Acțiune având ca obiect partaj succesoral

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 05.03.2021 sub nr. 000/259/2021, reclamanta N.P.F. a chemat în judecată pe pârâtele P. A.l. și I.M., solicitând instanței să dispună:

-partajarea averii succesorale rămase la decesul defunctului I.I., decedat la data de 20.08.2000. cu ultim domiciliu în F. județul P., și ieșirea din indiviziune prin atribuirea de loturi în natură/sulte corespunzătoare.

-ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în comuna F. nr. 301 A, compus din teren intravilan CC, în suprafață de 700 m.p. si construcțiile amplasate pe acesta, respectiv casă de locuit și anexe gospodărești județul Prahova, prin atribuirea de loturi în natură/sulte corespunzătoare.

Fără cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii, reclamanta a arătat că părțile din prezenta cauză sunt moștenitori cu vocație succesorală la succesiunea defunctului mai sus menționat, după cum urmează: I.M.. soție supraviețuitoare. P. A.I. și reclamanta N. P. F., fiicele acestuia.

Face mențiunea că, din căsătoria părinților lor, au rezultat trei copii, respectiv și 1. I.G.. care, conform declarației autentificate sub nr. 000/03.03 2020 a înțeles să rămână străin de succesiunea tatălui său.

Mai arată că masa succesorală asupra căreia solicită partajul pentru defunctul 1.1. este compusă din cota indiviză de 1/2 din imobilul situat în comuna F. nr. 30IA, format din teren intravilan Cc în suprafață de 700 m.p. și construcțiile existente pe acesta, respectiv casă de locuit, în suprafață construită de 59 m.p. și anexe gospodărești, în suprafață construită de 36 m.p, edificate în anul 1996.

Precizează că moștenitorii defunctului I.I.sunt părțile din prezenta cauză, I. M. culegând o cotă indiviză de % din masa partajabilă, iar fiicele culegând împreună cota indiviză de 3/4 din masa partajabilă.

Cu privire la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune. aduce la cunoștința instanței că părțile doresc ieșirea din indiviziune asupra întregului imobil.

Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

în drept, reclamanta a invocat disp. art. 953 și urm. NCC, art. 1143 și urm. NCC.

în dovedirea acțiunii, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei, expertize în specialitatea topografie și construcții civile, cc vor avea ca obiective: identificare, măsurare, evidențiere pe schiță de plan a terenului și a construcțiilor în litigiu, descrierea categoriei de folosință a terenurilor, vecinătățile imobilelor, poziționarea construcțiilor, identificarea și măsurarea acestora etc.

La data de 00.04.2021, pârâtele au depus la dosarul cauzei întâmpinare, arătând că sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamantă, în sensul că doresc ca întreaga masă partajabilă să îi revină acesteia, fără ca acestea să primească sultă.

Prin rezoluția din data de 00.05.2021, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 00.06.2021, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care instanța a rămas în pronunțare cu privire la încheieierea de admitere în principiu.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

în fapt, la data de 00.08.2000 a fost deschisă moștenirea defunctului LI. în urma decesului acestuia. în masa patrimonială a defunctului se regăsește cota de Vi din imobilul situat în comuna F„ nr. 301 A. format din teren intravilan curți-construcții (700mp) și casă de locuit (36mp), edificat în 1996 și neînscris în Cartea Funciară, astfel cum rezultă din coroborarea contractului de vânzare (f. 15) cu certificatul emis de A.N.C.P.l. (f.4). Moștenitorii defunctului cu vocație concretă la moștenire sunt soția supraviețuitoare (certificatul de căsătorie f. 17), pârâta I.M., și cele două fiice, respectiv reclamanta N. P. F. (certificatul de naștere f.25) și pârâta P. A.I. (certificatul de naștere f.20). Venind în concurs cu descendenții defunctului, soția supraviețuitoare moștenește o cotă de 1/4 din masa succesorală alcătuită din cota-parte de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului anterior enunțat, adică 1/8, în timp ce fiecare fiică moștenește 1/2 din restul de 3/4 din masa succesorală formată din cota-parte de 1/2 din același drept de proprietate al defunctului, adică o cotă de 3/16.

Aceste aspecte au fost anterior stabilite de către instanța prin încheierea de admitere în principiu (f.52).

Instanța reține că cele două pârâte au acceptat moștenirea defunctului, urmată de transmiterea acesteia în favoarea reclamantei, după cum urmează.

Prin încheierea aferentă termenului de judecată din data 00.09.2021, pârâta I.M., în calitatea de soție supraviețuitoare, a declarat în fața instanței de judecată că înțelege să renunțe în favoarea fiicei sale reclamante la cota sa succesorală.

Prin înscrisul transmis instanței în data de 00.09.2021, pârâta P.A.I. cea de-a doua fiică a defunctului, a arătat că înțelege, de asemenea, să renunțe în favoarea surorii sale reclamante la cota sa succesorală („înțeleg să nu primesc nimic din masa partajabilă, nici sultă, nici bunuri în natură, urmând ca sora mea. N. P. F. (...) să primească în totalitate întreaga masă partajabilă").

Totodată, prezentă în fața instanței, reclamanta a acceptat transmiterea drepturilor succesorale către ea. de către mamă și soră.

In drept, sunt relevante dispozițiile art. 91 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil, care stabilesc legea aplicabilă în funcție de cea în vigoare la data deschiderii moștenirii (Codul Civil din 1864).

Potrivit art. 644 ’’Proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenție și prin tradițiune”.

Art. 728. „nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii”.

Art. 669. “Copiii sau descendenții lor succed tatălui, mamei, moașelor4), și vericărui alt ascendent, fără deosebire de sex și chiar de ar fi născuți din deosebite casatorii. Ei succed în părți egale când se găsesc toți în gradul dintâu și sunt chiemați după propriul lor drept; ei succed pe tulpină când sânt chemați toți sau unul din ei prin representațiune”.

Art. 1 lit. a) din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, acesta moștenește o pătrime din averea celuilalt, când vine la succesiune cu copiii defunctului.

Art. 691, ’’Donațiunea, vinderea sau transportul drepturilor succesive2), făcute de un erede, trage după sine acceptațiunea succesiunei. Tot asemenea se întemplă: I. Când unul din erezi renunță chiar gratuit în folosul unui sau mai mulți din co-erezi”.

în cauză, astfel cum instanța a reținut în secțiunea “în fapt” a prezentei hotărâri, atât soția supraviețuitoare, pârâta I.M., cât și cealaltă fiica a defunctului, pârâta P.A. L, au învederat instanței că renunță la cota succesorală cuvenită fiecăreia în favoarea reclamantei. Pentru aceste motive, instanța va proceda la analiza manifestării de voință a celor două pârâte.

Potrivit art. 9 alin. (3) C.proc.civ., „în condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în ori ce alt mod permis de lege”.

Renunțarea reprezintă actul unilateral prin care titularul unui drept își manifestă voința în sensul stingerii acestui drept și este o modalitate de exercitare a prerogativei pe care o are persoana de a dispune (ius abutendi) din punct de vedere juridic de un drept al său.

Controversa privind natura juridică unilaterală sau bilaterală a renunțării și efectele acesteia efectele acesteia, extinctive sau translative, a avut ca rezultat conturarea a două noțiuni juridice distincte: renunțarea in favorem, respectiv renunțarea abdicativă.

Numai ultima este o renunțare propriu-zisă, ca act unilateral de voință, cu existență de sine stătătoare, care stinge dreptul autorului renunțării. Acest act nu are efecte translative, deoarece renunțătorul nu urmărește să creeze un beneficiu unui terț, nefiind, de regulă, interesat de persoana căreia îi va profita renunțarea.

Renunțarea in favorem nu este un act unilateral de voință, ci reprezintă un contract translativ de drepturi, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, după caz, deoarece titularul dreptului ’’renunță” în favoarea unei persoane determinate care devine astfel succesorul în drepturi al renunțătorului.

Calitatea de moștenitor acceptant a pârâtelor nu a fost contestată, astfel încât renunțarea exprimată de fiecare dintre cele două reprezintă o renunțare in favorem, respectiv o înstrăinare între vii a drepturilor succesorale în favoarea reclamantei, urmată de o acceptare din partea celei din urmă, aspect consemnat în încheierea de ședință din data de 00.09.2021.

Astfel, instanța urmează a lua act că pârâtele au renunțat in favorem la dreptul pretins, respectiv la cotele părți stabilite prin încheierea de admitere în principiu și reiterate in partea de început a prezentei hotărâri. în sensul ca au acceptat moștenirea și au transmis-o în favoarea unui succesibil determinat, sens în care întreaga masă succesorală de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului imobilul situat în comuna Fântânele, nr. 30IA, format din teren intravilan curți-construcții (700mp) și casă de locuit (36mp). edificat în 1996 și neînscris în Cartea Funciară, urmează să-i revină reclamantei.

Art. 983 alin. (2) Cod de procedură civilă, prevede că dacă părțile ajung la o înțelegere privind împărțirea bunurilor, instanța va hotărâ potrivit înțelegerii lor.

în ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 453 alin. (1) Cod.proc.civ., ,.Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Instanța va lua act că nu există o solicitare în acest sens din partea niciunei părți.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Grefier Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare