Prescripţia dreptului material la acţiune

DOMENIUL – Litigii cu profesionişti.

Prescripţia dreptului material la acţiune. Cauze care întrerup cursul prescripţiei. Momentul la care trebuie să intervină cauza de întrerupere a termenului. Condiţiile şi efectele recunoaşterii tacite asupra termenului de prescripţie extinctivă.

În conformitate cu art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr.167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului de cel în favoarea căruia operează prescripţia.

Cauza menţionată de întrerupere a cursului prescripţiei trebuie să intervină însă în cursul termenului de prescripţie, iar nu după împlinirea lui. Recunoaşterea datoriei în aceste condiţii are doar valoarea unei novaţii a obligaţiei civile imperfecte prevăzute de art. 20 alin.  1 din Decretul nr.167/1958 într-o obligaţie perfectă.

Această nouă obligaţie era, de asemenea, prescriptibilă în termen de trei ani de la data naşterii sale, întrucât nu există un termen de executare stabilit prin acordul părţilor, fiind aplicabile prevederile art. 3 teza I şi 7 alin. 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Pentru a avea efect întreruptiv de prescripţie, recunoaşterea, chiar tacită, trebuie să fie neîndoielnică.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 242R din 06.04.2015)

Prin cererea înregistrată la data de 06.11.2012pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub numărul de dosar 52874/299/2012, reclamanta S.N.T.F.C.C.F.R.C. S.A. – STFCB a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei CNCFR – SB S L3 O la plata sumei de 226.215,43 lei, reprezentând contravaloarea 1548 bucăţi traverse din lemn pentru calea ferată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părţi a fost încheiat procesul verbal de custodie nr. 144/562/08.10.2003, având ca obiect 5000 de traverse normale de lemn, că în data de 06.08.2009 s-a întocmit procesul verbal cu ocazia întrunirii comisiei mixte privind predarea-primirea stocului de traverse, prin care s-a constatat că în stoc mai erau 356 de bucăţi, care nu erau corespunzătoare din punct de vedere tehnic. Reclamanta a mai arătat că a făcut mai multe solicitări pentru a i se preda stocul de traverse, la care însă nu a primit răspuns. S-a mai precizat ca din totalul celor 5000 de traverse normale de lemn, RTFCB a solicitat şi a scos traverse în mai multe etape din depozitul M, astfel încât, la data de 29.12.2010, stocul era de 1548 traverse de lemn.

In drept, au fost invocate prev. art. 969, 1591, 1593, 1595, 1597, 1599, 1601, 1604 alin. 1 Cod civ.

Parata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, excepţia netimbrării, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta a arătat că cererea nu are la bază un calcul veridic ci unul propriu, că suma solicitată este supraevaluată, faţă de vechimea traverselor mai mare de 10 ani şi faţă de faptul că acestea nu mai corespund tehnic pentru a fi introduse în cale. Pârâta a mai precizat că reclamanta a fost de acord, la data de 24.05.2009, ca secţia L3 să facă plata unor bucăţi de traverse la o valoare unitară de 59,28 lei.

Prin sentinţa civilă nr. 20654/24.10.2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 52874/299/2012 a respins excepţia prescripţiei, ca neîntemeiată şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SNTFCCFRC SA, STFCB în contradictoriu cu pârâta CNCFR SB S L3 O, fiind obligată pârâta la plata sumei de 91765,44 lei, reprezentând contravaloare traverse de lemn şi  la plata sumei de 3451,31 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că între părţi a intervenit procesul verbal de custodie din data de 20.10.2003, prin care RTFCB a lăsat în custodia RCFB, DL, S L3, D 9, D M 5000 de bucăţi de traverse normale de lemn (f. 8).

La data de 06.08.2009, părţile au încheiat un proces verbal prin care au constatat că stocul faptic este 356 bucăţi, cu menţiunea că, din punct de vedere tehnic, acestea nu pot fi introduse în cale, deoarece periclitează siguranţa circulaţiei, fiind putrede (f. 17).

La data de 29.11.2010, RTFC DP a întocmit o lista de inventariere în care este menţionat un stoc de 1548 traverse de lemn cu o valoare unitară de 59,28 lei, document semnat şi de gestionar, respectiv de reprezentantul depozitului M (f. 6).

S-a reţinut astfel că între părţi a intervenit un contract de depozit, definit de art. 1591 Cod civ., care stipulează că depozitul este un act prin care se primeşte lucrul altuia spre a-l păstra şi a-l restitui în natură.

Faţă de data intervenirii contractului dintre parţi, 20.10.2003, în speţă sunt incidente prevederile Codului civil de la 1864, aflat în vigoare în acel moment.

Potrivit art. 1604 alin. 1 Cod civ., depozitarul trebuie să înapoieze acelaşi lucru pe care l-a primit.

Art. 1599 Cod civ. stipulează că depozitarul trebuie să se îngrijească de paza lucrului depozitat întocmai precum îngrijeşte de paza lucrului său.

Prima instanta a avut în vedere prevederile art. 969 C.civ., potrivit căruia „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”. În situaţia de faţă s-a aratat ca acest articol devine aplicabil deoarece între părţi a intervenit un contract de depozit, iar nerespectarea obligaţiilor stabilite de lege în sarcina depozitarului, aşa cum rezultă din situaţia enunţată mai sus, atrage răspunderea sa civilă contractuală.

Din procesul verbal încheiat la data de 06.08.2009, rezultă că, faptic, în stoc se mai aflau 356 bucăţi de traverse, care însă nu mai puteau fi utilizate.

Potrivit art. 1601 Cod civ., depozitarul nu răspunde de stricăciunile provenite din forţă majoră, cu excepţia cazului în care a fost pus în întârziere cu privire la restituirea lucrului depozitat.

Pârâta nu a făcut dovada faptului că pieirea şi/sau degradarea traverselor a intervenit în ciuda faptului că pârâta s-a îngrijit de lucrul depozitat ca un bun proprietar sau dintr-un caz  de forţă majoră.

Din înscrisul depus de reclamantă la dosar la data de 03.10.2013 (f. 60), rezultă ca pârâta a utilizat 1175 buc. de traversă, fapt ce contravine art. 1602 Cod civ.

Faţă de prevederile legale şi situaţia de fapt reţinută mai sus, prima instanţa a obligat pârâta la plata contravalorii a 1548 traverse de lemn, traverse care, scriptic, au rămas în stocul ce trebuia restituit, astfel cum rezultă din lista de inventariere întocmită la data de 29.11.2010.

În ceea ce priveşte valoarea acestor traverse de lemn, s-a apreciat ca prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta nu a făcut dovada valorii solicitate prin cererea de chemare în judecată.

În acest caz, prima instanţa a reţinut valoarea menţionată în lista de inventariere din 29.11.2010, document însuşit de ambele părţi şi în care se menţionează o valoare unitară de 59,28 lei.

De asemenea, prima instanţa a avut în vedere şi Situaţia privind materialele de cale – traverse lemn perioada 08.10.2003 – 31.10.2011, întocmită de RTFCB, deci de o structură din cadrul societăţii reclamante, în care se menţionează un stoc de 1548 bucăţi cu o valoare unitară de 59,28 lei (f. 57).

Din aceste considerente, instanţa de fond a admis  in parte cererea şi a dispus obligarea paratei la plata sumei de 91765,44 lei, reprezentând contravaloarea a 1548  traverse de lemn, cu o valoare unitară de 59,28 lei , iar in baza art. 274 Cpc., instanţa a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata de 3451,31 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru şi timbru judiciar.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.

Apelanta-reclamantă S.N.T.F.C.CFRC SA, STFCB a solicitat admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea apelului s-a arătat că potrivit Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 2861/09.10.2009 art. 40 alin. 2 "Valoarea de înlocuire a unui bun constatat lipsa este egal cu valoarea de nou cu caracteristici si grad de uzura similar celui constatat lipsa in gestiune."

Cu privire la suma pretinsa prin cererea de chemare in judecata menţionează ca valoarea de facturare din 24.05.2009 respectiv preţul unitar de 59,28 lei/bucata nu corespunde valorii de piaţa pe baza ofertei de pret nr. 187/19.07.2010 emisa de către S.C. S T S.A., rezultând o valoare de 117,85lei/bucata: 1548 bucăţi X 117,85 lei= 182.431,80 lei fără TVA.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 282 şi următoarele, art. 242 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

Apelanta-pârâtă CNCFCFR SA - reprezentata prin SCREÎRCFB (fosta RCFB) a criticat sentinţa apelată pentru netemeinicie şi nelegalitate din următoarele motive:

Dreptul material la acţiune al reclamantei era prescris deoarece pretenţiile reclamantei au la baza Procesul - verbal nr.144/562/08.10.2003 si Procesul-verbal din 06.08.2009, in consecinţa termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de articolul 2517 Cod Civil a fost depăşit, acţiunea fiind introdusa in noiembrie 2012.

Pe fondul cauzei, se arata ca acţiunea este neîntemeiată deoarece nu are la baza un calcul veridic.

Consideră ca valoarea de 226.215,43 lei pentru 1548 bucăţi traverse este supraevaluata, asemenea si suma stabilita de instanţa de fond, având in vedere ca aceste traverse au o vechime mai mare de 10 ani si nu mai corespund tehnic pentru a fi introduse in cale.

Prin adresa nr. 17/01.02.2010 emisa de către serul de district D9 M, către S L3 O reiese ca in urma întrunirii comisiei TRFC s-a încheiat procesul verbal din data de 06.08.2009 prin care s-a constatat ca mai sunt faptic 356 bucăţi care nu mai corespund tehnic pentru introducerea in cale.

 Referitor la concilierea directa intre SNTFCCFRC SA si S L3 O in vederea clarificării situaţiei, aceasta a avut ca rezultat întocmirea facturii nr. 0030524/24.05.2009 emisa de SNTFCCFRC SA prin care era de acord ca secţia L3 sa facă plata unor bucăţi traverse, având o valoare unitară de 59.28 lei. Ulterior SNTFCCFRC SA a refuzat plata contravalorii traverselor emiţând factura nr. 0030546/24.06.2009, reprezentând stornare la factura mai sus menţionata, fără a motiva aceasta hotărâre.

Prin aceasta atitudine societatea pârâtă înţelege faptul ca reclamanta a reanalizat situaţia, conştientizând faptul ca aceste traverse au o vechime considerabila si nu mai corespund tehnic pentru a fi introduse in cale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466-482 Noul Cod Procedură Civilă, art. 282- 298 Cod Procedură Civilă.

CNCFCFR SA a depus întâmpinare la apelul formulat de reclamanta RTFCB, solicitând respingerea apelului ca nefondat, reluând argumentele arătate in propriul apel.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-208 Noul Cod Procedură Civilă, art. 115-118 Cod Procedură Civilă.

S.N.T.F.C.CFRC - STFCB, a depus întâmpinare la apelul formulat de către CNCFR S.A. - SCRE.

 Cu privire la invocarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune formulata de către CNCFR S.A.- SCRE, ÎRCFB solicita respingerea excepţiei invocând art. 7 din Decretul 167/1958 si susţinând ca raportul de drept s-a născut la data când CNCFR S.A. - SCRE, ÎRCFB a fost notificata prin BEJ P.B., si anume 23.08.2012. Acest fapt a fost realizat prin adresa nr. 106/1/1015/2012.

La data de 29.12.2010 DCFR P a întocmit o lista de inventariere in care este menţionat un stoc de 1548 traverse de lemn. Aceasta lista de inventariere este semnata si stampilata si de gestionar, respectiv D M structura din cadrul societăţii parate CNCFR-SCRE, ÎRCFB. Aceasta lista de inventariere este semnata si stampilata de către gestionarul societăţii parate CNCFR S.A.- SCRE, ÎRCFB. Instanţa de fond apreciază in mod corect faptul ca prin semnarea si stampilarea acestei liste de inventariere, parata CNCFR S.A.- SCRE, ÎRCFB a recunoscut stocul de 1548 traverse de lemn si a operat o întrerupere a termenului de prescripţie, astfel ca un nou termen de prescripţie a început sa curgă la data de 29.11.2010.

De aici rezulta ca cererea de chemare in judecata este formulata in termenul de prescripţie.

Se mai arata ca si prin adresa datata la 01.08.2010 parata recunoaşte ca in lista de inventariere S.N.T.F.C.CFRC - STFCB DP figurează cu 1531 traverse lemn aflate in custodia D 9 M.

Pe fondul cauzei cu privire la întâmpinarea paratei CNCFR S.A. - SCRE, ÎRCFB arata ca cererea de chemare in judecata nu este o acţiune in constatare ci este o acţiune in restituirea bunului lăsat in depozit, raporturile juridice urmând sa fie reglementate de prevederile din Codul Civil referitoare la contractul de depozit.

Cu privire la suma pretinsa prin cererea de chemare in judecata menţionează ca valoarea de facturare din 24.05.2009 respectiv preţul unitar de 59,281ei/bucata nu corespunde valorii de piaţa pe baza ofertei de pret nr. 187/19.07.2010 emisa de SC S T SA, rezultând o valoare de 117,85 lei /bucatal548 buc. x 117,85 lei = 182.431,80 lei fara TVA.

 Conform OMFP 2861/09.10.2009 art .40 alin. 2 "valoarea de inlocuire a unui bun constatat lipsa este egal cu valoarea de nou cu caracteristici si grad de uzura similar celui constatat lipsa in gestiune.

Potrivit art. 2115 din Noul Cod Civil rezulta ca deponentul poate sa solicite oricând restituirea bunului depozitat, chiar înăuntrul termenului convenit.

Cu privire la faptul ca s-au scos traverse in etape menţionează ca in urma Hotărârii de Guvern nr. H.G. 1023/29.08.2003, SNTFCCFRC SA a preluat fara plata din rezerva de mobilizare a M.T.C.T. un nr. de 5000 de bucăţi traverse normale care, prin Proces verbal de custodie nr. 114/562/08.10.2003, au fost depozitate la CNCFCFR SA - RB - S L3 - D 9 M. Conform documentelor aprobate de reprezentanţii SNTFC (tabel anexat) au fost distribuite un nr. de 3452 bucăţi traverse, rămânând in custodie un nr. de 1548 bucăţi traverse normale, stoc confirmat la inventarierea anuala din 2010 cu menţiunea ca la inventarierea anuala 2011 reclamanta nu a primit confirmarea stocului deşi a solicitat acest lucru in scris si parata avea obligaţia informării reclamantei asupra custodiei conform OMFP 2861/2009 privind inventarierea patrimoniului.

Deşi s-au făcut numeroase solicitări de restituire a acestei custodii ( act nr. 114/5/792/27.10.2008, act nr. 114/6/68924.07.2009, act nr 132/244/24.02.2010, act nr. 132/550/20.05.2010 emise de RTFCB, act nr. 4670/24.06.2009) pana la aceasta data nu s-a dat curs acestora.

Precizează de asemenea ca CNCFR S.A. respectiv DLB prin act nr.4132/12.10.2006 si act nr.432/12.12.2007 au scos din stocul SNTFCCFRC un număr de 800 bucăţi traverse lemn noi fără aprobarea SNTFCCFRC urmând ca la aprovizionare sa fie reîntregit stocul, stoc care nu a mai fost reîntregit.

In urma solicitării RTFCB prin act 114/6/689/24.07.2009 s-a convocat o comisie mixta de predare/primire a custodiei in data de 06.08.2009 la RSM. In urma întrunirii comisiei la fata locului s-a încheiat un Proces verbal prin care s-a constatat ca stocul faptic este de 356 bucăţi cu menţiunea ca, din punct de vedere tehnic, acestea nu pot fi introduse in cale deoarece periclitează siguranţa circulaţiei (putrede).

Din lista de inventariere din data de 29.12.2010 Depoul Ploieşti menţionează ca stocul existent in gestiune este de 1548 traverse lemn, fapt confirmat si de către gestionarul CNCFR S.A.- SCRE, ÎRCFB.

Prin decizia civilă nr.108/17.03.2014, Tribunalul Bucureşti a respins ambele apeluri ca nefondate.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Ambele părţi contestă sumele stabilite prin sentinţa atacată ca reprezentând contravaloarea traverselor lăsate în custodia pârâtei, apelanta reclamantă susţinând că valoarea acestora  trebuia stabilită în funcţie de oferta nr. 187/19.07.2010 emisa de SC S T SA, in timp ce apelanta pârâtă afirmă că suma stabilită cu titlul de despăgubiri este supraevaluată, traversele fiind vechi de 10 ani.

Tribunalul a constatat că nici una din tezele propuse de părţile litigante nu poate fi primită.

Astfel, în condiţiile în care între părţi s-a încheiat un document, însuşit de ambele apelante, în care se menţionează o valoare unitară de 59,28 lei, respectiv lista de inventariere din 29.11.2010, acest înscris este obligatoriu potrivit art.969 Cod civil, avut în vedere de altfel şi de prima instanţă, prin urmare nici reclamanta nu poate pretinde o valoare mai mare, nici pârâta nu poate susţine că despăgubirea stabilită ar fi supraevaluată.

Documentul prezentat de reclamantă, respectiv oferta de preţ emisa de SC S T SA nu este în nici un fel opozabilă pârâtei, şi în plus este anterioară momentului întocmirii listei de inventariere de către părţile litigante.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei în sensul că valoarea traverselor este mult inferioară, acestea având o vechime de peste 10 ani, tribunalul remarcă faptul că pârâta in calitate de depozitar avea obligaţia să se îngrijească de bunurile lăsate în depozitul său. Din documentele depuse la dosar rezultă că traversele respective au putrezit, astfel încât restituirea în natură a bunurilor depozitate nu a fost posibilă din culpa pârâtei, aceasta neputând invoca propria neîndeplinire a obligaţiilor contractuale pentru a restitui reclamantei valoarea bunurilor în starea actuală a acestora.

În concluzie, tribunalul a constatat că judecătoria a apreciat în mod corect cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei în funcţie de valoarea unitară a traverselor de  59,28 lei.

În ceea ce priveşte critica formulată de apelanta pârâtă potrivit căreia acţiunea ar fi fost formulată cu depăşirea termenului de prescripţie, aceasta nu poate fi primită.

Astfel, se observă că pârâta a semnat lista de inventariere din 29.11.2010, recunoscând astfel dreptul reclamantei, aceasta având drept efect întreruperea termenului de prescripţie extinctivă, potrivit art. 16 lit.a din Decretul nr.167/1958, prin urmare, potrivit art.17 din acelaşi act normativ, de la data recunoaşterii a început să curgă un nou termen de prescripţie, motiv pentru care acţiunea reclamantei, promovată în luna noiembrie 2012 este formulată în interiorul termenului de prescripţie extinctivă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.

I. Recurenta CNCFCFR S.A., reprezentată prin SRCFB, a reiterat excepţia prescripţiei extinctive invocată în faţa instanţelor de fond şi apel, cu motivarea că, întrucât pretenţiile reclamantei s-au întemeiat pe procesele-verbale din 08.10.2003 şi 06.08.2009, la data introducerii acţiunii (noiembrie 2012) era împlinit termenul de prescripţie de 3 ani.

A mai arătat recurenta că acţiunea era şi neîntemeiată pe fond, valoarea solicitată fiind supraevaluată, iar la conciliere reclamanta a conştientizat că traversele au o vechime considerabilă şi nu mai pot fi utilizate.

În drept, recurenta a invocat art. 299-308 C.pr. civ., art. 483-502 N. C.pr.civ.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1423 lei, conform art. 11 alin. 1 teza I din L 146/1997  şi timbru judiciar de 1,5 lei, conform OUG 32/1995.

II. Recurenta S.N.T.F.C.C.F.R.C  – SRTFCB a criticat decizia instanţei de apel, arătând că aceasta este lipsită de temei legal, întrucât s-ar fi impus admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în sensul admiterii în întregime a acţiunii sale.

Astfel, se arată că potrivit Ordinului nr. 2861/09.10.2009 art. 40 alin. 2 "valoarea de înlocuire a unui bun constatat lipsă este egal cu valoarea de nou cu caracteristici si grad de uzura similar celui constatat lipsa in gestiune, impunându-se acordarea sumei reprezentând valoarea de înlocuire de pe piaţă a traverselor, întrucât pârâta nu a făcut dovada că degradarea acestora a intervenit în ciuda faptului că s-a îngrijit de lucrul depozitat ca un bun proprietar.

În drept, recurenta a invocat art. 3041 şi 304 pct. 9 C.pr.civ.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 2150 lei, conform art. 11 alin. 1 teza a II-a din L 146/1997  şi timbru judiciar de 1,5 lei, conform OUG 32/1995.

Analizând recursurile în raport de motivele invocate, Curtea reţine următoarele:

 I. Cu privire la recursul formulat de recurenta CNCFCFR S.A., reprezentată prin SRCFB, acesta este întemeiat, întrucât în mod eronat instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţe referitoare la excepţia prescripţiei extinctive, făcând o greşită aplicare a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 teza finală C.pr.civ.

Astfel, este necontestat în speţă că între părţi s-a încheiat, la 20.10.2003, un contract de depozit fără termen, constatat printr-un proces-verbal.

Potrivit art. 3 teza I şi 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, termenul de prescripţie este de 3 ani şi curge de la data naşterii raportului de drept, respectiv de la 20.10.2003, fiind împlinit la 20.10.2006.

În conformitate cu art. 16 alin. 1 lit. a din acelaşi act normativ, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului de cel în favoarea căruia operează prescripţia.

Cauza menţionată de întrerupere a cursului prescripţiei trebuie să intervină însă în cursul termenului de prescripţie, iar nu după împlinirea lui, astfel că procesul-verbal din 06.08.2009 nu valorează întrerupere de prescripţie. Recunoaşterea datoriei în aceste condiţii are, conform doctrinei, doar valoarea unei novaţii a obligaţiei civile imperfecte prevăzute de art. 20 alin.  1 din Decretul 167/1958 într-o obligaţie perfectă.

Această nouă obligaţie era, de asemenea, prescriptibilă în termen de trei ani de la data naşterii sale, întrucât nu există un termen de executare stabilit prin acordul părţilor, fiind aplicabile prevederile art. 3 teza I şi 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă. Termenul de prescripţie s-a împlinit la 06.08.2012 întrucât, astfel cum se va arăta mai jos, din actele dosarului nu rezultă că în termenul menţionat a intervenit o nouă recunoaştere a dreptului creditorului.

Astfel, în mod eronat instanţa de apel a considerat că lista de inventariere din 29.12.2010 ar valora o recunoaştere a dreptului creditoarei-reclamante-apelante, întrucât, astfel cum se arată în mod constant în doctrină, pentru a avea efect întreruptiv de prescripţie, recunoaşterea, chiar tacită, trebuie să fie neîndoielnică. Or, lista menţionată face referire exclusiv la existenţa scriptică a 1548 traverse, fără a cuprinde vreo referire la calitatea de  depozitar a pârâtei sau la o eventuală obligaţie de restituire. În plus, lista prezentată este un act intern, întocmit în vederea inventarului, neexistând certitudinea că acesta exprimă un act de voinţă al societăţii pârâte de a-şi asuma obligaţia de restituire.

În lipsa caracterului neechivoc, acest înscris nu valorează recunoaştere şi nu a întrerupt termenul de prescripţie al obligaţiei născute ca urmare a novaţiei din 06.08.2009, astfel că termenul de prescripţie s-a împlinit la 06.08.2012.

Întrucât acţiunea reclamantei-apelante-recurente a fost înaintată Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti prin poştă la 05.11.2012, după expirarea termenului de prescripţie, astfel că în mod eronat instanţa de apel a confirmat soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea excepţiei prescripţiei.

Prin urmare, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 teza finală C.pr. civ.

În temeiul art. 312 alin. 1 şi 3 C.pr. civ., a fost admis recursul, modificată în parte decizia atacată, în ceea ce priveşte soluţia cu privire la apelul pârâtei, iar în temeiul art. 296 C.pr. civ., a fost schimbată în parte sentinţa apelată, prin care s-a admis în parte acţiunea reclamantei, şi, în aplicarea art. 137 C.pr. civ., a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, respinsă acţiunea ca prescrisă şi exonerată pârâta de obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3451,31 lei.

În temeiul art. 247 alin. 1, cu aplicarea art. 298 şi 316 C.pr. civ., a fost obligată recurenta-apelantă-reclamantă S.N.T.F.C.C.F.R.C – SRTFCB să plătească recurentei-apelante-pârâte CNCFCFR S.A. suma de 1424,5 lei cheltuieli de judecată aferente recursului şi 1424,5 lei cheltuieli de judecată aferente apelului.

II. Cu privire la recursul formulat de recurenta S.N.T.F.C.C.F.R.C – SRTFCB, se constată că aceasta a criticat respingerea apelului său, ce viza soluţia de admitere în parte a cererii sale. Întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, cererea reclamantei a fost în întregime respinsă ca efect al prescripţiei, s-a constatat că sunt nefondate criticile exprimate în recurs, acesta a fost respins.

Domenii speta

Spete similare