Infracţiuni de serviciu

Hotărâre 1 din 03.01.2023


INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 6311/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria [...] din data de 25.02.2020, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. [...], s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului [...] [...] [...], pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, faptă prev. de art. 295 alin. 1 [...]., rap. la art. 308 alin 1 [...].

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în fapt că, inculpatul [...] [...] [...], în data de [...], în calitate de angajat ca gestionar la [...]. [...] [...] [...]. – punct de lucru [...], jud. [...], şi-a însuşit, pe nedrept, din gestiunea acestei unităţi, suma de 11.343,19 lei.

Situaţia de fapt astfel prezentată în rechizitoriu a fost stabilită cu următoarele mijloace de probă:

Declaraţie reprezentant persoană vătămată – [...] [...] [...], declaraţii suspect/inculpat, declaraţie martor [...] [...] [...], documente contabile – [...]. [...] [...] [...]., raport de expertiză contabilă, alte înscrisuri.

[...] parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la data de 22.07.2020, definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei, dispunând începerea judecăţii.

Instanţa, din oficiu, a dispus ataşarea fişei de cazier judiciar a inculpatului.

La termenul de judecată din data de 30.09.2020, faţă de lipsa de procedură cu partea civilă, s-a dispus amânarea cauzei.

La termenele de judecată din data de 11.12.2020 şi 26.02.2021, faţă de lipsa inculpatului, s-a dispus amânarea cauzei şi emiterea unui mandat de aducere pe numele acestuia.

La termenul de judecată cu procedura legal îndeplinită din data de 09.04.2021, ulterior citirii în extras, în baza art. 374 [...]., a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului fapta pentru care a fost trimis în judecată şi încadrarea juridică a acesteia, precum şi împrejurarea că are dreptul să nu dea nicio declaraţie, atrăgându-i, totodată, atenţia că, dacă va da o declaraţie, tot ceea ce va spune va putea fi folosit şi împotriva sa. De asemenea, instanţa a întrebat inculpatul dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. 10 [...].

În continuare, întrucât inculpatul nu a recunoscut fapta aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare, instanţa a respins cererea acestuia de judecare a cauzei în baza procedurii simplificate.

Astfel, inculpatul a recunoscut că a sustras în calitate de angajat şi gestionar al [...]. [...] [...] [...]. cu punct de lucru în com. [...], jud. [...], în data de 19 spre 20 noiembrie 2017, din gestiunea societăţii, suma de 7000 de lei. Acesta a arătat că în realitate nu a sustras suma de 7000 de lei, ci a folosit-o pentru a se juca la aparatele de jocuri de noroc, ce erau instalate în sala unde îşi desfăşura activitatea. Înainte de a recurge la acest gest, inculpatul a arătat că a sunat-o pe şefa sa, spunându-i că are nevoie de bani pentru a-i asigura cele necesare copilului, cu rugămintea de a-i acorda un avans din salariul pe care urma să-l primească. Întrucât a fost refuzat, fără acordul acesteia, inculpatul a luat suma de 7000 de lei, pe care a jucat-o la aparate. Aşadar, inculpatul consideră că prejudiciul este de [...] de lei şi nu de 11.343,19 lei. În finalul declaraţiei, a precizat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii şi se angajează să achite în rate prejudiciul cauzat părţii civile.

Faţă de declaraţia inculpatului, instanţa a acordat cuvântul pe probe, încuviinţând reprezentantului Ministerului Public reaudierea martorului din cursul urmăririi penale, [...] [...] [...] şi a reprezentantului persoanei vătămate, [...] [...] [...]. Inculpatul nu a propus administrarea de probe, fiind de acord cu audierea persoanelor menţionate mai sus.

La termenul de judecată din data de 04.06.2021, a fost audiată martora [...] [...] [...], aceasta menţinându-şi în esenţă declaraţia din cursul urmăririi penale. Astfel, martora a arătat că în ziua respectiv nu era de serviciu, însă a fost sunată de managerul [...] [...], care i-a solicitat să meargă până la punctul de lucru al societăţii întrucât s-a uitat pe camerele de luat vederi şi a văzut că [...] [...], colegul ei, nu era la muncă. Martora a declarat că s-a deplasat la punctul de lucru, a descuiat incinta cu cheia şi a constatat că seiful din interior era deschis şi lipseau bani. Martora nu îşi aminteşte suma lipsă, însă a precizat că îşi menţine declaraţia pe care a dat-o în urmă cu 4 ani, în cursul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 03.12.2021 a fost audiată martora [...] [...], aceasta declarând că în anul 2017 era manager la [...]. [...] [...] [...]., cu punct de lucru în com. [...], jud. [...], împrejurare în care l-a angajat pe inculpatul [...] [...] ca lucrător comercial. La puţin timp după deschiderea punctului de lucru, a fost sunată de către directorul societăţii din [...], spunându-i că are suspiciuni cu privire la activitatea desfăşurată de către angajatul [...] [...], în sensul că acesta ar fi încercat să dea contorul aparatelor de tip slot înapoi, după ce în prealabil jucase o sumă de bani din casieria societăţii. Martora a arătat că s-a deplasat la faţa locului, ocazie cu care suspiciunile s-au adeverit şi îşi aminteşte că în acel moment inculpatul a recunoscut că a jucat o sumă de bani provenită din încasările de la pariuri sportive la aparatul de jocuri de noroc. Martora a arătat că în zilele următoare, inculpatul a fost de negăsit. Martora a precizat că nu-şi aminteşte suma pe care inculpatul a jucat-o la aparatul de jocuri de noroc, precizând că la momentul respectiv constatase o lipsă de aprox. 6000 lei.

 În continuare, instanţa a încuviinţat cererea avocatului ales al inculpatului, de amânare a cauzei în vederea depunerii de înscrisuri în circumstanţiere.

La termenul de judecată din data de 11.02.2022, avocatul ales al inculpatei a depus la dosarul cauzei o caracterizare emisă de com. [...]. În continuare, după ascultarea concluziilor avocatului inculpatului şi a reprezentantului Ministerului Public, instanţa a stabili pronunţarea la data de 11.03.2022.

Analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarearea situaţie de fapt:

[...]. [...] [...] [...]., cu sediul în [...] are ca principal obiect de activitate pariurile sportive şi jocurile tip slot-machines, iar în cursul anului 2017, a deschis un punct de lucru şi în com. [...], jud. [...], la care a fost angajat, pe o perioadă nedeterminată, inculpatul [...] [...] [...] în baza contractului individual de muncă nr. [...]

Inculpatul [...] [...] [...] a fost angajat în calitate de gestionar şi operator jocuri de tip slot-machines, astfel că deţinea cheile de acces la toate aparatele, sistemele de partiere şi implicit, de la casa monetară şi de la conturile aparatelor de joc.

Inculpatul lucra în schimburi de câte două zile cu martora [...] [...] [...], iar în datele de 19 şi 20 noiembrie 2017, a fost programat de serviciu. Astfel, la data de 20.11.2017, în urma monitorizării activităţii punctelor de lucru, angajaţii de la sediul central al societăţii s-au sesizat cu privire la faptul că inculpatul [...] [...] [...] nu a deschis unitatea de pariuri, motiv pentru care, numita [...] [...] [...], în calitate de manager zonal al [...]. [...] [...] [...]. a contactat-o telefonic pe martora [...] [...] [...], solicitându-i să se deplaseze la punctul de lucru de la [...] să verifice ce se întâmplă. [...] curs solicitării, martora [...] [...] [...] a constatat cu acest prilej că în seif se afla doar suma de 355 de lei, deşi la terminarea programului său de lucru din data de 18.11.2017, aceasta a declarat că a introdus suma de 3000 de lei în seiful asigurat al unităţii.

Ulterior, în data de 21.11.2017, [...] [...] [...] s-a deplasat la punctul de lucru din com. [...], iar în urma controlului efectuat, a constatat că la aparatele de tip slot-machines au fost rulate sumele de 10 921 de lei, iar prejudiciul total cauzat a fost în cuantum de 11 343, 19 lei. În aceste circumstanţe, dat fiind faptul că inculpatul nici nu s-a mai prezentat la locul de muncă după acest incident, acestuia i-a fost desfăcut contractul individual de muncă.

Aspectele menţionate mai sus rezultă din coroborarea declaraţiilor numitei [...] [...] [...], manager zonal al [...]. [...] [...] [...]. şi ale martorei [...] [...] [...] (declaraţii date atât în timpul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti), cu înscrisurile depuse la dosar.

În cursul urmăririi penale, fiind audiat în data de 23.05.2018 în calitate de suspect, [...] [...] [...] a recunoscut că şi-a însuşit pe nedrept bani din gestiunea punctului de lucru din [...] al [...]. [...] [...] [...]., unde era angajat, însă acesta a declarat că şi-a însuşit doar suma de 7100 de lei. Astfel, [...] [...] [...] a arătat că avea un salariu net de 1080 de lei, sumă care îi era insuficientă prin raportare la datoriile pe care le avea şi deşi a solicitat reprezentanţilor [...]. [...] [...] [...]., o mărire de salariu sau să fie ajutat cu vreo sumă de bani întrucât fiica sa avea probleme de sănătate, aceştia l-au refuzat. Din aceste motive, în data de 19.11.2017, fiind de serviciu, s-a hotărât să sustragă suma de 1100 de lei din casa de marcat, această sumă reprezentând salariul săun în avans pe o lună. În continuare, a alimentat conturile aparatelor de tip slot-machines cu bancnote din gestiune a câte 50 de lei şi 100  de lei, până la suma de 6000 de lei. [...] ce introducea o sumă mai mare de bani (400-500 de lei), scotea bancnotele şi le reintroducea pentru a se juca. Astfel, conform declaraţiei date în calitate de suspect, prejudiciul total produs în patrimoniul [...]. [...] [...] [...]. a fost de 7100 de lei, sumă pe care suspectul a declarat că o va achita de îndată ce va avea resurse financiare.

Având în vedere contradicţia dintre declaraţiile suspectului şi cea a persoanei vătămate privind cuantumul prejudiciului produs în cauză, prin ordonanţa din data de 11.07.2019, organele de poliţie din cadrul Secţiei nr. 3 [...] au dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile.

Astfel, în data de 05.11.2019, a fost finalizat raportul de expertiză contabilă de către domnul expert contabil [...] [...] care, în urma analizei documentelor contabile puse la dispoziţie de către organele judiciare, a concluzionat că suspectul [...] [...] [...] şi-a însuşit pe nedrept în intervalul [...] din gestiunea [...]. [...] [...] [...]. – punct de lucru [...], suma de 11.343,19 lei.

În data de 07.11.2019, numitul [...] [...] [...] a fost audiat în calitate de inculpat, ocazie cu care i-a fost adus la cunoştinţă rezultatul expertizei contabile. Inculpatul a declarat că nu are obiecţiuni cu privire la rezultatul expertizei, recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa, o regretă şi este de acord să achite prejudiciul în cuantum de 11.343,19 lei cauzat [...]. [...] [...] [...].

Cu toate acestea, în cursul judecăţii, la termenul din data de 09.04.2021, inculpatul a revenit asupra declaraţiei, susţinând din nou faptul că a sustras doar suma de aprox. 7000 de lei. Astfel, inculpatul a recunoscut că a sustras în calitate de angajat şi gestionar al [...]. [...] [...] [...]. cu punct de lucru în com. [...], jud. [...], în data de 19 spre 20 noiembrie 2017, din gestiunea societăţii, suma de 7000 de lei. A menţionat că în realitate nu a sustras suma de 7000 de lei, ci a folosit-o pentru a se juca la aparatele de jocuri de noroc, ce erau instalate în sala unde îşi desfăşura activitatea. Înainte de a recurge la acest gest, inculpatul a arătat că a sunat-o pe şefa sa, spunându-i că are nevoie de bani pentru a-i asigura cele necesare copilului, cu rugămintea de a-i acorda un avans din salariul pe care urma să-l primească. Întrucât a fost refuzat, fără acordul acesteia, inculpatul a luat suma de 7000 de lei, pe care a jucat-o la aparate. Aşadar, inculpatul consideră că prejudiciul este de [...] de lei şi nu de 11.343,19 lei. În finalul declaraţiei, a precizat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii şi se angajează să achite în rate prejudiciul cauzat părţii civile.

Prin urmare, însuşi inculpatul recunoaşte că a sustras sume de bani din casieria unităţii, sume pe care le-a folosit pentru a se juca la aparatele de tip slot-machines, declaraţia acestuia coroborându-se cu declaraţiile martorului [...] [...], atât din cursul urmăririi penale cât şi din cursul cercetării judecătoreşti, prin care aceasta a arătat că în momentul în care a ajuns la punctul de lucru, a constatat că seiful din interior era deschis şi că lipseau bani, precum şi cu declaraţiile reprezentantului societăţii de la acea vreme, numita [...] [...], declaraţii date atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, prin care aceasta a arătat că a fost sunată de către directorul societăţii din [...], spunându-i că are suspiciuni cu privire la activitatea desfăşurată de către angajatul [...] [...], în sensul că acesta ar fi încercat să dea contorul aparatelor de tip slot înapoi, după ce în prealabil jucase o sumă de bani din casieria societăţii. De asemenea, martora a arătat că s-a deplasat la faţa locului, ocazie cu care suspiciunile s-au adeverit şi îşi aminteşte că în acel moment inculpatul a recunoscut că a jucat o sumă de bani provenită din încasările de la pariuri sportive la aparatul de jocuri de noroc.

[...] aspect pe care inculpatul îl contestă, îl reprezintă cuantumul prejudiciului. Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat mai sus, în cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză contabilă în acest sens, iar cu ocazia luării la cunoştinţă de raportul de expertiză întocmit, inculpatul nu a contestat conţinutul acestuia, ba mai mult, a declarat că recunoaşte şi regretă fapta comisă şi este de acord să achite prejudiciul cauzat, inclusiv onorariul expertului. [...] mult, în cursul judecăţii, inculpatul nu a contestat raportul de expertiză şi nu a propus administrarea altor probe.

În concluzie, instanţa constată că în urma probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a fost pe deplin dovedită.

Încadrarea juridică:

În drept, fapta inculpatului [...] [...]-[...] care, în data de [...], în calitate de angajat ca gestionar la [...]. [...] [...] [...]. – punct de lucru [...], jud. [...], şi-a însuşit, pe nedrept, din gestiunea acestei unităţi, suma de 11.343,19 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, faptă prev. de art. 295 alin. 1 [...]., rap. la art. 308 alin 1 [...].

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de delapidare, instanţa reţine că elementul material al acesteia (verbum regens) constă într-o acţiune de sustragere definitivă sau temporară (prin însușire, folosire sau traficare) a unui bun (sumă de bani) din patrimoniul unei persoane juridice, în posesia sau detenția căreia se află, de către un funcționar public care îl gestionează sau administrează.

Cum dispoziţiile art. 308 alin. 1 teza ultimă [...]. stabilesc că poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare în formă atenuată orice persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice în afara celor prevăzute de art. 176 [...]., rezultă că inculpatul are calitate de subiect activ a infracțiunii în cauză.

Urmarea imediată în cazul acestei infracţiuni constă în scoaterea sumei din sfera patrimonială în care se găsea și lipsirea unității de bunul sustras, ceea ce duce și la producerea unei eventuale pagube (în speță suma de 11.343,19 lei), precum și crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale referitoare la interesele ocrotite prin incriminarea faptei.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată trebuie să existe pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. 3 lit. a [...]., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Faţă de cele analizate anterior, instanţa apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta deduse judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului pentru infracţiunea comisă.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa observă că această operațiune presupune deopotrivă stabilirea şi aplicarea ei, dar şi adaptarea acesteia în funcţie de gradul de pericol social al faptei şi de periculozitatea şi persoana făptuitorului. Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere, îndeplineşte şi un rol educativ, de exemplaritate şi de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatei.

Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate însă restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune, motiv pentru care în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 [...]., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

 Individualizarea pedepselor trebuie să respecte şi principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.

Astfel, pe de o parte, instanţa va avea în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – patrimoniul persoanelor şi relaţiile sociale care se formează în jurul acestor valori, dar şi obiectul material al infracţiunii şi valoarea semnificativă a prejudiciului cauzat.

Pe de altă parte, se va reţine faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este bine integrat în societate, are un copil minor în întreţinere, îşi câştigă existenţa în mod cinstit şi a recunoscut în parte prejudiciul creat părţii civile.

Toate aceste împrejurări de fapt au creat, în mod neîndoielnic, convingerea instanţei asupra faptului că incidentul ce face obiectul prezentei cauze va fi un eveniment ce nu se va mai repeta în viaţa inculpatului care, fiind o persoană la vârsta maturităţii, are capacitatea de conştientizare a faptei sale şi a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de convieţuire socială.

De asemenea, pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani stabilită de lege pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin 1 [...]., va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (conform art. 308 alin. 2 [...].), rezultând o pedeapsă cu închisoarea între 1 an și 4 luni şi 4 ani și 8 luni.

Aşadar, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită fără dubiu de tăgadă de către inculpat, instanţa, potrivit art. art. 396 alin. 1, 4 [...]., raportat la art. [...] [...]., va stabili în sarcina inculpatului [...] [...]-[...] o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, faptă prev. de art. 295 alin. 1 [...]., rap. la art. 308 alin 1 [...].

De asemenea, instanța apreciază că aplicarea pedepsei complementare - indiferent că este obligatorie sau nu - reprezintă o obligație a instanței care trebuie să soluționeze cauza sub toate aspectele dacă, în mecanismul de individualizare și stabilire a tratamentului sancționator, apreciază că se justifică această opțiune; împrejurarea că se optează ulterior pentru amânarea aplicării pedepsei nu afectează în niciun mod o pedeapsă legal stabilită (și în privința pedepsei complementare stabilite va opera amânarea aplicării acesteia, însă, în ipoteza în care s-ar pune problema incidenței instituțiilor anulării/revocării amânării aplicării pedepsei, instanța care se va pronunța în acest sens ar trebui să aducă atingere autorității de lucru judecat, prin stabilirea și aplicarea pentru prima dată a unei pedepse complementare - cu atât mai mult dacă aceasta este obligatorie).

În acest sens, în temeiul art. 67 alin. 1 și 2 Cod penal, va stabili în sarcina inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b  Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pedepse care urmează a fi aplicate și executate doar în situația executării pedepsei principale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa apreciază că există reale posibilităţi de îndreptare pentru inculpat, neimpunându-se aplicarea imediată a unei pedepse, fiind însă strict necesară monitorizarea comportamentului pentru o perioadă determinată de timp.

Astfel, în ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 [...]., pedeapsa stabilită fiind de 2 ani închisoare; inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii; aceasta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, suficientă pentru atingerea scopului educativ şi preventiv.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 4 ani și 8 luni închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 [...]., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1, 3 [...]., va amâna executarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 [...]., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 [...]. pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 [...]. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se vor comunica Serviciului de Probaţiune [...].

În baza art. 404 alin. 3 [...]., va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 C. pen. privind revocarea amânări aplicării pedepsei, precum și asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine că acţiunea civilă exercitată în cursul procesului penal se soluţionează potrivit principiilor şi dispoziţiilor din dreptul civil şi dreptul procesual civil.

Astfel, instanţa constată că prin infracţiunea comisă, inculpatul a creat un prejudiciu persoanei vătămate, fiind incidente dispoziţiile privind răspunderea civilă pentru fapta proprie. [...] mult, întinderea prejudiciului a fost în mod cert stabilită în urma raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, raport pe care inculpatul nu l-a contestat. 

În acest context, în temeiul art. 19, 20, 25 alin.1, 84 alin. 1 [...]., rap. la art. 397 alin.1 [...]., coroborate cu art. 1357 Cod civil, va admite acțiunea civilă formulată în cauză și va obliga pe inculpatul [...] [...] [...] la plata sumei de 11.343,19 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către parte civilă [...]. [...] [...] [...]., cu sediul în mun. [...], sector 3, str. [...] Judeţul, , [...].

Cheltuielile judiciare:

În baza art. 276 alin. 1 [...]., va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 274 alin. 1 [...]., în caz de .... amânare a aplicării pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […]. 

Astfel, în temeiul art. 272 [...]., rap. la art. 274 alin. 1 [...]., va obliga inculpatul la plata sumei de 1700 lei (din care 1500 de lei din faza urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Ia act că asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de avocat ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

În baza art. 396 alin. 1 și 4 [...]., raportat la art. [...] [...]., stabileşte în sarcina inculpatului [...] [...] [...], fiul lui [...] şi [...], născut la , în mun. [...], jud. [...], cu domiciliul în com. [...], sat [...] de sub [...], jud. [...], [...] [...], fără antecedente penale, cetăţenie română, studii – 9 clase, stagiu militar nesatisfăcut, divorţat, ocupaţie – gestionar/casier la [...]. [...], o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, faptă prev. de art. 295 alin. 1 [...]., rap. la art. 308 alin 1 [...]. şi pedeapsa complementară a interzicerii  drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b  Cod penal, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi, pedepse care urmează a fi aplicate și executate doar în situația executării pedepsei principale.

În baza art. 83 [...]., amână aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 alin. 1 [...]., care curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 lit. a-e [...]., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere, de a căror verificare va răspunde Serviciul de Probaţiune [...]:

a.- să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b.-să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c.-să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d.-să comunice schimbarea locului de muncă;

e.-să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 [...]., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c – e, se comunică Serviciului de Probaţiune [...].

În baza art. 404 alin. 3 [...]., atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 [...]. privind revocarea amânării aplicării pedepsei, precum și asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 19, 20, 25 alin.1, 84 alin. 1 [...]., rap. la art. 397 alin.1 [...]., coroborate cu art. 1357 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată în cauză și obligă pe inculpatul [...] [...] [...] la plata sumei de 11.343,19 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către parte civilă [...]. [...] [...] [...]., cu sediul în mun. [...], sector 3, str. [...] Judeţul, nr. 55, , [...].

În baza art. 276 alin. 1 [...]., ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 272 [...]., rap. la art. 274 alin. 1 [...]., obligă inculpatul la plata sumei de 1700 lei (din care 1500 de lei din faza urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Ia act că asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de avocat ales.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor şi procurorului prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 11.03.2022.

 

[...] Grefier,

[...] [...]  [...] [...]

[...]. – [...]

[...]. – [...]

5 ex.