Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice

Prin sentinţa penală nr. 1131/13.06.2019, instanţa a dispus următoarele:

În baza art. 337 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală: a condamnat pe inculpatul PAC, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă din data de 08.01.2017.

În temeiul art. 91 şi art. 92 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d)să comunice schimbarea locului de muncă;

e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, a dispus ca inculpatul să presteze muncă neremunerată timp de 60 de zile la Primăria mun. Bucureşti sau în cadrul unei alte entităţi stabilite de Serviciul de Probaţiune Bucureşti, având în vedere posibilităţile concrete de executare existente la nivelul acestui serviciu de probaţiune şi la nivelul instituţiilor din comunitate.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere care îi revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul că suspendarea se poate revoca, urmând a se dispune executarea pedepsei.

În baza art. 398, raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

 Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pe rolul Judecătoriei Găeşti a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti privind pe inculpatul PAC, trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 337 Cod penal, constând în aceea că, în dimineața de 08.01.2017, în jurul orei 05.30, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a condus pe D.N. 7 autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare …, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa a constatat, ca situaţie de fapt, că, în dimineața de 08.01.2017, în jurul orei 05.30, organele de cercetare penală din cadrul Secției 9 Poliție Rurală Mătăsaru, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe D.N. 7, se deplasau cu autospeciala de serviciu din direcţia Găești către Titu, astfel că au observat pe partea carosabilă autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare …, care la un moment dat a ieșit în decor. S-a procedat la identificarea conducătorului autoturismului, stabilindu-se că acesta se numește PAC, care se deplasa singur în autoturism și prezenta halenă alcoolică.

În această împrejurare, s-a stabilit că PAC este posesor al permisului de conducere categoriile AM, B și B1, valabil. 

Întrucât conducătorul auto PAC prezenta halenă alcoolică, i s-a solicitat acestuia să se supună testului cu aparatul marca DRAGER, inculpatul refuzând această solicitare. În acest context, lucrătorii de poliție i-au adus la cunoștință inculpatului PAC că este necesar să-i fie prelevate mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta fiind condus la Spitalul Orășenesc Găești, unde în prezența medicului de gardă a refuzat în mod expres recoltarea de probe biologice, fără a motiva această atitudine, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu această ocazie. Deși în prezența medicului de gardă i-au fost aduse la cunoștință inculpatului consecințele refuzului de recoltare a probelor biologice, respectiv comiterea unei infracțiuni, acesta a refuzat prelevarea de probe biologice.

Audiat în cauză, în prezența apărătorului ales, PAC neagă săvârșirea faptei și precizează în apărarea sa că nu el a condus autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare …, în dimineața de 08.01.2017, atunci când a fost identificat de către organele de poliție, ci martora FGR, el fiind contactat ulterior de aceasta și rugat să se deplaseze la locul accidentului pentru a scoate mașina din zăpadă.

Cu privire la susținerile inculpatului PAC, în cauză au fost efectuate cercetări, astfel că s-a stabilit următoarea situație de fapt:

Conform procesului-verbal de sesizare din oficiu, încheiat la data de 08.01.2017, singura persoană identificată în autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare …, a fost inculpatul PAC, autoturismul fiind proprietatea acestuia. 

Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 08.01.2017, inculpatul PAC a fost întrebat de către lucrătorii de poliție dacă a avut de suferit în urma producerii accidentului, inculpatul negând ca ar fi suferit vătămări. Totodată, procedându-se la examinarea autoturismului, s-a constatat că acesta nu prezintă avarii. Or, în situația în care inculpatul nu ar fi condus acel autoturism, este de neînțeles de ce nu a precizat această împrejurare lucrătorilor de poliție și a susținut că nu a suferit vătămări ca urmare a evenimentului rutier.

Audiată în cauză, martora FGR, indicată de inculpat drept persoana care la data de 08.01.2017 a condus autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare …, a infirmat în totalitate susținerile acestuia, manifestându-și disponibilitatea de a participa la o confruntare. Deși martora s-a prezentat la postul de poliție în vederea participării la activitatea de confruntare dispusă de către organele de poliție prin ordonanța din 18.07.2017, inculpatul a lipsit, situație consemnată în cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 21.07.2017.

Declarația martorei se coroborează atât cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, în care s-a consemnat că persoana care a condus pe drumul public autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare …, la data de 08.01.2017, a fost PAC, cât și cu restul probelor administrate în cauză, susținerile inculpatului neavând suport probator.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă reiese din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, declarație suspect/inculpat, procese-verbale de aducere la cunoștință a calității de suspect/inculpat, declarație martor, procese-verbale de consemnare a refuzului de recoltare mostre biologice, procese-verbale de examinare a autoturismului, precum și a conducătorului auto, planșă fotografică, copie registru consultații Spitalul Orăşenesc Găești, copie raport sesizare S.N.U.A.U. 112, copie fișă intervenție eveniment, procese-verbale de efectuare activități, fișă de cazier judiciar.

În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului PAC, posesor al permisului de conducere categoriile AM, B și B1, care în dimineața de 08.01.2017, în jurul orei 05.30, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a condus pe D.N. 7 autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare …, iar la solicitarea organelor de poliție a refuzat să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, în forma prev. de  art. 337 Cod penal.

Prin încheierea din data de 19.04.2018, pronunţată în procedura de cameră preliminară şi rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În cursul judecării cauzei, a fost depusă la dosar copie de pe cazierul judiciar al inculpatului.

La termenul din data de 29.11.2018, inculpatul prin apărător ales a solicitat mai multe probe, astfel cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă, probe care, în urma deliberării, au fost respinse de instanţă ca nefiind utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei. 

Astfel, audierea ca martori a agenţilor de poliţie care s-au prezentat la faţa locului nu a fost considerată necesară, din moment ce există la dosar procese-verbale în care au fost consemnate în detaliu aspectele reţinute de aceştia. În mod asemănător, nu a fost apreciată ca utilă cauzei nici audierea martorului asistent şi a martorului care a apelat numărul 112, mai ales că inculpatul nu a dorit să dea nicio declaraţie în faţa instanţei pentru a explica împrejurările producerii accidentului, nefiind indicat în mod clar de către apărătorul ales ce anume doreşte să dovedească prin audierea acestor doi martori. Legat de solicitarea apărătorului ales al inculpatului privind efectuarea unei adrese către Postul de Poliţie Mătăsaru pentru a comunica dacă respectiva zonă unde a avut loc incidentul este în competenţa sa teritorială, instanţa a apreciat că nu este utilă cauzei o asemenea adresă, neavând nicio relevanţă asupra existenţei sau inexistenţei faptei, iar prin încheierea pronunţată în procedura de cameră preliminară, Judecătoria Găeşti s-a declarat competentă să soluţioneze prezenta cauza, încheierea rămânând definitivă prin necontestare.

La termenele ulterioare, inculpatul a arătat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, nu doreşte deci judecarea în procedură simplificată şi nu înţelege să dea o declaraţie în cauză, instanţa apreciind că atitudinea acestuia, de a nu coopera cu organele judiciare, atitudine manifestată încă din cursul urmăririi penale, a fost de natură a îngreuna desfăşurarea procesului penal şi aflarea adevărului în cauză, inculpatul prezentând o variantă neverosimilă privind producerea evenimentelor, infirmată de probele din dosar.

Astfel, inculpatul a dat o declaraţie în calitate de suspect, în cursul urmăririi penale, la data de 05.04.2017, în care a susţinut aspecte nereale care sunt contrazise de toate celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de martora FGR, pe care inculpatul a indicat-o ca fiind cea care a condus autoturismul la acel moment, aceasta negând însă în mod vehement aceste afirmaţii ale inculpatului. De altfel, inculpatul a refuzat confruntarea cu această martoră atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza judecăţii, fără o justificare obiectivă în acest sens.

Conform procesului-verbal de sesizare din oficiu, încheiat la data de 08.01.2017, singura persoană identificată în autoturismul marca …, cu nr. de înmatriculare …, a fost inculpatul PAC, autoturismul fiind proprietatea acestuia. 

Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 08.01.2017, inculpatul PAC a fost întrebat de către lucrătorii de poliție dacă a avut de suferit în urma producerii accidentului, inculpatul negând ca ar fi suferit vătămări. Totodată, procedându-se la examinarea autoturismului, s-a constatat că acesta nu prezintă avarii. Or, în situația în care inculpatul nu ar fi condus acel autoturism, este de neînțeles de ce nu a precizat această împrejurare lucrătorilor de poliție și a susținut că nu a suferit vătămări ca urmare a evenimentului rutier.

În concluzie, având în vedere toate aspectele învederate mai sus şi coroborând probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii, instanţa şi-a format convingerea că acuzaţia formulată împotriva inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 337 Cod penal. 

Potrivit art. 337 Cod penal, refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în refuzul conducătorului de vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol cu privire la siguranţa circulaţiei, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă ex re, din însăşi materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptei sale şi producerea acestui rezultat.

Instanţa a constatat că, din probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii, reiese că fapta inculpatului este stabilită şi că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal (de individualizare a pedepsei): împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; aspectul că inculpatul este infractor primar; conduita sa după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie al inculpatului şi vârsta acestuia.

Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, deoarece nu au fost identificate împrejurări care să se încadreze în dispoziţiile art. 75 alin. 2 Cod penal.

În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel că în cauză a operat răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea comisă.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă din data de 08.01.2017.

În continuare, în temeiul art. 91 şi art. 92 Cod penal, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, instanţa a dispus ca inculpatul să presteze muncă neremunerată timp de 60 de zile la Primăria mun. Bucureşti sau în cadrul unei alte entităţi stabilite de Serviciul de Probaţiune Bucureşti, având în vedere posibilităţile concrete de executare existente la nivelul acestui serviciu de probaţiune şi la nivelul instituţiilor din comunitate.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanţa a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere care îi revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul că suspendarea se poate revoca, urmând a se dispune executarea pedepsei.

Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 91 Cod penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Astfel, pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile lui de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată - se va stabili un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

De asemenea, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 91 alin. 3 Cod penal, care se referă la cazurile când nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată nu este numai amenda; aplicarea pedepsei nu a fost iniţial amânată, iar ulterior amânarea a fost revocată; infractorul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Instanţa a luat act şi de aspectul că inculpatul a fost cercetat şi judecat în stare de libertate.

În final, instanţa a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Apelul declarat de inculpatul PAC împotriva acestei sentinţe penale a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 898/16.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti. 

Domenii speta

Spete similare