Contestaţie la executare. Excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executarea silită însăşi.

Hotărâre 1683 din 05.03.2020


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.10.2019 sub nr. 30242/299/2019, contestatorul MN în contradictoriu cu intimata P. S.A.R.L. a formulat contestație la executare împotriva măsurii popririi ce face obiectul dosarului de executare  silită nr. 890/2018 al SCPEJ O., comunicată angajatorului la data de 25.09.2019, solicitând instanţei admiterea contestației, întoarcerea executării silite și restituirea taxei de timbru și a taxei de xerocopiere a dosarului de executare.

 În motivarea cererii, contestatorul a susținut, în esență, că dreptul de a cere executarea silită este prescris. A precizat că ratele care fac obiectul contractului de credit nu au mai fost achitate din anul 2012, dată care, raportat la data introducerii cererii de încuviințare a executării silite, 13.03.2018, arată trecerea a mai mult de 3 ani de la data când s-a născut dreptul de a obține executarea silită. Executarea silită putea fi solicitată cel târziu în anul 2015.

A mai învederat că nu rezultă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, din actele comunicate nereieșind componența sumei de 18.823,84 lei, nefiind specificat ce rate nu au fost achitate, dobânda și comisioanele, debitul rămas neachitat.

În dovedirea celor susţinute, contestatorul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

În drept, a invocat art. 706, art. 707 C.proc.civ., art. 2537 C.civ, art. 24 din Constituţia României şi art. 6 CEDO.

La data de 05.11.2019, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepţia tardivității formulării contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

  În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept, a invocat art. 205, art. 451, art. 713, art. 715, art. 720, art. 723 C.proc.civ., art. 2513 C.civ, O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 18.12.2019, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de intimată.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin prezenta contestaţie la executare, formulată împotriva adresei de înștiințare privind măsura popririi emisă în dosarul de executare silită nr. 890/2018 aflat pe rolul SCPEJ O., se contestă însăşi executarea silită, având în vedere că se invocă prescripţia executării silite și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte termenul în care poate fi contestată însăşi executarea silită, devin aplicabile prevederile art. 715 alin. (1) pct.3 C. proc. civ.

În acest sens, art. 715 alin. (1) pct.3 C. proc. civ. arată că dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie. 

În prezenta cauză, fiind formulată o contestaţie împotriva executării silite înseşi, instanţa reţine că la data de 12.04.2018 – fila 92 vol. I – contestatorul a luat cunoştinţă de primul act de executare silită, atunci când i s-au comunicat încheierea de încuviinţare a executării silite, înştiințare poprire și începere executare silită, încheierea de cheltuieli de executare, somația de plată pentru suma de 18.823,84 lei, titlul executoriu, acte ce au fost comunicate contestatorului la aceeași adresă ca cea menționată în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

 Or, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 11.10.2019, fiind formulată cu depășirea termenului de 15 zile calculat de la data comunicării primelor acte de executare (12.04.2018). În consecință, excepția tardivității este întemeiată în privința contestației la executarea silită însăși, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii contestației la executarea silită însăși, ca tardiv formulată.

Strict cu privire la măsura popririi din data de 12.09.2019, se reține că debitorul- contestator nu aduce nici o critică concretă şi distinctă împotriva măsurii. Ceea ce invocă contestatorul este prescripţia dreptul de a cere executarea silită și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței (somația de plată comunicată la data de 12.04.2018 menţionează suma de 18.823,84 lei - creanţă în raport de care se invocă lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil, suma indicată fiind însă similară cu cea din adresa de înfiinţare a popririi din data de 12.09.2019 – aşadar contestatorul avea cunoştinţă, încă din data de 12.04.2018, de cuantumul creanţei pe care o contestă, tardiv, în prezentul litigiu), iar aceste motive privesc executarea silită însăşi, în raport de care contestația a fost tardiv formulată.

A accepta teza contestatorului conform căreia se pot invoca motive ce țin de executarea silită însăși în raport de poprirea din data de 12.09.2019 (ulterioară primelor actele de executare, legal comunicate) ar însemna eludarea dispozițiilor imperative stabilite de lege în privința termenului de  formulare a unei contestații la executarea însăși. Faptul că s-au întocmit noi acte de executare, nu echivalează cu dreptul contestatorului de a formula o contestație la executare în care invocă, de fapt, motive ce privesc doar executarea silită însăși (care nu a fost contestată în termen legal), fără să se expună și să se argumenteze motive distincte de nelegalitate a actelor noi de executare.

În consecință, văzând că față de adresa de înființare a popririi din data de 12.09.2019 (act în raport de care contestația a fost formulată în termen) nu se invocă motive distincte de nelegalitate, altele decât cele care privesc executarea silită însăși, instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată împotriva popririi din data de 12.09.2019 din dosarul de executare nr. 890/2018 al SCPEJ O..

În privința cererii de întoarcere a executării silite, aceasta va fi respinsă, ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 723 - 724 C. proc.civ., care prevăd că întoarcerea executării silite se poate dispune doar în cazul anulării actelor de executare / executării silite.

Față de soluția pronunțată în cauză, reținând prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că intimata nu se află în culpă procesuală.

De asemenea, nefiind admisă contestația la executare, față de prevederile art. 45 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, instanța va respinge, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru.

Cu privire la restituirea cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare, se constată că nici această cerere nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, în condițiile în care, pe de o parte, contestatorul nu a făcut dovada achitării unor astfel de cheltuieli, iar pe de altă parte, acesta este ținut să le achite, ca parte interesată, față de prevederile art. 717 alin. (2) C. proc. civ.: instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.

Astfel, față de prevederile antemenționate, instanța va pune în vedere contestatorului să achite SCPEJ O. cheltuielile ocazionate de fotocopierea dosarului de executare, în cuantum de 128,52 lei (fila 76 vol. I).