Grăniţuire

Decizie 1103/2013 din 24.04.2013


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 1103/2013

Şedinţa publică de la 24 Aprilie 2013

Obiectul cauzei:grăniţuire

TRIBUNALUL

Prin cererea  de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la data de 09.06.201 reclamantul P.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii P.E. , G.E. şi G.C. , pronunţarea unei hotărâri prin care să se stabilească linia de hotar dintre proprietăţile lor, categoria curţi-construcţii, din punctul „Acasă”; să fie obligaţi pârâţii să-şi retragă gardul construit de pârâţi fără asentimentul lui, pe linia de hotar ce se va stabili; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a precizat că este proprietarul terenului curţi-construcţii în suprafaţă de 1441 mp, situat în comuna … , pct. „Acasă”, potrivit titlului de proprietate nr. ... , teren care se învecinează pe latura de Nord cu cel ce constituie curtea pârâţilor, reclamantul fiind frate cu fostul soţ al pârâtei P.E. , în prezent decedat. S-a mai precizat că anterior decesului acestuia, gardul ce despărţea gospodăriile era în linie dreaptă, însă în urmă cu doi ani, pârâţii au construit un gard despărţitor în linie oblică, ce uneşte colţul bucătăriei sale, trecând pe la colţul casei sale, cu gardul de la stradă, nerespectând  linia dreaptă în continuarea gardului de la grădină. Astfel, gardul din spatele casei a început să se deterioreze şi nu are posibilitatea să-l renoveze, deoarece gardul este foarte aproape de casă şi pârâţii nu-i permit să monteze schele în curtea lor.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 584 şi 1075 şi urm c.civ.

Pârâtele G.E. şi G.C.  au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea reclamantului să modifice acoperişul construcţiei noi, edificat pe terenul său, în aşa fel încât picătura streşinii acesteia să nu cadă pe gardul despărţitor şi pe terenul lor.

În motivare, pârâtele-reclamante au precizat, în esenţă, că reclamantul-pârât este cel care a demolat casa bătrânească şi, nerespectând autorizaţia de construcţie, a edificat o nouă casă cu o fundaţie ale cărei dimensiuni sunt mai mari, situată acum la o distanţă de circa 30 cm de gard. Astfel, apele pluviale curg peste gardul despărţitor, pe terenul lor, chiar dacă pârâtul-reclamant a montat jgheaburi de scurgere.

În drept, şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1075 şi urm c.civ.

De asemenea, pârâţii  G.E. şi G.C.  au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, iar pârâtul P.E. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece nu este proprietar al terenului faţă de care reclamantul cere grăniţuirea.

La data de 11.10.2012 pârâţii G.E. şi G.C.  au formulat cererea precizatoare şi completatoare a cererii reconvenţionale prin care au solicitat stabilirea liniei de hotar între terenul lor şi al reclamantului de cca 50 m.p.; obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa ocupată prin extinderea locuinţei sale şi să demoleze porţiunea de construcţie edificată pe terenul acaparat, situată la o distanţă mai mică de 60 cm de linia de hotar; obligarea pârâtului să modifice acoperişul construcţiei noi, în aşa fel încât să nu depăşească linia de hotar, iar picătura streşinii să cadă pe terenul proprietatea lor.

În motivarea cererii precizatoare s-a arătat că gardul a fost în linie dreaptă , începând de drumul comunal şi până la vecinul din partea de Vest, ce se afla la 2 metri distanţă de casă bătrânească rămasă în proprietatea reclamantului. Pe perioada în care pârâtul-reclamant a efectuat lucrări la casă, au demontat gardul pe porţiunea din spatele acesteia, până la finalizarea lucrărilor. Profitând de inexistenţa gardului, pârâtul nu a mai respectat autorizaţia de construcţie obţinută şi a amplasat fundaţia noii construcţii la o distanţă foarte mică de vechea linie de hotar, astfel că o mare parte din acoperişul actual depăşeşte această linie şi se află pe terenul lor.

Prin sentinţa civilă nr. 1219/ 15.11.2012 a Judecătoriei Costesti s-a admis, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului G.E.  , cu privire la acţiunea în grăniţuire formulată de reclamantul P.C.  şi a fost respinsă acţiunea în contradictoriu cu pârâtul G.E. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis, în parte, cererea principală, formulată de reclamantul P.C. şi, corelativ, cererea reconvenţională şi s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul Rl - R2, conform planşei nr. 2 la RET D.I. , ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. De asemenea prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la mutarea (retragerea) gardului dintre proprietăţile părţilor, identificat în aceeaşi planşă pe aliniamentul R2 - 6- 5- 4- 3- 2- Rl şi au fost respinse ca neîntemeiate celelalte petite ale cererii reconvenţionale, astfel cum a fost precizată şi completată, cu privire la revendicarea suprafeţei de teren ocupată prin extinderea locuinţei reclamantului, la demolarea porţiunii din construcţie edificată pe terenul acaparat sau situată la o distanţă mai mică de 60 de cm de linia de hotar şi la modificarea acoperişului locuinţei reclamantului, astfel încât picătura streşinii să cadă pe terenul său.

În motivarea sentinţei s-a reţinut în esenţă că în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive se impune admiterea având în vedere caracterul petitoriu al acţiunii în grăniţuire, precum şi faptul că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că proprietare ale terenului cu privire la care se solicită grăniţuirea sunt doar pârâtele-reclamante, P.E.  şi G.C. , în calitate de moştenitoare ale autorului, P.I. , iar pârâtul este soţul celei din urmă. În ce priveşte fondul litigiului s-a reţinut  că reclamantul-pârât, P.C. , este proprietarul terenului curţi-construcţii, în suprafaţă de 1441 mp, situat în intravilanul comunei … , având ca vecin la Nord pe pârâta-reclamantă, P.E. , astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr. ...  şi că pe acest teren, pârâtul-reclamant a edificat o construcţie cu destinaţia de locuinţă, pentru care a solicitat şi obţinut autorizaţia de construcţie nr. 3 din 27.03.2001 (fila 78), în baza documentaţiei comunicată la dosar de Primarul comunei Lunca Corbului şi aflată la filele 75-91.  S-a mai arătat de instanţa de fond , pe baza analizei probatoriului administrat, că prin edificarea noi construcţii, nu s-a respectat amplasamentul vechii construcţii , astfel că s-a diminuat distanţa  dintre construcţie şi gard. S-a mai apreciat de instanţa de fond că linia veche de hotar este dată de două puncte fixe reperate în teren, respectiv la drumul comunal – stâlpul din beton de la gardul reclamantului şi stâlpul metalic de la porţile de intrare ale pârâtelor, iar al doilea reper este reprezentat de o babă de lemn ce face parte din gardul vechi, amplasată la o distanţă de 0,55 m lângă colţul anexei reclamantului. În ce priveşte  capătul de cererea reconvenţională privind respectarea picăturii s-a considerat de instanţa de fond că pârâtele ar fi trebuit să administreze proba cu expertiză tehnică, specialitatea construcţii, proba care nu a fost administrată , deşi era necesară. De asemenea s-a considerat de instanţa de fond că se impune respingerea ca neîntemeiate şi a celorlalte petite având ca obiect revendicarea suprafeţei de teren ocupată prin extinderea locuinţei reclamantului-pârât şi demolarea porţiunii din construcţie edificată pe terenul acaparat sau situată la o distanţă mai mică de 60 de cm de linia de hotar, întrucât prin raportul de expertiză s-a stabilit că prin amplasamentul actual al casei reclamantului-pârât nu se ocupă vreo porţiune din terenul pârâtelor-reclamante, iar legea nu prevede obligaţia proprietarului vecin de a nu construi o locuinţă la mai puţin de 60 cm de linia de hotar.

Împotriva acestei sentinţe a fost declarat recurs de către reclamantul P.C. care a apreciat că sentinţa este nelegală întrucât :

1.s-a realizat o greşită soluţionare a acţiunii în grăniţuire în condiţiile în care determinarea liniei de hotar nu s-a realizat conform actelor exhibate de către părţi. În acest sens, s-a arătat că instanţa de fond în mod greşit nu a reţinut că noul gard s-a edificat pe un alt amplasament decât cel al vechiului gard;

2. s-a realizat o greşită apreciere a probatoriului prin faptul că a fost recurentul a realizat o renovare a casei vechi bătrâneşti, cu respectarea fostului amplasament al acesteia, iar extinderea casei noi s-a realizat numai pe terenul din faţa casei vechi, teren care era proprietatea recurentului-reclamant;

3.instanţa de fond nu a manifestat rol activ prin dispunerea din oficiu a unei expertize prin care să se  transpună în teren actele de proprietate prezentate de părţi.

Tribunalul analizând recursul reţine  că este nefondat pentru următoarele considerente:

1.În ce priveşte critica de recurs  privind greşita soluţionare a cererii de grăniţuire este de reţinut că în cazul în care a operat o reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce urmează a se grăniţui, trebuie să se aibă în vedere, în soluţionarea acţiunii în grăniţuire, limita de hotar stabilită în urma reconstituirii dreptului de proprietate. În ipoteza în care limita de hotar nu poate fi identificată pe baza verificărilor efectuate, atunci aceasta urmează a fi determinată de către instanţă pe baza transpunerii actelor de reconstituire, în special a proceselor-verbale de punere în posesie (în care se indică dimensiunile terenurilor) ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, conform Legii nr. 18/1991. În ipoteza inexistenţei unor asemenea procese-verbale de punere în posesie şi dacă nu se poate stabili faptul că punerea în posesie s-a făcut pe alt amplasament, atunci instanţa învestită cu soluţionarea unei acţiuni în grăniţuire urmează ca pe baza unei prezumţii simple să aprecieze că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut pe fostul amplasament al proprietarilor deposedaţi, ipoteză în care identificarea liniei de hotar se va determina apelându-se la semnele vechi de hotar anterioare reconstituirii dreptului de proprietate sau în lipsa acestora prin transpunerea actelor primare de proprietate, ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate.

În speţă, în mod corect , instanţa de fond a realizat o determinare a liniei de hotar în baza semnelor vechi de hotar. În  aceste sens, este de constatat că recurentul-reclamant P.C. a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. ... (f.7-dosar fond) pentru suprafaţa de 4211 mp, în intravilan în tarlaua nr.3, suprafaţă care a fost transpusă cu chenar verde în schiţa anexă a raportului de expertiză realizat de D.I. (f.177-dosar fond). De asemenea  pârâta P.E.  a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr. ... (f.143-dosar fond) pentru suprafaţa de 3952 mp, realizându-se transpunerea în teren şi constatându-se că în realitate este suprafaţa de 3.965 mp, identificare realizată  cu chenar roz în schiţa anexă a raportului de expertiză realizat de D.I. (f.177-dosar fond). Prin urmare este nefondată susţinerea conform căreia nu s-a realizat o transpunere a terenurilor părţilor deţinute în baza titlurilor de proprietate, iar împrejurarea că terenul deţinut de pârâţi este mai mare decât cel primit ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate, nu este de natură a determina , prin ea însăşi, admiterea pretenţiilor reclamantului. O asemenea concluzie este justificată de faptul că existenţa plusului de teren se poate datora diverselor cauze cum ar fi : greşita măsurare a terenului pârâţilor la data reconstituirii dreptului de proprietate, posibila provenienţa a acestui surplus de la ceilalţi proprietari vecini etc. De asemenea susţinerea conform s-ar fi realizat o ocupare a terenului prin faptul că noul gard ar fi fost edificat pe un alt amplasament faţă de gardul vechi este de asemenea neîntemeiată. În mod judicios, instanţa de fond a reţinut pe baza probatoriului administrat faptul că edificarea noului gard s-a realizat  prin construirea acestuia în interiorul proprietăţii pârâţilor, acordând în acest sens relevanţă juridică declaraţiei martorei ... (f.40-dosar fond) şi care a mai precizat că linia veche de hotar era individualizată şi de un măr , care în prezent se află pe proprietatea recurentului-reclamant. În ce priveşte susţinerea conform căreia intimaţii-pârâţi ar  trebui să aibă o deschidere de 13 m, iar nu de 15, 6 m, Tribunalul constată că aceasta susţinere nu este bazată pe nicio probă.

2. În ce priveşte critica de recurs privind greşita apreciere a probatoriului Tribunalul reţine că este de asemenea neîntemeiată. Astfel este  nereală susţinerea recurentului conform căreia extinderea locuinţei noi s-ar fi realizat doar în faţă în raport cu vechea construcţie. În acest sens, este de constat că potrivit autorizaţiei de construcţie nr.3/2001 şi a documentaţiei aferente (f.78 şi urm.dosar fond) lăţimea fundaţiei casei trebuia să fie de 4,4 m, iar lungimea de 7, 1 m, iar astfel cum rezultă din nota de constatare din 9.06.2010 a Primăriei Valea Corbului (f.188-dosar fond) noua construcţie nu s-a realizat cu respectarea autorizaţiei de construcţiei, astfel că lăţimea actuală este de 6,4 m, iar lăţimea este de 15 m. De astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că această împrejurare a fost confirmată şi de martorul ... (f.39-dosar foind), care a precizat că prin edificarea noi construcţii recurentul s-a extins cu suprafaţa de 30-40 cm înspre proprietatea intimaţilor-pârâţi.

3.În ce priveşte critica privind neexercitarea unui rol activ de către instanţa de fond Tribunalul reţine că judecătorul nu se substituie obligaţiei părţilor în producerea probelor, prevăzută de art. 1169 din Codul civil, iar exercitarea rolului său activ este un drept exclusiv al acestuia, lăsat la aprecierea sa, în raport de specificitatea fiecărei cauze, şi nu se aplică în mod automat şi obligatoriu, în orice pricină, astfel că, în situaţia în care acesta şi-a putut forma convingerea intimă asupra cauzei, pe baza probelor administrate de părţi, şi se poate pronunţa în consecinţă, nu mai are obligaţia legală de a ordona alte probe. În plus, este de subliniat că este adevărat că într-un stat de drept judecătorul trebuie să depună toate eforturile în vederea stabilirii corecte a faptelor cu realitatea, prin manifestarea rolului său activ, însă rolul activ al judecătorului nu trebuie absolutizat în vederea administrării probelor. Astfel, pentru ca proba să fie ordonată din oficiu este necesar ca aceasta să fie concludentă cauzei.

În speţă, astfel cum s-a arătat anterior , prin expertiza realizată de către expertul D.I. s-a realizat o transpunere a actelor de proprietate, astfel că nu mai era necesară efectuarea unei noi expertize cu un asemenea obiectiv.

Pentru aceste considerente Tribunalul în baza art.312 c.proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.

În baza art.274 c.proc.civ.  va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinţei civile nr.1219/15.11.2012 a Judecătoriei Costeşti formulat de recurentul-reclamantul P.C. , … împotriva pârâţilor P. C. E., G. T. E. şi G. C., …  .Obligă pe recurent să plătească intimaţilor suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24.04.2013.