Ucidere din culpă

Prin sentinţa penală nr. 258/25.02.2021, pronunţată de Judecătoria Găeşti, instanţa a hotărât următoarele: 

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 1, 2 şi 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul PI, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 23.03.2019.

În temeiul art. 91 şi art. 92 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 (trei) ani care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cod penal, s-a stabilit că pe durata termenului de supraveghere de mai sus, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune P. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a stabilit că pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată timp de 60 de zile la Primăria com. F., judeţul P., sau la Şcoala cu clasele I-VIII F., judeţul P.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile care îi revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul că suspendarea se poate revoca, urmând a se dispune executarea pedepsei.

S-a luat act că inculpatul a fost cercetat şi judecat în stare de libertate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a luat act de tranzacţia intervenită între SC Omniasig Vienna Insurance Group SA şi părţile civile MC, MG şi PM, în sensul că fiecare parte civilă a primit suma de 100.000 lei daune morale, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă din data de 23.03.2019, înţelegând astfel să renunţe în tot la pretenţiile civile formulate în cadrul procesului penal.

În baza art. 25 Cod procedură penală, raportat la art. 397 Cod procedură penală, s-a admis în parte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale formulată de părţile civile: MM, MEA, MDA şi a fost obligată partea responsabilă civilmente SC Omniasig Vienna Insurance Group SA să plătească: părţii civile MM suma de 5.804 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 lei reprezentând daune morale; părţii civile MEA suma de 200.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit; părţii civile MDA suma de 200.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit. 

Au fost respinse în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţilor civile de mai sus cu privire la acordarea de daune materiale şi morale.

În baza art. 274 alin. 1, raportat la art. 398 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului.

În temeiul art. 276 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, a fost obligată partea responsabilă civilmente SC Omniasig Vienna Insurance Group SA să plătească părţilor civile MM, MEA, MDA, suma de 3.000 lei reprezentând onorariul avocatului ales (câte 1.000 lei fiecărei părţi civile).

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Găeşti a fost înregistrat, sub acest nr. de dosar, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găeşti privind pe inculpatul PI, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în data de 23.03.2019, în jurul orei 00.50, în timp ce conducea autobasculanta cu nr. de înmatriculare … pe autostrada A1, pe sensul Pitești - București, la km 74+569 m, adoptând o manieră de conducere insuficient de atentă asupra drumului și traiectoriei autoutilitarei, a deviat direcția de mers spre stânga, trecând peste cele două rânduri de glisiere metalice care separau sensurile de mers, după care, ajuns pe contrasensul direcției sale de mers, a lovit frontal autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare …, condusă de MI, rezultând decesul acestuia din urmă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa a reţinut ca situaţie de fapt că: 

La data de 23.03.2019, ora 00.51, organele de cercetare penală din cadrul Biroului de Poliție A1 au fost sesizate cu privire la faptul că, pe sensul de mers București - Pitești, la km 74+569 m, s-a produs un accident de circulaţie soldat cu decesul unei persoane.

Procedându-se la cercetarea cauzelor accidentului, s-a stabilit că accidentul de circulaţie s-a produs pe sensul de mers București - Pitești la km 74+569 m, pe timp de noapte, astfel că autobasculanta cu nr. de înmatriculare …, pe care PI o conducea, a părăsit calea de rulare în zona km 74, fiind scăpată de sub controlul activ al conducătorului auto, situație în care și-a deviat direcția de mers spre stânga, pe o traiectorie în care trece peste cele două rânduri de glisiere metalice care separau sensurile de mers, acroșează cu partea laterală dreapta a cabinei și a benei pila din amonte a pasarelei rutiere, după care, ajunsă pe contrasensul direcției sale de mers, impactează frontal autoutilitara Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare …, aflată pe prima bandă a traficului normal pe calea întâi de rulare, din direcția București către Pitești.

Tot din cercetări s-a stabilit că la volanul autoutilitarei Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare … se afla MI, în urma impactului frontal produs între cele două vehicule rezultând decesul acestuia.

Din actele dosarului rezultă că starea de pericol care a dus la producerea accidentului este consecința directă a manierei de conducere adoptată de către conducătorul autobasculantei și anume a conducerii insuficient de atente asupra drumului și traiectoriei urmate de autoutilitară.

Din cercetări s-a stabilit că niciunul dintre conducătorii auto nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Din raportul medico-legal de necropsie nr. A3/87/23.03.2019 eliberat de SJML Dâmboviţa rezultă că moartea numitului MI a fost violentă şi s-a produs consecutiv unui politraumatism de trafic rutier, cu multiple fracturi complexe multieschiloase și dilacerări viscerale.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto pentru stabilirea cauzelor şi dinamicii producerii accidentului, precum şi a posibilităţilor de evitare a accidentului.

Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit de către dr. ing. IT, expert tehnic judiciar, rezultă că în privința posibilităților de evitare a accidentului, conducătorul autobasculantei, inculpatul PI, dispunea de posibilități de acțiune pentru evitarea producerii accidentului, dacă adopta o manieră de conducere în care își menținea controlul asupra traiectoriei, situație în care nu mai era surprins de evoluția necontrolată a autobasculantei, astfel că era necesar ca, în planificarea călătoriei, să nu neglijeze starea de oboseală, prin etape absolut necesare de odihnă prevăzute pe parcursul deplasării. În momentele anterioare accidentului, inculpatul PI se afla în afara prevederilor legale de circulație, prin încălcarea art. 35 din OUG 195/2002. Cu privire la posibilitățile de evitare a accidentului, victima MI, în mod obiectiv, nu a dispus de posibilități tehnice de acționare pentru a evita accidentul, deoarece conflictul s-a produs în spațiul său de siguranță, aflându-se astfel în condiții legale de trafic, în sensul respectării prevederilor OUG 195/2002.

Fiindu-i aduse la cunoștință concluziile expertizei tehnice auto, inculpatul PI, în prezența apărătorului ales, nu a formulat obiecţiuni și nu a solicitat administrarea altor probe, recunoscând săvârșirea faptei. 

Situaţia de fapt reţinută de instanţă reiese din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului, adresa de constituire parte civilă, planșe fotografice, schiţa locului faptei, raportul medico-legal de necropsie nr. A3/87/23.03.2019 eliberat de SJML Dâmboviţa, fişă cazier judiciar, declaraţii suspect/inculpat, copie poliță de asigurare răspundere civilă auto R.C.A., adresa către societatea de asigurare - parte responsabilă civilmente.

În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului PI, care în data de 23.03.2019, în jurul orei 00.50, în timp ce conducea autobasculanta cu nr. de înmatriculare … pe autostrada A1, pe sensul Pitești - București, la km 74+569 m, adoptând o manieră de conducere insuficient de atentă asupra drumului și traiectoriei autoutilitarei, a deviat direcția de mers spre stânga, trecând peste cele două rânduri de glisiere metalice care separau sensurile de mers, după care, ajuns pe contrasensul direcției sale de mers, a lovit frontal autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare …, condusă de MI, rezultând decesul acestuia din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de „ucidere din culpă” prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.

Prin încheierea pronunţată în procedura de cameră preliminară, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

În faza judecăţii, inculpatul a solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cerere care a fost pusă în discuţie şi admisă de instanţă, cu concluzii în acelaşi sens din partea reprezentantului Ministerului Public.

Astfel, inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi este de acord să fie judecat în baza probelor de la urmărirea penală, probe pe care le cunoaşte şi pe care şi le însuşeşte. La interpelarea instanţei, şi-a manifestat acordul privind prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, arătând că este apt de muncă.

Coroborând recunoaşterea inculpatului cu celelalte probe administrate în faza de urmărire penală, instanţa a reţinut că acesta a săvârşit fapta pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod penal.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod penal, uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Având în vedere dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală de care beneficiază inculpatul ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, în urma reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa a stabilit o pedeapsă cu închisoarea al cărei minim special este de 1 an şi 4 luni.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute la art. 74 alin. 1 Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii; aspectul că inculpatul este fără antecedente penale; conduita sa după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal.

Instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, deoarece nu au fost identificate împrejurări care să se încadreze în dispoziţiile art. 75 alin. 2 Cod penal.

În concluzie, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, astfel că în cauză a operat răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea comisă.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 (unu) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă din data de 23.03.2019.

În continuare, în temeiul art. 91 şi art. 92 Cod penal, instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, în temeiul art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal, inculpatul va trebui să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cod penal, instanţa a dispus ca inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, existând acordul său în acest sens.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cod penal, instanţa a atras atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare, precum şi asupra consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile care îi revin pe durata termenului de supraveghere, în sensul că suspendarea se poate revoca, urmând a se dispune executarea pedepsei.

Instanţa a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 91 Cod penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile lui de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 91 alin. 3 Cod penal, care se referă la cazurile când nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Instanţa a constatat şi că inculpatul a fost cercetat şi judecat în stare de libertate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că în prezenta cauză, iniţial, s-au constituit părţi civile numiţii MC, MG şi PM, iar la data de 03.08.2020, respectiv 05.08.2020, a intervenit o tranzacţie între SC Omniasig Vienna Insurance Group SA şi părţile civile MC, MG şi PM, în sensul că fiecare parte civilă a primit suma de 100.000 lei daune morale, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă din data de 23.03.2019, înţelegând astfel să renunţe în tot la pretenţiile civile formulate în cadrul procesului penal.

Astfel, instanţa a luat act de cele mai sus arătate.

Ulterior, în cauză s-au constituit părţi civile şi numiţii MM, MEA, MDA, soţia şi copiii defunctului.

Astfel, MM (soţia defunctului) a solicitat de la inculpat suma de 9.185,35 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 euro cu titlu de daune morale, iar copiii au solicitat câte 200.000 euro cu titlu de daune morale.

Cererea de constituire de părţi civile a fost motivată în drept şi au fost indicate probe în susţinerea acesteia, probe care au fost încuviinţate şi administrate în faţa instanţei.

Se constată că, la data producerii accidentului rutier de către persoana vinovată, inculpatul PI, autobasculanta cu nr. de înmatriculare ..., condusă de acesta, avea asigurarea obligatorie de răspundere civilă încheiată la SC Omniasig Vienna Insurance Group SA, astfel că această parte responsabilă civilmente va fi obligată de instanţă la plata daunelor materiale şi morale către părţile civile, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 1/2016 a ICCJ.

Este cunoscut că daunele materiale solicitate în cadrul procesului penal se acordă de instanţă în măsura în care se administrează dovezi în acest sens, în timp ce cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudenţa în materie este neunitară.

În speţa de faţă, partea civilă MM solicită daune materiale în cuantum de 9.185,35 lei, reprezentând cheltuielile pe care a trebuit să le efectueze cu înmormântarea defunctului, cu pomenirile creştineşti ulterioare şi alte cheltuieli ocazionate de existenţa prezentului proces penal.

Analizând chitanţele, bonurile fiscale şi facturile depuse la dosar, instanţa a constatat că partea civilă MM a reuşit să facă dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în cuantum de numai 5.804 lei, sumă pe care a acordat-o acesteia cu titlu de daune materiale. S-au respins în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile MM privind acordarea de daune materiale (nu au fost avute în vedere bonurile fiscale cu scris indescifrabil).

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, în literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a arătat că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanţă în raport cu consecinţele negative suferite de cel care le pretinde, ţinându-se cont de importanţa valorilor lezate şi de măsura în care au fost lezate aceste valori, de intensitatea şi urmările traumei fizice şi psihice produse, avându-se în vedere cât de grav a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională a părţii (părţilor) civile. În speţa de faţă, defunctul a fost victima directă a accidentului, iar membrii familiei sale care s-au constituit părţi civile reprezintă victimele indirecte, consecinţele negative ale celor întâmplate răsfrângându-se şi asupra acestora. 

În jurisprudenţa sa, instanţa supremă a statuat că despăgubirile reprezentând daune morale se disting de cele reprezentând daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţă prin evaluare şi, în acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei, este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate.

Într-o altă cauză, instanţa supremă, tot referitor la acordarea daunelor morale, a statuat principiul judecării în echitate. Astfel, s-a motivat că atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar să nu fie nici derizorii.

Astfel, este evident că membrii familiei victimei au suferit un prejudiciu moral incomensurabil, accidentul rutier soldat cu decesul lui MI cauzându-le acestora o suferinţă psihică deosebită, care le-a schimbat vieţile într-un sens negativ şi pentru totdeauna. 

Având în vedere cele mai sus arătate, instanţa a apreciat că este rezonabil a se acorda daune morale în cuantum de 200.000 lei soţiei defunctului şi daune morale în cuantum de 200.000 lei ficăruia dintre copiii defunctului.

Astfel, în temeiul art. 25 Cod procedură penală, raportat la art. 397 Cod procedură penală, a admis în parte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale formulată de părţile civile: MM, MEA, MDA.

A obligat partea responsabilă civilmente SC Omniasig Vienna Insurance Group SA să plătească: părţii civile MM suma de 5.804 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 200.000 lei reprezentând daune morale; părţii civile MEA suma de 200.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit; părţii civile MDA suma de 200.000 lei reprezentând prejudiciul moral suferit. 

S-au respins în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţilor civile de mai sus cu privire la acordarea de daune materiale şi morale.

În final, în temeiul art. 398, raportat la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare statului.

În temeiul art. 276 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, a obligat partea responsabilă civilmente SC Omniasig Vienna Insurance Group SA să plătească părţilor civile MM, MEA, MDA, suma de 3.000 lei reprezentând onorariul avocatului ales (câte 1.000 lei fiecărei părţi civile).

Apelurile formulate de către părţile civile MM, MEA, MDA şi de către partea responsabilă civilmente SC OMNIASIG VIENNA INSURANCE GROUP SA împotriva sentinţei penale nr. 258 din data de 25.02.2021 pronunţată de Judecătoria Găeşti au fost respinse ca nefondate. 

Domenii speta

Spete similare