7.Ordonanță de plată. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în urma declinării de competenţă de către Judecătoriei Braşov, cauză înregistrată sub nr. 12643/197/2021, creditoarea SC MP SRL a chemat în judecată debitoarea SC ASIS solicitând instanţei emiterea unei ordonanţe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 21.081,73 lei în termen de 10 zile. Totodată, s-a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor necesare comunicării somaţiei.

În motivare, s-a indicat că între părţi au existat relaţii economice, fiind emise de reclamantă o serie de facturi fiscale, ce au rămas neachitate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1015 şi urm. C.pr.civ.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, conform art. 6 din OUG 80/2013.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Braşov, excepţia lipsei capacităţii procesuale şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată, ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1019 C.pr.civ.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din 26.11.2021 instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C.p.c., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei, instanța reţine următoarele considerente:

Instanţa observă că reclamanta creditoare a formulat pretenţii împotriva sucursalei  în nume propriu, şi nu în calitate de reprezentantă a societăţii mamă, ASI.

Prin urmare, conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată, textul impunând existenţa capacităţii de folosinţă a reclamantului, ca o condiţie a accesului la justiţie. În egală măsură, principiul contradictorialităţii, ce guvernează procesul civil, conform art. 14 alin. (4)-(5) din acelaşi act normativ, impune ca cerinţa capacităţii procesuale să fie îndeplinită şi în persoana pârâtului. Excepţia lipsei capacităţii procesuale poate fi invocată în orice stare a pricinii şi chiar de către instanţă, conform art. 56 C. proc. civ., fiind lovite de nulitate atât actele de procedură ale incapabilului, cât şi hotărârea pronunţată în aceste condiţii.

Potrivit doctrinei de specialitate, capacitatea procesuală reprezintă reflectarea în plan procesual a capacităţii civile din dreptul material, astfel că, în măsura în care, în dreptul civil, există capacitate de folosinţă, în aceeaşi măsură, în dreptul procesual civil există capacitate procesuală de folosinţă.

În concret, în cazul persoanelor juridice, pentru a avea capacitate procesuală de folosinţă, este necesar ca acestea să aibă personalitate juridică.

În acord cu prevederile de drept material, respectiv art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.

Astfel, în interpretarea acestor dispoziţii legale, se constată că însuşi legiuitorul a prevăzut în mod expres că sucursalele nu au personalitate juridică, nedobândind, astfel, nici capacitate de folosinţă, prin simpla înregistrare a acestora în registrul comerţului, astfel că se constată că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc regula că, pentru ca o persoană să poată fi parte în judecată, trebuie să aibă folosinţa drepturilor civile, ceea ce, în cazul persoanelor juridice, semnifică existenţa personalităţii juridice.

Instanţa are  în vedere dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte dacă au organe proprii de conducere”, această dispoziţie nu este incidentă în cauză, sucursala nefiind o asociaţie sau societate fără personalitate juridică, ci este un dezmembrământ fără personalitate juridică a unei societăţi comerciale, o interpretare extinsă a sucursalei pentru a se încadra în situaţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ. nefiind permisă, deoarece ar adăuga la lege.

In interpretarea acestui text legal, practica judiciară a stabilit că ipoteza reglementată prin acest text este distinctă de aceea a subdiviziunilor unei persoane juridice, caz în care, aceasta fiind doar o diviziune, face parte din organizarea întreprinderii, numai întreprinderea putând sta în judecată, întrucât, având singură personalitate juridică, ea este titulara drepturilor şi obligaţiilor (Plenul Tribunalului Suprem, decizia de îndrumare nr. X/1959). În cuprinsul aceleiaşi decizii, s-a mai reţinut că existenţa unor organe proprii de conducere şi a unui cont de virament separate nu sunt, prin ele însele, suficiente pentru ca o subunitate a unei întreprinderi să devină persoană juridică, atât timp cât aceasta nu îndeplineşte toate condiţiile pentru a avea autonomie deplină, rămânând tot o parte din întreprinderea respectivă.

Or, sucursala fiind doar un dezmembrământ fără personalitate juridică a unei societăţi comerciale, iar nu o asociaţie sau societate, în sensul legii, de sine stătătoare şi fără personalitate juridică, acesteia nu îi pot fi aplicabile dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către creditoare.

Asupra inaplicabilităţii dispoziţiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ. situaţiei speciale a dezmembrămintelor societăţilor comerciale s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, (e.g.: decizia nr. 1270 din 28 februarie 2003, pronunţată de secţia comercială și decizia nr. 4197 din 16 decembrie 2011 a secţiei a II-a civilă).

Prin urmare, luând în considerare toate cele menţionate, se reţine că sucursala, reglementată, în legea specială, ca fiind un dezmembrământ al societăţii, nu poate fi considerată  o asociaţie sau societate fără personalitate juridică, în sensul art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

Împrejurarea că pârâta a încheiat contracte cu terţe persoane nu este de natură să confere capacitate procesuală de folosinţă acesteia, nici să înlăture dispoziţiile imperative ale art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Legea nr. 31/1990, raporturile acesteia cu societatea mamă şi existenta împuternicirii date de societatea mamă pentru angajarea acesteia în raporturi juridice fiind o chestiune de drept material, distinctă de cea a capacităţii procesuale de folosinţă. Din chiar prevederile legale menţionate, rezultă că sucursala este un dezmembrământ al societăţii comerciale şi că urmează a desfăşura activitate, însă activitatea acesteia nu este de natură, indiferent în ce ar consta, să îi confere personalitate juridică, în contra unei dispoziţii legale imperative şi exprese.

Instanţa reţine că nici dispoziţiile art. 109 Cod proc. civ. (cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului sau din fapte săvârşite de acesta) nu sunt apte să conducă la o altă concluzie, întrucât acestea stabilesc norme de competenţă teritorială alternativă între sediul social al societăţii mamă şi sediul dezmembrământului fără personalitate juridică, însă legiuitorul a menţionat expres că va fi chemată în judecată persoana juridică de drept privat, iar nu dezmembrământul. 

Pentru aceste motive, instanţa va admite excepţia invocată de pârâtă şi va respinge, pe cale de consecinţă cererea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive, invocată de debitoare, prin întâmpinare.

Respinge cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoarea SC PD SRL în contradictoriu cu debitoarea SC ASIS, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.

Executorie.

Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri. Cererea în anulare se depune la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.

Pronunțată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi 06.12.2021.

Domenii speta

Spete similare