Acțiune având ca obiect cerere de valoare redusă

Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 27.07.2020 reclamanta K. I. I. RO S.A., în contradictoriu cu pârâtul C.R.G., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 867.24 lei, compusă din suma de 224,21 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații prestate și neachitate, 85.12 iei reprezentând penalități de întârziere conform contractului (calculate de către creditorul cedent și înregistrate pe facturile lunare) și 557.91 lei reprezentând despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului (calculate de către creditorul cedent și înregistrate pe facturile lunare).

De asemenea, reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că, între V. R. S.A., în calitate de prestator de servicii și client, pârâtul din prezenta cerere, au fost încheiate contractele de servicii de telefonie înregistrate sub nr. de cod abonat 000000000, la data semnării contractelor de servicii, clientul a fost înștiințat și de cuprinsul Clauzelor contractuale principale (CCP) și de Termenii și condiții generale (TCG).

Mai arată reclamanta faptul că. în cadrul contractului, părțile au stabilit tipul serviciului achiziționat, valoarea acestuia, durata minimă contractuală, precum si de beneficiile suplimentare primite de către Client pe durata determinată de contract.

Astfel, în cadrul Clauzelor contractuale principale (CCP) și în Termenii și condiții generale (TCG), părțile au agreat următoarele: în clauzele contractuale principale (CCP). capitolul Plata: "Termenul de plată este de maxim 14 zile de la data emiterii facturii. în cazul depășirii acestui termen se aplică penalități de întârziere de 0.5%/zi din suma datorată, cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume, conform TCG."

Termenii și condiții generale (TCG), din capitolul Plata stabilește faptul că ” în sensul că "Clientul va plăti serviciile facturate la data scadenței stabilită în fiecare factură sau în avans (în situațiile prevăzute la alin. 2.3.). Data scadenței înseamnă o perioadă de 14 zile de la data emiterii facturii. După expirarea acestei perioade. Clientul se află de drept în întârziere." și capitolul întârzieri la efectuarea plății prevede faptul că, "pentru facturile neplătite la termen Clientul va plăti penalități de întârziere în decontare de 0,05%/zi. cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume. Orice sumă neplătită la timp va fi plătită de client în lei. conform art. 4.4. , iar totalul penalităților de întârziere în decontare poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate."

Arată reclamanta faptul că, potrivit clauzelor din capitolul „încetarea contractului și suspendarea serviciilor: "Clientul se obligă să plătească toate datoriile scadente și o despăgubire în cazul încetării Contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale stabilite în CPP Partea I sau ca urmare a încetării contractului din culpa clientului.

Despăgubirea datorată se calculează pentru fiecare SIM în parte, după următoarea formulă: Justa despăgubire=(A:B) x C, unde A reprezintă suma inițială stabilită conform tabelului din CCP, B reprezintă durata minimă contractuală în luni, iar C reprezintă numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale."

Totodată, potrivit art. 9.2 din TCG, S.C. V. poate rezilia unilateral, de plin drept și Iară altă formalitate prealabilă prezentul contract din motive imputabile clientului în următoarele cazuri: (1) clientul nu-și respecta în mod repetat obligația de plată a sumelor datorate; (2) Pierderea credibilității clientului în cazul întârzierilor repetate la plata facturilor;[...](7) Clientul nu-și respecta obligațiile menționate la articolele 11., 2.3., 5 din prezentul contract.” . Potrivit art. 9.3 "încetarea contractului în cazurile enumerate la pct. 9.2. se va produce de plin drept, tară intervenția instanței judecătorești competente, iară drept la compensație sau despăgubire.

Mai arată reclamanta că TCG, Capitolul Efectele încetării contractului, prevede în art. 10.1: ..în cazul în care prezentul contract încetează din orice motiv. Clientul va plăti serviciile furnizate, taxele și tarifele lunare datorate înainte de încetarea contractului, inclusiv orice sumă datorată potrivit art. 10 și art. 11 (acolo unde este cazul)."

Menționează reclamanta că, în art. 10.3, se arată: "în cazul în care Clientul solicită încetarea prezentului contract înainte de expirarea perioadei minime contractuale sau încetarea contractului înainte de expirarea acestei perioade este generală de încălcarea obligațiilor contractuale de către Client, acesta datorează o despăgubire egală cu valoarea prejudiciului cauzat. Prejudiciul cauzat se calculează pornind de la o anumită Sumă inițială, pentru fiecare cartelă SIM dezactivată. Suma inițială este stabilită conform tabelului de mai jos, având la baza următoarelor criterii: numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale, contravaloarea lunară a Pachetului de Servicii tară aplicarea reducerilor sau discounturi promoționale (Planului Tarifar și Extraopțiunile cu Perioadă Minimă contractuală), tipul Echipamentului Terminal achiziționat de Client la preț promoțional odată cu activarea sau prelungirea contractului de servicii.". Astfel, prejudiciul conform art. 10.3, va fi egal cu suma inițială împărțită la numărul de luni din cadrul perioadei minime contractuale și înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea acesteia.", și art. 10.5 "în cazul în care Clientul a achiziționat la activarea sau prelungirea contractului de servicii, o tabletă sau un alt Echipament Terminal în rate, acesta va achita la încetarea prezentului contract înainte de expirarea perioadei minime, suplimentar justei despăgubiri calculată conform ari. 10.3- 10.4 din prezentul contract, diferența dintre prețul de achiziție al tabletei și prețul fără conectare (dacă există o astfel de diferență), la care se va adaugă valoarea ratelor neplătite."

Pentru fiecare serviciu prestat, respectiv număr de telefon/terminal de telecomunicații. V.R. S.A. a emis facturi lunare, reprezentând contravaloarea acestora, cu obligația pentru clientul-pârât de a efectua plata în termenul agreat conform contract. însă, acesta din urma nu a înțeles să-și respecte obligația asumată, astfel încât V. a decis încetarea contractului in baza art. 9.2 din TCG. Ca urmare a încetării contractului, V. a emis facturi pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încetării premature a contractului (calculate potrivit art. 10.3 din TCG. precum si pentru contravaloarea dispozitivului achiziționat în rate la momentul încheierii contractului.

De asemenea, reclamanta a mai arătat faptul că, la data de 29.05.2017 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe între V.R. S.A. în calitate de creditor cedent și K. I. I. S.A. în calitate de creditor cesionar, prin care s-a cesionat creanța deținută împotriva pârâtului și în conformitate cu prevederile legale, în temeiul art. 1578 Cod civil, debitorul cedat, pârâtul, a fost înștiințat cu privire la cesiune încheiată, prin transmiterea notificării privitoare la cesiune, cesiunea de creanța fiind înscrisa și în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare.

Cu privire la comunicarea intervenirii cesiunii de creanță, reclamanta solicită instanței să constate și să rețină faptul că înștiințarea debitorului este efectuată și prin prezenta cerere de chemare în judecată prin anexarea, la cererea introductivă, a notificării de cesiune, facându-se, astfel, aplicarea art. 1578, alin. 1, lit. b „primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului" și a art. 1580 Cod civil, în temeiul căruia se apreciază ca fiind efectuată procedura de notificare a cesiunii de creanță și atunci când „cesiunea se comunică odată cu acțiunea intentată împotriva debitorului”[...].

Mai menționează reclamanta faptul că, având în vedere cesiunea intervenită, K.. I. I. RO S.A. s-a subrogat în drepturile și obligațiile deținute anterior de V. R. S.A. față de debitor, fiind, astfel, îndreptățită să efectueze toate demersurile legale necesare pentru recuperarea creanței preluate, existentă în sarcina pârâtului.

In continuare reclamanta arată faptul că, creanța din sarcina pârâtului este compusă din contravaloarea serviciilor prestate de furnizor și neachitate de către pârât, despăgubiri percepute pentru încetarea prematura a contractului din culpa clientului, contravaloarea terminalului (dispozitivului) achiziționat prin plata in rate la data semnării contractului, precum si penalități de întârziere.

De asemenea, mai arată reclamanta faptul că, contractele de servicii încheiate între V. R. S.A. și pârât sunt înscrisuri sub semnătură privată, însușite de către părți, astfel încât contractul are forța juridică obligatorie, părțile fiind ținute să-și respecte întocmai obligațiile asumate, iar creanța deținută împotriva pârâtului întrunește caracterul cert, existența sa neîndoielnică rezultă din contracte și facturile care au fost emise lunar și care au fost expediate pârâtului, fără a fi necesară acceptarea expresă a facturilor.

A mai arătat reclamanta faptul că. creanța este lichidă, cuantumul său fiind determinat cu ajutorul facturilor depuse la dosarul cauzei și este exigibilă, conform prevederilor legale și prin raportare la dispozițiile din Clauzele contractuale principale, conform cărora plata facturilor urma a fi tăcută în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii.

Mai susține reclamanta faptul că, creanța reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații prestate și neachitate, din sarcina pârâtului este solicitată în conformitate cu prevederile contractuale, agreate și semnate de către părți, unde au fost stabilite tipul serviciilor și valoarea acestora.

Creanța reprezentând penalități de întârziere este solicitată a fi plătită de către pârât, astfel cum a fost însușit de către pârât prin semnarea contractelor și a acelor prevederi din cadrul secțiunii „Clauzele contractuale principale” și „Termeni și condiții generale. Clientul este de drept în întârziere, fără a mai fi necesar îndeplinirea vreunei alte formalități și va datora penalități de întârziere de 0,5% lei pentru fiecare zi calendaristică de întârziere. Astfel cum rezultă din facturile anexate prezentei cereri, la data cesionării creanței către reclamantă, pârâtul acumulase penalități de întârziere în cuantum de 0 RON. Având în vedere dispozițiile Clauzelor contractuale principale (CCP) și a Termenilor și condiții generale (TCG). pârâtul datorează în continuare penalități de întârziere în cuantum de 0.5%/zi de întârziere, calculate până la plata integrală a debitului, cuantumul penalităților putând depăși contravaloarea debitului principal.

Creanța reprezentând daune pentru încetarea prematură a contractului si cea reprezentând contravaloarea neachitata a dispozitivului achiziționat in rate au fost calculate în baza clauzelor contractuale, capitolul Efectele încetării contractului în TCG, art. 10.1 care prevede că: "în cazul în care prezentul contract încetează din orice motiv, clientul va plăti serviciile furnizate, taxele și tarifele lunare datorate înainte de încetarea contractului, inclusiv orice sumă datorată potrivit art. 10 și art. 11 (acolo unde este cazul)", în art. 10.3 se prevede faptul că "în cazul în care Clientul solicită încetarea prezentului contract înainte de expirarea perioadei minime contractuale sau încetarea contractului înainte de expirarea acestei perioade este generată de încălcarea obligațiilor contractuale de către client, acesta datorează o despăgubire egală cu valoarea prejudiciului cauzat. Prejudiciul cauzat se calculează pornind de la o anumită sumă inițială, pentru fiecare cartelă SIM dezactivată. Suma inițială este stabilită conform tabelului din TCG, având la bază următoarelor criterii: numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale, contravaloarea 15 lunară a Pachetului de Servicii fără aplicarea reducerilor sau discounturi promoționale (Planului Tarifar și Extraopțiunile cu Perioadă Minimă contractuală), tipul Echipamentului Terminal achiziționat de Client la preț promoțional odată cu activarea sau prelungirea contractului de servicii.", potrivit art. 10.4 .

A mai arătat reclamanta că, prejudiciul conform art. 10.3 va fi egal cu Suma Inițială împărțită la numărul de luni din cadrul perioadei minime contractuale și înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea acesteia."

De asemenea, reclamanta susține faptul că, conform TCG, capitolul 9 încetarea contractului, inclusiv în cazul în care clientul nu își respecta în mod repetat obligațiile de plată a sumelor datorate, se va produce de plin drept, fără intervenția instanțelor judecătorești. Conform TCG art. 5.3 Clientul va plăti serviciile facturate la data scadenței stabilită în fiecare factură, după expirarea termenului de scadență clientul se află de drept în întârziere.

Având în vedere motivele prezentate, reclamanta solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata sumei de 867.24 lei, compusă din 782.12 lei debit și penalități de întârziere în cuantum de 85.12 lei, calculate până Ia data cesionării creanței, precum și obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0.5% zi, calculate de la data cesiunii până la data plății integrale a debitului.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciara de timbru.

In temeiul art.223 Cod pr. civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.

In dovedirea acțiunii reclamanta a înțeles să solicite proba cu înscrisuri.

In susținerea cererii, atașat acesteia, reclamanta a depus înscrisurile aflate la filele 10- 47 ale dosarului cauzei.

Prin Rezoluția din 00.07.2020 în baza disp. art. 1.029 alin. 3 C. pr. civ., instanța a dispus comunicarea formularului de cerere de chemare în judecată, a înscrisurilor atașate acestuia și a formularului de răspuns către pârât cu mențiunea că poate răspunde pretențiilor reclamantei prin restituirea formularului completat sau prin orice alt mijloc adecvat, în termen de 30 zile de la comunicare.

Pârâtului i-au fost comunicate aceste acte procedurale și înscrisurile atașate de reclamantă, la data de 00.07.2020, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 51 dosar .

Prin rezoluția din data de 00.09.2020, s-a fixat termen de judecată la 00.09.2020, fără citarea părților, conform art. 1029 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

în cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

între V.R. S.A., în calitate de prestator servicii și pârâtul C.R.G., în calitate de client, a fost încheiat contractul de servicii Vodafone nr. 000000000, având ca obiect servicii de internet, de telefonie mobilă.

Pârâtul și-a asumat obligația de a achita contravaloarea serviciilor utilizate, iar în caz de neplată a facturii până la expirarea termenului stabilit pentru plată, clientul urmând a achita penalități de întârziere în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 4 din prevederile contractuale - Termeni și Condiții generale.

în derularea raporturilor contractuale, reclamanta a emis pentru serviciile prestate facturile fiscale atașate Ia filele 13-19 din dosar.

La data de 00.05.2017 s-a încheiat între V.R. S.A. și K.l.I. RO S.A. contractul de 

cesiune prin care s-a cesionat creanța pe care V.R. S.A. o deținea împotriva debitorului, acestuia fiindu-i notificată.

In drept, potrivit art. 1270 din Codul civil: „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, astfel că acestea sunt ținute, potrivit acordului lor de voință, să își îndeplinească obligațiile corelative drepturilor născute din respectiva convenție, iar conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației de către debitor, iar atunci când acesta din urmă nu își îndeplinește obligația, fără justificare, să folosească orice mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Condiția stabilită potrivit prevederilor cadru ale răspunderii contractuale. în vederea realizării dreptului de către creditor, este ca debitorul să fie pus în întârziere în legătură cu îndeplinirea obligației sale. Instanța constată că pârâtul este de drept în întârziere prin raportare la dispozițiile art. 1523 alin. 2 lit. c teza a II a C.civ.

Instanța reține că, în materie contractuală, sarcina probei este împărțită între creditor și debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existența convenției și executarea propriilor obligații, moment in care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plății sau o altă modalitate de stingere a obligațiilor reglementată de lege - art. 1469 din Codul civil, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor conținute de contract, conform art. 1351 din Codul civil, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forță majoră.

Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da. creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acestuia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului.

Acestuia din urmă îi revine sarcina de a dovedi, prin documente justificative ale plății, faptul că între cele două entități nu mai exista nici o obligație valabilă, creanța pretinsă fiind stinsă anterior prin plată.

Instanța va avea în vedere și atitudinea procesuală a pârâtului, care, deși i s-a comunicat formularul de cerere și înscrisurile anexate, nu a răspuns în termenul legal, nu a adus alte apărări și nu a făcut, astfel, dovada achitării facturilor invocate de către reclamantă.

Pentru aspectele ce preced, instanța constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, existând o neexecutare a unei obligații a pârâtului, neexecutare care se prezumă a fi culpabilă și care a pricinuit reclamantei un prejudiciu de natură materială în valoare de 224,21 lei reprezentând c/val. servicii de telecomunicații.

în ceea ce privește penalitățile de întârziere, părțile au prevăzut posibilitatea ca prin convenția pe care o încheie să evalueze anticipat prejudiciul ce ar rezulta ca urmare a neexecutării sau a executării necorespunzătoare de către una dintre ele a obligațiilor contractuale, conf. art. 1538 Cod civil.

în cazul în care cauza penală se prevede ca modalitate de stabilire anticipată a prejudiciilor rezultate din neexecutarea la termen a obligațiilor contractuale, aceasta se poate cumula cu executarea în natură a obligației, conform art. 1539 Cod civil.

Instanța reține că, potrivit art. 6.1 din contract - T.C.G., cu care pârâta a fost de acord și pe care și le-a însușit, în caz de neplată a contravalorii facturilor până la expirarea termenului stabilit, reclamanta poate percepe penalități de întârziere în cuantum de 0,5%/zi, calculate până la plata integrală a debitului, cuantumul penalităților putând depăși contravaloarea debitului principal.

în cauză, creditoarea solicită plata unei sume de bani stabilite prin facturile emise în baza contractului semnat de către pârâtă, existența. întinderea și scadența sa sunt determinate prin facturile anexate în copie, iar procentul de penalizare a fost determinat de părți prin contract. Prin urmare, instanța constată că aceste sume constituie creanțe certe, lichide și exigibile, în accepțiunea art. 663 Cod procedură civilă. întrucât pârâtul nu a făcut dovada achitării tacturilor emise de către reclamantă, aceasta din urmă este îndreptățită la plata sumei de 85.12 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data cesionării creanței - 29.05.2017, precum și la plata dobânzii penalităților de întârziere în cuantum de 0,5%/zi de întârziere calculate de la data cesiunii creanței - 29.05.2017 până la plata integrală a debitului, cuantumul penalităților putând depăși contravaloarea debitului principal, conform art. 1523 alin. (2) lit. d) Cod civil, pârâta fiind pusă de drept în întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi în parte, care este la sfârșitul perioadei de 14 zile de la data emiterii fiecărei facturi, potrivit art.5.3 din T.C.G.

în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumei de 557.91 lei, cu titlu de despăgubire pentru încetarea prematură a contractului, instanța reține că, potrivit art. 5 din prevederile contractuale, „clientul se obligă să plătească o despăgubire în cazul încetării contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale stabilite în CCP Partea I și TCG”, prejudiciu care, conform art. 10.3 din TCG, va fi egal cu Suma Inițială împărțită la numărul de luni din cadrul perioadei minime contractuale și înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea acesteia.

Instanța va respinge solicitarea de achitare a unor despăgubiri pentru rezilierea contractului având în vedere dispozițiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, prin care se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Potrivit art. 4 alin. 1, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează. în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

De asemenea, potrivit alin. 2 al art. 4, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită tară a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate.

De asemenea, punctul 1, lit. i) din anexa legii, indică, cu titlu de exemplu, ca fiind o clauză abuzivă, obligarea consumatorului la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteză pe care instanța o apreciază îndeplinită în cauză.

Nu în ultimul rând disp. alin. 1 lit. j) din Anexa Legii nr. 193/2000 „Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: (...) j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunța sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care: (...) - profesionistul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunțării unilaterale"’, or prin impunerea unei sume fixe, într-un cuantum extrem de ridicat raportat la valoarea abonamentului, instanța apreciază că dreptul pârâtei de a rezilia unilateral contractul a fost în mod nejustificat restrâns.

Astfel, se observă că despăgubirea impusă se află într-o disproporție vădită și cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând tarifele plătite creditoarei din prezenta cauză pentru recuperarea creanței. Această disproporție creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe și în detrimentul consumatorului.

Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori. în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.

in acest sens, Curtea Europeană de Justiție a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.

Astfel, prevederea cuprinsă la art. 5.1 din contract reprezintă o clauză abuzivă, având în vedere că prin modalitatea de stabilire, echivalează, în fapt, cu plata unor servicii care nu vor fi prestate efectiv de către V.R. S.A.

Pentru toate aceste motive, instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 557.91 lei, cu titlu de despăgubire pentru încetare prematură a contractului, ca neîntemeiat.

In temeiul art. 453 alin 1 Cod pr. civ. raportat la art. 451 alin. 1 C. pr. civ. instanța va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei, către reclamantă, sumă reprezentând taxa judiciară de timbru.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare