Pretenții. Raspunderea civilă delictuală.

Deliberând asupra cauzei, în conformitate cu dispoziţiile. art. 395 alin. (1) C. proc. civ., constată  următoarele aspecte de fapt şi de drept:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 09.08.2019 sub nr. 45276/3/2018 în urma declinării competenței de soluționare a cauzei de pe rolul Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată la data de 27.12.2018, reclamanții GA, MZ, GG, GP, PG, GE, VI, CG au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul SR PRIN CN S.A., obligarea acestuia la plata contravalorii lipsei de folosință în ceea ce privește suprafața de teren proprietatea reclamanților, ocupată prin construirea autostrăzii A2 B.-C., pe perioada ultimilor 3 ani anterior introducerii acțiunii (2016-2018).

În motivare, reclamanții au arătat că dețin 17.800 mp din tarlaua 1/1 parcela 70 din comuna G., sat M., conform titlului de proprietate nr. 4615/11.11.1993. Cu ocazia construirii autostrăzii A2 a fost ocupată o suprafață de aproximativ 1.579,32 mp din teren, fără a se încheia un contract de vânzare-cumpărare în acest sens și fără a se emite un decret sau o decizie de expropriere. De asemenea, nu a fost plătită nicio sumă de ani pentru exproprierea sau folosința acestui teren.

Astfel, au învederat reclamanții că sunt privați de folosința unui teren pentru care plătesc taxe și impozite și sunt puși în imposibilitatea înstrăinării suprafeței neocupate de autostradă. Au menționat că, adresându-se pârâtei, li s-a comunicat că terenul pe care îl dețin nu figurează ca fiind expropriat.

În dovedirea cererii, reclamanții au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi expertiză tehnică de specialitate în vederea evaluării contravalorii lipsei de folosință.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 992, art. 998-999 C. civ., art. 274 C. proc. civ.

La data de 28.01.2019, reclamanții au depus la dosar cerere precizatoare, indicând că provizoriu contravaloarea lipsei de folosință teren la suma de 56.855,52 lei

Cererea a fost timbrată conform legii, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.250 lei (fila 44 dosar TMB).

La data de 18.04.2019, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată, întrucât nu a fost anexat cererii extras de carte funciară / certificat din care să rezulte că imobilul nu este înscris în cartea funciară. A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, învederând că prejudiciul produs prin ocuparea terenului de autostrada A2 este instantaneu și definitiv, nu unul cu o succesiune în timp. Astfel, a susținut că au trecut mai mult de 3 ani de la momentul producerii prejudiciului, anexând în acest sens procesul-verbal la terminarea lucrărilor încheiat în anul 2004. Pârâta a susținut și că cererea este inadmisibilă, considerând că temeiul juridic îl reprezintă acțiunea în revendicare, iar prin construcția autostrăzii bunul este pierit, reclamanții putând solicita doar valoarea bunului la momentul restituirii, nu și contravaloarea lipsei de folosință.

Pe de altă parte, a menționat că, în raport de prevederile art. 556 alin. (2) C. civ., fructele produse de bun pot fi solicitate ca accesoriu al capătului principal de cerere (despăgubiri dacă bunul a pierit) sau pe cale principală după ce a fost obținută despăgubirea. Astfel, în cazul de față, în lipsa solicitării și a despăgubirii principale, solicitarea contravalorii lipsei de folosință este inadmisibilă.

Pârâta a menționat că reclamanții nu au făcut dovada că pentru restul de teren au obținut fructe civile, astfel că cererea este neîntemeiată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C. proc. civ.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea din data de 17.09.2019, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității.

În cauză, au fost încuviinţate şi administrate probele cu înscrisuri şi expertiză, fiind depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert V..

La termenul de judecată din data de 14.10.2020, reclamanții au precizat că majorează câtimea pretenţiilor deduse judecăţii de la suma de 71.360 lei, determinată prin raportul de expertiză, anexând şi dovada plăţii diferenţei de taxă judiciară de timbru datorată, în cuantum de 283 lei (fila 165 dosar JS1).

 Analizând cererea de chemare în judecată prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar şi a dispoziţiilor legale incidente, instanţa reţine următoarele:

În fapt, conform titlului de proprietate nr. 4615/11.11.1933 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor I., reclamanții dețin în proprietate 1 ha 7.800 mp din tarlaua 1/1 parcela 70 situată pe raza satului M., comuna G..

După cum reiese cu putere de lucru judecat din sentința civilă nr. 2435/27.04.2018 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul 3517/93/2016, o suprafață de 1.579,32 mp din terenul deținut de reclamanți este ocupată de autostrada A2 București-Constanța.

Conform adresei nr. 92/74031/08.12.2015 emisă de pârâtă, imobilul teren identificat cu nr. de tarla 1/1 parcela 70 din localitatea G., sat M. nu figurează ca expropriat.

În drept, instanța reține, conform dispozițiilor art. 1.349 alin. (1) şi (2) C. civ., că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată, potrivit art. 1.357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Din aceste dispoziții legale se desprind condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale şi anume: fapta ilicită, prejudiciul, vinovăţia, precum şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs.

Cu privire la fapta ilicită, instanţa consideră că aceasta există şi constă în încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la suprafaţa de teren care a fost ocupată de autostrada A2 fără titlu legal, fără o procedură de expropriere sau fără o justă despăgubire. Astfel, suprafața de teren a fost ocupată încă din anul 2004, după cum reiese din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 93/1095/02.09.2004, acest fapt fiind recunoscut de către pârâtă, iar până în prezent pârâta nu a făcut dovada că deține un titlu legal în privința suprafeței ocupate.

Vinovăţia pârâtei rezultă cu evidenţă din ansamblul materialului probator administrat în cauză, în răspunderea delictuală fiind antrenată chiar şi pentru culpa cea mai uşoară.

Raportat la probarea faptei ilicite săvârșită cu vinovăție de pârâtă, trebuie stabilit prejudiciul cauzat reclamanţilor prin respectiva acțiune.

Prejudiciul este rezultatul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite a altei persoane. Ţinând cont de faptul că, în speţa de faţă, prejudiciul poate fi apreciat în bani, el este un prejudiciu patrimonial.

Pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare, se cer a fi întrunite două condiții, respectiv să fie cert și sa nu fie încă reparat.

Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are drept scop să înlăture integral efectele faptei ilicite. Prejudiciul produs reclamanților, în speța de față, nu a fost reparat, în condiţiile în care reclamanții au fost și sunt lipsiți de folosinţa terenului în suprafață de 1.579,32 mp, ocupat de autostrada A2.

Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta este sigur atât în privinţa existentei, cât şi în privinţa posibilităţilor de evaluare. Este întotdeauna cert prejudiciul actual, deci acel prejudiciu deja produs la data când se pretinde repararea lui.

În cauza de faţă, pentru stabilirea valorii lipsei de folosinţă a terenului pe ultimii trei ani anterior promovării acțiunii, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, fiind ataşat la dosar raportul de expertiză efectuat de expert V.  (f. 116-124 dosar JS1).

Conform raportului de expertiză, contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru perioada 27.12.2015-27.12.2018 este de 71.360 lei.

Totodată, în ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, instanţa constată că şi aceasta este îndeplinită, din ansamblul probator administrat în cauză rezultând în mod direct și neechivoc faptul că lipsirea reclamanților de folosinţa terenului a fost urmarea acțiunii pârâtei.

Nu poate fi reținută susținerea pârâtei în sensul că acțiunea este neîntemeiată pentru că reclamanții nu au făcut dovada că, pentru restul suprafeței de teren (neocupată de autostradă), au obținut fructe civile. Astfel, este indiferent dacă pentru restul suprafeței s-au obținut sau nu sume rezultate din cedarea folosinței bunului, relevant fiind în speță exclusiv faptul că reclamanții nu se pot bucura de atributul folosinței dreptului de proprietate cu privire la suprafața ocupată de autostradă și nici nu beneficiază de o justă despăgubire care să compenseze această lipsă de folosință.

În aceeași măsură, pârâta nu se poate prevala în solicitarea de respingere a cererii de chemare în judecată, de faptul că terenul nu poate fi „restituit” întrucât a fost expropriat în fapt în vederea edificării obiectivului de interes public reprezentat de construcția autostrăzii București-Constanța. În speță, nu a fost declanșată o procedură de expropriere pentru cauză de utilitate publică, acesta fiind și motivul pentru care reclamanții nu au fost despăgubiți pentru bun. Tocmai din acest motiv (sunt lipsiți de folosința bunului care se află în proprietatea lor, terenul fiind expropriat în fapt), reclamanții sunt îndreptățiți la a obține contravaloarea lipsei de folosință a suprafeței de teren ocupate de autostrada A2.

Pentru toate aceste motive, instanţa va obligă pârâta la  plata către reclamanţi a sumei de 71.360 lei reprezentând contravaloare lipsă folosinţă teren pentru perioada 27.12.2015-27.12.2018.

Cu privire la cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Reţinând culpa procesuală a pârâtei, precum şi dovedirea efectuării cheltuielilor de judecată pretinse de către reclamanţi, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.524,31 lei taxă judiciară de timbru (calculată la valoarea de 71.360 lei conform art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013) şi 1.003 lei onorariu expert.

De asemenea, în temeiul art. 9 alin. (2) C. proc. civ., va lua act că reclamanţii vor solicita pe cale separată onorariul de avocat.

Domenii speta

Spete similare