Ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1,2,3 C.p., de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.1 c.p. şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art.336 alin.1 c.p., cu aplicarea art.38 alin.2 c.p.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil nr.000/P/2016 din 14.12.2017, înregistrat pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 15.12.2017 sub nr. 0000/259/2017, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.G. – A. sub aspectul comiterii infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2,3 Cod penal, de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin 1 Cod penal şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art.336 alin 1 Cp., cu aplicarea art.38 alin 2 Cod penal, constând în aceea că în data de 25.09.2016, în jurul orei 01.50, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Corsa cu număr de înmatriculare PH 00 CTY, pe DJ 102 R, pe raza com. C., jud. P., având o alcoolemie de 1,60 g %0, prin încălcarea dispoziţiilor (egale rutiere, a pierdut controlul autoturismului şi a produs un accident rutier din care a rezultat decesul victimelor R. Ş. C. şi D. Ş.D., precum şi provocarea unor leziuni corporale persoanei vătămate D.V., pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr.137/29.05.2018 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.0000/259/2017 s-a dispus condamnarea inculpatului O. G. A..

Astfel, în temeiul art. 396 alin. 10 Cod proc pen. rap. la art. 192 alin. 1, 2, 3 Cod penal inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin 1, 2, 3 Cod penal în urma căreia a rezultat decesul victimelor R. Ş. C. şi D.Ş.D..

În temeiul art. 396 alin 10 Cod proc pen rap. la 196 alin 1 Cod pen. inculpatul a fost  condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă , persoană vătămată fiind D. V..

Totodată , în temeiul art. 396 alin. 10 Cod proc pen rap. la art. 336 alin 1 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului O.G.A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În temeiul dispozițiilor art. 39 Cod penal s-a proceat la contopirea celor trei pedepse, stabilindu-se ca în final inculpatului să îi fie aplicată pedeapsa de 5 ani și 5 luni urmând ca acesta să o execute în regim de detenție.

Prin încheierea ședință din data de 14.05.2018, instanța a dispus disjungerea laturii civile de latura penală ,constituindu-se un nou dosar pe secția penală înregistrat sub nr. 000/259/2018.

Prin decizia penală nr. 000/26.02.2019 pronunțată de Curtea de apel Ploiești în dosarul nr. 0000/259/2017 a fost admis apelul declarat de inculpat, desfiinţându-se în  parte sentinţa apelată şi rejudecând pe latură penală, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate de 5 ani închisoare, 3 luni închisoare şi 1 an închisoare şi redusă pedeapsa aplicată inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1,2,3 C.pen., cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen., de la 5 (cinci) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare.

Totodată a fost menţinută pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului O.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art.196 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. şi pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. d art.336 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen.

În baza art.39 lit.b C.pen.,  a aplicat inculpatului O. G.A. pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 5 luni închisoare fiind menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate care nu contraveneau deciziei instanței de control judiciar.

În baza art. 421 pct. 1) lit. b) C.p.p. a fost respins ca nefondat apelul formulat partea responsabilă civilmente – E. R. A. R. SA împotriva sentinţei penale nr. 000 pronunţată la data de 29.05.2018 în dosarul nr. 0000/259/2018 al Judecătoriei  Mizil.

Cu privire la apelul formulat partea responsabilă civilmente - E. R. A. R. SA, s-a menționat că se are în vedere la soluţionarea cererii de introducere în cauză ca parte responsabilă civilmente a C. J. P., prin Preşedinte de consiliu,  decizia nr. 000/2017 a C.C., conform căreia părţii responsabile civilmente trebuie să i se recunoască participarea cu drepturi depline în procedura camerei preliminare, în cauza de faţă cererea prin care s-a solicitat în faţa instanţei de fond introducerea în cauză fiind efectuată la data de 14.05.2018 (f.39 dosar fond), cererea fiind respinsă de către instanţa de fond prin încheierea din data de 14.05.2018, aşadar după epuizarea procedurii în camera preliminară,  iar în aplicarea deciziei mai sus amintite, oricărei părţi responsabile civilmente urmând să i se respecte toate drepturile procesule prin introducerea în cauză la un moment care să îi permită exercitarea dreptului la apărare, pe cale de consecinţă apelul formulat sub acest aspect este nefondat.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile disjunse de latura penală care a format obiectul dosarului nr. 0000/259/2017, prin sentința penală nr. 000/02.10.2018 pronunțată în dosaul nr. 000/259/2018, a fost admisă în parte  acţiunea civilă, astfel că partea responsabilă civilmente  E. R. A. R. SA a fost obligată să plătească în limita contractului de asigurare încheiat cu inculpatul următoarele sume: echivalentul în lei la momentul plăţii a 70.000 euro în favoarea părții civile R. C. și echivalentul în lei la momentul plăţii a 70000 Euro în favoarea părții civile R. E., fiind respinse în rest cererile formulate de celelalte părți civile.

Totodată, partea responsabilă civilmente E.A.R. a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 16.660 lei

Prin decizia penală nr. 000/26.02.2019 pronunțată de C.de apel P. în dosarul nr. 000/259/2018 au fost admise apelurile declarate de s-au admis apelurile formulate împotriva sentinţei penale nr. sentinţa penală nr. 000 pronunţată în şedinţa publică  din data de 02.10.2018 în dosarul nr. 000/259/2018 al Judecătoriei  Mizil,  de către apelanţii: apelantul intimat inculpat O.G.A., apelanta intimată parte responsabilă civilmente- E. R. A. R. SA ;apelanta- intimată:  parte civilă R. C.; apelanta- intimată: parte civilă R. E. ; apelanta- intimată:  parte civilă R. E. A.; apelanta- intimată:  parte civilă R.N.R.; apelanta- intimată parte civilă C. S.; apelanta- intimată:  parte civilă R. A., și s-a dispus desfiinţarea în integralitate a sentinţei apelate cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei de către Judecătoria Mizil.

Instanța reține faptul că în cauza penală înregistrată sub nr.0000/259/2017 privindu-l pe inculpatului O.G. – A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1, 2,3 Cod penal, de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin 1 Cod penal şi conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art.336 alin 1 Cp., cu aplicarea art.38 alin 2 Cod penal, s-au constituit părţi civile , încă din faza de urmărire penală, persoana vătămată D. V. cu suma de 50.000 de Euro(cererea de constituire parte civilă a fost formulată la data de 19.11.2016 f.238 dos up). , R. C. şi R. E., în calitate de părinţi ai victimei decedate R. Ş. C., cu suma de câte 300.000 de Euro fiecare cu titlu de daune morale, R. A. în calitate de bunică paternă a victimei decedate R. Ş.C. cu suma de 25.000 de Euro cu titlu de daune morale, C. S. în calitate de bunică maternă a victimei decedate R. Ş. C. cu suma de 25.000 de Euro cu titlu de daune morale , R. N. R., în calitate de soră a victimei decedate R.Ş. C. cu suma de 150.000 de Euro cu titlu de daune morale, R. E. A. în calitate de frate al victimei decedate R. Ş.C. cu suma de 150.000 de Euro cu titlu de daune morale (cererea comună de constituire parte civilă a fost formulată la data de 03.10.2016 f.206 dos up).

Totodată, S. J. de U. P. s-a constituit la data de 29.11.2016 ca parte civilă pentru recuperarea sumelor de 534,43 lei , reprezentând cheltuieli de spitalizare privind inculpatul (f.161 dos up) iar la data de 11.10.2016 pentru recuperarea sumei de 1174,97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind persoana vătămată D. V. (f.159 dos up) .

Cu privire la persoana responsabilă civilmente E. R. A. R. SA, instanța reține faptul că la data de 03.10.2016 , respectiv încă din faza de urmărire penală, părțile civile au formulat cererea de întroducere în procesul penal a asigurătorului de răspundere civilă obligatorie E.A. R. S.A. pentru obligarea acestuia la plata de despăgubiri materiale și morale ( f.206 dos up), astfel că apreciază că nu este incidentă sancțiunea tradivității formulării cererii de introducere a persoanei responsabile civilmente .

În ceea ce priveşte acţiunea civilă, instanţa reţine cp potrivit  disp. art. 19  alin 1,2 şi 5 Cod  procedură  penală,  acţiunea  civilă  exercitată în cadrul  procesului penal are  ca obiect  tragerea la  răspundere civilă delictuală  a persoanelor responsabile potrivit  legii civile pentru  prejudiciul produs prin  comiterea  faptei care face  obiectul  acţiunii penale,  se  exercită  de  persoana  vătămată sau  de succesorii  acestuia, care  se  constituie  parte civilă împotriva  inculpatului şi, după  caz,  a părţii  responsabile  civilmente,  iar repararea prejudiciului material  şi moral  se face potrivit  dispoziţiilor  legii civile.

În dovedirea pretenţiilor civile reprezentând daune morale,  părţile civile au solicitat proba cu înscrisuri , printre care și rapoarte de evaluare psihologică a părților civile  .

Ca o chestiune prealabilă, instanţa constată că inculpatul avea încheiat cu E.A.R. S.A.. poliţa de asigurare obligatorie RCA valabilă pentru intervalul 07.02.2016-06.02.2017.

Totodată instanţa are în vedere Recursul în interesul legii promovat prin Decizia 0/2016  a Î. C. de C. şi J. conform căruia în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

În procesul penal, poziția societății de asigurare se întemeiază pe relația contractuală dintre aceasta și persoana vinovată de producerea accidentului care, în cazul producerii riscului asigurat, dă naștere unor drepturi în beneficiul unor terțe persoane, respectiv al persoanelor prejudiciate prin fapta celui asigurat.

Potrivit art. 50 din Legea nr. 136/1995 (dispoziții legale aplicabile în raport de data comiterii faptei ilicte generatoare de prejudicii conform art.103 din Legea 71/2011) „despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri” de către asigurătorul de răspundere civilă.

 Conform art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

 Potrivit art. 1349 alin. 1 C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar potrivit art. 1349 alin. 2 C.civ., cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Potrivit art. 1357 alin. 1 C.civ., cel care  cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare,  iar potrivit art. art. 1357 alin. 2 C.civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Potrivit art. 1371 alin. 1 C.civ., în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.

În speță, astfel cum s-a constatat și prin sentința penală nr.000/29.05.2018 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr. 0000/259/2017 , faptele ilicite  au constat în uciderea din culpă a numitului R. Ş.C. și vătămarea corporală din culpă a părții civile D.V. . 

Consecinţa faptelor inculpatului a constat în moartea victimei R.Ş.C. conform raportului medico legal (autopsie) nr. 000M/26.09.2016 (f.80 dos up) și vătămarea corporală a părții civile D. V. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile îngrijiri medicale conform certificatului medico legal nr. 0000/07.10.2016(f.88 dos up). 

Conform raportului medico - legal nr. 000 M din 27.09.2016, moartea numitului R.Ş.C. a fost violentă. Ea s-a datorat contuziei şi hemoragiei meningocerebrale consecutiv unui politraumatism soldat cu fracturi de boltă şi bază craniană, inflitrat sanguin epicranian, hemoragie meningocerebrală, contuzie cerebrală difuză, fractură manubriu stemal, zone excoríate multiple, plagă contuză mentonieră. Leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, într-un accident de circulaţie şi sunt în legătură de cauzalitate directă cu decesul.

 Potrivit certificatului medico-legal nr.0000 din 07.10.2016 numitul D. V. prezintă leziuni traumatice ce pot data din 25.09.2016, s-au putut produce prin lovire de corpuri/planuri dure în cadrul unui accident rutier şi necesită 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

 Raportul de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi rezultatul produs a fost dovedită conform sentinței penale nr.000/29.05.2018 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.0000/259/2017. Astfel decesul victimei R.Ş.C. și vătămarea corporală a părții civile D. V. au fost consecința directă a accidentului rutier provocat din culpa inculpatului O.G.A. care în data de 25.09.2016, în jurul orei 01.50, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Corsa cu număr de înmatriculare PH 00 CTY, pe DJ 102 R, pe raza com. C., jud. P., având o alcoolemie de 1,60 g %0, prin încălcarea dispoziţiilor art.35 alin.1 și art.49 din OUG 195/2002  a condus cu viteză excesivă (75 Km/h) pe DJ 102 R în localitatea V. S. şi fără a o adapta la condiţiile de drum, pentru a rula în siguranţă în curbă şi în pantă moderată, astfel că a părăsit carosabilul spre dreapta direcţiei sale de deplasare cu consecința străpungeii autoturismului de lisa metalică a parapetului din partea frontală până la spate iar cu caeastă ocazie au fost provocate traumatismele letale ale celor doi pasageri care ocupau locurile de pe partea dreaptă, printre care și R.Ş. C. , precum și leziunile presoanei vătămate D. V. pentru a căror vindecare a necesitat un număr de 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

Vinovăţia inculpatulul în ceea ce privește comiterea celor două fapte generatoare de prjudicii a fost, de asemenea, probată conform probelor adminstrate în dosarul nr. 0000/259/2017  , reținându-se în considerentele sentinței penale nr. 000/29.05.2018 culpa în producerea accidentului rutier din data de 25.09.2016 în sensul că acesta , pe lângă faptul că a condus pe drumurile publice având o alcoolemie de 1,60 g %0 iar timpii săi de reacţie erau mult întârziaţi,după cum se indică şi în raportul de expertiză judiciară tahnică auto  întocmit în timpul urmăririi penale, întrucât conducătorul se afla într-o stare de risc pentru producerea unui accidentul de 10 ori mai mare decât un om normal datorită concentraţiei de alcool din sânge, acesta a încălcat și dispoziţiilor art.35 alin.1 și art.49 din OUG 195/2002  în snesul că a condus cu viteză excesivă (75 Km/h) pe DJ 102 R în localitatea V.S. şi fără a o adapta la condiţiile de drum, pentru a rula în siguranţă în curbă şi în pantă moderată .

Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatei are o componentă morală – ce constă în suferinţele pricinuite persoanei vătămate D. V. urmare a leziunilor cauzate în urma accidentului rutier provocat din culpa inculpatului precum și suferințele pricinuite de decesul numitului R.Ş.C..

Referitor la reținerea unei culpe a C.J. P.( cel mai probabil D.G. de I. L.), în calitate de administrator al drumului public, în agravarea urmărilor accidentului de circulație generat de inculpat, instanța reține pe de o parte, faptul că în faza de urmărire penală au fost efectuate cercetări fără a se constata în rechizitoriu culpa acestei persoane iar prin încheierea de ședință din data de 14.05.2018 pronunțată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.0000/259/2017 a fost respinsă solicitarea de introducere în cauză a C.J. P.în calitate de persoană responsabilă civilmente , iar soluția instanței de fond a fost menținută de C.de apel P. care a invocat și Decizia C.C.R. nr.000/2017.

 Aşadar, instanţa reţine că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate condiţiile necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului. 

Cât priveşte incidenţa art.1371 Cod civ

Referitor la cererea părți civile D. V. , instanța va avea în vedere prevederile art.1349 alin.2 , art.1357 Cod civ, art.1381 rap la art.1385 Cod civil coroborate cu art.1391 Cod civil.

Este neîndoielnic ca leziunile cauzate părţii vătămate D.V. i-au provocat acestuia nu numai o suferinţa psihică creând un disconfort, o tulburare de ritm în viata persoanei vătămate, dar şi fizică având în vedere și gravitatea lor conform certificatului medico legal de la fila nr.88 (fractură membru superior drep, arsură șold stâng ,etc) .

 Prejudiciu moral reprezintă consecinta negativă nesusceptibilă de evaluare pecuniară, care rezultă din lezarea unui drept sau interes nepatrimonial (cum ar fi dreptul la viață, la integritate corporală, la sănătate, la onoare, etc.) si constă în durerile fizice sau psihice cauzate prin vătămarea integrității corporale sau a sănătății iar dreptul la reparații pentru prejudiciul corporal este o sancțiune a principiului inviolabilității corpului uman iar principalul temei legal îl constituie art 1357 şi următoarele din Codul civil.

Conform prevederilor art.1.391 alin. (1) din Codul civil, "În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială". Această dispoziţie conferă instanţei de judecată competenţa de a acorda cu titlu de reparaţie o compensare bănească suplimentară, în raport cu regula generală, pentru ceea ce poartă denumirea, în literatura de specialitate, de "prejudiciu de agrement" (pentru privarea victimei de plăcerile unei vieţi familiale şi sociale normale, respectiv pierderea posibilităţii de a desfăşura activităţi profesionale, sportive, artistice, culturale, de a face călătorii, de a avea relaţii intime, de a procrea etc.). În cazuri de acest fel, la cererea victimei, este necesar să se acorde acesteia o compensaţie bănească, pentru a-i oferi posibilitatea înlocuirii plăcerilor de care este privată cu alte substitute, ce necesită, de cele mai multe ori, cheltuieli suplimentare.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate pecuniar. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani, care îi permite persoanei îndrituite să-şi aline prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.

De asemenea, Î.C.de C.şi J., Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 0000 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

S-a reținut că prin mărimea ei, suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie, într-adevăr, să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea nu trebuie acordată într-un cuantum simbolic datorită imposibilităţii, cu totul fireşti, de stabilire a unei concordanţe valorice exacte între cuantumul său şi gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.

Ea nu poate fi acordată într-un cuantum simbolic nici pe considerentul că, acordată într-un cuantum mare, ar putea constitui o sursă de îmbogăţire fără temei legitim pentru terţa persoană păgubită, deoarece cuantumul daunelor morale acordate de instanţă nu se stabileşte arbitrar, ci el trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea  leziunilor suferite și consecințele acestor leziuni cu privire la viața socială și familială a acesteia).

 Având în vedere gravitatea leziunilor provocate părții vatamate si care au necesitat 35-40 de zile de ingrijiri medicale, suferințele cauzate de arsurile din zona abdomenului și a șoldului, acesta fiind internat o perioada de timp intr-o unitatea spitalicească și in imposibilitatea de a-si desfășura activitățile sociale și școlare la care obișnuia sa participe anterior accidentului rutier și a suferit totodată, și un prejudiciu estetic pierzând o parte din mușchiul brațului drept, instanța va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D. V., apreciind că suma de 25000 euro constituie o compensație echitabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă, care include prejudiciul de agrement, precum şi durerile fizice şi psihice ale părţii vătămate ca urmare a leziunilor cauzate.

 În ceea ce privește excluderea părții civile în ceea ce privește dreptul acesteia la despăgubiri întrucât deși cunoștea împrejurarea că inculpatul a consumat băuturi alcoolice înainte de a conduce autovehicului, a acceptat să fie pasager în autovehicul expunându-se și asumându-și riscul producerii unui accident rutier, invocate fiind prevederile art.1371 Cod civ, instanța subliniază faptul că la data producerii accidentului partea civilă era minor, având numai 14 ani, și nu avea cunoștință despre cantitatea de băuturi alcoolice consumată de inculpat la o petrecere la care partea civilă nu a participat, asfel că nu era în măsură să evalueye corect gradul de intoxicare a conducătorului inculpat.

De altfel, martorul V. A. G. (f.122 dos up) a declarat faptul că în seara incidentului, după ce a plecat de la petrecea organizată la locuința martorului în jurul orei 01.00, inculpatul părea  ”a fi într-o stare fizică bună, fără a da semne că ar fi obosit sau în stare vădită de ebrietate”.

Mai mult, partea civilă nu a influențat în niciun fel pilotarea autoturismului de către inculpat care nu  respectat regulile de circulație refritoare la limita de viteză și necesitatea adaptării acesteia la condițiile sectorului de drum pe care circula.

În ceea ce privește cererea părților civile R. C. şi R. E., R. A., C. S., R. N. R. și R. E. A. Posibilitatea acordării de despăgubiri victimelor prin ricoşeu pentru durerea ce le-a fost provocată exclusiv de moartea victimei este reglementată prin dispozițiile art. 1.391 alin. (2) din Codul civil, potrivit căruia "Instanţa judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu".

Astfel conform prevederii legale anterior menționate prejudiciul afectiv suferit de victimele prin ricoşeu poate fi reparat pe cale pecuniară ăn condițiile în care a fost cauzat de decesul victimei directe, în speță decesul lui R.Ş.C. victima directă a accidetului rutier provocat din culpa inculpatului.

Totodată în textul de lege  sunt expres menţionate persoanele îndreptăţite, desemnate prin relaţia de rudenie sau de afecţiune pe care o aveau faţă de victimă: ascendenţi, descendenţi, fraţi, surori şi soţ, dar şi alte persoane care, la rândul lor, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu, în condiţiile legii.

Înţelesul noţiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umană,  lezează direct şi nemijlocit sentimente de dragoste şi afecţiune, cum este cazul în speţă.

În ceea ce priveşte sumele solicitate cu titlu de daune morale, acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a pierderii suferite de părţile civile. Totuşi, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt şi, mai ales, vor fi percepute consecinţele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoţional şi familial.

 Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare şi subiectivism. Aceasta deoarece evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilităţile de orientare a judecătorilor în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale.

 În cauză, acordarea daunelor morale este pe deplin justificată în raport de urmările produse – decesul victimei R.Ş.C.  (fiul, respectiv fratele și nepotul părţilor civile care avea de vârsta de numai 16 ani) –, de consecinţele pe care acest eveniment tragic le-a avut asupra acestora, această pierdere implicând traume psihice pentru rudele apropiate, generate de lezarea sentimentelor de afecţiune existente între membrii familiei. Este evident că s-a produs un prejudiciu moral părţilor civile din cauza suferinţei psihice determinate de decesul unei persoane foarte apropiate, de modificarea cursului firesc al vieţii pe care partea civilă o ducea anterior săvârşirii faptelor de către inculpat.

 Decesul neaşteptat al victimei a fost de natură să creeze o suferinţă deosebită şi să producă o tulburare profundă în viaţa părţilor civile având în vedere modalitatea în care a intervenit decesul , brusc și cu totul neașteptat, o moarte care le-a răpit părților civile perspectiva unui viitor normal în care puteau bucura de realizările fiului lor, respectiv fratelui și nepotului lor  , aspecte constate și prin rapoartele de evaluare a stării psihologice a fiecăreia dintre părțile civile (f.85-121 dosar 000/259/2018) ceea ce justifică acordarea daunelor morale.

Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa va avea în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând să constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victima acestora.

Astfel, având în vedere împrejurările decesului, relaţia interpersonală dintre victimă şi familia sa (părinți, frați și bunici), vârsta victimei, în strânsă corelaţie cu gradul de imprevizibilitate a decesului, reacţiile emoţionale similare ale oricărei alte persoane care şi-a pierdut copilul, respectiv fratele sau nepotul, reţinând şi practica judiciară în domeniu, instanţa apreciază că suma de 30.000 euro, pentru fiecare părinte şi 15.000 euro pentru fiecare frate/soră și respectiv 8000 euro pentru fiecare bunică constituie o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de părinţii, frații  şi bunicile victimei decedate R.Ș.C..

 În ceea ce priveşte partea civilă S. J. de U. P. instanţa reţine că acesta, în cursul urmăririi penale, s-a constituit părţi civile pentru recuperarea daunelor materiale în cuantum de 1174,97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind persoana vătămată D. V. conform decontului anexat, reprezentând cheltuieli de spitalizare determinate de asistenţa medicală acordată victimei în perioada 25.09.2016 – 30.09.2016 .

 Potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. 1 din Legea nr.136/1995, modificată, act normativ în vigoare la data producerii accidentului: „asigurătorul acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, in baza legii, fata de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule”, iar la art. 50 alin. 1 din aceeaşi lege se prevede că „despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuieli de judecata, persoanelor păgubite prin vătămare corporala sau deces, precum si prin avarierea sau distrugerea de bunuri”.

Pe de altă parte art. 320 alin. l din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătăţii, prevede următoarele: „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.

Prin contractul de asigurare de răspundere civila auto, asigurătorul preia riscurile accidentelor de autovehicule, constând in prejudicii directe cauzate terţilor prin fapta asiguratului. Prin „prejudiciu asigurat” se înţeleg toate consecinţele vătămătoare produse asupra victimelor accidentate.

Cheltuielile de spitalizare reprezintă un prejudiciu direct cauzat prin accidentul de circulaţie, între fapta inculpatului şi acest prejudiciu existând o relaţie cauzală directă. Prejudiciul unităţilor spitaliceşti, pentru care s-au constituit părţi civile in cauza, sunt consecinţa cheltuielilor ocazionate de serviciile acordate de către acestea ca urmarea directă a accidentului rutier a cărui vitimă a fost partea civilă D.V..

 Prin urmare, în baza 397 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 25 alin. 1 C.pr.pen , art. 49 alin. 1 şi 50 alin. 1 din Legea 136/1995, art. 320 alin. l din Legea nr. 95/2006. şi art. 1381 C.civ coroborat disp. art. 2223 Cod civil si având in vedere si Decizia nr. 1/2016 pronuntata de ICCJ in recursul in interesul legii, instanța va obliga asiguratorul, SC  E.R. A.-R. la plata către partea civilă S.C. de U.P. a sumei de  1174,97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind persoana vătămată D. V. conform decontului anexat, reprezentând cheltuieli de spitalizare determinate de asistenţa medicală acordată victimei în perioada 25.09.2016 – 30.09.2016 .

Instanţa va admite cererea de constituire parte civilă formulată de S.J. de U. P.  ”, şi va obliga persoana responsabilă civilmente E.R.A.-R., la plata sumei 1174,97 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind persoana vătămată D. V. conform decontului anexat, reprezentând cheltuieli de spitalizare determinate de asistenţa medicală acordată victimei în perioada 25.09.2016 – 30.09.2016.

 În ceea ce privește recuperarea sumei de  534,43 lei , reprezentând cheltuieli de spitalizare privind inculpatul ,instanța în temeiul art. 320 alin. l din Legea nr. 95/2006 va obliga inculpatul O.G.A. la plata către S.J. de U. P.  a sumei de  534,43 lei , reprezentând cheltuieli de spitalizare privind inculpatul.

În baza art. 274 alin.1 şi 3 din Codul de procedură penală, instanța va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare faţă de stat. 

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Grefier Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare