Participarea inculpatului la judecată şi drepturile acestuia

Prin sentinţa penală nr. 32 din data de 16 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Olt în baza art. 188 alin. 1 C.p. rap la art. 189 alin. 1 lit. h C.p. rap la art. 199 C.p. a fost condamnat inculpatul A.S. , la pedeapsa principală de 20 ani închisoare

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că în după amiaza de 04.09.2015 inculpatul s-a certat cu mama  sa, A.I. , cu care şi locuia şi pentru că acesta i-a cerut să se mute şi i-a adresat injurii, a luat un cuţit de bucătărie cu lama de aproximativ 20 de cm cu care a înjunghiat-o de 5-6 ori în zona picioarelor „ pentru a-i provoca durere”. În urma acestor lovituri, victima nu a căzut motiv, pentru care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu acelaşi cuţit în zona capului şi a gâtului şi în zona pieptului. Pentru a-i provoca mei repede decesul inculpatul a lovit victima cu pumnul în cap şi a asfixiat-o cu un batic pe care i l-a îndesat în gură.

Faţă de această situaţie de fapt, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului  întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prin cruzimi săvârşite asupra unui membru al familiei, prev. de art. art. 188 alin. 1 rap.  la art. 189 alin 1 lit. h  rap. la art. 199 alin. 1 C.p., pentru care a fost condamnat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A.S., solicitând desfiinţarea hotărârii de fond în totalitate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, întrucât cauza a fost soluţionată cu lipsa de procedură a sa, fiind aflat în arest preventiv, arătând că a fost citat la un singur termen de judecată, cauza fiind soluţionată în lipsa sa, deşi nu şi-a manifestat dorinţa de a fi judecat în lipsă.

Analizând hotărârea apelată se constată existenţa unui caz de nulitate absolută, respectiv cazul prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. e C.p.p., cu consecinţa desfiinţării în totalitate a sentinţei apelat şi trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Astfel, prin încheierea nr. 21 din 12 ianuarie 2016, judecătorul de cameră preliminară, constatând legalitatea sesizării instanţei şi administrării probelor, a dispus începerea judecăţii cauzei privitor la inculpatul A.S. , stabilind prim termen de judecată la data de 29 ianuarie 2016.

La primul termen de judecată, inculpatul, în stare de arest preventiv, a fost prezent, judecătorul fondului a procedat la ascultarea acestui în condiţiile prevăzute de lege, iar cu privire la cererea de probatorii formulată de către inculpat prin apărător, dezbaterile au fost prorogate ulterior.

Cauza a fost amânată la 12 februarie 2016, termen de judecată la care a fost ascultat martorul C.M., instanţa de fond apreciind, contrar susţinerilor apărătorului inculpatului şi reprezentantului parchetului, că nu este lipsă de procedură cu inculpatul arestat, deoarece acesta se află internat în Penitenciarul Spital Colibaşi şi, deşi nu a solicitat judecarea în lipsă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 225 alin. 4 C.p.p. referitoare la soluţionarea propunerii de arestare preventivă în lipsa inculpatului, datorită stării de sănătate a acestuia. În aceeaşi şedinţă publică, instanţa a respins cererea de probatorii formulată anterior de inculpat, de asemenea, a apreciat că nu se mai impune audierea martorului A.E., citind în şedinţă publică declaraţia acesteia din faţa organului de urmărire penală, astfel încât, constatând terminată cercetarea judecătorească, a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.

Instanţa de control judiciar apreciază că au fost încălcate dispoziţiile procedurale care reglementează în mod imperativ participarea inculpatului la judecată şi drepturile acestuia.

Astfel, art. 364 alin. 1 C.p.p. instituie regula potrivit căreia judecata cauzei are loc în prezenţa inculpatului, iar aducerea inculpatului aflat în stare de deţinere la judecată, este obligatorie. Prin excepţie, judecata poate avea loc în lipsa inculpatului, când acesta: este dispărut, se sustrage de la judecată, şi-a schimbat adresa fără a o aduce la cunoştinţă organelor judiciare şi, în urma verificărilor efectuate, nu i se cunoaşte noua adresă; de asemenea, când deşi legal citat lipseşte în mod nejustificat de la judecarea cauzei, precum şi în situaţia în care cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu.

Aşadar, aducerea la judecată a inculpatului aflat în stare de deţinere, este obligatorie, cu excepţia cazului în care acesta cere, în scris, să fie judecat în lipsă, fiind reprezentat de avocatul său ales sau din oficiu, aceasta fiind singura situaţi în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 281 alin. 1 lit. e C.p.p. privind nulitatea absolută.

În cauza de faţă însă, la termenul de judecată din 12 februarie 2016, când au avut loc dezbaterile, inculpatul aflat în stare de arest preventiv nu a fost adus de la locul de detenţie şi, de asemenea, nu a formulat oral sau în scris o cerere în care să solicite judecarea în lipsă. Mai mult, apărătorul ales al inculpatului a învederat instanţei că acesta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nefiind prezent la acest termen din cauza problemelor medicale, solicitând în acest sens efectuarea unei expertize medico-legale.

Instanţa de control judiciar constată aşadar existenţa cazului de nulitate absolută prev de art. 281 alin. 1 lit. e C.p.p. Astfel, pentru ca acest caz de nulitate absolută să existe este imperios necesar ca prezenţa suspectului sau a inculpatului să fie obligatorie, potrivit legii, şi nu potrivit dispoziţiei date de organul judiciar. Conform doctrinei, noţiunea de „prezenţă a suspectului sau inculpatului la judecată” trebuie determinată în două planuri: prezenţa fizică şi prezenţa activă, prin crearea posibilităţii de exercitare a drepturilor şi garanţiilor procesuale ce-i sunt conferite, observându-se astfel similitudinea cu noţiunea de „prezenţă a procurorului” dezvoltată de doctrină şi jurisprudenţă.

Codul de procedură penală arată obligativitatea prezenţei suspectului sau inculpatului la o anumită procedură sau într-o serie de prevederi, undele dintre acestea impunând expressis verbis prezenţa suspectului sau inculpatului, în cazul altora imperativitatea textului rezultând din context.

Unul dintre aceste cazuri este cel reglementat de art. 364 C.p.p., din care rezultă că judecata cauzei are loc în prezenţa inculpatului, iar aducerea inculpatului aflat în stare de deţinere la judecată, este obligatorie, în ambele cazuri, semnificaţia legii fiind aceea a obligativităţii soluţionării cauzei în prezenţa inculpatului. De la această regulă se prevăd şi excepţii, în raport de comportamentul procesual, fraudulos sau culpabil neglijent al inculpatului, precum şi în situaţia în care el renunţă în mod expres, în condiţiile prevăzute de lege, la exercitarea acestui drept. Dacă una dintre aceste excepţii nu este constatată judiciar, considerăm că instanţa nu poate trece la judecarea cauzei în lipsa inculpatului.

Or, în cauza de faţă, instanţa de fond, încălcând dispoziţiile imperative menţionate mai sus, a soluţionat cauza invocând dispoziţiile art. 225 alin. 4 C.p.p., incident numai în situaţia strict reglementată, respectiv soluţionarea propunerii de arestare preventivă în lipsa inculpatului care, din cauza stării de sănătate nu poate fi adus în faţa judecătorului. Mai mult, instanţa de fond a respins în mod nejustificat solicitarea inculpatului A.S. prin apărător, privind efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă boala de care suferă îl împiedică să participe la judecată, în raport de actele medicale depuse la dosar, conform dispoziţiilor art. 367 C.p.p., cu precizarea că, spre deosebire de celelalte două cazuri de suspendare a judecăţii, când instanţa are facultatea de a dispune suspendarea, într-o astfel de situaţie (respectiv când se constată pe baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată) instanţa este obligată să o dispună.

În raport de considerentele de mai sus, apelul inculpatului este fondat, astfel încât, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, se va admite, se va desfiinţa sentinţa apelată, în totalitate şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond (menţionăm că administrarea mijloacelor de probă în şedinţa de judecată la care s-a constatat lipsa de procedură a inculpatului arestat, atrage nulitatea absolută, impunându-se refacerea acestora).

Domenii speta

Spete similare