Falsul in declaratii

Document finalizat

Cod ECLI XXXXXXXXXXXX

Dosar nr.XXXX/284/2019

R O M Â N IA

JUDECĂTORIA RĂCARI

Sentinţa penală nr. xxxx

Şedinţa publică din data de 04.05.2021

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: D.R.M.

GREFIER: B.M.

Ministerul Public  -  Parchetul de pe lângă  Judecătoria  Răcari  este  reprezentat de procuror  A.I.

Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe pe inculpaţii F.I., , F.M., şi I.M., trimişi în judecată prin dosarul de urmărire penală nr. XXXX/P/2015  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari pentru infracţiunea de fals în declaraţii,  infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 326 Cod penal, precum şi pe persoana vătămată D.F.T.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in şedinţa publică din data de 15.04.2021, fiind consemnate in încheierea de şedinţa de la acea data, care face parte integranta din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, redacta şi a pronunţa hotărârea, a amânat iniţial cauza pentru 22.04.2021, şi ulterior pentru data de 28.04.2021, respectiv data de astăzi, 04.05.2021 când in aceeaşi compunere a pronunţat prezenta soluţie:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari nr. XXXX/P/2015 din data de 23.09.2019, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F.I., F.M. şi I.M., pentru săvârşirea infracțiunii de fals în declaraţii prev. de art. 326 Cp.

În esenţă, în actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii F.I., F.M. şi I.M., cu intenţie, în ziua de 17.09.2015 s-au prezentat în faţa notarului public G.D. şi au declarat în scris că vând suprafeţele de teren de 936 mp situată în comuna Crevedia, tarla 57, parcela 468/6/27, cu număr cadastral 77930, înscris în cartea funciară 77930 (I.M. şi F.I. în calitate de mandatar) şi 100 mp situaţi în tarlaua 57, parcela 468/2/1/7, cu număr cadastral 8971, înscris în cartea funciară nr. 70442 a localităţii Crevedia (F.I. şi F.M.), către D.F., iar aceste suprafeţe nu au fost promise spre vânzare unei alte persoane, deşi în urmă cu un an au semnat o promisiune de vânzare cumpărare către D.F.T..

Situaţia de fapt expusă a fost stabilită de procuror pe baza următoarelor mijloace de probă: plângere, declaraţii suspecţi/inculpaţi, declaraţii martori, înscrisuri.

Prin Încheierea de şedinţă nr. xx/16.01.2020, definitivă, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, pronunţată la data de 27.05.2020, judecătorul de cameră preliminară a respins cererile formulate de inculpaţi, a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. XXX/P/2015 din data de 23.09.2019, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, în dosarul penal nr. XXXX/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari. Totodată, a dispus începerea judecăţii privind pe inculpaţii F.I., F.M. şi I.M., sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 326 Cp. şi pe persoana vătămată D.F.T..

În privinţa laturii civile a cauzei, persoana vătămată D.F.T. s-a constituit parte civilă împotriva inculpaţilor cu suma de 20.000 euro, reprezentând daune morale (f.68).

Inculpaţii nu au solicitat aplicarea procedurii recunoaşterii învinuirii şi nu au înţeles să dea declaraţii în cauză, rezervându-şi dreptul la tăcere.

De asemenea, la solicitarea instanţei, s-au ataşat certificatele de cazier judiciar ale inculpaţilor.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat şi administrat următoarele mijloace de probă:  martorii D.F., C.P..

A fost audiată persoana vătămată D.F.T..

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.04.2021, în baza art. 386 alin. 1 C. proc. pen., instanţa, din oficiu, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului F.I. dintr-o infracţiune de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen. într-o infracţiune de fals în declaraţii, în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art. 326 C. pen., cu apl. art. 35 alin. 1 C. pen.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 17.09.2015, inculpaţii F.I., în calitate de mandatar şi I.M., în nume propriu, s-au prezentat în faţa notarului public G.D. şi au declarat în mod fals, în scris, că vând suprafaţa de teren de 936 mp, situată în comuna Crevedia, tarlaua 57, parcela 468/6/27, cu număr cadastral 77930, înscris în cartea funciară nr. 77930 către D.F. iar această suprafaţă de teren nu a fost promisă spre vânzare unei alte persoane, deşi în urmă cu un an au semnat o promisiune de vânzare-cumpărare către persoana vătămată D.F.T..

La aceeaşi dată, inculpaţii F.I. şi F.M. s-au prezentat în faţa notarului public G.D. şi au declarat în mod fals, în scris, că vând suprafaţa de teren de 100 mp, situată în comuna Crevedia, tarlaua 57, parcela 468/2/1/7, cu număr cadastral 8971, înscris în cartea funciară nr. 70442 a localităţii Crevedia către D.F. iar această suprafaţă de teren nu a fost promisă spre vânzare unei alte persoane, deşi în urmă cu un an au semnat o promisiune de vânzare-cumpărare către persoana vătămată D.F.T..

Situaţia de fapt expusă rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

Din declaraţiile persoanei vătămate D.F.T. reiese că în luna septembrie 2013 se desfăşura o procedură de executare silită, având ca obiect suma de 20.000 euro, creditorii fiind D.F.T. şi D.F.. În luna septembrie a aceluiaşi an s-a încheiat între persoana vătămată, în calitate de promitent-cumpărător şi F.I., în calitate de promitent-vânzător, un contract ce avea ca obiect vânzarea unui teren. Preţul vânzării a fost stabilit la suma de 5.000 de euro, sumă pe care persoana vătămată a achitat-o la data încheierii promisiunii. Ulterior, persoana vătămată a efectuat demersuri pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare la notariat, acesta fiind notificat să se prezinte la data de 15.09.2014. Inculpatul nu s-a prezentat la notariat la data menţionată şi a contactat-o telefonic pe persoana vătămată la data de 17.09.2014 spunându-i că a înstrăinat terenul către fosta soţie a persoanei vătămate, D.F..

Din înscrisul autentificat sub nr. xxxx/17.09.2015 de către notarul public G.D. reiese că inculpaţii I.M. şi F.I. au declarat că nu s-a promis vânzarea terenului în suprafaţă de 936 mp situat în comuna Crevedia, tarlaua 57, parcela xxx/6/27 către o persoană fizică sau juridică. Declaraţia a fost dată cu ocazia înstrăinării acestui teren către martorul D.F.. Convenţia a fost încheiată între I.M., G.M.V., B.N.şi S.S.M.(ultimele două reprezentate de mandatar F.I.) şi D.F., în calitate de cumpărător.

Din înscrisul autentificat sub nr. xxxx/17.09.2015 reiese că inculpaţii F.I. şi F.M. au declarat că nu s-a promis vânzarea cotei de 5% din terenul în suprafaţă de 100 mp situat în comuna Crevedia, tarlaua 57, parcela xxx/2/1/7 şi nici constituirea vreunui drept asupra acestora. Declaraţia a fost dată cu ocazia înstrăinării acestui teren către martorul D.F.. Convenţia a fost încheiată între F.I. şi F.M. în calitate de vânzători şi D.F., în calitate de cumpărător.

La data de 18.09.2014, s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 1748/18.09.2014 între I.M., G.M.V., B.N., S.S.M.(ultimii trei reprezentaţi prin mandatar F.I.), în calitate de promitenţi-vânzători, F.I. şi F.M., în calitate de constituitori ai servituţii de trecere şi persoana vătămată D.F.T.. Prin intermediul acesteia s-a convenit ca promitenţii vânzători să vândă persoanei vătămate D.F.T. cota parte de 47,37 %, însemnând o suprafaţă de aproximativ 900 mp, ce urmează a se dezmembra din terenul extravilan arabil în suprafaţă de 1900 mp, situat în comuna Crevedia, jud. Dâmboviţa, tarlaua 57, parcela xxx/6/27. De asemenea, F.I. şi F.M. s-au obligat să constituie o servitute de trecere în favoarea persoanei vătămate D.F.T. asupra terenului intravilan curţi-construcţii în suprafaţă de 100 mp, situat în comuna Crevedia, jud. Dâmboviţa, tarlaua 57, parcela 468/2/1/7.

Martorul C.P. a relatat că a fost solicitat să meargă la locuinţa lui I.M. pentru a o duce la notariat. Acesta a mai învederat că F.I. nu a primit niciun ban de la D.F.T., cu ocazia încheierii promisiunii de vânzare.

Martora D.F. a declarat că în anul 2015 a fost abordată de către inculpatul F.I., care i-a prezentat o declaraţie notarială, potrivit căreia D.F.T. a renunţat la pretenţiile civile pe care le avea cu privire la inculpat. I-a cerut şi ei să dea o astfel de declaraţie, în schimbul vânzării unui teren de aproximativ 900 mp. Inculpatul nu i-a spus martorei că aceeaşi suprafaţă de teren făcea obiectul unei promisiuni de vânzare-cumpărare încheiată cu fostul soţ al martorei, persoana vătămată D.F.T.. Martora a mai arătat că la acea dată nu mai avea practic nicio relaţie cu fostul soţ şi a negat că acesta ar fi fost de acord ca inculpatul să-i vândă ei cele două suprafeţe de teren ce au făcut obiectul promisiunii de vânzare.

Inculpaţii şi-au rezervat dreptul la tăcere în faţa instanţei, însă în cursul urmăririi penale, inculpatul F.I. a declarat că nu a primit bani de la D.F.T., în schimbul promisiunii de vânzare, iar martora D.F. i-ar fi spus că D.F.T. este de acord ca actul de vânzare a terenurilor să fie încheiat în favoarea sa. F.M. a relatat că avea cunoştinţă de la soţul său că D.F. a ajuns la o înţelegere cu soţul său să îi vândă ei cele două terenuri pentru care fusese încheiată promisiunea de vânzare-cumpărare cu D.F.T.. În mod similar, inculpata I.M. a declarat că nu a primit bani de la D.F.T. şi că i s-a adus la cunoştinţă de către co-inculpaţi că D.F. a convenit cu soţul său ca terenurile ce au format obiectul promisiunii de vânzare să fie înstrăinate lui D.F..

În cursul judecăţii, inculpaţii, prin apărător, au susţinut că au fost în eroare cu privire la calitatea de soţ al lui D.F. cu D.F.T. (la momentul declarării în fals, crezând că cei doi sunt soţi). Această împrejurare însă nu prezintă relevanţă pentru existenţa caracterului penal al faptei, întrucât inculpaţii au declarat că nu s-a promis vânzarea, respectiv nu s-a constituit niciun drept asupra terenurilor vândute, deşi aceste lucruri se petrecuseră, contractele fiind încheiate cu o terţă persoană (chiar dacă au crezut că aceasta mai este încă soţul cumpărătoarei, împrejurare neadevărată).

În drept, norma de incriminare a infracţiunii de fals în declaraţii are următorul conţinut:

Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Elementul material al infracţiunii de fals în declaraţii este reprezentat de declararea necorespunzătoare adevărului, cerinţa esenţială fiind aceea ca această declarare necorespunzătoare adevărului să fie făcută în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută să conducă la producerea acelei consecinţe.

În rechizitoriu, nu s-a învederat în ce constă această consecinţă juridică şi care este dispoziţia legală potrivit căreia declaraţia dată serveşte la producerea consecinţei juridice.

Este lesne de prezumat că inculpaţii au urmărit să încheie contractele de vânzare cu D.F. şi astfel să obţină preţul vânzării sau să fie iertaţi de o datorie preexistentă, însă nu a fost indicată nici în rechizitoriu şi, de altfel, nu există nicio dispoziţie legală din care să reiasă că declararea necorespunzătoare adevărului serveşte la producerea acelei consecinţe juridice.

În alte cuvinte, nicio dispoziţie legală nu impune notarului public să refuze autentificarea unui contract de vânzare, atunci când bunul vândut fusese oferit spre vânzare unei alte persoane sau fusese constituită o servitute asupra acestuia.

De altfel, art. 1683 din Codul civil reglementează vânzarea bunului altuia, după cum urmează:

(1) Dacă, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil, iar vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul său către cumpărător.

(2) Obligația vânzătorului se consideră ca fiind executată fie prin dobândirea de către acesta a bunului, fie prin ratificarea vânzării de către proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procură cumpărătorului proprietatea asupra bunului.

(3) Dacă din lege sau din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul dobândirii bunului de către vânzător sau al ratificării contractului de vânzare de către proprietar.

(4) În cazul în care vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător, acesta din urmă poate cere rezoluțiunea contractului, restituirea prețului, precum și, dacă este cazul, daune-interese.

(5) Atunci când un coproprietar a vândut bunul proprietate comună și ulterior nu asigură transmiterea proprietății întregului bun către cumpărător, acesta din urmă poate cere, pe lângă daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea prețului proporțional cu cota-parte pe care nu a dobândit-o, fie rezoluțiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumpărat dacă ar fi știut că nu va dobândi proprietatea întregului bun.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (4) și (5), întinderea daunelor-interese se stabilește, în mod corespunzător, potrivit art. 1.702 și 1.703. Cu toate acestea, cumpărătorul care la data încheierii contractului cunoștea că bunul nu aparținea în întregime vânzătorului nu poate să solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrările autonome sau voluptuare.

Dacă este permisă vânzarea bunului unei alte persoane, cu atât mai mult este îngăduită vânzarea unui bun care se află în patrimoniul vânzătorului dar care fusese promis spre vânzare unei alte persoane. Promisiunea de vânzare nu are efect translativ de drepturi, din ea născându-se obligaţia promitenţilor-vânzători şi a promitentului-cumpărător de a încheia contractul de vânzare. Desigur că într-o astfel de ipoteză, promitentul-cumpărător beneficiază de remedii pentru acoperirea prejudiciului cauzat, putând solicita rezoluţiunea promisiunii de vânzare şi restituirea preţului achitat, activarea unei clauze penale, dacă este cazul etc.

Prin urmare, declaraţiile inculpaţilor, conform cărora terenurile nu fuseseră promise spre vânzare unei terţe persoane sau nu se constituise vreun drept asupra acestora nu erau necesare, nu serveau, potrivit legii, la încheierea contractului de vânzare în formă autentică. Altfel spus, contractul ar fi fost autentificat, potrivit legii, şi în lipsa acestora

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Achitarea inculpatului se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d) – art. 396 alin. (5) C. proc. pen.

Prin urmare, constatând că faptele săvârşite de către inculpaţi nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., lipsind cerinţa esenţială ataşată elementului material, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b teza I C. proc. pen., instanţa va dispune achitarea inculpaţilor F.I. şi F.M., sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., precum şi achitarea inculpatului F.I., sub aspectul comiterii unei infracţiuni de fals în declaraţii în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale).

De asemenea, în baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă D.F.T..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b teza I C. proc. pen., achită pe inculpaţii F.M., şi I.M., , sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul F.I., sub aspectul comiterii infracţiunii de fals în declaraţii, în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă formulată de către partea civilă D.F.T..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei. Apelul se depune la Judecătoria Răcari.

Pronunţată în şedinţă publică la data de astăzi, 04.05.2021.

Preşedinte, Grefier,

D.R.M. B.M.

Red./tehnored. D.R.M./B.M.

7 ex./02.11.2021

Domenii speta

Spete similare