Contestaţie la executare. Nerespectarea competenței executorului judecătoresc atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.09.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 27974/299/2020, contestatorul Statul Român reprezentat de MT prin CNAIR S.A. - DRDPI, în contradictoriu cu intimatul CT, a formulat contestație la executare prin care a solicitat, în principal, anularea tuturor actelor de executare, inclusiv a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, efectuate de B.E.J. C. în dosarul de executare nr. 353/E/2020, iar în subsidiar, reducerea cheltuielilor de executare silită.

În motivare, contestatorul a invocat dispozițiile art. 704 C.pr.civ. și a susținut că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente.

În opinia contestatorului, în cauză, nu au fost respectate prevederile art. 664 alin. 1 C.pr.civ., care prevăd că cererea de executare silită se depune la biroul executorului judecătoresc competent. Conform art. 652 alin. 2 și art. 782 alin. 2 C.pr.civ., în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, precum și în cazul popririi, competența aparține executorului judecătoresc din circumscripția Curții de Apel unde află domiciliul sau sediul debitorului. Cum sediul Statului Român prin MT prin CNAIR S.A. este în B, sector 1, executorul judecătoresc competent este cel din circumscripția Curții de Apel B. Or, potrivit art. 652 alin. 5 C.pr.civ., nerespectarea dispozițiilor articolului atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate de executorul judecătoresc.

De asemenea, a învederat că prin încheierea nr. 2 din data de 25.08.2020 s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 7.123,06 lei. Contestatorul a apreciat însă că aceste cheltuieli nu au fost în mod legal stabilite.

Astfel, onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 3.607,06 lei a fost stabilit prin aplicarea onorariului maximal prevăzut de O.M.J. nr. 2561/C/2012. Același ordin prevede însă și onorariile minimale care ar fi trebuit aplicate în acest caz, având în vedere că executarea silită se realizează numai printr-o procedură rapidă, respectiv prin poprire.

De asemenea, și celelalte cheltuieli au fost stabilite după plafonul maximal.

În ceea ce privește onorariul de avocat în cuantum de 3.000 lei, aferent fazei de executare silită, acesta este vădit disproporționat față de activitatea efectiv desfășurată (cel mult formularea cererii de executare către executorul judecătoresc), având în vedere că acest onorariu este aproape de nivelul cheltuielilor de judecată acordate la instanța de fond, cheltuieli ce reprezintă onorariile a doi experți judiciari. Luând în considerare prevederile art. 670 alin. 4 C.pr.civ., contestatorul a solicitat cenzurarea acestor cheltuieli.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 712-714 C.pr.civ.

În probațiune, contestatorul a depus un set de înscrisuri (f. 4-10).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La data de 12.10.2020, intimatul a depus întâmpinare (f. 20-22), prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată, amendarea contestatorului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimatul a invocat dispozițiile art. 781 și art. 782 C.pr.civ. și a susținut că, în cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul. În situația în care debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.

În cauza de față, debitorul are conturi deschise și la sediile secundare ale instituțiilor bancare din municipiul Suceava, astfel încât B.E.J. C avea competență să pună în executare Sentința civilă nr. 1027 pronunțată la data de 29.10.2019 de Tribunalul Suceava, în conformitate cu dispozițiile art. 781 alin. 2 C.pr.civ..

În susținerea celor afirmate, intimatul a solicitat să fie avută în vedere adresa de înființare a popririi emisă de executorul judecătoresc către banca debitoarei din Suceava, în urma căreia această unitate bancară a înființat poprirea pe contul debitoarei și a virat suma reprezentând debitul la unitatea bancară arătată de executor (LB Suceava).

În continuare, conform susținerilor intimatului, cheltuielile de executare au fost în mod legal stabilite, iar cuantumul lor este unul rezonabil față de munca depusă de executor și avocat în aducerea la îndeplinire a titlului executoriu.

Acesta a susținut că executarea obligației contestatorului a presupus activitatea avocatului constând în obținerea titlului executoriu (hotărâre definitivă, învestire cu formulă executorie), consultații acordate creditorilor, formularea cererii de începere a executării silite, nenumărate convorbiri și de plasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea executării, activități care justifică pe deplin onorariul în valoare de 3.000 lei.

De asemenea, a precizat că, la momentul stabilirii onorariului și achitării lui, nu a avut posibilitatea cunoașterii formei în care se va realiza executarea, care a fost anevoioasă și care presupune multă activitate avocațială, ținând cont de reaua-credință a debitorului.

Potrivit afirmațiilor intimatului, legea îi dă dreptul, în calitate de creditor, să beneficieze de asistența juridică și reprezentarea unui specialist în drept și în faza de executare silită, precum și să își recupereze cheltuielile efectuate în acest scop. În speță, onorariul de avocat a fost plătit exclusiv în vederea realizării obligației debitorului, dreptul fiind exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut.

Analizarea juridică a contestației la executare referitoare la micșorarea onorariului avocatului trebuie să fie făcută cu mare prudență deoarece instanța nu poate interveni în relația dintre avocat și client și nu poate cenzura onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc, acesta este pe deplin justificat și dovedit, în conformitate cu prevederile art. 670 alin. 3 C.pr.civ., art. 39 din Legea nr. 188/2000 și ale O.M.J. nr. 2550/C/2006. Onorariul perceput de executor, în sumă de 3.607,06 lei, inclusiv TVA, este legal și corect stabilit prin raportare la pct. 4 lit. a din O.M.J. nr. 2550/2006.

Nu există niciun text de lege care să impună executorilor judecătorești să stabilească un anumit cuantum al onorariului perceput, ci impune doar ca acest cuantum să fie stabilit între un minim și un maxim conform ordinului menționat.

Contestatorul avea posibilitatea să achite de bunăvoie debitul și astfel să evite costuri suplimentare din faza de executare silită. Nu a făcut-o din cauza relei sale credințe, de care a dat dovadă pe întreg parcursul procesului.

În opinia intimatului, contestația a fost formulată cu rea-credință, motiv pentru care a solicitat amendarea contestatorului cu o amendă judiciară cuprinsă între 1.000 – 7.000 lei, conform art. 719 alin. 3 C.pr.civ..

În drept, intimatul a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă.

La data de 30.10.2020, B.E.J. C. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 353/E/2020 (f. 31-145).

Legal citat, contestatorul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La termenul din data de 25.11.2020, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării, excepție pe care a admis-o și, pe cale de consecință, a anulat întâmpinarea depusă la dosar, ca fiind formulată de o persoană care nu justifică calitatea de reprezentant. La același termen, instanța a încuviințat contestatorului proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentința nr. 1027 pronunțată la data de 29.10.2019 de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 3897/86/2018, instanța a admis, astfel cum a fost precizată, acțiunea civilă având ca obiect „expropriere” formulată de către reclamantul CT, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin MT – prin CN S.A. B – prin DR Iași, a desființat, în parte, hotărârea nr. 423/30.10.2018 și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5.498 euro, în echivalentul în lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile, precum și suma de 3.700 lei, cheltuieli de judecată (f. 33-35).

Prin Decizia nr. 196 pronunțată la data de 21.05.2020 de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 3897/86/2018, instanța a respins apelul formulat de pârât, ca nefondat (f. 37-44).

Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2020 pe rolul B.E.J. C, creditorul CT a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva debitorului MT – prin CN S.A. București – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri I, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 1027 pronunțată la data de 29.10.2019 de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 3897/86/2018, pentru recuperarea creanțelor în cuantum de 5.498 euro, cu titlu de despăgubiri civile și 3.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, la care se adaugă cheltuielile de executare silită (f. 32).

Astfel, prin încheierea din data de 05.06.2020, B.E.J. C. a admis cererea creditorului și a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 353/E/2020 (f. 46).

Prin încheierea nr. 6428/CS/2020 pronunțată la data de 09.07.2020 de Judecătoria Iași în dosarul nr. 14395/245/2020, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul B.E.J. C.,  ca neîntemeiată (f. 49).

Prin încheierea pronunțată la data de 07.08.2020 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 23731/299/2020, instanța a admis cererea formulată de petentul B.E.J. C., a încuviințat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 353/E/2020 în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 1027 pronunțată la data de 29.10.2019 de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 3897/86/2018, pentru recuperarea sumei totale prevăzute în titlul executoriu, precum și a oricăror accesorii, actualizări și cheltuieli de executare silită ce ar putea rezulta sau calcula în cursul executării silite, prin toate modalitățile prevăzute de lege (f. 58).

Prin încheierea nr. 2 din data de 25.08.2020, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită la valoarea de 7.123,06 lei, după cum urmează: 20 lei - taxa de timbru, 1,19 lei inclusiv TVA – înregistrare dosar, 11,90 lei inclusiv TVA – formare dosar, 23,8 lei inclusiv TVA – proces-verbal de îndeplinire a procedurii, 149,71 lei (26 * 5,76) inclusiv TVA – cheltuieli de transport cu poșta, 11,90 lei inclusiv TVA – emitere somație, 35,70 lei inclusiv TVA – arhivare dosar, 3.000 lei – onorariu de avocat în faza de executa silită, 261,80 lei (22 * 11,9) inclusiv TVA – emitere adresă poprire pentru fiecare terț poprit și 3.607,06 lei inclusiv TVA – onorariu executor judecătoresc (f. 61).

Prin somație emisă la data de 25.08.2020, executorul judecătoresc i-a pus în vedere debitorului ca în termen de 1 zi să se conformeze titlului executoriu, în sensul să achite creditorului suma totală de 37.434,48 lei, din care 30.311,42 lei reprezentând creanță și 7.123,06 lei, cheltuieli de executare (f. 63).

La aceeași dată, executorul judecătoresc a dispus executarea silită prin înființarea popririi asupra tuturor conturilor deținute de debitor la terții popriți, până la concurența sumei totale de 37.434,48 lei (f. 64-85, 108-115).

La data de 04.09.2020, ca urmare a popririi înființate la LB S.A., s-a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 37.434,48 lei, astfel cum rezultă din recipisa de consemnare nr. BREL 00010 046 066 (f. 134).

Prin încheierea emisă la data de 06.10.2020, B.E.J. C a dispus încetarea executării silite, având în vedere că debitorul a achitat în integralitate suma datorată creditorului, inclusiv cheltuielile de executare silită (f. 144).

Analizând contestația la executoare prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

În drept, instanța constată că, potrivit art. 622 alin. 1 și 2 C.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută astfel obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În ceea ce privește critica contestatorului referitoare la necompetența executorului judecătoresc, instanța reține că dispozițiile art. 652 C.pr.civ. instituie regulile generale în materie: „(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează: a) în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini și al executării silite directe imobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul; b) în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile și al executării silite directe mobiliare, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află domiciliul ori, după caz, sediul debitorului, sau din circumscripția curții de apel unde se află bunurile; în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului se află în străinătate, este competent oricare executor judecătoresc; c) în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.; (2) Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza celorlalte curți de apel. (...) (5) Nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate.”

Cu toate acestea, dispozițiile art. 782 C.pr.civ. instituie reguli speciale în materie de competență a executorului judecătoresc în cazul popririi. Astfel, după modificarea adusă prin art. I pct. 14¹ din O.U.G. nr. 1/2016, punct introdus prin art. unic pct. 8 din Legea nr. 17/2017, acestea prevăd următoarele: „(1) Poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul. (2) Dispozițiile art. 652 alin. (5) sunt aplicabile.”

Așadar, în urma modificării art. 782 C.pr.civ. prin Legea nr. 17/2017, poprirea se înființează exclusiv de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are sediul debitorul. Cum, în speță, sediul debitoarei CN S.A. se află în B, sector 1, B.E.J. C, din circumscripția Curții de Apel S., nu era competent să dispună înființarea popririi.

Întrucât dispozițiile art. 782 alin. 2 C.pr.civ. fac trimitere la dispozițiile art. 652 alin. 5 C.pr.civ., care prevăd că nerespectarea competenței executorului judecătoresc atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate, instanța apreciază că se impune anularea tuturor adreselor de înființare a popririi emise în dosarul de executare nr. 353/E/2020.

Pe de altă parte, contrar susținerilor contestatorului, încălcarea dispozițiilor art. 782 alin. 1 C.pr.civ. nu atrage anularea întregii executări silite, ci doar a măsurii popririi, executorul judecătoresc rămânând competent, conform art. 652 alin. 1 lit. a și b C.pr.civ., să execute bunurile imobile sau mobile ale debitorului aflate în circumscripția Curții de Apel Suceava. În măsura în care aceste bunuri nu ar exista, creditorul are deschisă calea prevăzută de art. 652 alin. 4 C.pr.civ..

Referitor la cheltuielile de executare silită, așa cum prevăd dispozițiile art. 670 alin. 2 C.pr.civ., acestea sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.

De asemenea, conform art. 670 alin. 3 C.pr.civ., categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. 

Totodată, potrivit art. 670 alin. 4 C.pr.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

În consecință, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheierea executorului judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuată de cei implicaţi în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bunăvoie creanţa cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că partea creditoare poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera în temeiul art. 670 alin. 2 C.pr.civ..

Astfel, în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că sunt aplicabile prevederile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, potrivit cărora, în cazul executării silite având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

Aplicând procentul anterior menționat la valoarea creanței, 30.311,42 lei, instanța reține că executorul judecătoresc și-a stabilit onorariul la valoarea maximă, adăugând la suma de 3.031,14 lei, reprezentând 10% din 30.311,42 lei, 575,92 lei, reprezentând TVA de 19%.

Cu privire la taxa pe valoare adăugată, instanţa constată că aceasta nu este o taxă pe care executorul o reţine pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nefiind inclusă în cuantumul onorariului propriu-zis şi nefiind avută în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de dispozițiile legale anterior citate. Astfel, instanţa reține că această taxă se impută tot debitorului, şi anume persoanei care se face vinovată de declanşarea procedurii de executare silită, prin neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei stabilite în titlul executoriu.

De asemenea, instanţa apreciază că nu poate interveni pentru a mări sau micşora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentând onorariul executorului (în măsura în care sunt respectate prevederile legale), având în vedere că legiuitorul a reglementat plafoane minimale şi maximale între care trebuie stabilit onorariul, oferind astfel protecţie debitorului. Instanţa reţine că onorariul executorului judecătoresc, calculat în conformitate cu dispoziţiile Ordinului MJ nr. 2550/2006, nu poate fi considerat disproporţionat faţă de munca depusă de executor, întrucât textul de lege înlătură orice disproporţie vădită. Așadar, nu se poate considera că executorul judecătoresc nu a respectat criteriile impuse de art. 55 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000.

În ceea ce privește cheltuielile necesare executării silite, instanța reține că Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești nu conține dispoziții privind stabilirea unor cheltuieli maximale pentru diferitele activități prestate de către executorul judecătoresc. Cu toate acestea, art. 670 alin. 3 C.pr.civ. prevede că sunt cheltuieli de executare: 2) onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; (…) 7) alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. Luând în considerare că cele două categorii de cheltuieli sunt evidențiate distinct în dispoziția legală anterior menționată, este evident că executorul judecătoresc poate stabili cu titlu de cheltuieli de executare, pe lângă onorariul său, și alte cheltuieli care sunt necesare desfășurării procedurii de executare silită.

Pe de altă parte, fiind cheltuieli inerente executării silite (efectuate cu ocazia declanșării, continuării și respectiv încetării executării silite), nu este necesar ca executorul judecătoresc să prezinte dovezi cu privire la fiecare sumă în parte, fiind suficient ca, privite în ansamblu, să nu fie disproporționate. Astfel, instanța constată că executorul a indicat, defalcat, din ce sunt compuse sumele percepute cu titlu de cheltuieli necesare executării, că valoarea acestora nu este disproporționată prin raportare la cuprinsul dosarului de executare și că, cu excepția cheltuielilor pentru adresele de înființare a popririi, sunt justificate.

Întrucât executorul judecătoresc nu avea, așa cum s-a reținut anterior, competența de a înființa popriri, instanța apreciază că se impune anularea încheierii nr. 2/25.08.2020 în ceea ce privește suma de 261,8 lei, reprezentând cheltuieli de executare aferente emiterii adreselor de înființare a popririi.

Referitor la onorariul de avocat aferent fazei de executare silită, instanța constată că acesta a fost stabilit de executorul judecătoresc la valoarea de 3.000 lei în baza chitanței nr. 0001038 din data de 01.08.2020 (f. 60).

În acest context, instanţa reţine însă că faza de executare silită presupune, prin natura sa, desfăşurarea unor activităţi care revin, cu precădere, în competenţa executorului judecătoresc, rolul avocatului în această fază fiind, de regulă, mult mai redus decât cel al executorului judecătoresc.

În speță, deși nu poate fi negată activitatea desfășurată de reprezentantul convențional al intimatului în vederea executării de către debitor a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, constând în formularea și depunerea cererii de executare silită, urmărirea procedurii de executare și acordarea asistenței juridice creditorului pentru această fază, instanța apreciază că suma de 3.000 lei este vădit disproporţionată în raport de complexitatea cauzei şi activitatea efectiv desfăşurată de către avocat, cu atât mai mult cu cât aceasta se apropie de onorariul executorului judecătoresc.

În ceea ce privește cuantumul până la care poate fi redus onorariul de avocat, instanța, față de dispozițiile art. 670 alin. 4 raportate la cele ale art. 451 alin. 2 și 3 C.pr.civ., luând în considerare munca desfășurată în concret de reprezentantul convențional al intimatei în faza de executare silită și toate aspectele reliefate anterior, instanța apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat de la 3.000 lei la 500 lei, sumă apreciată ca rezonabilă în raport de criteriile avute în vedere.

Față de considerentele expuse, instanța va admite, în parte, contestaţia la executare, va anula, în parte, încheierea nr. 2 din data de 25.08.2020 emisă de B.E.J. C. în dosarul de executare nr. 353/E/2020, în ceea ce privește suma totală de 2.761,8 lei, prin înlăturarea sumei de 261,8 lei, reprezentând cheltuieli pentru emiterea adreselor de poprire, și reducerea onorariului de avocat în faza de executare de la 3.000 lei la 500 lei, precum și actele de executare subsecvente, în ceea ce privește suma de 2.761,8 lei, și va anula în integralitate adresele de înființare a popririi emise în același dosar de executare.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, către B.E.J. C, după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare