Drept civil - Ordonanţă Preşedinţială

Sentinţă civilă 2326 din 11.12.2018


DREPT CIVIL.

Ordonanţă Preşedinţială

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2326/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 27.11.2018, sub nr. 7853/202/2018, reclamanta DG, în calitate de reprezentant legal al minorului SAȘ, a chemat în judecată pe pârâtul SI, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună, pe cale de ordonanță președințială: 

-suplinirea consimțământului pârâtului SI necesar la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Călărași, pentru efectuarea paşaportului minorului SAS, născut la data de ..., conform Certificatului de naștere seria .. nr. ..;

- suplinirea consimţământului pârâtului SI în vederea deplasării minorului, însoţit de reclamantă, din Romania în Spania și din Spania în România, la bunica maternă,  DM, în perioada vacanței de iarnă a anului școlar 2018-2019, respectiv 22.12.2018-13.01.2019;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 551/14.02.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, revenirea sa la numele anterior căsătoriei, exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului SAS, născut la data de ..., a fost stabilită locuința minorului la mamă și pârâtul a fost obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului.

A precizat reclamanta că, deși a făcut numeroase demersuri pentru a obține consimțământul pârâtului în vederea efectuării pașaportului pentru minor și pentru a se deplasa cu minorul în Spania, la bunica maternă, acesta a refuzat, în mod constant.

Apreciază reclamanta că este în interesul superior al copilului de a călători în străinătate, atât pentru a-și îmbogăți cunoștințele, cât și pentru a  menține relațiile cu ceilalți membri ai familiei, în speță bunica  maternă.

Menționează că a promovat, și pe calea dreptului comun, acțiune pentru suplinirea consimțământului pârâtului, însă până la rezolvarea fondului, este în interesul minorului să călătorească împreună cu mama, în perioada vacanței de iarnă, în Spania, la bunica maternă, unde beneficiază de condiții bune de cazare.

Justifică reclamanta caracterul urgent al măsurii prin aceea că, în cazul refuzului pârâtului de a-și da acordul pentru deplasarea minorului în străinătate, nu ar mai exista timp suficient pentru întocmirea pașaportului, având în vedere că data plecării este 22.12.2018. Totodată, precizează că măsura solicitată este vremelnică, doar pentru perioada 11.12.2018 – 13.01.2019.

În drept au fost invocate dispozițiile art.997, art.999, alin. 2C.P.C. Legea nr.272/2004, Legea nr.248/2005, art.453 C.P.C..

În dovedire a fost propusă spre administrare proba cu înscrisuri, fiind atașate cererii principale, în copie certificată pentru conformitate: certificat naștere minor S A, pașaport D M, certificat de înregistrare cetățean (filele nr. 7-9 din dosar).

Analizând cererea reclamantei, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate, instanța reține următoarele:

Instanţa constată că, în raport de dispoziţiile art. 997 C.proc.civ., pentru a fi admisibilă acţiunea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, trei condiţii: urgenţa, vremelnicia-caracterul provizoriu al măsurii şi neprejudecarea fondului.

În primul rând, măsura dispusă pe această cale trebuie să fie vremelnică, adică să fie limitată în timp, până la rezolvarea acţiunii de fond introduse de reclamant.

Analizând îndeplinirea acestor condiţii în cauza dedusă judecăţii, sub un prim aspect, având în vedere cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum şi probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că reclamanta nu justifică urgenţa, nu a probat existenţa unor "cazuri grabnice" care impun luarea unor măsuri provizorii pentru: păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere sau prevenirea unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel. Urgenţa trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgenţa.

 În acest sens, fără a nega faptul că minorul are dreptul a păstra legături cu bunicii săi – drept de altfel expres prevăzut de art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului - precum şi dreptul de a avea acces la cultura şi valorile europene, în calitatea sa de cetăţean al Uniunii Europene, reclamanta nu a probat faptul că, în situaţia în care minorul nu s-ar deplasa de urgenţă în Spania i s-ar produce acestuia vreo vătămare (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza în care copilul ar necesita o intervenţie medicală de urgenţă care ar putea fi efectuată doar într-un alt stat).

Sub acest aspect, instanţa observă şi faptul că nimic nu o împiedică pe bunica maternă să vină ea în România pentru a petrece Sărbătorile de Crăciun împreună cu nepoata sa.

Mai mult, instanţa observă şi faptul că, aşa zisa „urgenţă” deosebită invocată de reclamantă - constând în susţinerea că, în cazul refuzului pârâtului de a-şi da acordul pentru deplasarea minorei în străinătate, nu ar mai exista timp suficient pentru întocmirea paşaportului având în vedere că data plecării este 22.12.2018 iar acţiunea de drept comun formulată de reclamantă, prin care se solicită suplinirea consimţământului tatălui la eliberarea paşaportului, înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi sub nr. de dosar. 6381/202/2018, are termen de judecată 29.01.2019- nu este justificată.

Astfel, pretinsa “urgenţă” a fost determinată chiar prin însăşi fapta reclamantei care, ştiind că are nevoie de consimţământul tatălui pentru a face paşaportul minorei şi pentru ca minora să poată părăsi ţara, şi-a programat o vacanţă fără a se asigura din timp că poate obţine încuviinţarea necesară de la tatăl copilului sau, în caz de refuz, de la instanţa competentă.

Sub un al doilea aspect, în ceea ce priveşte caracterul provizoriu al măsurilor solicitate de reclamantă, instanţa reţine faptul că nici această condiţie nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, se observă faptul că suplinirea de către instanţă a consimţământului tatălui copilului pentru efectuarea paşaportului minorului nu poate fi dispusă doar cu titlu provizoriu.

Sub un al treilea aspect, instanţa reţine şi faptul că, dacă s-ar pronunţa pe calea ordonanţei preşedinţiale în sensul suplinirii consimţământului tatălui pentru efectuarea paşaportului minorei, s-ar ajunge la prejudecarea fondului întrucât o astfel de cerere este formulată şi pe calea acţiunii de drept comun introduse de reclamantă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi sub nr. de dosar. 6381/202/2018.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamanta DG, în contradictoriu cu pârâtul SI.

Domenii speta