Măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară

Prin rechizitoriul nr. 000/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, inculpatul C. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 Cp.

În fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut că, la data de 24.09.2015, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Orașului M. s-au sesizat din oficiu reținând faptul că la aceeași dată s-a produs un accident pe D.J. 100B, pe raza com. F., în care au fost implicați C. V., ce conducea autoutilitara marca MAN TGX 18440, cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR, ce tracta semiremorca, cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR și autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare PH-00-PRI, condus de T. G.-E., aceasta din urmă suferind vătămări corporale (f. 17).

La data de 27.10.2015 T.G.-E. a formulat plângere penală împotriva C. V. întrucât la data de 24.09.2015 acesta, în calitate de conducător auto al autoutilitara marca MAN cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR, ce tracta semiremorca marca Wielton NW-3 A6, cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare PH-00-PRI condus de persoana vătămată (f. 37)

În baza materialul probator administrat în cauză, s-a stabilit că inculpatul C.V. a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, reținându-se următoarea situație de fapt:

În data de 24.09.2015, în jurul orei 12,10, C.V., conducând autoutilitara marca MAN TGX 18440, cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR, ce tracta semiremorca marca Wielton NW-3 A6, cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR, ambele proprietatea S.C. A. S.R.L. B., încărcat cu 5000 kg grâu și având ca pasager pe martorul P. R.-M., pe D.J. 100B, pe raza com. F. din direcția D.N.1D către satul F. de J., pe fondul pătrunderii pe sensul opus (culpă comună), drum în curbă, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare PH-00-PRI, proprietatea Primăria comunei C. și condus de T. G.-E., ce circula din sens invers și care ajungând în punctul arătat mai sus, a pătruns pe sensul opus, pe acel segment de drum nefiind aplicat marcaj axial.

Accidentul de circulație s-a produs pe DJ 100 B, la km 34+500 m, în com/sat F. de J., jud. P., în dreptul SA L., pe un sector în care drumul descrie o curbă la stânga, pe sensul de mers DN 1 D-F., semnalizat cu indicatoare, pe un segment de drum în care circulația se desfășoară în ambele sensuri, pe câte o bandă pe sens, lată de 3 m, suprafața părții carosabile fiind prevăzută cu asfalt în stare uzată, nu există marcaj longitudinal axial, pentru separarea sensurilor de mers și nici marcaj marginal.

În momentul producerii accidentului, suprafața părții carosabile era umedă, iar vizibilitatea era bună, în condiții de zi, cu cer înnorat, înainte de ploaie.

Ca urmare a producerii accidentului, a rezultat vătămarea corporală a dnei. T.G.-E., conducătoarea autoturismului Dacia Logan cu numărul PH-00-PRI, precum și avarierea celor două autovehicule implicate. T.G.-E., după producerea accidentului, a rămas inconștientă câteva secunde în autoturismul condus, fiind scoasă din acesta de ocupanții unui auto oprit la locul faptei.

Medicul legist a stabilit în urma examinării că persoana vătămată T.G.-E. prezintă leziuni traumatice (persoana vătămată T.G.E. a suferit un puternic traumatism abdominal, cu hemoperitoneu, splenectomie, ruptură hepatică, de pancreas și fractura arcului costal anterior C 5), care au putut fi produse prin lovire cu corpuri/planuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier, în calitate de șofer, pot data din 24.09.2015 și necesită 35-40 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, în lipsa complicațiilor, iar leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei, conform certificatului medico-legal al SML P. nr. 0000/13.10.2015. Ulterior persoana vătămată T.G.-E. a atașat la dosarul cauzei acte medicale eliberate de S.M.L. P., în urma reexaminării acesteia fiind eliberat Raportul de expertiză medico-legală nr. 000/10.03.2017, prin care menține numărul de 35-40 de zile de îngrijiri medicale.

După accident, persoana vătămată T.G.E., a fost transportată în stare gravă cu un elicopter SMURD, la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București, unde a primit îngrijiri medicale, fiind internată în perioada 24.09-06.10.2015.

Organele de poliție rutieră sesizate au fost testat cu aparatul etilotest conducătorii auto C. V. și T. G.-E., pentru ambii rezultate fiind de 0,00 MG/L alcool pur în aerul expirat, fără a fi recoltate probe biologice.

Pentru determinarea sensului de mers pe care s-a produs accidentul rutier s-au dispus și s-au efectuat în cauză 3 expertize tehnice auto de experți din cadrul Biroului Local de Expertiză Judiciară P., cât și de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B.i, fiecare dintre cei 2 conducători auto implicați în accident, fiind asistați de apărători aleși și de experți consilieri.

Expertiza nr. 1. Pentru a lămuri cauza sub toate aspectele și înlătura orice dubiu cu privire la contribuția conducătorului auto C.V. la producerea accidentului, a fost dispusă și efectuată o expertiză tehnică în specialitatea «autovehicule, circulație rutieră», expert desemnat fiind ing. S.C.-G., expert aflat în evidența B.L.E.J.T.C. de pe lângă Tribunalul P. – f. 106-125, 134-138.

În cuprinsul Raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, expertul a concluzionat că accidentul s-a produs în condițiile în care ambii conducători auto implicați nu circulau așa cum legislația o impune, cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile, raportat la direcția lor de deplasare, precum faptul că ambii conducători auto implicați nu au redus viteza de deplasare la 30 Km/h (viteză la care accidentul putea fi evitat), la abordarea unei curbe în care vizibilitatea era mai mică de 50 de metri și ambii conducători auto aveau posibilități de evitare a producerii accidentului dacă respectau aceste condiții.

 De asemenea, expertiza a stabilit că impactul dintre ansamblul de vehicule condus de C.V. și autoturismul marca Dacia Logan condus de T.G.-E. s-a produs în curbă, în zona centrală a drumului, la circa 27 de metri în linie dreaptă de la stâlpul din beton, de susținere a firelor electrice, de lângă poarta S.A. L., ce a fost folosit ca reper. Nu se poate stabili sensul de circulație pe care este poziționat punctul de impact deoarece nu exista marcaj longitudinal care să evidențieze benzile de circulație ale drumului.

Întrucât ambii conducători auto au formulat obiecții, s-a dispus efectuarea unui supliment la expertiza tehnică, în care expertul a concluzionat – f. 165-172, 190-191:

 Accidentul de circulație s-a produs conform descărcării GPS și tahograf, la orele 12,02, după un segment de cca 6 minute de rulare și atestă că după accident, o perioada de 1h 29 min. 16 secunde, ansamblul de vehicule MAN a staționat neîntrerupt la locul accidentului, în condițiile în care persoana vătămată T. G.-E. a afirmat că după producerea accidentului, C.V., a modificat poziția autovehiculului condus de acesta, prin efectuarea mai multor manevre de mers înainte și înapoi, propunând și martorul R.B.-A.. Fiind audiat martorul, acesta a declarat în prima fază că a observat ansamblul în timp ce era manevrat de conducător, după care a revenit și a specificat că nu a văzut acest lucru, cele declarate fiind în urma discuției cu mama sa, care a observat acest aspect.

Cu ocazia recercetării locului faptei împreună cu părțile, în data de 26.04.2016, precum și a auto PH-00-PRI, cu privire la vizibilitatea reciproca a conducătorilor auto ce se intersectează, s-a stabilit că aceasta se afla la limita a 50 de metri, iar persoana vătămată T.G.-E. nu purta centura de siguranță în momentul producerii accidentului.

Expertul a precizat că și în aceste condiții nu se modifica concluziile expertizei ca urmare a celor suplimentar constatate.

În data de 17.06.2016, împreună cu expertul desemnat și părțile ce au fost asistate, a fost recercetat locul producerii accidentului, stabilindu-se că se realizează vizibilitatea reciprocă pentru conducătorii auto ce se apropie din sens opus, la 58,4 m intră prin vegetație în câmpul vizual iar la 50 m este vizibilitate totală. De asemenea, au fost efectuate măsurători de expertul A.A.-G., autorizat să execute lucrări de cadastru, geodezie și cartografie, stabilindu-se că vizibilitatea în curbă, pe partea carosabilă, este de 53,06 m.

Expertiza nr. 2. Inculpatul C.V. a solicitat o noua expertiză tehnică auto la I.N.E.C. B. și conform Raportului de Expertiză Criminalistică nr. 00 din 22.03.2018, expertul dr. M.S. a concluzionat – f. 212-217:

În planul longitudinal al drumului s-a apreciat că impactul a avut loc la o distanță de cca 29 m în raport cu stâlpul de electricitate considerat ca reper fix, iar în plan transversal în zona axului drumului, neputându-se preciza cu suficientă exactitate distanța laterală de pătrundere a fiecăruia dintre cele doua autovehicule.

Expertul nu a putut determina printr-un calcul analitic viteza de deplasare a autoturismului Dacia Logan condus de T. G.-E..

Potrivit celor expuse în cadrul pct. 5. Cap. Constatări, atât T. G.-E. cât și C.V. puteau preveni producerea evenimentului rutier în cazul în care s-ar fi deplasat cât mai aproape de marginea din dreapta benzii de circulație și ar fi păstrat o distanță laterală suficientă de vehiculul ce circula din sens opus.

Întrucât în cauză s-a dispus clasarea prin ordonanța din data de 28.06.2018, prin încheierea din 00.12.2018 a Judecătoriei M. s-a admis plângerea împotriva soluției și s-a dispus – f. 416-426:

1.reaudierea martorilor R.B.-A. și R.C.-E.;

2.audierea ca martori a numiților D.V., D. M. și S.V.-A.;

3.solicitarea de informații operatorului GPS pentru a se stabili dacă ulterior producerii coliziunii autotrenul MAN TGX 18440, cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR, ce tracta semiremorca marca Wielton NW-3 A6, cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR, și-a schimbat poziția, pe ce traseu și care a fost turația motorului acestuia, cu relevanță pentru probarea primului aspect;

4.efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate în urma administrării acestor noi probe, pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului și a persoanei vinovate de producerea acestuia.

Expertiza nr. 3. După administrarea noilor probe, a fost dispusă și efectuată o nouă expertiză tehnică în specialitatea «autovehicule, circulație rutieră», expert desemnat fiind ing. A.M.n, expert aflat în evidența B.L.E.J.T.C. de pe lângă Tribunalul P. – f. 245-257, 268-270.

În cuprinsul Raportului de expertiză tehnică auto întocmit în cauză, expertul a apreciat că autotirul condus de către C. V. se deplasa pe DJ 100 B, din direcția DN 1 D către localitatea F., aproximativ pe mijlocul carosabilului (a se vedea considerațiile de mai jos) cu o viteză de circa 48,4 km/h. În același timp, din sens contrar se deplasa autoturismul Dacia Logan cu numărul de înmatriculare PH-00-PRI, condus de către T.G.-E., aproximativ tot pe axa șoselei, cu o viteză de aproximativ 50 km/h.

La intrarea în curbă ambii conducători auto au fost surprinși de apariția în câmpul lor vizual a autovehiculului venind din sens opus, în deplasarea pe mijlocul carosabilului.

Atât C. V., cât și T.G.-E. au acționat sistemul de frânare al autovehiculelor pe care le conduceau și au virat dreapta, cu intenția de a reveni în banda lor de deplasare, dar vizibilitatea redusă în curbă care a făcut ca cei 2 conducători auto să se vadă reciproc târziu și poziția pe axa șoselei a celor două autovehicule au făcut imposibilă revenirea cu întreg gabaritul acestora în limita de 3 m care reprezintă lățimea benzilor de circulație și, astfel, impactul nu a mai putut fi evitat.

Impactul s-a produs în zona în care a fost reținut capătul dinspre DN 1 D al urmei de excavare asfalt, adică la o distanță de 3,05 m de marginea carosabilului aferentă direcției de deplasare F. către DN 1 D. Această urmă a fost produsă la contactul unei piese metalice din zona roții stânga față a autoturismului Dacia Logan cu asfaltul, în momentul când această parte a auto a intrat în contactat cu partea stânga față a autoutilitarei MAN și a fost apăsată către partea de jos, având în vedere diferența de înălțime dintre cele două vehicule (auto Dacia a intrat practic sub cabina autoutilitarei MAN).

 Astfel că, la producerea accidentului, autoutilitara MAN cu numărul de înmatriculare BZ-00-AGR se afla cu extremitatea stânga a cabinei pe banda de sens opus, la o distanță de 28 cm dincolo de axa șoselei (dacă ținem cont și de oglinda retrovizoare stânga exterioară, această distanță este de 51 cm), iar autoturismul Dacia cu număr de înmatriculare PH-00-PRI se afla cu extremitatea stânga a caroseriei pe banda de sens opus, la o distanță de 13 cm dincolo de axa șoselei (dacă ținem cont și de oglinda retrovizoare stânga exterioară, această distanță este de 26 cm).

Factorul generator al stării de pericol a fost deplasarea neregulamentară a autovehiculelor pe axa șoselei la apropierea de o curbă cu vizibilitate redusă, aspect care a făcut imposibilă revenirea în benzile lor de deplasare în timpul foarte scurt în care a fost posibilă observarea reciprocă a conducătorilor auto.

Atât C. V., cât și T.G.-E. au generat această stare de pericol, ambii conducători auto conducându-și autovehiculele, în momentele premergătoare, aproximativ pe axa drumului.

 Cei 2 conducători auto puteau evita producerea accidentului dacă, în momentele premergătoare ar fi circulat cu autovehiculele în banda lor de deplasare, cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile, încălcând prevederile art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 47 din OUG 195/2002.

 Din interpretarea înregistrărilor tahograf nu se poate spune cu certitudine că, după oprirea inițială, autotrenul a mai fost deplasat. Din poziționarea acestuia la momentul cercetării loculului accidentului de către organele abilitate (a se vedea foto judiciare), atât față de acostament/bandă de circulație cât și față de urmele de frânare consemnate la roțile spate ale semiremorcii, nu sunt indicii că autotirul a fost deplasat din poziția în care a rămas după accident.

De asemenea, expertul a concluzionat că la momentul producerii accidentului, T.G.-E. nu purta centura de siguranță.

Din declarația persoanei vătămate T.E. G., după ce s-a externat din spital, înainte de a consulta dosarul, rezultă că la data de 00.09.2015, în jurul orelor 12.00 conducea autoturismul Dacia Logan cu nr.PH-00-PRI, pe DJ 100 B, din direcția com. F. – către DN 1 D, pe raza localității F. de J., jud. P..

 Ajungând la ieșirea din localitatea F. de J. la km 34+500 m, în zona unei curbe la dreapta, semnalizată corespunzător cu indicator de semnalizare „curbă dublă sau o succesiune de două sau mai multe curbe” prima la dreapta, a fost surprinsă de apariția pe sensul său de deplasare, a ansamblului de vehicule format din autotractorul MAN cu nr. BZ-00-AGR și semiremorca cu nr.BZ-00-AGR care circula aproape în totalitate pe sensul ei de mers, partea din stânga a autotirului aflându-se mai aproape de marginea șoselei, decât partea din dreapta.

 Cu toate că a acționat sistemul de frânare și a tras de volan dreapta, fără a ieși de pe carosabil, după 3 secunde s-a produs impactul dintre partea frontal lateral stânga a autoturismului Dacia Logan și partea fronto-lateral stânga a autoutilitarei MAN, pe care nu l-a putut evita.

Persoana vătămată a contestat poziția în care ansamblul de vehicule MAN s-a oprit după accident și a precizat că inculpatul C.V.a corectat această poziție prin efectuarea mai multor manevre înainte și înapoi cu intenția de a scoate ansamblul de vehicule de pe banda sa de circulație.

 În dovedirea susținerilor sale, persoana vătămată a propus audierea martorilor R.B.A. și a mamei acestuia, R.C., care au tranzitat locul accidentului, imediat după producerea acestuia.

Din declarația martorului R.B.A. ( f.109-112) rezultă că la data de 00.09.2015, în jurul orelor 11.30, se deplasa pe ruta M.-C., împreună cu mama sa, în două autoturisme diferite. În timp ce se afla pe raza comunei F., a fost sunat de mama acestuia, care se deplasa în fața sa, care i-a precizat că se află în staționare, la ieșirea din localitatea F. de J., deoarece s-a produs un accident rutier.

Când a ajuns în apropierea SA L., martorul a oprit autoturismul în spatele autoturismului condus de mama sa, ce se afla în coloană, a constatat că avusese loc un accident rutier, în care fusese implicat un tir inscripționat Agv și un autoturism Dacia Logan.

Martorul a precizat că tirul implicat în accident era poziționat cu semiremorca pe banda de circulație DN 1 D către F., iar capul tractor era poziționat pe banda sa de circulație, F. - DN1 D. Deoarece capul tractor se afla pe banda sa de circulație, martorul a declarat că nu putea să treacă cu autoturismul și din acest motiv, a staționat circa 30-60 secunde, interval de timp în care, o persoană de sex masculin, a urcat la volanul ansamblului de autovehicule, efectuând manevra de mers înapoi, pentru a elibera banda de circulație și pentru a-și putea continua astfel deplasarea.

 Ulterior, martorul a revenit asupra acestor susțineri și a precizat că fiind prieten cu persoana vătămată, la sugestia acesteia, a declarat aspecte necorespunzătoare adevărului. Astfel martorul a menționat că atunci când a ajuns la locul producerii accidentului, a observat un tir staționat pe partea stângă, având capul tractor orientată spre localitatea F., iar semiremorca către localitatea B., mama sa trecuse de locul producerii accidentului, iar pe partea dreaptă, în afara părții carosabile, se afla un autoturism Dacia Logan, orientat cu partea din spate către DJ 100 B.

În fața ansamblului tir, nu se afla vreo altă mașină, la volanul acestui vehicul, nu se afla și nu a urcat nicio persoană, iar lângă acest vehicul, se aflau 2 bărbați, tirul având aprinse pozițiile de avarii.

 Ceilalți martori prezenți la locul producerii accidentului au declarat că inculpatul C.V. nu a efectuat nicio manevră de poziționare a vehiculului condus pe o altă traiectorie, decât cea în care acesta a rămas după accident și în care a fost găsită de organele de poliție care au efectuat cercetarea locului faptei.

Cel mai credibil dintre martori fiind P.M.-B., angajat al SC L., a declarat că a văzut accidentul rutier care s-a întâmplat chiar în fața societății, fiind prezent la locul evenimentului imediat după consumarea impactului, a precizat că inculpatul nu a mutat autotirul până ce nu s-au finalizat cercetările la fața locului desfășurate de către organele de poliție.

Întrucât martora R.C. și-a menținut declarația inițială, aceasta a fost testată la poligraf, iar din raportul de expertiză criminalistică nr. 00000/26.10.2016, a rezultat că răspunsurile acesteia la întrebările relevante ce i-au fost adresate, au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

În urma analizei urmelor și mijloacelor materiale de probă relevate de organele de cercetare penală, în urma cercetării locului faptei, dimensiunile de gabarit ale vehiculelor implicate în accident, planșele foto de la fața locului și avariile suferite de cele două vehicule, permit să se determine locul și timpul în care s-a produs accidentul rutier cu consecința avarierii celor două vehicule și a vătămării corporale a persoanei vătămate T. G.E..

Din înregistrările GPS corelate cu corespondența datelor imprimate de înregistrările tahografului digital, urmele de frânare imprimate pe carosabil și evidențiate în procesul verbal de cercetare la fața locului, rezultă că accidentul rutier în care a fost implicat vehiculul condus de inculpatul C.V. și autoturismul condus de persoana vătămată T.E. G., a avut loc la data de 00.09.2015, orele 12.02 poziția ansamblului de vehicule MAN, corespunzând cu locul unde a rămas în repaus, după producerea accidentului rutier. Această concluzie este întărită și de faptul că fragmentele produse de coliziune care corespund cu locul impactului, cu urmele de frânare ale tirului și cu faptul că pretinsele manevre ininte și înapoi ar fi condus la sfărâmarea unora dintre aceste fragmente de caroserie.

La rândul său, inculpatul C.V., conducătorul ansamblului de vehicule MAN a susținut că, anterior producerii accidentului, conducea pe DJ 100 B către DJ 100 C ansamblul de vehicule proprietatea SC Agv SA B., avându-l ca pasager pe martorul P.R.M..

 Ajungând pe raza localității F. de J., în dreptul porții de acces al SC L., unde drumul efectuează o curbă la stânga și circulând cu roțile de pe partea stângă pe contrasens, inculpatul a inițiat o manevră de revenire pe sensul său de deplasare, iar în timpul parcurgerii curbei, respectiv în viraj spre dreapta, a intrat în coliziune cu partea frontală stânga a autoturismului Dacia Logan, care circula din sens opus, pe o traiectorie de intersectare cu cea a ansamblului de vehicule MAN.

 Inculpatul a declarat că în momentul sesizării prezenței autoturismului Dacia Logan, a efectuat o manevră de revenire a vehiculului pe sensul său de mers, concomitent cu acționarea sistemului de frânare, neputând evita impactul cu autoturismul care circula din sens opus, accidentul având loc pe banda sa de circulație, în timp ce semiremorca, neavând timpul necesar de repliere în totalitate pe sensul de mers DN 1 D – com. F..

 Martorul P.R.M. a declarat că nu era atent la deplasare întrucât se uita pe telefonul mobil, când anterior momentului impactului inculpatul a strigat „ia uită-l ‘ăi, bă, a tăiat curba”, atunci martorul a ridicat privirea și a sesizat că autovehiculul cu care se deplasau se afla pe banda lor de mers, iar într-o fracțiune de secundă în partea stânga a vehiculului a intrat un Logan.

 Din actele dosarului reiese că cele 3 expertize nu sunt contradictorii, găsindu-i vinovați pe ambii șoferi.

 Fiecare dintre cei 2 conducători auto au precizat că impactul dintre cele două vehicule a avut loc pe sensul lor de deplasare, susținere motivată și de împrejurarea că la locul producerii accidentului, nu exista marcaj longitudinal care să separe benzile de circulație ale drumului public.

Ansamblul de vehicule MAN, condus de inculpatul C.V., în perioada premergătoare accidentului, se deplasa cu viteza de aproximativ 50 km/h, depășind axul drumului public cu roțile stânga, raportat la direcția de deplasare DN 1 D – com. F..

În același timp, din contrasens, se apropia rulând cu circa 50 km/h  autoturismul Dacia Logan cu nr. PH-00-PRI, condus de T.G.E.,  rulând cu roțile din stânga pe contrasens.

În momentul în care cei 2 conducători auto s-au putut observa reciproc, la o distanță de circa 45 m, inculpatul C.V., a acționat sistemul de frânare și a luat de volan dreapta, încercând să-și corecteze poziția de deplasare, pentru a intra pe banda sa de mers, în timp ce, persoana vătămată T. G. E., a virat de volan dreapta și a acționat sistemul de frânare.

Manevrele de evitare luate de cei 2 conducători auto, nu au fost suficiente, astfel că, după ce au parcurs circa 23 m de la apariția stării de pericol, ansamblul de vehicule MAN, a abordat la viteza de 29 km/h, cu capul stânga față al caroseriei, colțul stânga față al autoturismului Dacia Logan, ce se deplasa cu o viteză de circa 31 km/h.

După impactul frontal dintre cele două vehicule, ansamblul de vehicule MAN, s-a oprit la 10,2 m pe partea dreaptă a sensului de mers DN 1 D – com. F.,  în timp ce autoturismul Dacia a fost proiectat către înapoi, descriind un arc de cerc de 8,4 m, oprindu-se în afara părții carosabile, în partea dreaptă a sensului de mers com. F. – DN 1 D.

În urma acționării sistemului de frânare, ansamblul de vehicule MAN condus de inculpatul C. V., a imprimat pe carosabil două urme dinamice paralele, în lungime de 20,20 m și respectiv 15,80 m, consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului și relevate în schița locului faptei și planșa foto astfel:  urma de frânare în lungime de 20,20 m are capătul de pornire pe DJ 100 B, pe sensul de mers com. F. - DN1 D, la o distanță laterală de 1,40 m față de acostamentul sensului de mers com. F. – DN 1 D, iar după circa 12,80 m traiectoria acesteia se duce spre dreapta și conduce în final, la roata stângă spate a semiremorcii, la 2,80 m de același acostament.

Cealaltă urmă de frânare, în lungime de 15,5 m paralelă cu urma de 20,20 m are capătul de pornire pe DJ 100 B, pe sensul de mers DN 1 D-com. F., iar după circa 8,70 m (locul/momentul impactului) traiectoria acesteia se duce către dreapta și se termină la roata dreapta spate a semiremorcii, la o distanță de 0,80 m față de acostament.

În zona producerii accidentului, pe partea carosabilă a DJ 100 B, a fost găsită de organele de cercetare penală, o urmă de excavație, în lungime de circa 0,30 m, sub forma unui arc de cerc, la o distanță de circa 27,80 m  lungime față de stâlpul de electricitate considerat reper fix, iar în plan transversal, la 3,05-3,1 m  de extremitatea dreaptă a sensului de mers F. către DN 1 D.

 De la această urmă începe o urmă de frecare cu partea carosabilă sub forma unui arc de cerc, în lungime de 5,70 m ce corespunde cu traseul roții stânga față al autoturismului,  lăsată de anvelopa depresurizată în cursul ricoșeului vehiculului.

 În cauză, în raport de configurația drumului public, de urmele de frânare excoriație evidențiate în urma cercetării locului faptei, de poziția celor două vehicule după accident, de avariile suferite și de fragmentele de material plastic și cioburi identificate la fața locului, conduc la concluzia că accidentul de circulație dintre cele două vehicule s-a produs în zona mediană a drumului public, ambii conducători auto fiind vinovați întrucât nu au respectat dispozițiile art. 35 alin. (1), art. 41 alin. (1) și art. 47 din OUG 195/2002, deplasându-se parțial pe contrasens.

 În data de 00.09.2015 martorul D.V.-N. a susținut că a participat la încărcarea autotirului apoi a urmat acel vehicul cu un autoturism marca Dacia Duster, condus de V.C., inginer. Acesta a văzut consecințele accidentului la scurt timp după producerea evenimentului.

Prin declarație dată în 00.01.2019, în prezența avocatului persoanei vătămate, același martor susține că a fost pasager în autovehiculul condus de inculpat împreună cu alte 4 (exceptându-se pe sine și șoferul) și a văzut în mod direct cum inculpatul a depășit axul drumului, a intrat pe contrasens și a lovit autoturismul persoanei vătămate care se afla pe banda ei de circulație. De asemenea, anterior accidentului inculpatul rula fără a avea vreo mână pe volan, cu una accesa tastatura telefonului, în timp ce cu cealaltă mână căuta portofelul de sub scaunul său.

Față de aceste declarații contradictorii, urmează a se disjunge cauza și a se face cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Situaţia de fapt astfel reţinută prin rechizitoriu a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale:  proces-verbal de sesizare din oficiu – f. 17; declarații persoană vătămată – f. 35-43; declarații inculpat – f. 394, 398-402, 404-410; declarații martori – f. 312-315, 317—318, 320-323, 325-326, 328-331, 333-334, 337-338, 340-341, 343-344, 346-348, 350-351, 353-354, 356-358, 360-361, 363-365, 367-372; proces-verbal de verificare tehnică dinamică și statică a auto implicate în accident – f. 436-440; proces-verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică și grafică – f. 47-70; proces-verbal de recercetare la fața locului, planșă fotografică și grafică – f. 71-81; proces-verbal – f. 148-149; raport de expertiză medico-legal – f. 285-286; certificat medico-legal – f. 441; raport de expertiză tehnico-științifică auto, supliment la expertiza tehnică, anexe, răspuns la obiecțiuni – f. 106-125, 134-138, 165-172, 190-191, 212-217, 245-257, 268-270; raport de constatare criminalistică grafoscopică – f. 298-310; proces-verbal de confruntare – f. 373-389; înscrisuri – f. 150, 157-164, 192, 290-292, 294, 431-435, 442, 437-489, 499-513, 530-532; suport audio-video – f. 82, 84, 86.

La data de 00.12.2020, inculpatul a formulat cereri şi excepţii, solicitând restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., întrucât nu s-au administrat probatorii esenţiale pentru aflarea adevărului.

Arată că, în cauză, s-au efectuat 3 expertize auto care nu au concluzionat cu certitudine pe care parte s-a produs accidental pentru a se determina cine a pătruns pe contrasens.

Mai arată că expertiza efectuată la nivel interjudeţean concluzionează că accidental s-a produs pe partea pe care circula camionul, celelalte două nu au putut stabili cu exactitate şi, cu toate acestea, a fost trimis în judecată.

Precizează că a solicitat la Parchet efectuarea unei noi expertise, la nivel superior, respective INEC B., însă s-a respins această probă absolut necesară pentru aflarea adevărului şi stabilire vinovăţiei celor doi şoferi implicaţi în evenimentul rutier.

Solicită restituirea dosarului la Parchet în vederea efectuării expertizei absolut necesare faţă de concluziile celorlalte expertise, modalităţile şi metodele superioare folosite de laboratorul INEC B. fiind în măsură, faţă de documentele dosarului, să vină cu o concluzie certă asupra modului în care a avut loc coliziunea.

La data de 00.01.2021, persoana vătămată a depus la dosarul cauzei cereri şi excepţii privind legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

Arată că, prin rechizitoriul întocmit la data de 00.11.2020 de Parchetul de pe lângă Judecătoria M., comunicat persoanei vătămate de instanță la data de 00.12.2020, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 196 alin. 2 și 2 C.p., reținând faptul că atât inclupatul cât și persoana vătămată au circulat pe contrasens, depășind axul drumului.

Mai arată că obiectivul acestei proceduri de cameră preliminară este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, sens în care solicit judecătorului de camera preliminară să constate faptul că urmărirea penală nu poate produce un astfel de efect.

Înțelege să invoce nulitatea ordonanței din data de 00.10.2020 emisă de organul judiciar IPJ P.  - Poliția Orașului M., fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 100 alin. 3 și 4 c.p.p.

Mai mult decât atât, arată că plângerea formulată de persoana vătămată la data de 00.11.2020 împotriva acestei ordonanțe, ce a fost comunicată persoanei vătămate la data de 00.10.2020, nu a primit o soluționare, persoanei vătămate fiindu-i comunicat rechizitoriul.

Mai arată că vătămarea suferită de persoana vătămată constă în faptul că, deși nu a circulat pe contrasens și a purtat centura de siguranță, nu a putut face dovada acestor realități, fiind declarată părtașă la producerea accidentului din data de 00.09.2015, situație inadmisibilă și profund nelegală.

Precizează că dispozițiile art. 100 alin 3 si 4 c.p.p. prevăd faptul că:

”Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare.

(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare Ia administrarea unor probe atunci când:

a)proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză;

b)se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;

c)proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu;

d)proba este imposibil de obținut;

e)cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită;

f)administrarea probei este contrară legii."

Mai arată că argumentul învederat de organul judiciar în respingerea cererii de încuviințare a unei noi expertize în specialitatea auto, nu poate fi calificat, în nici-un caz, ca fiind întemeiat iar în ceea ce privește respingerea solicitării de a încuviința o expertiză criminalistică a documentelor nu este prezentat nici-un motiv.

Precizează că afirmația potrivit căreia, motivul invocat de organul judiciar în respingerea cererii de încuviințare a unei noi expertize în specialitatea auto, nu poate fi calificat, în niciun caz, ca fiind întemeiat, o susține prin faptul că, pentru a se respinge această solicitare, s-a reținut faptul că, pe de o parte, în cauză au fost efectuate trei expertize tehice auto care au stabilit împrejurările producerii accidentului, nefiind neconcordanțe între rezultatele acestora, iar pe de altă parte, că obiecțiunile formulate de partea vătămată nu sunt întemeiate.

Subliniază că, între cele trei expertize întocmite în cauză, chiar există neconcordanțe de natură să altereze posibilitatea de aflare a adevărului în cauză.

Astfel, expertiza S.C.-G. menționează, de exemplu, faptul că «nu se poate stabili sensul de circulație pe care este poziționat punctul de impact deoarece nu există marcaj longitudinal care să evidențieze benzile de circulație» (pct. 111.5. pagina 17 din raport și pct. 111.3 pagina 5 din supliment raport expertiză), expertiza criminalistică M.S. precizează că impactul a avut loc «în plan transversal în zona axului drumului, neputându-se preciza cu suficientă exactitate distanța laterală de pătrundere a fiecăruia dintre cele două autovehicule» ( pct. 2 din concluziile aflate la ogina 11 raport), iar expertiza A. M. reține faptul că «impactul dintre cele doua vehicule s-a produs pe ambele sensuri de deplasare» (pct. 4. Pagina 9 din raport expertiză).

Mai arată că un alt aspect asupra căruia nu există unanimitate de opinie între cele trei expertize se referă la viteza de deplasare a celor doua vehicule, deși viteza de deplasare a autotrenului anterior și în momentul impactului prezintă o deosebită importanță în soluționarea cauzei.

Precizează că, dacă expertiza S.C.-G. a reținut faptul că autotrenul rula premergător producerii accidentului cu o viteză de 53 km/h, cu o viteză de 48 km/h la momentul apariției stării de pericol, intrând în coliziune la viteza de 29 km/h (pct. 111.2. pagina 15 din raport de expertiză) iar autoturismul Dacia Logan rula cu o viteză de 50 km/h la momentul apariției stării de pericol, intrând în coliziune la viteza de 31 km/h (pct. 111.3. pagina 16 din raport de expertiză) , expertiza criminalistică M.S. a reținut faptul că nu se pot stabili valori certe ale vitezelor inițiale de deplasare aie celor doua autovehicule (pct. 2 pagina 11 din raport), iar expertiza A. M. reține faptul că : «Se poate observa că valorile calculate sunt foarte apropiate de cele determinate cu programul de calcul utilizat de catre expert ing. S.C. G. în Raportul de Expertiză întocmit de către acesta„ precum și de valorile din Raportul de expertiză INEC, de aceea, pentru că valorile vitezelor autoturismului Dacia nu pot fi calculate cu formule matematice va considera corecte valorile stabilite pe baza unui program informatic în raportul d-nului S.C. ...» (pagina 8 raport expertiză).

Mai arată că, exceptând cele învederate mai sus, nici motivul, potrivit căruia obiecțiunile formulate de persoana vătămată nu ar fi întemeiate, nu poate fi reținut ca reprezentând o motivare a soluției de respingere, în considerarea faptului că expertiza întocmită în cauză și răspunsul dat de expert A. M. la obiecțiunile formulate de partea vătămată nu sunt de natură să reprezinte «concluzii ferme și neechivoce în vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului de Ia data de 00.09.2015 și a persoanelor vinovate de producerea acestuia», așa cum a stabilit judecătorul de cameră preliminară, cand a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare auto, după cum urmează:

1. Răspunsul dat de expertiza A.M. la obiectivul nr. 1 determină lipsa de coroborare a acestuia cu constatările organelor de cercetare din data de 00.09.2015, consemnate în procesul verbal întocmit de organele de cercetare la data de 00.09.2015, cu ocazia recercetării locului accidentului.

Astfel, prin procesul verbal mai sus amintit organele de cercetare au constatat și consemnat urmele de frecare și excavare aflate pe carosabil, care încep la 27,8 m de stâlpul reper și la 3,05 m de limita din dreapta carosabilului.

Raportul de expertiza precizează, fa fila 7 alin. 3 din raport, faptul că după impact autotrenul, s-a mai deplasat cca 10,975 m către înainte, oprindu-se la 18,3 m fată de stâlpul reper, situație ce semnifică faptul că impactul s-a produs la o distanță de 29,275 m fată de stâlpul reper.

 Coroborând distanța de 29,275 m cu urmele găsite prin procesul verbal din data de 26.09.2015, se constată că, în momentul impactului autoturismul Dacia Logan, având o traiectorie curbă după impact, s-ar fi aflat la o distanță de 2,7 - 2,8 m fată de limita din dreapta carosabilului.

În aceste condiții concluzia expertului privind poziția vehiculelor la momentul impactului este contrară celor rezultate din procesul verbal din data de 00.09.2015 întocmit de organele de cercetare.

Răspunsul dat de expert la obiectivul nr. 1 nu a putut fi acceptat și pentru faptul că în alin. 6 și următoarele ale paginii 6 din raportul de expertiză a reținut faptul că autoturismul Dacia Logan condus de partea vătămată se deplasa «aproximativ tot pe axa șoselei» în condițiile în care această situație nu este susținută de nicio probă a dosarului, însă cu certitudine, toate probele dosarului, inclusiv schița accidentului, stabilesc faptul că anterior impactului autotrenul se afla cu 2/3 din lațimea sa pe sensul opus de circulație, respectiv pe sensul de mers al părții vătămate.

Mai arată că lipsa de fundament a răspunsului dat de expert la obiectivul nr. 1 rezulta și din următoarele inadvertențe:

-la pagina 7 alin. 3 a raportului de expertiză, expertul a stabilit faptul că după impact autotrenul s-a mai deplasat cca 10,975 m către înainte, oprindu-se în poziția în care a fost găsit de organele de cercetare la locul accidentului, adică la 18,30 m fată de stâlpul reper, situație ce semnifică faptul că impactul s-ar fi produs Ia 29,275 m fată de stâlpul reper,

-la pagina 6 alin. 9 din raport a menționat faptul că impactul s-a produs în zona excavației, însă potrivit procesului verbal din data de 26.09.2015, urma de excavație  se afla la o distanță de 27,8 m față de stâlpul reper.

Arată că răspunsul dat de expert la această obiecțiune denotă faptul că intreg raportul de expertiză, împreună cu răspunsul la obiecțiuni, este fundamentat pe declarația victimei - potrivit căreia aceasta a tras dreapta de volan pentru a se feri de impact apreciind fără nici-o justificare legală, științifică sau de altă natură această declarație ca fiind o recunoastere a faptului că victima circula pe partea stânga și fără a avea siguranța că victima a și reusit să materializeze în vreun fel această manevră.

Mai arată că localizarea impactului în zona excoriației presupune existența unei forțe de apăsare, care ar fi fixat autoturismul Dacia Logan în acel loc.

Ori, impactul unor vehicule în mișcare presupune după contactul propriu zis o proiecție urmată de contactul cu solul și glisarea (gen berbece).

Mai arată că, deși raportul de expertiză A. M. este o sinteză a rapoartelor efectuate în cauză (raport S.C.-G. si M.S.), care stabilesc impactul la 2929,5 m de stâlpul reper, la stabilirea locului impactului expertul A. M. nu are în vedere spațiul parcurs de autoturismul Dacia Logan până să ajungă să se distrugă axa față, pentru ca mai apoi, la contactul cu carosabilul, să genereze excoriația amintită.

Precizează că, la momentul impactului ambele caroserii față ale celor doua vehicule s-au distrus până la nivelul structurilor de rezistență, astfel că afirmația privind poziționarea impactului în zona excavației nu are suport științific.

Apreciază că expertul ar fi trebuit să observe din schița întocmită la locul accidentului că, în situația în care autotrenul s-ar fi aflat cu 10,975 m înainte de oprire, toată fața autotrenului se afla pe poziția roții spate a triagregatului, adică la 2,80 m de limita din stânga a carosabilului.

În aproximarea din raportul de expertiză, pentru a majora suprapunerea amprentelor celor doua vehicule, expertul a apreciat lațimea autoturismului Dacia Logan, inclusiv oglinzile laterale iar lațimea autotrenului 2,5 m, exclusiv oglinzi și capotaje.

Mai arată că expertul a stabilit locul producerii impactului fără a considera traiectoria, după impact, a autoturismului Dacia Logan, «fiind împins înapoi pe direcția de deplasare a autotrenului, după care a urmat rotirea în sens invers acelor de ceasornic datorită excentricității ...».

Precizează că traiectoria autoturismului Dacia Logan este rezultatul compunerii unei miscări de translație cu o miscare de rotație, în jurul propriului centru de greutate, traiectoria urmată fiind numită generic «cicloidă», fiind urmată din momentul impactului și până la oprire.

2. Răspunsul dat de expertiza A.M. la obiectivul nr. 2 era viciat, în considerarea faptului că relația utilizată de expert, care include diminuarea capacității de frânare a autotrenului, prin utilizarea coeficientului de eficiență a sistemului de frânare chiar 1<+1,3 expertiza criminalistica) nu este aplicabilă sistemelor de frânare moderne, care utilizează presiuni înalte în circuitele de frânare și care sunt asistate electronic, cum este cazul autotrenului din cauză.

Mai mult decât atât, arată că, în raportul de activitate zilnică furnizat de operatorul GPS, în intervalul orar 11 :55 - 12 :02, este menționată viteza maximă de deplasare de 73 km/h, însă expertul nu face nicio referire la acest aspect, cu atât mai mult cu cât în cele 7 minute viteza medie realizată de autotren este de 48 km/h.

Precizează că spațiul de frânare luat în calcul de expert privește urmele măsurate pe carosabil din spatele ultimei axe, adică 20,2 m, ca și cum celelalte axe nu ar fi frânat, în condițiile în care spațiul de frânare trebuie să includa și frânarea efectuată de celelalte punți, situație în care spațiul de frânare efectiv este de 31,7 m, rezultând în final o viteză a autotrenului de cca 63 km/h.

Menţionează că prin răspunsul dat de expert la obiecțiunile formulate, acesta învederează o situație nouă - defecțiuni ale sistemului ABS (senzor) - care, pe de o parte, nu au fost susținute niciodata de vreo parte a dosarului și pe de altă parte, nu rezultă din nicio probă a dosarului.

Arată că, dimpotrivă, probele dosarului atestă faptul că autotrenul era perfect funcțional, neavând vreo defecțiune la sistemul de rulare.

Mai arată că faptul că roțile autotrenului și celelalte axe nu au lăsat urme de frânare este o dovadă a faptului că sistemul ABS funcționa, situație în care frânarea pe carosabilul ud este și mai eficientă.

3.Deși prin obiecțiunea nr. 3 a fost combătut răspunsul dat de expert la obiectivul nr. 3, care fusese formulat prin raportare la o susținere a expertului (potrivit căreia poziția autovehiculului Dacia Logan anterior producerii impactului era în parte pe contrasens), făcută fără niciun fel de probă științifică, culeasă de la locul accidentului, sau care să rezulte din depoziții de martori, expertul a arătat că a răspuns acestui obiectiv prin răspunsul dat la obiecțiunea nr. 1.

4.Deși prin răspunsul la obiectivul nr. 4 expertul a arătat că impactul s-a produs pe ambele sensuri de deplasare iar prin răspunsul la obiecțiune și-a menținut punctul de vedere, urmează să constatați că concluzia expertului este nu numai contrară tuturor probelor dosarului dar și imposibilă din punct de vedere tehnic.

5.A fost criticat răspunsul dat de expert la obiectivul nr. 5 în considerarea aspectului că răspunsul a fost dat pe baza stabilirii de către expert, fără nicio probă, a faptul că autovehiculul Dacia Logan circula pe contrasens dar și pentru faptul că expertul nu a ana lizat posibilitatea de evitare a unui accident în raport de respectarea dispozițiilor legale iar ca și acțiuni, acele acțiuni ce trebuie să fie întreprinse de conducătorii auto anterior apariției stării de pericol iminent.

Mai arată că, prin răspunsul formulat expertul a arătat faptul că întelege să-și mențină opinia exprimată în raport, lasând fără raspuns practic această obiecțiune.

6.Privitor la răspunsul dat de expert la obiecțiunea nr. 6 solicită judecătorului de camera preliminară să constate faptul că expertul a formulat un răspuns care nu este de natură să stabilească momentul apariției stării de pericol și în consecință apreciem că nu a răspuns acestei obiecțiuni.

Astfel, arată că expertul stabilește că «momentul apariției stării de pericol este acela în care conducătorii auto s-au observat reciproc», situație ce nu poate corespunde realității, dat fiind faptul că și în cazul unui conducător auto, care adoarme la volan și provoacă un accident, starea de pericol apare, chiar dacă conducătorul auto care a adormit nu l-a văzut pe celălalt conducător auto.

Mai arată că, exceptând faptul că susținerea expertului - potrivit căreia circulația pe sens opus este în regulă dacă nu există obstacol în cale - este una nefirească, expertul trebuia să aibă în vedere faptul esențial din cauză și anume acela că în situația dată circulația pe sens opus a autotrenului - așa cum rezultă din declarațiile martorilor și chiar din declarația inițiala dată de C.V. - s-a realizat în condițiile existenței unui obsatacol pe sensul opus.

Ori, starea de pericol potențial a apărut în momentul în care autotrenul condus de C.V. a ajuns pe contrasens, cu intenția de a «tăia curba «.

7.Referitor la răspunsul dat de expert la obiecțiunea nr. 8, solicit judecatorului de camera preliminară să constate faptul că expertul nu a răspuns, în sensul că nu a adus niciun argument prin care să combată criticile formulate prin obiecțiune și cu toate acestea obiecțiunea formulată a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Consideră că susținerea expertului din raportul de expertiză, potrivit căreia «cel mai probabil, la momentul producerii accidentului, T.G. E. nu purta centura de siguranță» nu poate fi apreciată ca fiind un răspuns ferm cu privire la obiectiv.

În plus, solicit să se aibă în vedere și lipsa de coroborare a răspunsului cu probele dosarului și în special cu înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiză medico-legală nr. 000 din data de 00.03.2017 întocmit de SJM P. dr. C.-P.G..

Arată că, constatările medicale din acest raport de expertiză capitolul III si IV - fac vorbire de existența unei echimoze hiperpigmentate de aproximativ 4/1 cm, în zona fosei  iliacă stângă, iar în zona iliacă dreaptă există plăgile postoperator (drenaj), lacerația splinei și lacerația moderată a ficatului, vătămări care nu pot fi generate decât de presiunea ramurii inferioare a centurii de siguranță cu care era echipat autovehiculul Dacia Logan.

Mai arată că, în formularea răspunsului la obiecțiuni, expertul nu a avut în vedere poziția volanului după impact și faptul că între volan și victimă a existat perna aerbag iar raportul de expertiză medico-legală nr. 247 menționează existența unor vătămări localizate punctual, care nu ar fi putut fi produse decât de centura de siguranță.

Precizează că, deşi expertul recunoaște faptul că centura de siguranță poate provoca leziuni la viteze relativ mari, omite să aibă în vedere faptul că viteza victimei în momentul impactului își schimbă sensul, dublându-se practic ca valoare relativă.

Mai arată că, din cele expuse mai sus, rezultă fără echivoc faptul că există neconcordanțe vădite  între cele trei expertize întocmite în cauză iar expertiza A.M. nu răspunde cerinței de a conține «concluzii ferme și neechivoce în vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului de la data de 00.09.2015 și a persoanelor vinovate de producerea acestuia așa cum a stabilit judecătorul de cameră preliminară cu autoritate de lucru judecat, motiv pentru care respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize tehnice în specialitatea auto, motivat pe întocmirea a trei expertize tehice auto și a lipsei neconcordanțelor între acestea nu poate fi reținută ca fiind o temeinică motivare a respingerii cererii.

În ceea ce privește respingerea cererii de efectuare a unei expertize tehnice criminalistice a documentelor întocmită de expert criminalist L.C.M. în sensul de a fi expertizată diagrama tahograf aflată în plic sigilat la dosarul cauzei în vederea stabilirii vitezei de de lasare a autotrenului anterior impactului si în momentul impactului. solicită să se constate faptul că nu este motivată în niciun fel.

Arată că necesitatea expertizei solicitate rezulta cu puterea evidentei din concluziile contradictorii ale expertizelor auto si în considerarea faptului că viteza de deplasare reală a autotrenului condus de C.V., anterior impactului și în momentul impactului, prezintă o deosebită importanță pentru soluționarea justa a dosarului.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției invocate și a cererii formulate, dispunând trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., în vederea administrării probei cu expertiză tehnică criminalistică a documentelor, întocmită de expert criminalist L.C.M. având ca obiectiv expertizarea diagramei tahograf, aflată în plic sigilat la dosarul cauzei, în vederea stabilirii vitezei de de lasare a autotrenului anterior impactului şi în momentul impactului si a probei cu o noua expertiză tehnică auto.

Analizând cererile şi excepţiile invocate în cauză , judecătorul de cameră preliminră reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii în camera preliminară îl constituie verificarea competenţei, a legalităţii sesizării instanţei, a legalităţii administrării probelor şi legalităţii efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Prin reglementarea procedurii camerei preliminare s-a urmărit rezolvarea chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii în judecată şi de legalitatea administrării probelor ceea ce implică în concret exclusiv efectuarea unui control de legalitate atât a actului de trimitere în judecată (rechizitoriul) cât şi a probelor pe care se bazează acesta, în aşa fel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată şi cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obţinute prin încălcarea echitabilităţii procedurilor să fie eliminate, în cursul acestei proceduri neanalizându-se temeinicia acuzaţiilor în sensul că nu se va stabili vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, nesoluţionându-se acţiunea penală şi nici substanţa probelor.

Verificarea competenţei instanţei presupune verificarea faptului dacă procurorul a sesizat instanţa competentă să judece cauza potrivit legii.

Raportând o astfel de verificare cu referire concretă la cauza de faţă, judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul a sesizat instanţa competentă să judece cauza potrivit legii.

Astfel, în ceea ce priveşte competenţa materială și teritorială a instanţei sunt avute în vedere disp. art.35 alin.1 rap la art.41 alin.1 lit.a Cod procedură penală, potrivit cărora infracțiunile de vătămare corporală prevăzute de art.196 alin.2 și 3 Cod pen sunt de competența judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită fapta,  în speță fapta fiind comisă pe raza comunei F., localitate care se află în circumscripția Judecătoriei M..

În ceea ce priveşte verificarea legalităţii sesizării, de fapt a regularităţii actului de sesizare întocmit şi înaintat de procuror – aspect ce rezultă din examinarea disp. art.345 alin.(2) şi (3), respectiv din cele ale art.346 alin.(2), (3) şi (4) Cod procedură penală, texte de lege care folosesc noţiunea de regularitate a actului de sesizare, presupune o verificare exclusiv a condiţiilor de formă şi de conţinut ale rechizitoriului, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mai multe decizii de speţă (ex. decizia penală nr.3827/21.11.2012 prin care a stabilit că verificarea rechizitoriului ca act de sesizare a instanţei, presupune analiza acestuia din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de formă şi de conţinut prevăzute în art.262, 263 şi 264 Cod procedură penală anterior).

Potrivit Codului de procedură penală, conţinutul şi forma rechizitoriului ca act de sesizare a instanţei, sunt reglementate de art.328 – 329 Cod procedură penală, verificarea regularităţii presupunând analizarea faptului dacă actul de sesizare înaintat de procuror se circumscrie conţinutului obligatoriu al acestuia, respectiv dacă se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală; cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute la art.286 alin.2 Cod procedură penală referitoare la cuprinsul ordonanţei; cuprinde datele referitoare la fapta reţinută în sarcina inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia; menţionează probele şi mijloacele de probă; stabileşte cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală; cuprinde menţiunile prevăzute la art.330 şi art.331 Cod procedură penală privitoare la măsurile preventive şi la măsurile de siguranţă; cuprinde expres dispoziţia de trimitere în judecată precum şi alte menţiuni necesare pentru soluţionarea cauzei.

Condiţia privitoare la limitarea la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, implică analiza ordonanţelor de începere a urmăririi penale, de continuare a urmăririi penale şi de punere în mişcare a acţiunii penale.

Menţionarea probelor şi a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale presupune menţionarea în  cuprinsul rechizitoriului a motivelor de fapt şi de drept pentru care se dispune trimiterea în judecată, maniera în care probele administrate au format convingerea procurorului că fapta există, că a fost săvârşită de inculpat şi că acesta răspunde penal.

Descrierea de o manieră rezonabilă a faptei sesizate – condiţie de regularitate a actului de sesizare a instanţei, rezidă în dispoziţiile art.371 Cod procedură penală, care fixează obiectul şi limitele judecăţii, fiind obligatoriu ca rechizitoriul să aibă un conţinut pentru a contura obiectul judecăţii, între elementele pe care trebuie să le cuprindă fiind necesar să se înscrie atât fapta reţinută în sarcina inculpatului cât şi încadrarea juridică a acesteia.

Raportând dispoziţiile art.328 – 329 Cod procedură penală la situaţia existentă în cauză, judecătorul de cameră preliminară, constată că actul de sesizare întocmit la data de 00.11.2020  , îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut reglementate de dispoziţiile legale mai sus menţionate, în sensul că se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, reţinere ce rezultă din analiza ordonanţelor de începere a urmăririi penale, continuare a urmăririi penale şi punere în mişcare a urmăririi penale; menţionează probele şi mijloacele de probă în baza cărora s-a reţinut fapta ce se impută inculpatului şi încadrarea juridică a acesteia, fiind realizată nu numai o enumerare a acestora ci şi o descriere a probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale şi în baza cărora a fost reţinută existenţa faptei.

În ceea ce priveşte verificarea legalităţii administrării probelor şi a legalităţii actelor efectuate în cursul urmăriii penale presupune verificarea condiţiilor impuse în Titlul IV din Partea Generală a Codului de procedură penală, intitulat „Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii”, respectiv verificarea faptului dacă actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au realizat ori nu cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute în art.281 – 282 Cod procedură penală.

Altfel spus, în cadrul acestei verificări, judecătorul de cameră preliminară este dator a analiza, din oficiu sau la cererea inculpatului, probele şi actele prin prisma respectării dispoziţiilor legale, mai exact să realizeze o minuţioasă verificare, exclusiv prin prisma legalităţii, a fiecărei probe şi a mijlocului de probă prin care aceasta a fost administrată, a fiecărui act procedural şi act procesual efectuat sau dispus în cursul urmăririi penale de către procuror, iar acolo unde constată nelegalităţi, să le sancţioneze în măsura şi cu sancţiunea permisă de lege, respectiv cu nulitatea în cazul actelor de urmărire penală şi cu excluderea în cazul probelor şi a mijloacelor de probă.

În ceea ce priveşte legalitatea probelor şi a mijloacelor de probă, aceasta presupune urmărirea confirmării activităţii de probaţiune anterior efectuată, practic a fiecărui mijloc de probă  administrat în cursul urmăririi penale, a fiecărui procedeu probatoriu utilizat cu principiile legalităţii probelor reglementat în art.102 Cod procedură penală, respectiv al loialităţii administrării probelor reglementat în art.101 Cod procedură penală.

Dispoziţiile art.101 Cod procedură penală reglementează principiul loialităţii administrării probelor, care presupune interzicerea întrebuinţării de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe, precum şi metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, chiar şi în situaţia în care persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.

De asemenea, sunt interzise provocările unei persoane de a săvârşi ori de a continua săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe, din partea organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea.

În cazul nerespectării acestor dispoziţii, art.102 Cod procedură penală stabileşte că probele obţinute prin tortură, probele derivate din acestea sau probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determinând excluderea acelei probe.

În cauza de faţă se constată că toate probele au fost administrate de organele de urmărire penală cu respectarea dispoziţiilor legale, iar în ceea ce privește cererile formulate de către inculpatul C. V., judecătorul de cameră preliminară constatată că aspectele invocate de către acesta exced procedurii de cameră preliminară reglementate de art.342 Cod procedură penală întrucât vizează  mai mult aspecte de utilitate, de concludenţă, de pertinenţă sau de aprecierea probelor, în special a probei cu expertiza tehnică auto.

Susţinerile inculpatului în sensul că procurorul a respins solicitarea inculpatului de efectuare a unei noi expertize tehnice auto interpretând defectuos mijloacele de probă administrate în cauză, în special concluziile ultimului raport de expertiză despre care inculpatul susține că nu a lămurit dinamica producerii accidentului, a locului coliziunii celor două vehicule  cu importanță în ceea ce privește stabilirea vinovăției celor doi conducători auto implicați în evenimentul rutier,  nu constituie motiv de nelegalitate a actului de sesizare, sunt  aspecte ce ţine de temeinicia acuzaţiei adusă inculpatului şi cu privire la care instanţa de judecată este în măsură să se pronunţe în următoarea fază a procesului penal.

De altfel, judecătorul subliniază că potrivit dispoziţiilor art.103 alin.1 Cod procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege, şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

De asemenea, probele administrate la urmărirea penală pot sau nu să fie suficiente şi convingătoare pentru instanţa care va soluţiona cauza, instanţă care, pentru luarea unei decizii asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, va trebui să motiveze soluţia, cu trimitere la toate probele pe care le va evalua, potrivit dispoziţiilor art.103 alin.2 Cod procedură penală.

Se constată că în privinţa nelegalităţii efectuării actelor de urmărire penală invocată de către partea vătămată T.G.E. , acesata a  invocat nulitatea ordonanței din data de 00.10.2020 2020 emisă de organul judiciar IPJ P. - Poliția Orașului M., întrucât argumentul invocat de organul judiciar în respingerea cererii de încuviințare a unei noi expertize în specialitatea auto ( respectiv faptul că în cauză au fost efectuate trei expertize tehice auto care au stabilit împrejurările producerii accidentului, nefiind neconcordanțe între rezultatele acestora, iar pe de altă parte, că obiecțiunile formulate de partea vătămată nu sunt întemeiate), nu poate  fi încadrat la niciuna dintre ipotezele reglementate de art.100 alin.4 Cod proc pen. 

De asemenea, partea vătămată a invocat ca motiv de nelegalitate a ordonanţşei şi faptulk că în ceea ce privește respingerea cererii de efectuare a unei expertize tehnice criminalistice a documentelor întocmită de expert criminalist L.C.M. în sensul de a fi expertizată diagrama tahograf aflată în plic sigilat la dosarul cauzei în vederea stabilirii vitezei de de lasare a autotrenului anterior impactului si în momentul impactului. solicită să se constate faptul că nu este motivată în niciun fel.

Persoanan  vătămată a invocate dispozițiile art. 100 alin 3 si 4 C.p.p., potrivit cărora :

”Cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare.

(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare Ia administrarea unor probe atunci când:

a)proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză;

b)se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;

c)proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu;

d)proba este imposibil de obținut;

e)cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită;

f)administrarea probei este contrară legii."

Judecătorul de cameră preliminară va proceda la analiza legalităţii actului de urmărire penală  prin raportare la incidenţa cazurilor de nulitate absolută sau relativă, astfel cum sunt reglementate de art. 281 alin. (1) şi art. 282 Cod procedură penală.

 Analizând motivul de nulitate invocat de către persoana vătămată judecătorul constată că nu sunt aplicabile prevederile art.281 alin.1 cod proc pen, fiind vorba despre o nulitate relativă.

 Astfel, conform prevederilor art.282 alin.1 Cod proc pen, încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

În speţă, prin omisiunea de a se pronunţa cu privire la administrarea unei probe sau lipsa fundamentării respingerii obiecţiunilor formulate cu privire la un raport de expertiză şi implicit a solicitării de refacere a raportului de expertiză se poate vorbi despre o posibilă încălcare a dreptului la apărare al persoanei vătămate.

Judecătorul doreşte să sublinieze faptul că, în privinţa obiecţiunilor formulate de către persoana vătămată cu privire la concluziile raportului de expertiză judiciară tehnică auto întocmit în data de 00.07.2020, organele judiciare şi-au exercitat rolul activ înaintându-le în  prealabil expertului judiciar A.M. care în data de 00.08.2020 a depus precizări la raportul de expertiză iar în data de 00.08.2020 a formulat un răspuns cu privire la obiecţiunile persoanei vătămate(f.259-263 dos up şi f.268-270 dos up).

Astfel, în fundamentarea ordonanţei de respingere a obiecţiunilor din data de 09.10.2020 s-a menţionat inclusiv faptul că expertul a răspuns cu privire la obiecţiunile formulate de persoana vătămată căreia i-a fost comunicat materialul înaintat de către expertul judiciar.

În consecinţă , în cauză au fost respinse obiecţiunile formulate de către persoana vătămată cu privire la raportul de expertiză judiciară s-a administrat proba cu expertiză tehnică auto întocmit în data de 00.07.2020 şi implicit solicitarea de efectuare a unui nou raportul de expertiză de către un alt expert.

Judecătorul de cameră preliminară menţionează că nu evaluează pertinența, utilitatea sau concludenţa probelor, astfel cum este cazul în cadrul cercetării judecătoreşti. Judecătorul de cameră preliminară se limitează la a constata dacă probele au sau nu caracter legal, dacă au fost administrate în condiţiile legii, iar atunci când constată o încălcare a dispoziţiilor legate de administrarea probelor evaluează impactul acesteia asupra probatoriului, însă în speţă au fost respectate drepturile persoanei vătămate ale cărei obiecţiunii au fost înaintate şi expertului care a formulat un răspuns în scris, fiind astfel respectat şi principiul contradictorialităţii .

Conform prevederilor art.374 alin.8 şi 9 Cod proc pen probele administrate în faza de urmărire penală pot fi administrate şi din oficiu în cursul judecăţii când toate părţile pot solicita inclusiv administrarea de noi probe.

În aceste condiţii, judecătorul apreciază că nu se impune anularea ordonanţei şi retrimiterea cauzei la procuror în vederea completării probatoriului chiar şi în contextul omisiunii organului de urmărire penală de se pronunţa cu privire la necesitatea administrării unei noi probe,  în condiţiile în care dreptul la apărare al persoanei vătămate se bucură de toate garanţiile conferite în faza judecăţii în condiţii de publicitate şi contradictorialitate.

Prin urmare , pentru a asigura premisele pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei în fond fără a omite şi durata excesivă  a procedurilor derulate  în faza de urmărire penală (5 ani)  judecătorul , pentru argumentele expuse anterior va respinge ca neîntemeiate cererile şi excepţiile formulate de presoana vătămată.

Astfel, în temeiul art. 346 al. 2 C.pr.pen.,  judecătorul de cameră preliminară va constata competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 000/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M., privind pe inculpatul C.V., născut la data de 00.07.1964 în com. G.S., jud. B., cu domiciliul în com. M. B., sat C., jud. B. posesor al C.I seria 00, nr. 000000, eliberata de SPCLEP B., la data de 00.08.2013, CNP 0000000000000, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă faptă prevăzută de art. 194 alin.1 C.pen., a legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Pe cale de consecinţă, va dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul C.V., născut la data de 00.07.1964 în com. G. S., jud. B., cu domiciliul în com. M.B., sat C., jud. B., posesor al C.I seria 00, nr. 000000, eliberata de SPCLEP B. la data de 00.08.2013, CNP 0000000000000, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de infracţiunii de vătămare corporală din culpă faptă prevăzută de art. 194 alin.1 C.pen.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Grefier Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare