. Anulare proces-verbal de contravenţie . Excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 30.09.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. 25487/301/2019, petentul F, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție seria PBY nr. 078750 din data de 10.10.2018.

În motivare, petentul a arătat că în cuprinsul procesului-verbal trebuia să se menționeze în ce calitate se afla la sediul intimatei. De asemenea, agentul constatator nu a menționat ce îngrijiri medicale ar fi refuzat, în condițiile în care echipajul de pe ambulanță a efectuat îngrijiri medicale: măsurarea glicemiei și a tensiunii arteriale. I s-a administrat un antihipertensiv și, întrebat fiind dacă dorește să fie internat, a refuzat, dorind să meargă acasă pentru administrarea medicamentelor și pentru a se odihni. Prin urmare, alertarea nu a fost falsă și nu a fost el cel care a chemat ambulanța.

Petentul a mai menționat că acest proces-verbal nu i-a fost prezentat pentru a lua cunoștință de conținutul lui, deși se afla la sediul Poliției. Procesul-verbal i-a fost comunicat la adresa de domiciliu, și nu la adresa unde locuia cu chirie, cu toate că această din urmă adresă le era cunoscută agenților.

În drept, petentul nu a indicat niciun temei legal.

În probațiune, petentul a atașat un set de înscrisuri (f. 5-8 dosar declinat). De asemenea, a solicitat încuviințarea probei testimoniale constând în audierea martorului V.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din chitanța atașată la dosar (f. 14 dosar declinat).

La data de 29.10.2019, petentul a depus la dosarul cauzei precizări (f. 16 dosar declinat), prin care a solicitat și încuviințarea probei cu interogatoriul numiților R. și Z.

La data de 29.11.2019, intimata a depus întâmpinare (f. 20-22 dosar declinat), prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București și excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea excepției necompetenței teritoriale, intimata a invocat dispozițiile art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și a susținut că fapta a fost constatată pe raza Sectorului 1 a Municipiului București. Prin urmare, a apreciat că Judecătoria Sectorului 1 București este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, intimata a invocat prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și a susținut că procesul-verbal de contravenție contestat a fost încheiat la data de 10.10.2018, fiind comunicat prin afișare la data de 26.11.2018, anterior încercându-se comunicarea prin poștă. Petentul însă a formulat plângerea contravențională la data de 30.09.2019, depășind astfel termenul legal de 15 zile.

Referitor la fondul cauzei, intimata a învederat că, prin procesul-verbal de contravenție contestat, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008, constând în aceea că, la data de 10.10.2018, ora 00:10, în timp ce se afla în sediul Secției 2 Poliție, a dorit sosirea la fața locului, de urgență, a unui echipaj de ambulanță pentru acordarea de îngrijiri medicale de specialitate. La fața locului s-a prezentat echipajul de ambulanță, însă petentul a refuzat îngrijirile medicale, alertarea fiind falsă.

Analizând legalitatea procesului-verbal, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001, respectiv dispozițiile art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. Invocând Decizia nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, intimata a învederat că în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Mai mult, fapta contravențională descrisă în procesul-verbal, înscrisul contestat, este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ – actul fiind emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, coroborat cu prezumția de autenticitate – actul emanând de la instituția emitentă, cât și cu prezumția de veridicitate.

În continuare, intimata a arătat că serviciul de urgență 112, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2008, se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publicată sau privată ori mediul.

Conform susținerilor intimatei, trebuie reținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit pe baza constatărilor personale ale organului constatator. Drept urmare, în beneficiul procesului-verbal funcționează prezumția de veridicitate și temeinicie a actului administrativ întocmit în conformitate cu dispozițiile legale. Constatarea personală a agentului de poliție semnifică aprecierea nemijlocită de către acesta a acțiunilor și inacțiunilor ilicite, a gradului de pericol social, a circumstanțelor contravenției, a celorlalte împrejurări care țin de faptă sau de persoana contravenientului pentru a putea stabili fapta săvârșită și a-i aplica regimul juridic corespunzător.

Intimata a învederat că dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil, iar, conform art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege. Astfel, procesul-verbal are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, atât timp cât acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară credibilă. Referitor la acest aspect, intimata a invocat și jurisprudența C.E.D.O.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a susținut că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ..

În probațiune, intimata a depus un set de înscrisuri (f. 23-26, 29 dosar declinat) și a solicitat încuviințarea probei testimoniale constând în audierea martorilor V și A.

La data de 10.01.2020, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 35-36 dosar declinat), prin care a solicitat anularea procesului-verbal, reiterând, în esență, cele invocate prin cererea introductivă. Acesta a mai menționat că fapta reținută în procesul-verbal nu corespunde realității, sens în care a invocat dispozițiile art. 321 alin. 1 C.pen. Nu a făcut nimeni nicio sesizare, deci apelul la numărul 112 a fost fals.

Prin Sentința civilă nr. 353 pronunțată la data de 21.01.2020 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 25487/301/2019, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

La data de 21.02.2020, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub același număr de dosar.

La termenul din data de 03.06.2020, instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată de petent, ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, invocată de intimată, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria PBY nr. 078750 din data de 10.10.2018, emis de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 2 Poliție, petentul F a fost sancționat, în temeiul art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008, cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 lei.

În procesul-verbal s-a reținut că, la data de 10.10.2018, ora 00:10, petentul, aflat în sediul Secției 2 Poliție, a dorit sosirea la fața locului, de urgență, a unui echipaj de ambulanță pentru acordarea de îngrijiri medicale de specialitate. La fața locului s-a prezentat echipajul de ambulanță, însă susnumitul a refuzat îngrijirile medicale, alertarea fiind falsă (f. 5).

În conformitate cu art. 32 alin. 5 din O.U.G. nr. 34/2008, dispozițiilor referitoare la contravenții, prevăzute la alin. 1-4, le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 31 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării. De asemenea, sunt aplicabile prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora instanța competentă să soluționeze plângerea verifică cu prioritate dacă aceasta a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Termenul de 15 zile prevăzut pentru formularea plângerii contravenționale începe să curgă de la înmânarea procesului-verbal către petent, sub semnătură, caz în care se prezumă că a luat cunoștință despre fapta ce i se impută, sau de la comunicarea acestuia, în ipoteza în care contravenientul refuză să semneze, se află în imposibilitatea de a semna ori actul sancționator a fost întocmit în lipsa sa.

Așadar, având în vedere că petentul nu a semnat procesul-verbal, refuzând să ia cunoștință despre conținutul acestuia, așa cum reiese din cuprinsul actului sancționator, sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora comunicarea procesului-verbal se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare fiind consemnată într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.

Instanța constată că este instituită o ordine de preferință a celor două modalități de comunicare a procesului-verbal, în sensul că intimata trebuie să încerce expedierea acestuia, cu aviz de primire, la domiciliul persoanei sancționate și, ulterior, ca o modalitate subsecventă de comunicare, să procedeze la afișarea actului sancționator, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din O.G nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 10/2013 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest context, instanța reține, în primul rând, că intimata a respectat ordinea anterior menționată, în sensul că a încercat expedierea procesului-verbal de contravenție prin poștă cu confirmare de primire la adresa de domiciliu a petentului (aceeași cu cea indicată în cuprinsul plângerii contravenționale și cu cea rezultată în urma verificărilor efectuate în baza de date a DEPABD – f. 6) și, întrucât comunicarea nu s-a putut realiza în această modalitate, a procedat la afișarea actului sancționator, la aceeași adresă, la data de 26.11.2018, astfel cum rezultă din copia plicului și confirmarea de primire din data de 16.10.2018 și procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare (f. 24-25).

În al doilea rând, în ceea ce privește locul comunicării procesului-verbal, dispozițiile art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că aceasta se realiză prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Prin urmare, în mod corect intimata a comunicat procesul-verbal contestat la domiciliul legal al petentului, și nu la adresa în care acesta susține că locuia în fapt cu chirie, nicio adresă de reședință nefiind înregistrată în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (f. 6).

Așadar, constatând că petentul a depus prezenta plângere contravențională la data de 27.09.2019 la oficiul poștal (f. 9 dosar declinat), instanța apreciază că exercitarea căii de atac împotriva procesului-verbal de contravenție s-a realizat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, calculat de la data comunicării acestuia prin afișare (26.11.2018), ultima zi de depunere a cererii de chemare în judecată fiind 12.12.2018.

Pentru considerentele expuse, instanța va admite excepţia tardivităţii formulării plângerii contravenţionale, invocată de intimată, și, pe cale de consecință, va respinge plângerea contravențională, ca tardiv formulată.

Domenii speta

Spete similare