 Legea 132/2017.

În drept, pârâta a invocat Cod de procedură civilă, Norma ASF nr. 20/2017, Legea 132/2017.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În temeiul art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri pentru ambele părţi şi proba cu martora F.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 15.10.2018, ora 08.00 intervenientul D a condus autoturismul marca Dacia Sandero, cu numărul E, pe DN 1B E577 din direcţia Ploieşti către Buzău şi la km 19+700, Valea Călugărească, a surprins şi accidentat pe reclamanta A, care în calitate de pietoni, se afla în traversarea drumului pe trecerea pentru pietoni marcată şi semnalizată corespunzător, conform Ordonanţei de începere a urmăririi penale nr. ... din 15.10.2018 şi necontestat de părţi.

Instanţa reţine că a fost efectuat Raport de expertiză medico-legală nr. ... din 06.03.2019 de către Serviciul Judeţean de Medicină Legală Prahova prin care reclamanta A prezintă leziuni ce pot data din 15.10.2018, s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure într-un accident de circulaţie, au necesitat 60-70 de zile de

 Conform referatui medical nr. 52 din 12.03.2019 s-a stabilit diagnosticul Fractură ram ilio-ischio pubian stâng, tratată ortopedic în alt serviciu, în curs de consolidare vicioasă, status post fractură echivalentă bimaleolara gleznă stâng, RMN la glezna stângă arată edem osos persistent talar, persistenţa unui traiect de fractura în curs de consolidare la nivelul maleolei tibiale. La examenul obiectiv a rezultat stare generală satisfăcătoare, durere moderată (accentuată de ortostatism prelungit) la membrul interifor stâng, redoare glezna stângă în scădere, durere la palparea regiunii ligamentului talofibular anterior, fără semne de laxitate severă a comportamentului lateral al gleznei, mobilitate normală a gleznei, durere moderată la sprijin gleznă stânga FABER/FADIR limitate minim dureros sold stâng, mers posibil pe membrul inferior stâng. Recomandarea medicului fiind de a urma procedură de kinetoterapie cu tonifierea comportamentului extern al gleznei (peronieri), păstrarea mobilităţii, fizioterapie 10-14 şedinţe, iar prognosticul este lent favorabil.

Conform referatului medical nr. 267 din 07.03.2019 emis de Spitalul Municipal Ploieşti Secţia de Recuperare Medicală cu diagnosticul: Status post politraumatism prin accident rutier cu fractura peroneu stâng, maleola tibială stângă, ram iliac stâng. La emaminare a rezultat că prezintă durere la glezna stângă şi în zona inghinală stânga spontan şi la mers, obiectiv glezna stângă cu limitarea amplitudinii articulare la flexie, extensie cu mers schiopătat pe membrul inferior stâng, cu sprijin în cârjă, articulaţia coxofemurală stângă are abducţia activă limitată la 20º cu hipotrofia muschilor fesieri stângi, recomandare fiind continuarea la domiciliu a programului de kinetoterapie învăţat în spital, fără ridicarea greutăţilor, filele 8-13 dosar. 

La data de 09.10.2019 a fost emisă Ordonanţa de clasare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti deoarece, faţă de zilele de îngrijiri medicale şi lipsa incidenţei urmărilor prevăzute de art. 194 Cod penal, fapta nu este prevăzută de legea penală, fila 27.

Potrivit poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA, autovehiculul cu numărul de înmatriculare E beneficia de asigurare din partea pârâtei pentru perioada 07.03.2018 – 06.03.2019, accidentul de circulaţie având loc în interiorul termenului de valabilitate a asigurării, respectiv 15.10.2018, fila 14.

În drept, având în vedere faptul că intervenientul forţat era titularul unei poliţe de asigurare de răspundere civilă încheiată cu pârâta, valabilă la data producerii accidentului, devin aplicabile şi prevederile din materia asigurărilor de răspundere civilă.

Astfel, art. 2223 alin. (1) Cod civil prevede că „În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”.

Conform art. 26 din Norma 20/2017 privind asigurările auto din România la stabilirea despăgubirilor pe cale amiabilă în cazul vătămărilor integrităţii corporale sau sănătăţii sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: a) în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii: (i) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probate cu documente justificative, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical; (ii) venitul mediu lunar net realizat în ultimul an din activităţi desfăşurate de persoana prejudiciată ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; (iii) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; (iv) eventualele cheltuieli prilejuite de accident, precum cheltuielile cu transportul persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrităţii corporale ori a sănătăţii, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi alte cheltuieli care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (v) cheltuielile cu asistenţi personali dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;  (vi) prejudicii nepatrimoniale stabilite conform prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 132/2017;  b) în caz de deces: (i) cheltuieli directe şi indirecte prilejuite de înmormântare, probate cu documente justificative;  (ii) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la lit. a), dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; (iii) prejudicii nepatrimoniale.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana asiguratului, asigurătorul poate fi obligat la repararea prejudiciilor constând atât în daune materiale, cât şi în daune morale. În plus, dreptul de despăgubire se exercită numai împotriva asigurătorului, neputându-se solicita obligarea intervenientului la plata în solidar a daunelor materiale sau morale. În consecinţă, în prezenta cauză, pârâta, în calitate de asigurător RCA al intervenientului forţat, poate fi obligată să acopere prejudiciile cauzate de asiguratul său.

În temeiul art. 1357 alin. (1) C. civ., „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”. Astfel, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane este nevoie de îndeplinirea următoarelor condiţii: i) săvârşirea unei fapte ilicite, ii) existenţa unui prejudiciu, iii) legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi iv) vinovăţia.

i) Potrivit art. 1349 alin. (1) C. civ., „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”. În prezenta cauză, fapta ilicită este reprezentată de conduita intervenientului forţat, care, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare PH-52-NVT, nu a respectat regulile de circulaţie conform OUG 195/2002, respectiv nu a acordat prioritate de trecere şi a lovir reclamanta aflată în traversarea regulamentară a străzii.

ii) Art. 1381 alin. (1) C. civ. prevede că „Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie”.

a)Prejudiciul material

Referitor la prejudiciul material, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamanta a făcut dovada achitării sumei totale de 2500 de lei cu titlu de contravaloare tratament de recuperare, cheltuieli transport pentru deplasarea la cabinetul de fizioterapie şi la consultaţii medicale, după cum reiese din chitanţele ataşate la filele 43-62 dosar.

Contrar susţinerilor pârâtei, instanţa reţine că bonurile ataşate sunt în legătură direcă cu afecţiunile dobândite de reclamantă ca urmare a faptei ilicite săvârşite de intervenientul forţat coroborat cu menţiunile din concluziile raportului medico-legal efectuat în cadrul urmăririi penale instrumentate de Inspectoratul de Poliţie Ploieşti prin care s-a stabilit că a suferit ca urmare a evenimentului rutier factură completă, fără deplasare semnificativă, baza ram ilio-pubian stâng, facturăcompletă, cu traiect oblic antero-posterior spre lateral, cu uşoară deplasare, treime medie ram ischio-pubian stâng, fisura maleola tibiala mediala stângă, factură extremitate proximala peroneu stâng, necesitând la examenul final 60-70 de zile de îngrijiri medicale..

b)Prejudiciul moral

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, acesta rezultă din suferinţele psihice cauzate de vătămările produse în urma accidentului. În această ordine de idei, reclamanta a fost internată, dar şi examinată medical în mai multe rânduri la Spitalul Judeţean Prahova (15-17.10.2018), la Medlife (30.11.2018, 14.12.2018, 10.12.2018, 22.02.2019, 12.03.2019), Hiperdia (19.02.2019), Spital Municipal Ploieşti (04.12.2018, 07.01.2019, 21.01.2019, 31.01.2019, 07.02.2019, 07.03.2019) conform Raportului de nouă expertiză medico-legală nr. ... din 06.03.2019 emis de Spitalul Judeţean de Mediciă Legală Prahova, necontestat de părţi, constatări de fapt din care rezultă reclamanta a fost suferit mai multe afecţiuni de ordin fizic după cum instanţa a detaliat în cadrul prejudiciului material, dar şi de ordin psihic şi emoţional.

Vătămările, deşi nu au pus în primejdie viaţa reclamantei şi nu au constituit o infirmate ori un prejudiciu estetic grav şi permanent, au necesitat un număr ridicat de zile de îngrijiri medicale (60-70 de zile).

Instanţa are în vedere şi alte aspecte de ordin personal după cum reiese din declaraţia martorei F, conform căreia reclamanta a trecut prin situaţie foarte urâtă, că a stat două luni la pat, având fractură de bazin şi de gleznă, chiar şi după 5 luni de la accident se cunoşteau vânătăile, reclamanta a fost nevoită să depindă de mama sa în vârstă de 75 de ani pentru tot ce înseamnă îngrijire personală, era în imposibilitate de a face activităţile zilnice, toate responsabilităţile erau în baza mamei sale, din această situaţie, reclamanta intrase într-o depresie, plângea tot timpul, noi încercam să-i ridicăm moralul, în fiecare zi mergea la recuperare, făcea fizioterapie, era foarte greu de deplasat, deoarece nu putea să calce în picioar şi în prezent face gimnastică de recuperare, a întrerupt pe timpul pandemiei deoarece era închis, a avut probleme inclusiv la locul de muncă deoarece apela mereu la colege să o ajute.

Din aceste considerente, suma de 97.500 lei cu titlu de daune morale este de natură să asigure reclamantei o reparare integrală şi echitabilă a suferinţei cauzate de accidentul rutier în urma căruia s-a produs vătămarea sănătăţii şi integrităţii sale corporale astfel încât pretenţia este întemeiată sub acest aspect.

Susţinerea pârâtei în sensul că suma cu titlu de daune morale este excesivă şi reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză nu este reţinută de instanţă întrucât despăgubirea trebuie raportată la vătămările produse asupra sănătăţii şi integrităţii corporale, iar conform întregului material probator instanţa apreciază ca fiind echitabilă şi proporţională suma de 97.500 lei pentru repararea prejudiciului moral atât faţă de suferinţele provocate, cât şi pentru restrângerea vieţii de familie, a activităţilor curente, dar şi pentru prejudiciile estetice dobândite. Similar, daunele morale nu pot fi raportate la veniturile medii din România, ci la prejudiciul efectiv produs.

Referitor la decizia nr. 2129/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţionată de pârâtă prin întâmpinare, aceasta este o hotărâre de speţă, nefiind obligatorie pentru celelalte instanţe.

În ceea ce priveşte Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale elaborat de Fondul de protecţie a victimelor străzii, acesta reprezintă o analiză a jurisprudenţei şi un calcul în medie al despăgubirilor acordate, iar nu norme obligatorii de apreciere a prejudiciilor morale. Astfel, ghidul prezintă doar un caracter orientativ, neputând fi aplicat în mod direct, iar repararea prejudiciului moral trebuie să fie analizată de la caz la caz, în funcţie de particularităţile fiecărei speţe. Prin urmare, apărarea pârâtei privind calculul despăgubirilor în funcţie de ghidul menţionat este neîntemeiată.

iii) Legătura de cauzalitate reiese din aceea că accidentul de circulaţie a fost generat de conduita intervenientului forţat, în urma acestuia fiind provocată vătămarea reclamantei, care se afla în traversarea regulamentară a străzii. Astfel, în lipsa accidentului, reclamantei nu i s-ar fi produs vătămarea sănătăţii şi integrităţii corporale.

iv) În privinţa vinovăţiei, art. 1357 alin. (2) C. civ. statueaază că „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”. În speţă, vinovăţia se regăseşte sub forma culpei simple, prevăzută de art. 16 alin. (3) fraza I teza a II-a C. civ., deoarece intervenientul forţat nu a prevăzut rezultatul faptei sale, posibilitatea producerii unui accident de circulaţie, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

Prin urmare, condiţiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în persoana intervenientului forţat, iar acesta a fost asigurat pentru răspundere civilă de către pârâtă.

În consecinţă, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâta C şi intervenientul forţat E şi va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2.500 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 97.500 lei, cu titlu de daune morale.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere, instanţa învederează dispoziţiile art. 21 Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie (1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire. (2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii. (3) Deschiderea procedurii privind efectuarea investigaţiilor se face de către asigurător dacă există indicii temeinice asupra producerii evenimentului, în baza unui raport de expertiză realizat de un expert autorizat, şi dacă acesta a notificat în scris persoana prejudiciată/asiguratul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data deschiderii dosarului de daună şi întocmirea procesului-verbal de constatare, cu privire la intenţia de a desfăşura investigaţii. Dacă în urma cercetărilor efectuate s-a constatat faptul că despăgubirea se cuvine persoanei prejudiciate, se aplică dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. d). Necomunicarea notificării privind intenţia de a desfăşura investigaţii în termenul de 5 zile decade asigurătorul RCA din acest drept, fiind obligat la plata despăgubirii. Rezultatul motivat al investigaţiilor se comunică părţii prejudiciate în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizare, dar fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (1).  (4) Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.  (5) Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul prevăzut la alin. (4) sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată. Plata penalităţilor se face odată cu plata despăgubirii. 

Aplicând dispoziţiile anterior expuse la situaţia de fapt dedusă judecăţii, instanţa apreciază întemeiate apărările pârâtei cu privire la momentul de la care curg penalităţile de întârziere în cazul în care despăgubirea se stabileşte prin hotărâre judecătorescă, astfel încât instanţa stabileşte că momentul de la care suma, reprezentând despăgubiri de întârziere, devine exigibilă este după împlinirea a 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti.

Motiv pentru care instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% calculate asupra debitului principal de la scadenţă (a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii) şi până la data plăţii efective a debitului principal.

În cazul cheltuielilor de judecată, art. 453 alin. (1) C. civ. dispune că „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată”.

Având în vedere că, în urma cercetării judecătoreşti, instanţa constată că pârâtei îi revine culpa procesuală, drept pentru care va admite capătul de cerere formulat de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în consecinţă va obliga pârâta să plătească reclamantei: suma de 3235 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente taxei judiciare de timbru şi suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente onorariului de avocat. Instanţa constată că onorariul de avocat nu este excesiv stabilit având în vedere complexitatea cauzei, munca depusă, miza procesului, prin urmare nu se impune reducerea acestuia conform art. 451 alin 2 Cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A, cu domiciliul în .... în contradictoriu cu pârâta C, cu sediul în ..... şi intervenientul forţat E, cu domiciliul în ....

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2.500 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 97.500 lei, cu titlu de daune morale.

Obligă pârâta să plătească reclamantei penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% calculate asupra debitului principal de la scadenţă şi până la data plăţii efective a debitului principal.

Obligă pârâta să plătească reclamantei: suma de 3.235 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente taxei judiciare de timbru şi suma de 3.000 lei, cu titilu de cheltuieli de judecată pentru onorariu de avocat.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune, sub sancţiunea anulării cererii, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 396 alin. 2 Cod de procedură civilă, azi, data de 13.07.2020.

Domenii speta

Spete similare