Cerere de valoare redusă

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta SC FP SRL şi pe pârâta CRMT, având ca obiect - cerere de valoare redusă.

INSTANŢA

 Deliberând asupra prezentei cauze, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.02.2014 sub nr. unic de dosar 401/214/2014, reclamanta SC FP S.R.L., prin reprezentant legal HI, în contradictoriu cu pârâta CRMT S.A.,  a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum şi a sumei de 8000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat. De asemenea, petentul a solicitat cheltuieli de judecată.

În fapt, reprezentantul reclamantei a precizat că, în data de 16.11.2013, s-a deplasat la unul din magazinele C pentru a încheia un contract de abonament şi pentru a achiziţiona un telefon cu taste mai mari. Atât abonamentul, cât şi telefonul mobil urmau să fie achiziţionate în numele societăţii SC FP S.R.L. Având în vedere că nu a găsit un telefon care să corespundă cerinţelor sale în apropiere, s-a deplasat la Bucureşti, la un alt magazin C unde a găsit tipul de telefon dorit. Deşi a comunicat angajatului pârâtei datele societăţii, nu a fost încheiat contractul, întrucât s-a efectuat o interogare cu privire la denumirea societăţii reclamante şi s-a constatat că aceasta figurează radiată.

În consecinţă, i s-a solicitat un certificat de la Oficiul Registrului Comerţului care să lămurească situaţia societăţii. După obţinerea acestui certificat, administratorul reclamantei l-a prezentat pârâtei, însă, şi de această dată, angajaţii acesteia au refuzat să îi vândă telefonul dorit şi să încheie contractul de abonament.

De asemenea, reclamanta a mai precizat că prin refuzul nejustificat de încheia contractul de abonament şi de a-i vinde un telefon, reprezentantul său s-a aflat în imposibilitatea de a-şi respecta termenele şi obligaţiile asumate cu clienţii societăţii, pierzând o serie de oportunităţi şi noi posibilităţi de contractare. Valoarea contractelor pierdute era de 8000 lei. Clienţii pierduţi i-au comunicat administratorului că „a fost de negăsit”.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1381 şi următoarele din Codul Civil, art. 33 din Noul Cod de proc. civilă şi art. 1025-1032 Nou Cod de procedură civilă.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, la dosar ataşând următoarele înscrisuri: certificat constatator ONRC (filele 5-7), certificat de înregistrare menţiuni (fila 8), rezoluţia 132744/18.10.2013 a ONRC (fila 9), certificat constatator (fila 10), decizie nr. 1/16.10.2013 a SC FP SRL (fila 11), certificat de înregistrare (fila 12), înscrisuri interogare C (filele 14-15), copie C.I. a reprezentantului reclamantei (fila 16).

Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind ataşată dovada achitării taxei de timbru de 200 lei (fila 27).

La data de 06.05.2014, pârâta a răspuns la formularul de cerere de valoare redusă şi a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta şi prejudiciul pretins, precum şi a vinovăţiei pârâtei.

Totodată, pârâta a mai precizat că la momentul formulării solicitării de încheiere contract de abonament, societatea reclamantă apărea în evidenţele on-line ale Oficiului Naţional al Registrului Comerţului radiată. Astfel, i s-a solicitat reprezentantului reclamantei să prezinte un certificat constatator din care să reiasă starea societăţii, cine este administrator, precum şi C.U.I. - ul emis pentru noua adresă. La data de 20.10.2013, reprezentantul reclamantei a prezentat certificatul constatator, însă nu si noul C.U.I. Şi la această dată societatea figura ca radiată în evidenţele on-line ONRC. Astfel, refuzul pârâtei de a încheia contractul de abonament nu reprezintă un refuz nejustificat aşa cum pretinde reclamanta.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 1094 C.proc. civ. şi art. 1349 Noul Cod civil. De asemenea, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsa.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea din data de 12 iunie 2014, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi înscrisurile de la dosar, instanţa constată următoarele:

La data de 16.11.2013, reprezentatul societăţii reclamante s-a deplasat la un punct de lucru al pârâtei CRMT S.A. şi a solicitat încheierea unui contract de abonament şi de achiziţionare a unui telefon mobil.

Astfel cum rezultă din susţinerile coroborate alte celor două părţi, angajaţii pârâtei au refuzat încheierea contractului, întrucât în urma verificării evidenţei electronice a ONRC a rezultat că societatea reclamantă este radiată. În aceste condiţii, i s-a pus în vedere reclamantei să prezinte un certificat constatator de la Registrul Comerţului care să evidenţieze că societatea este în funcţiune. Acest fapt, reiese şi din înscrisul depus la dosar la fila 14 emis de C.

Ulterior, la data de 20.11.2013, pârâta a refuzat din nou încheierea contractului pentru că şi de această dată rezultatul interogării a fost în sensul că societatea este radiată (fila 15).

În aceste condiţii, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi pretinsul prejudiciu, precum şi vinovăţia făptuitorului.

În ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa constată că, în realitate, reclamanta impută pârâtei refuzul de a încheia un contract. Conform art. 1166 Noul Cod civil, contractul, prin esenţă, reprezintă un acord de voinţă a părţilor, în cauză, a reclamantei şi a pârâtei. Pentru a fi în prezenţa unui contract valabil încheiat, ambele părţi trebuie să îşi exprime liber consimţământul în legătură cu obiectul contractului astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1204 Noul Cod civil.

Totodată, art. 1169 din Noul Cod civil reglementează libertatea de a contracta, în sensul că părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi bunele moravuri. Chiar dacă legiuitorul reglementează expres numai latura pozitivă a libertăţii de a contracta, este de la sine înţeles că acesteia îi corespunde şi varianta negativă, respectiv dreptul de a refuza încheierea unui contract.

În  concluzie, nimeni nu poate fi obligat să încheie un contract împotriva voinţei sale. Astfel, societatea reclamantă consideră că exercitarea unui drept propriu al pârâtei reprezintă o faptă ilicită. Într-adevăr, din susţinerile celor două părţi, rezultă că acestea au demarat negocierile în vederea încheierii unui contract. În această situaţie, ambele părţi trebuiau să respecte principiul bunei-credinţe în negocieri, reglementat de art. 1183 din Noul Cod civil.

Totuşi, niciuna din probele depuse la dosar de către reclamantă nu dovedeşte că pârâta ar fi demarat negocierile fără intenţia de a încheia un contract. Din contră, angajaţii societăţii pârâte au efectuat interogarea evidenţei on-line a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi, din aceste verificări, a rezultat că societatea a fost radiată (filele 14-15). În aceste condiţii, nu se poate considera că refuzul de a încheia contractul prezintă un caracter abuziv şi contrar bunei-credinţe.

Mai mult de cât atât, una din cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei constă în exerciţiul unui drept subiectiv. Potrivit, art. 1353 din Noul Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să repare prejudiciul cauzat prin exerciţiul drepturilor sale, cu excepţia cazului în care dreptul a fost exercitat abuziv. Or, în cauză, din probele administrate, nu a rezultat că pârâta şi-a exercitat dreptul de a refuza oferta de contractare în mod abuziv.

Astfel, instanţa apreciază că fapta ilicită pe care reclamanta o impută pârâtei nu există şi, pe cale de consecinţă,  nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtei pentru aceasta.

Totodată, chiar dacă împărtăşi opinia reclamantei, în sensul că refuzul este nejustificat, instanţa apreciază că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit. Pentru a dispune repararea prejudiciului, acesta trebuie să fie cert, adică existenţa şi întinderea lui să fie neîndoielnică. Deşi reclamanta a precizat că a efectuat cheltuieli în vederea încheierii contractului (deplasări, obţinere certificate constatatoare), aceasta nu a depus documente doveditoare care să ateste aceste plăţi, pe care le-a estimat la o sumă de 400 de lei.

De asemenea, instanţa nu poate reţine că neîncheierea contractelor cu diferiţi clienţi a fost determinată de refuzul pârâtei de a încheia contractul de abonament şi de vânzare a telefonului mobil dorit de reclamantă. Din certificatul constatator ONRC (filele 5-7),  rezultă că reclamanta avea un număr de contact astfel că potenţialii clienţi puteau lua legătura cu reprezentantul societăţii SC FP S.R.L.

În plus, chiar în cererea introductivă, reclamanta menţionează că motivul pentru care a decis să achiziţioneze un nou telefon. Din cele susţinute de aceasta, nu rezultă că nu deţinea un telefon funcţional şi, în consecinţă, nu putea fi contactat administratorul său, ci că telefonul nu îndeplinea toate dorinţele acestuia din urmă. În aceste condiţii, este evident că potenţialii clienţi aveau posibilitatea de a intra în legătură cu acesta şi de a finaliza respectivele contracte.

Totodată, reclamanta nu a adus nicio dovadă din care că aceste oportunităţi pe care le invocă aveau măcar o existenţă probabilă. Or, în situaţia pierderii unei şanse, conform art. 1385 alin. 3 Noul Cod civil, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului. Având în vedere că reclamanta nu a probat nici măcar existenţa acestei şanse, reclamanta nu ar fi putut obţine o reparaţie. Deşi reclamantei îi revenea sarcina probei conform art. 249 Cod procedură civilă, aceasta nu a reuşit să demonstreze nici că refuzul de a încheia contractul este unul abuziv şi nici care este întinderea prejudiciului suferit.

 Având în vedere că nu sunt îndeplinite nici cerinţa referitoare la caracterul licit al faptei imputate pârâtei şi nici cea privitoare la un prejudiciu cert, instanţa apreciază ca inutilă analizarea celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale, întrucât ele trebuie îndeplinite cumulativ.

Din toate aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC FP SRL, cu sediul în C, judeţul A, prin reprezentant HI, în contradictoriu cu pârâta CRMT SA.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Costeşti,

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18.09.2014.

Domenii speta

Spete similare