Pretenţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr... la data de ..., reclamanta SC A C I SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S G SRL, obligarea acesteia la plata debitului de 72.500 lei cu TVA, reprezentând debit aferent facturii nr.../01.03.2017 cat si a dobânzii legale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul nr. .../01.03.2017, în baza căruia SC A C I SRL se obliga sa vanda dispozitiv imprastiere asfalt iar SC S G SRL se obliga sa plateasca suma de 72.500 Ron cu TVA, reprezentând contravaloarea bunului, in termen de 30 zile de la data incheierii contractului.

În continuare se arată că, la data de 01.03.2017, s-a incheiat procesul verbal de predare primire, prin care s-a procedat la predarea primirea, receptia finala si punerea in functiune a bunului mobil.

Cu ocazia recepţiei s-a constata ca bunul corespunde din punct de vedere calitativ si s-a efectuat instructajul de folosire.

 În baza contractului nr. .../01.03.2017, s-a emis factura nr. .../01.03.2017, insusita de catre SC S G SRL, însă, factura nu a fost achitata până la data formulării cererii de chemare în judecată, desi termenul de plata al acesteia era de 30 de zile de la data incheierii contractului.

De asemenea, se arată că a somat parata punandu-i in vedere sa achite debitul restant, mentionand faptul ca daca nu va da curs somatiei, urmeaza sa fie acţionaţi în instanţă in vederea realizarii pe cale judiciara a pretentiilor sale.

Contractul nr. .../01.03.2017 a fost semnat și ștampilat de reprezentantul pârâtei. De asemenea, conform procesului verbal din 0l.03.2017, pârâta a preluat în stare de funcționare dispozitivul de imprastiere asfalt, iar procesul verbal este semnat și ștampilat de reprezentantul pârâtei.

Factura nr. .../01.03.2020 este un înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operațiuni comerciale, respectiv o notă scrisă privitoare la mărfurile vândute in care acestea sunt arătate amănunțit, indicându-se natura, calitatea, cantitatea, prețul.

De aceea factura comercială face dovada împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, iar, dacă factura este acceptată de către destinatar, ea face dovada și în favoarea emitentului. Aceasta face dovada contra emitentului, in privința întregului ei cuprins, independent de faptul dacă a fost acceptată sau nu, fundamentul juridic al acestei forțe probante fiind mărturisirea extrajudiciară.

Factura nu face dovada împotriva destinatarului decât în cazul în care este acceptată deoarece nu se poate preconstitui un mijloc de probă contra unei persoane, fără concursul acesteia.

Potrivit art. 1721 Noul Cod Civil, atunci când cumpărătorul întârzie plata prețului, el este ținut, în plus, „să plătească dobânzi asupra prețului".

Dobânzile „asupra prețului” vânzării sunt datorate din ziua dobândirii proprietății, dacă bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predării, dacă bunul nu produce fructe, însă îi procură alte foloase.

Deoarece dobânzile respective sunt datorate pentru întârzieri la plata prețului, ele au natura juridică a daunelor-interese moratorii (despăgubiri pentru întârziere la executarea obligației).

Cuantumul dobânzilor datorate de cumpărător poate fi convenit de părți în contract (sub forma unor penalități) sau de instanța de judecată.

Se învederează de asemenea că în data de 16.03.2020 s-a instituit starea de urgenţă pe teritoriul României, iar începând cu data de 15 aprilie 2020 s-a prelungit cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr.195/2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.

Conform art. 62 - Prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. art. 1350 Cod civil, art. 1240 alin.1 și 2 Cod civil.

În susţinere a ataşat înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, respectiv: contract de vanzare cumparare nr. .../01.03.2017; Proces verbal de predare primire din 01.03.2017; factura nr. .../01.03.2017, somatie, dovadă comunicare (f. 12-18).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 2555 lei ( f. 25).

Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională (f. 31-33) prin care a invocat prescripţia dreptului la acţiune iar pe cale de consecință să se dispună respingerea cererii ca fiind prescrisă raportat la prevederile art. 2500, art. 2501, art. 2517 și 2523 din Noul Cod Civil.

Față de temeiurile de drept invocate și momentul formulării și depunerii cererii de chemare în judecată, se solicită a se avea în vedere că factura nr... a fost emisă  la data de 01.03.2017 iar cererea de chemare în judecată este depusă la 19.06.2020 după data, în opinia pârâtei, la care a fost împlinit termenul legal de trei ani.

Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată invocându-se compensarea legală.

În fapt, se arată că, în baza contractului de prestari servicii nr.../03.10.2016 pârâta în calitate de prestator a efectuat servicii de ”Lucrări de terasamente” reclamantei astfel cum rezultă din situațiile de lucrări și Facturile .../14.10.2016 și .../28.10.2016, aceasta achitând doar parțial contravaloarea lucrărilor,

Atât facturile cât şi situaţiile de lucrări sunt însuşite de către reclamantă, rămânând de achitat suma de 58.250 lei.

Având în vedere caracterul cert, lichid şi exigibil al acestei creanţe, intre cele două datorii a intervenit de plin drept compensarea legală în conformitate cu art. 1616-1617 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, solicitând pe cale de consecinţă să se constatate achitată prin această modalitate suma ce face obiectul prezentei cauze.

A mai arătat pârâta că în situaţia în care se va trece peste acest aspect, înţelege să solicite pe cale reconvenţională obligarea reclamantei la plata sumei de 58.250 lei reprezentând c/v facturilor nr. .../14.10.2016 - parţial și  nr..../28.10.2016.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și urm., art. 209 și urm. Cod procedură civilă, precum și textele legale si conventionale mai sus mentionate.

În susţinere, a depus, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contract de prestări servicii nr. .../03.10.2016, factura nr. .../14.10.2016, factura .../28.10.2016, situatie de lucrări nr.1, situaţie de lucrări nr.2 (f. 34-38).

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu suma de 2270 lei (f.55).

Reclamata a depus răspuns la întâmpinare (f.41-44) prin care a solicitat respingerea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune arătând că la data de 15 mai 2020 s-a formulat actiunea ce face obiectul dosarului nr. ... si nu la data de 19.06.2020, asa cum invocă parata, acţiunea fiind depusă prin scrisoare recomandata la oficiul postal, în termenul legal.

Potrivit art. 183. -NCPC: „(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen”.

Cu privire la cererea reconvenţională invocă exceptia netimbrarii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune arătând că parata-reclamanta solicita plata contravalorii facturilor emise la data de 14.10.2016 respectiv 28.10.2016, insa termenul de prescripţie s-a împlinit înca din luna octombrie a anului 2019.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând, cu prioritate în temeiul art.248 alin.1 C.pr.civ., excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. .../01.03.2017 reclamanta SC A C I SRL s-a obligat să vândă pârâtei SC S G SRL dispozitiv împrăştiere asfalt, iar pârâta s-a obligat să plătească contravaloarea bunului, în sumă de 72.500 lei, TVA inclus, în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului (f.12-14).

În temeiul acestui contract, reclamanta a emis factura nr. ../01.03.2017 (f.16) în valoare de 72.500 lei şi a fost încheiat procesul verbal de predare-primire din data de 01.03.2017 (f.15) privind predarea-primirea, recepţia finală şi punerea în funcţiune a bunului mobil - dispozitiv împrăştiere asfalt, menţionându-se că vânzătorul şi cumpărătorul, cu ocazia recepţiei, au constatat că bunul corespunde din punct de vedere calitativ şi s-a efectuat şi un instructaj de folosire a acestuia, de către vânzător.

Prin cererea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 72.500 lei, reprezentând debit aferent facturii nr.../01.03.2017 cât si a dobânzii legale.

În cauza de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 2500 și urm. C. civ., termenul de  prescripţie fiind termenul general de trei ani care începe să curgă de la data la care este scadentă factura dedusă judecăţii, din acel moment fiind exigibil dreptul de creanţă al reclamantei din prezentul dosar.

Termenul de plată al facturii nr.../01.03.2017 era de 30 de zile de la data încheierii contractului, respectiv 01.04.2017.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, reţinând că prin Decretul nr. 195/16.03.2020, Președintele României a instituit starea de urgență pe întreg teritoriul României, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 16.03.2020, iar potrivit art.41 din Decret „prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile.”

Prin Decretul nr. 240/14.04.2020, începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungește cu 30 de zile starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/2020.

Potrivit art.62 din Decretul nr. 240/14.04.2020 „prescripțiile, uzucapiunile și termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile”.

Prin urmare, instanţa apreciază că termenul de prescripţie, nu s-a împlinit la data promovării prezentei acţiuni - 15.05.2020, conform menţiunilor de pe plicul de corespondenţă (f.19), motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată în cauză de pârâtă prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, pârâta a invocat prin întâmpinare compensarea legală, în condiţiile art.1616-1617 C.civ., arătând că deţine la rândul său o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 58.250 lei.

Astfel, instanţa reţine că în baza contractului de prestări servicii nr..../03.10.2016 (f.34-35) pârâta în calitate de prestator a efectuat servicii de ”Lucrări de terasamente” reclamantei astfel cum rezultă din situațiile de lucrări (f.37-38) și facturile nr. .../14.10.2016 și .... /28.10.2016 (f.36), din care pretinde suma de 58.250 lei.

Deşi situațiile de lucrări şi facturile anterior indicate au fost însuşite de reclamantă prin semnătură și aplicarea ștampilei, aceasta din urmă nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate.

Potrivit art. 1.270 Cod civil „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, iar potrivit art. 1.271 alin. 1 Cod civil „Părţile sunt ţinute să-şi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă….”.

Potrivit art.1616 Cod civil „datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele”, iar potrivit art.1617 alin.1 Cod civil „compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură”.

Din înscrisurile depuse la dosar, şi faţă de poziţia procesuală a ambelor pârţi care nu au contestat sumele solicitate, instanţa reţine ca s-a făcut dovada a două datorii reciproce certe, lichide şi exigibile, astfel încât se apreciază că în cauză operează compensarea pentru suma de 58.250 lei.

Se au în vedere şi disp. art. 2505 Cod civil potrivit cărora „prescripţia nu împiedică stingerea prin compensaţie a creanţelor reciproce şi nici exercitarea dreptului de retenţie, dacă dreptul la acţiune nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retenţie, după caz”.

Or, în cauză, în raport de momentul în care s-ar fi putut opune compensarea, respectiv 01.04.2017, dreptul la acţiune nu era prescris.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 1270, art. 1516, art. 1350, art.1616 C.civ., instanţa constată că prezenta acţiune este întemeiată în parte, urmând a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.250 lei reprezentând debit restant, în urma compensării legale, şi a dobânzii legale aferente de la data scadenţei până la data achitării efective a debitului şi va respinge în rest cererea, ca neîntemeiată.

Faţă de cele mai sus reţinute referitoare la incidenţa în cauză a compensării legale, instanţa va respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S G SRL ca rămasă fără obiect, şi pe cale de consecinţă nu se mai impune analiza excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de reclamantă, cu privire la cererea reconvenţională.

Domenii speta

Spete similare