Obligaţia de a face.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.08.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 24490/299/2019, reclamanta CL, în contradictoriu cu pârâta AP., a solicitat instanței obligarea pârâtei la obținerea avizului de tăiere a arborilor, conform normelor impuse de Direcția de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului București, precum și la tăierea celor 5 arbori care au fost plantați ilegal, prin nerespectarea limitei de 2 metri, în termen de 45 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a învederat că este proprietarul imobilului situat în B, str. C nr. ... și că pe linia de hotar dintre imobilul său și cel aflat în administrarea AP, linie de hotar reprezentată de un gard de beton, se află un număr de 5 arbori, 5 dintre aceștia depășind lungimea de 2 metri și fiind situați la o distanță mai mică de 2 metri de gard. În acest sens, reclamanta a invocat dispozițiile art. 613 C.civ..

Reclamanta a precizat că, la data de 17.05.2019, a înregistrat o notificare la B.E.J.A. D., prin care a semnalat situația în care se află și a solicitat pârâtei să procedeze la tăierea arborilor care sunt mai mari de 2 metri înălțime și care se învecinează cu gardul său, riscând să cadă peste acesta. Deoarece pârâta a rămas în pasivitate, reclamanta a fost nevoită să apeleze la instanța de judecată pentru a tranșa această chestiune.

Potrivit susținerilor reclamantei, arborii sădiți pe terenul aflat în administrarea pârâtei și care nu se încadrează în limitele legale sunt 2 paltini (3,70 m, respectiv 4,50 m), un frasin (3,70 m) și 2 pomi fructiferi – 2 corcoduși (2,40 m și 3,00 m). Mai mult, niciunul dintre cei 12 copaci situați lângă linia de hotar nu respectă distanța minimă de 2 metri impusă de lege.

Reclamanta a considerat că prin nerespectarea limitelor privitoare la înălțimea și distanța copacilor față de linia de hotar, limite care protejează dreptul de proprietate, se aduce atingere și bunei vecinătăți, care este un principiu ce trebuie respectat atunci când îți exerciți propriul drept de proprietate.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 603, art. 613 C.civ., precum și art. 194 și următoarele C.pr.civ..

În probațiune, reclamanta a depus un set de înscrisuri (f. 5-8) și a solicitat încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea topografie.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 40 lei, conform chitanței atașate la dosar (f. 15).

La data de 09.09.2019, reclamanta a depus precizări referitoare la calitatea sa de proprietar al imobilului situat în B, str. C nr. , ,  sector 1, precum și un set de înscrisuri (f. 16-47).

Legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare.

La data de 14.10.2019, pârâta a depus precizări, prin care a învederat că a depus la Primăria Capitalei – Direcția de mediu o solicitare de emitere aviz pentru toaletarea a 12 pomi situați în incinta complexului, precum și un set de înscrisuri (f. 51-53).

La data de 18.11.2019, reclamanta a depus precizări (f. 58), prin care a învederat că poziția sa procesuală rămâne neschimbată, întrucât avizul solicitat de pârâtă vizează toaletarea, iar nu defrișarea arborilor aflați la mai puțin de 2 metri de hotar și mai înalți de 2 metri. Toaletarea arborilor reprezintă o îngrijire a acestora, care este necesară, dar nu îi poate viza pe cei aflați la mai puțin de 2 metri de linia de hotar și care depășesc 2 metri înălțime, care trebuie scoși, pentru că sunt mult prea înalți pentru a permite o simplă toaletare, numai tulpinile acestora depășind această înălțime maximă admisă, fără a lua în considerare coroana.

Or, față de arborii sădiți la o distanță mai mică de 2 metri de linia hotarului a solicitat, în mod expres, prin cererea de chemare în judecată, tăierea acestora, înțelegând prin aceasta scoaterea lor, în accepțiunea folosită de dispozițiile art. 613 C.pr.civ..

La data de 20.12.2019, reclamanta a depus note de ședință, prin care a precizat că arborii care formează obiectul prezentului litigiu și pentru care a solicitat obligarea pârâtei la obținerea avizului de tăiere se află poziționați pe str. B nr.  adresă care coincide cu sediul pârâtei și care se învecinează cu terenurile reclamantei din str. C., precum și un set de înscrisuri (f. 65-79).

La termenul din data de 08.01.2020, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar pentru reclamanta, și proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie.

La data de 13.01.2020, reclamanta a depus dovada achitării onorariului provizoriu de expert, în cuantum de 1.200 lei (f. 82).

La data de 18.02.2020, expertul tehnic U. a depus raportul de expertiză tehnică judiciară (f. 108-117).

La termenul din data de 19.02.2020, reclamanta a depus precizări (f. 118-119).

La data de 17.06.2020, reclamanta a depus concluzii scrise.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta CL este proprietara terenurilor situate în B, str. C. nr.  și , sector 1, acestea fiind învecinate pe o porțiune cu terenul aflat în administrarea pârâtei AP, situat în B. , str. nr. , sector 1, astfel cum reiese din extrasele de carte funciară, actele de dezlipire autentificate sub nr. 1446/02.08.2019 și sub nr. 1438/31.07.2019 de B.I.N. I., certificatele nr. 1757957/13661/02.09.2019 și nr. 1757956/13662/02.09.2019 emise de Direcția Patrimoniu – Serviciul Cadastru, Statutul Asociației de proprietari și raportul de expertiză întocmit de expertul U, atașate la dosarul cauzei și necontestate de părți (f. 18-47, 67-75, 92-105).

Așa cum rezultă din raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expertul U (f. 109-113), necontestat de niciuna dintre părți, pe terenul aflat în administrarea pârâtei, în imediata vecinătate a liniei de hotar dintre cele două proprietăți, se află un număr de 13 copaci, identificați în anexa 1 a raportului (f. 113) în funcție de numărul în planul topografic, cu următoarele dimensiuni: nr. 238, la o distanță de 0,76 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 11,52 metri, nr. 237, la o distanță de 0,88 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 4,50 metri, nr. 236, la o distanță de 1,40 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 4,30 metri, nr. 216, la o distanță de 1,63 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 19,43 metri, nr. 217, la o distanță de 1,85 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 16,28 metri, nr. 211, la o distanță de 1,23 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 3,20 metri, nr. 33, la o distanță de 0,29 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 4,30 metri, nr. 209, la o distanță de 0,28 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 16,28 metri, nr. 208, la o distanță de 1,39 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 4,05 metri, nr. 207, la o distanță de 0,89 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 4,00 metri, nr. 206, la o distanță de 1,86 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 4,29 metri, nr. 205, la o distanță de 1,56 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 3,90 metri, și nr. 204, la o distanță de 0,67 metri față de linia de hotar și având o înălțime de 3,95 metri, așa cum este ilustrat în anexa 2 a raportului de expertiză (f. 112).

În drept, instanța reține că, potrivit art. 613 alin. 1 C.civ., în lipsa unor dispoziții cuprinse în lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii. Conform alineatului 2 al aceluiași articol, în caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză reiese că toți cei 13 arbori sunt sădiți pe terenul situat în B, str.  nr.  , sector 1 la o distanță mai mică de 2 metri fața de linia de hotar și că au o înălțime mai mare de 2 metri, astfel încât reclamanta, în calitate de proprietar al terenului învecinat, situat în B. , str. nr. ... și .., sector 1, este îndreptățită să ceară scoaterea lor, nefiind suficientă toaletarea acestora, conform cererii pârâtei adresate Direcției de Mediu din cadrul Primăriei Municipiului B.  (f. 51-52, 64).

Conform art. 2 lit. d din Legea nr. 196/2018, asociația de proprietari este forma de asociere autonomă și fără scop lucrativ a proprietarilor dintr-un condominiu, având ca scop administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea, reabilitarea și modernizarea proprietății comune, menținerea în stare bună a imobilului, respectarea drepturilor și asumarea obligațiilor de către toți proprietarii.

Astfel, întrucât terenul pe care sunt sădiți cei 13 arbori se află în administrarea pârâtei, îi revine acesteia obligația de a efectua demersurile necesare în vederea obținerii avizelor, prevăzute de Legea nr. 24/2007 și H.C.G.M.B nr. 304/2009 privind Normele de protecție a spațiilor verzi de pe teritoriul Municipiului B., necesare tăierii (defrișării) arborilor, respectiv de a proceda ulterior la tăierea lor, împrejurare necontestată, de altfel, de pârâtă.

Pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată, și va obliga pârâta la obținerea avizului de tăiere a celor 13 arbori aflați pe terenul situat în B, str.  nr. , sector 1, astfel cum au fost identificați în raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expertul U., conform H.C.G.M.B nr. 304/2009 privind Normele de protecție a spațiilor verzi de pe teritoriul Municipiului B, și la tăierea (scoaterea) acestora, în termen de 45 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și a făcut dovada achitării următoarelor sume: 40 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (chitanța – f. 15), 1.200 lei reprezentând onorariu de expert (chitanța – f. 82) și 1.785 lei reprezentând onorariu de avocat (factura seria CC nr. 911/02.06.2020 și chitanța seria CC nr. 348/02.06.2020 – f. 135).

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și culpa procesuală a pârâtei, instanța, în baza art. 453 C.pr.civ., o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 3.025 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare