Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin formularul de cerere înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.01.2021, reclamantul S.M.P. în contradictoriu cu pârâta C.I.P. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata către acesta a sumei de 171 lei, reprezentând cheltuieli aferente spitalizării numitului R.G., a dobânzii legale, calculată la suma de 171 lei, de la data de 09.05.2017 - data finalizării acordării îngrijirilor medicale către persoana vătămată R.G. - și până la plata integrală a cheltuielilor de spitalizare.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta C.I.P. a avut calitatea de persoană cercetată penal în dosarul penal nr. .., având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpa, prevăzută de art. 196 alin. (2) și (3) din C.pen., pentru faptul că, în ziua de 09.05.2017, orele 13:30, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de înmatriculare ..., pe DJ 720 din comuna ..., sat ..., din direcția DN 1 către comuna ..., ajunsă la intersecția cu DC 111, a efectuat viraj la dreapta, fără a păstra o distanță suficientă față de numitul R.G., ce se deplasa cu bicicleta pe aceeași direcție, moment în care este posibil să fi acroșat cu partea dreaptă spate a autoturismului roata față a bicicletei. În urma impactului, numitul R.G. s-a dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă. Deși numitul R.G. nu prezenta leziuni, conducătoarea auto i-a solicitat acestuia să o însoțească la poliție pentru a anunța producerea accidentului, acesta refuzând.

Numitul R.G. s-a deplasat ulterior la domiciliul său, iar seara, acuzând dureri la umărul stâng, s-a prezentat la S.P.M. - C.P.U., unde a anunțat despre producerea accidentului.

Victima accidentului a fost examinată și din punct de vedere medico-legal în cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală P, ocazie cu care s-a stabilit faptul că aceasta a necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijire medicală pentru vindecare, de la data producerii lor, iar leziunile nu au pus în pericol viața victimei.

Întrucât fapta nu era prevăzută de legea penală, precum și datorită faptului că a lipsit plângerea prealabilă a persoanei vătămate R.G., Parchetul de pe lângă Judecătoria C. a considerat că în cauză sunt incidente cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, cele prevăzute de art. 16 alin. (l) lit. b) și e) din C.proc.pen., motiv pentru care, la data de 07.02.2018 a dispus, prin ordonanță motivată, clasarea cauzei penale pentru aceste considerente.

Ulterior, prin adresa cu nr. 2610/22.02.2018, a fost sesizat S.M.C., pentru a aprecia cu privire la formularea unei acțiuni civile la instanța de judecată, în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale, de care a beneficiat numitul R.G., la data de 09.05.2017 în cadrul Centrului de Primiri Urgențe al S.M.C., cu această ocazie comunicându-i-se și ordonanța pronunțată de Parchet, împreună cu referatul cu propunerea de clasare a cauzei penale, întocmit la data de 30.01.2018.

Referitor la elementele răspunderii civile delictuale a arătat că fapta ilicită este reprezentată de conduita pârâtei C.I.P., care nu a păstrat o distanță suficientă față de biciclistul R.G., acroșându-i cu partea dreaptă spate a autoturismului roata din față a bicicletei, acesta dezechilibrându-se și căzând pe partea carosabilă, accident în urma căruia numitul R.G. a suferit leziunile traumatice, conform diagnosticului menționat în cuprinsul foii de observație, despre care a amintit mai sus, fiind transportat la Centrul de Primiri Urgențe al S.M.C., unde a beneficiat de îngrijiri medicale sub forma spitalizării de zi.

Prejudiciul suferit de acesta este în cuantum total de 171 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate numitului R.G., stabilite în conformitate cu anexa nr. 3.4. la actul adițional nr. 10/07.04.2017 la contractul de furnizare servicii medicale nr. 2/2016, încheiat de spital cu C.A.S.P.

Legătura de cauzalitate între faptă si prejudiciu rezultă implicit din mecanismul dezvoltat anterior, în sensul că atingerea drepturilor patrimoniale rezultă chiar din săvârșirea faptei ilicite.

Vinovăția, condiție subiectivă a răspunderii civile, este determinată  prin raportare la comportamentul făptuitoarei și exprimă atitudinea sa față de faptă şi urmările ei, aceasta îmbrăcând forma culpei.

Totodată,  a solicitat a se observa faptul că, în cauză, sunt incidente și prevederile art. 320 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, în vigoare la data săvârșirii faptei, 09.05.2017, în conformitate cu care persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpa, răspund potrivit legii si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata.

Referitor la dobânda legală a susținut că, întrucât obligația pârâtei față de aceasta are ca obiect o sumă de bani, este îndreptățită să solicite și plata de daune moratorii, egală cu dobânda legală aferentă sumei de 171 lei, calculată de la data de 09.05.2017 (data finalizării acordării serviciilor medicale) și până la data plății integrale (efective) a debitului principal.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea, din punct de vedere procedural pe dispozițiile art. 194 C.proc.civ., iar din punct de vedere material pe dispozițiile art. 1349 și art.1357 - 1358 din C.civ., art. 1535, alin. (1) din C.civ., art. 320, alin. (l) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (forma în vigoare la data de 09.05.2017) precum și toate celelalte acte normative mai sus menționate.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei următoarele acte: adresă de înaintare nr. 2610/22.02.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., (f.14), ordonanța de clasare nr. 1121/P/2017 din 07.02.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. (f.15), referat cu propunerea de clasare din 30.01.2018 (f.16-17) F.O. nr. 17530/09.05.2017 (f. 18-20), anexa nr. 3.4. la actul adițional nr. 10/07.04.2017 la contractul de furnizare servicii medicale nr. 2/2016, încheiat de spital cu C.A.S.P.(f. 21).

La data de 05.02.2021 pârâta a depus la dosar întâmpinare şi cerere de chemare în garanție prin care a  solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și, implicit, respingerea acțiunii reclamantei ca tardiv introdusă (f.24).

A susținut că cererea reclamantei prin care solicită repararea pagubei prin fapta ilicită este supusă prescripției extinctive de 3 ani, care începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut atât paguba, cât si pe cel care răspunde de ea, adică la 09.05.2017, dată la care au fost oferite serviciile medicale.

În temeiul disp. art. 72-74 C.proc.civ., a formulat cerere de chemare în garanție a SOCIETAŢII DE ASIGURARE REASIGURARE C.I. S.A., față  de situația că la data producerii evenimentului rutier avea încheiată cu aceasta poliță de asigurare de răspundere civila auto RCA seria RO/25/C25/HP, nr. ... prin care aceasta despăgubește atât pentru pagubele materiale, cât şi pentru vătămări corporale.

În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri.

Sub aspect probatoriu, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a anexat polița de asigurare de răspundere civila auto RCA seria RO/25/C25/HP, nr. ... (f.27).

La data de 22.02.2021, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al spitalului, susţinând că termenul de prescripţie curge nu de la data acordării îngrijirilor medicale, ci de la data la care i-a fost comunicată ordonanţa de clasare şi, totodată, admiterea cererii de chemare în garanţie a Societăţii de Asigurare Reasigurare C.I. S.A.

La data de 30.03.2021, societatea asigurare-reasigurare C.I. S.A. a depus, prin email, întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripției dreptului material la acțiune (f.48).

În cuprinsul acesteia, a solicitat a se reține că, potrivit art. 2528 alin. 1 C.civ., prescripția de 3 ani a dreptului material la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.

De la data evenimentului, 09.05.2017 şi până la data introducerii acțiunii în instanță, 27.01.2021, au trecut mai bine de 3 ani. De asemenea, din înscrisurile depuse rezultă că reclamanta cunoștea persoana vinovată de producerea pagubei, în persoana numitei C.I.P., încă de la data când partea vătămata R.G. a sosit la spital, respectiv 09.05.2017.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibila.

În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept a invocat dispozițiile art. 205 si următoarele din C.proc.civ., art. 1385 alin. 3 și art. 2223 C.civ., legea nr. 230/2007, art. 271 alin. 4, art. 294 alin. 1 si art. 319 alin. 8 C. Fiscal, prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, art. 201 din Legea 71/2011.

La termenul din 02.04.2021 s-a încuviințat în principiu cererea de chemare in garanție a SOCIETĂŢII DE ASIGURARE REASIGURARE C.I. S.A.  formulată de pârâtă.

În ședința publică din 14.05.2021, instanța a unit cu fondul excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată atât de pârât cât şi de chemata în garanție.

Prin notele depuse la dosar la data de 27.05.2021 (f. 66), reclamanta a  comunicat că nu s-a constituit parte civilă în dosarul penal 1121/P/2017 despre care nu a avut cunoștință decât la momentul la care i-a fost comunicată ordonanța de clasare a cauzei penale, din eroare menționând în cuprinsul cererii de chemare în judecată că s-a constituit parte civilă în dosarul de urmărire penala, sens în care a anexat răspunsul IJPP.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, pentru părți, proba cu înscrisuri. A fost atașat dosarul penal nr. 1121/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C.

Analizând cererea formulată, prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 09.05.2017, în jurul orelor 19:45, pârâta, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan cu număr de înmatriculare ..., pe DJ 720 din comuna ..., sat ..., din direcția DN 1 către comuna ..., ajunsă la intersecția cu DC 111, a efectuat viraj la dreapta, fără a păstra o distanță suficientă față de numitul R.G., ce se deplasa cu bicicleta pe aceeași direcție, moment în care a acroșat cu partea dreaptă spate a autoturismului, roata față a bicicletei. În urma impactului, numitul R.G. s-a dezechilibrat și a căzut pe partea carosabilă.

Ca urmare a acestui accident, numitul R.G. s-a prezentat la S.M.C. – Centrul de primiri urgenţe unde i s-au acordat îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din fişa UPU (f. 17-20).

La data de 10.05.2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria C. a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 şi 3 C.pen.

La data de 07.02.2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria C. a dispus clasarea cauzei pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2 şi 3 C.pen., în temeiul art. 16 alin. 1 şit. b) şi e) C.proc.pen., pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală şi lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Având în vedere că soluționarea excepției prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului  invocată de pârâtă prin întâmpinare a fost unită cu soluționarea fondului, în temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției.

Potrivit art. 2528 C.civ., „Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea.”

Având în vedere că serviciile medicale au fost oferite, astfel cum reiese din fişa UPU (f. 17-20), la data de 09.05.2017, reiese că aceasta este data la care reclamantul a cunoscut paguba.

În ceea ce priveşte momentul la care reclamantul a cunoscut persoana care răspunde de producerea accidentului, instanţa reţine că beneficiarul serviciilor medicale este victima accidentului şi nu făptuitorul, motiv pentru care reclamantul nu deţinea la data la care au fost prestate serviciile medicale, informaţii cu privire la persoana care a săvârşit fapta.

În consecinţă, nu poate fi reţinută afirmaţia pârâtei potrivit căreia data de la care începe să curgă termenul de prescripţie este data acordării îngrijirilor medicale, întrucât nu există dovezi potrivit cărora numitul R.G. ar fi dat explicaţii cu privire la identitatea persoanei care a produs accidentul, reclamantului neputându-i fi imputabilă necunoaşterea autorului accidentului la acel moment.

Reclamantul a cunoscut identitatea persoanei care a produs accidentul în urma căreia au rezultat leziunile numitului R.G. pentru a căror vindecare au fost prestate serviciile medicale, abia la data de 22.02.2018, dată la care, prin adresa ataşată la fila 14 din dosar, i-a fost comunicată ordonanţa de clasare nr. 1121/P/2017 din 07.02.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria C., cu datele de stare civilă ale părţilor, cu menţiunea „pentru a aprecia cu privire la formularea unei acţiuni civile la instanţa de judecată în vederea recuperării cheltuielilor ocazionate de acordarea îngrijirilor medicale ale numitului R.G.”.

Ca atare, data la care reclamantul a cunoscut paguba şi pe cel care răspunde de ea nu este reprezentată de data la care s-au acordat serviciile medicale (09.05.2017), ci de data la care i s-a comunicat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria C. ordonanţa de clasare, 22.02.2018.

În consecinţă, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data de 22.02.2018, împlinindu-se la data de 22.02.2021. Cum cererea formulată de reclamant a fost introdusă pe rolul instanţei la data de 27.01.2021, potrivit art. 2537 pct. 2 C.civ., „prescripţia se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată”, moment de la care, conform art. 2541 alin. 1 şi 2 C.civ., începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Pentru acest considerente, instanţa va respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune formulată de pârâtă şi de chemata în garanţie prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

Pe fond, în drept, instanța reține incidența dispozițiilor art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, astfel cum erau în vigoare la momentul săvârşirii faptei ilicite, potrivit cărora:

(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată.

(2) Furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relaţie contractuală această evidenţă, în vederea decontării, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1357 alin. (1) C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii declanșează, prin urmare, răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația de reparare a pagubei pricinuite, cu condiția existenței cumulative a elementelor necesare pentru angajarea acestei răspunderi, și anume: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între primele două, precum și vinovăția celui care a cauzat paguba.

Instanța urmează să analizeze îndeplinirea condițiilor necesare pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâtei.

 În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în conduita pârâtei C.I.P., care nu a păstrat o distanță suficientă față de biciclistul R.G., acroșându-i, cu partea dreaptă spate a autoturismului, roata din față a bicicletei, acesta dezechilibrându-se și căzând pe partea carosabilă, accident în urma căruia numitul a suferit leziunile traumatice anterior evidenţiate.

Aceste aspecte rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f. 5-7 d.u.p.), din cuprinsul planşei foto cuprinzând aspectele de la cercetarea la faţa locului (f. 8-17 d.u.p.) şi a procesului-verbal de verificare tehnică auto (f. 18-20).

Totodată, însăşi pârâta recunoaşte în declaraţia dată la data de 09.05.2017 (f. 34-35 d.u.p.) faptul că a efectuat virajul la dreapta şi a auzit un zgomot, s-a uitat în oglindă şi l-a văzut pe numitul R.G. căzut de pe biciletă, apreciind că este posibil să îl fi atins cu aripa dreapta spate în roata bicicletei din faţă.

În ceea ce priveşte prejudiciul, instanța reține că suma de 171 de lei, solicitată de reclamant cu titlu de daune materiale a fost dovedită prin înscrisurile medicale depuse de reclamant, întinderea acestuia fiind dovedită prin anexa la contractul nr. 2/2018 încheiat de spital cu C.A.S.P. (f.21).

Referitor la raportul de cauzalitate ce trebuie să existe între fapta ilicită și prejudiciu, instanța reține faptul că acesta rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 754/20.10.2017 (f. 32 d.u.p.), din care reiese că numitul R.G. a suferit o contuzie la nivelul umărului stâng, care a putut fi produsă de lovirea cu şi de planuri dure (cădere heteropropulsată de pe bicicletă cu lovire de planul asfaltului carosabilului, în condiţiile accidentului de ciruculaţie rutieră din ziua de 09.05.2017, conform datelor de anchetă).

Cu privire la ultima condiție, instanța constată că vinovăția pârâtei este reprezentată de intenţie în sensul dispozițiilor art. 16 alin. (2) C. pen., reţinând totodată că, potrivit art. 1357 alin. (2) C. civ., autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Sub aspectul capătului de cerere privind dobânda legală penalizatoare, conform art. 1535 alin. (1) C. civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

În consecinţă, instanţa constată că pârâta este ţinută a achita reclamantului şi dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la data naşterii acestei obligaţii, respectiv 09.05.2017, până la plata efectivă a debitului, acesta având un caracter pur pecuniar, deci cuantumul acestuia este unul cert încă din momentul încetării acordării îngrijirilor medicale.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 171 de lei, reprezentând contravaloare cheltuieli aferente spitalizării numitului R.G. şi a dobânzii legale calculate la suma de 171 de lei, de la 09.05.2017, până la plata integrală a cheltuielilor de spitalizare.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanţie Societatea de Asigurare-Reasigurare C.I. S.A. instanţa constată următoarele:

Pentru autoturismul pârâtei, cu nr. de înmatriculare ..., s-a încheiat poliţa de asigurare cu chemata în garanţie C.I. S.A. seria RO/25/C25/HP nr. ..., valabilă în perioada 03.12.2016 – 02.12.2017, potrivit poliţei de asigurare de la fila 25.

Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri”

Potrivit art. 55 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, „Despăgubirile se plătesc asiguraţilor dacă aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58”.

Potrivit art. 49 din acelaşi act normativ, „Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil”

În considerarea acestor dispoziţii, se constată obligaţia chematului în garanţie de a achita sumele de bani reprezentând contravaloarea pagubei create pârâtei, constând în costurile de spitalizare suportate de reclamant cu numitul R.G. şi a dobânzii legale calculate de la data de 09.05.2017, până la plata integrală a cheltuielilor de spitalizare.

Domenii speta

Spete similare