Noţiunea de foloase necuvenite

Sentinţă penală 52 din 07.03.2016


Prin rechizitoriul nr. 21/P/2014 din 13 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţionale Anticorupţie a fost trimisă în judecată, printre alţii, inculpata S.C pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 291 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. 1 C.p., art. 289 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000;  art. 47 C.p. rap. la art. 297 alin. 1 C.p. şi  art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 47 C.p. rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 297 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 132, art. 15 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. 1 C.p.

În fapt, s-a reţinut că la data de 11.03.2014, la ora 13.48, în mun. O., F.L.-I., şeful Formaţiunii rutiere din cadrul Poliţiei Mun. Orşova, la instigarea inculpatei S.C., a accesat baza de date pentru evidenţa persoanelor, cu privire la V.M.-L. La ora 13.57, în aceeaşi zi de 11.03.2014,  F.I. a verificat aceeaşi persoană şi în baza de date de evidenţă auto, constatând astfel că deţinea permis de conducere şi că nu avea autoturism înregistrat pe numele ei. Informaţiile pe care F.I. le-a obţinut, fără legătură cu legala îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, le-a furnizat în aceeaşi zi doamnei S.C., săvârşind infracţiunea de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

Infracţiunea a fost comisă în legătură cu interesul doamnei S.S.-C., fiica inculpatei, de aflare informaţii nedestinate publicului despre concubina din acea perioadă a domnului C. P.-S. Dialogurile dintre S.C. şi fiica sa, S.S.-C., au relevat că aceasta din urmă a derulat relaţii de concubinaj cu domnul C.P.–S., fiica inculpatei fiind preocupată de procurarea unor date despre rivala sa.

Cu ajutorul subofiţerului de poliţie F.L.-I., inculpata S.C. a obţinut informaţii complete cu privire la concubina din acea perioadă a domnului C.P.-S., în interesul înştiinţării fiicei sale despre iubita de atunci a fostului ei concubin şi pentru analizarea comparativă a calităţilor fizice, vârstei, profesiei şi locuinţei acesteia cu cele ale fiicei sale, precum şi pentru stabilirea dacă aceeaşi persoană deţine permis de conducere şi are în proprietate autoturism. Scopul obţinerii acestor informaţii a fost personal, fără legătură cu menirea accesării bazelor de date puse la dispoziţia organelor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea infracţiunilor. Urmare aflării, prin accesarea nelegală a bazei de date de către F.I., a datelor complete despre prietena de atunci a fostului concubin al doamnei S.S.-C., aceasta şi mama ei au obţinut foloase nepatrimoniale necuvenite ce au constat în beneficierea de informaţii nedestinate publicităţii, strict în scopuri personale cadrate de foste sau actuale relaţii de concubinaj, pentru efectuarea unor comparaţii şi însuşirea sentimentului de superioritate a fiicei inculpatei faţă de persoana la care s-au referit aceste date.

Faţă de acestea, s-a reţinut comiterea infracţiunii de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000, comisă de F.L.-I., la data de 11.03.2014, la instigarea inculpatei S.C. În sarcina inculpatei S.C., referitor la această formă de ilicit penal, s-a reţinut instigare la infracţiunea de folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art. 47 C.p. rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000.

Instanţa a reţinut că pentru a fi în prezenţa infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 este necesar, din punct de vedere obiectiv, să existe: o acţiune de folosire (transmitere, predare, comunicarea altei persoane) a unor informaţii; informaţiile folosite să nu fie destinate publicităţii; acţiunea de folosire a informaţiilor nedestinate publicităţii să aibă ca scop obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Din punct de vedere subiectiv infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă, adică autorul faptei doreşte să obţină banii, bunurile sau foloasele necuvenite.

Potrivit literaturii şi practicii judiciare, prin „foloase” se înţeleg orice fel de avantaje patrimoniale (comisioane, împrumuturi, amânarea plăţii unei datorii, folosinţa gratuită a unei locuinţe, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu), dar şi avantaje nepatrimoniale (acordarea unui titlu sau a unui grad distincţii onorifice). (În acest sens, S. Kahane Infracţiunii de serviciu sau în legătură cu serviciul, Explicaţii Teoretice şi Practice ale Codului Penal Român, s.p. nr. 336 din 2 martie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3948/1/2008).

Există, însă, în literatura de specialitate şi opinia potrivit căreia foloasele nu pot fi decât patrimoniale, iar atunci când au caracter nepatrimonial fac eventual obiectul infracţiunii de abuz în serviciu. (În acest sens, Avram Filipaş, Drept penal român – Partea specială, Ed. Universul Juridic, pag. 447-449)

Analizând faptele descrise în cuprinsul actului de sesizare prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b din Legea 78/2000 instanţa reţine că în ziua de 11.03.2014, inculpatul F.I., la cererea inculpatei S.C., a accesat baza de date pentru evidenţa persoanelor cu privire la V.M.L. şi a efectuat verificări în baza de date auto constatând că aceasta deţine permis de conducere, dar nu figurează ca fiind proprietara unui autoturism iar informaţiile obţinute, incluzând şi fotografia persoanei menţionate, le-a pus la dispoziţia inculpatei S.C.

Potrivit actului de sesizare a instanţei, inculpata S.C. a obţinut, astfel, foloase necuvenite, care au constat în posibilitatea analizării comparative „a calităţilor fizice, vârstei, profesiei şi locuinţei” numitei V.M.L. cu ale fiicei sale, S.S. şi în „însuşirea sentimentului de superioritate a fiicei inculpatei faţă de persoana la care s-au referit aceste date”.

Având în vedere cele expuse mai sus cu privire la noţiunea de „foloase” instanţa apreciază că, deşi au fost încălcate dispoziţiile Legii 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal, dispoziţii care permit folosirea datelor cu caracter personal, fără consimţământul persoanei titulare, doar în condiţii strict şi limitativ prevăzute de lege, avantajul de care se susţine că a beneficiat inculpata S.C. nu constituie nici măcar un folos nepatrimonial şi că, prin urmare în sarcina celor doi inculpaţi nu poate fi reţinută infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b  din Legea nr. 78/2000, în calitate de autor, respectiv instigator.

Ar fi absurd să se reţină că cei doi inculpaţi au săvârşit infracţiunea menţionată în baza unei concluzii şi a unui raţionament care aparţin procurorului de caz şi care nu se reflectă în probele administrate, probe din care rezultă, fără echivoc, inclusiv faptul că inculpata S.C. a fost obiectivă în aprecierea calităţilor fizice ale numitei V.L., afirmând într-o convorbire cu fiica sa, în ziua de 11.03.2014  că „e frumoasă”.

Nu lipsită de relevanţă sub aspectul vinovăţiei cu care cei doi inculpaţi au acţionat este şi împrejurarea că inculpata S.C. era deţinătoarea unui certificat ORNISS care îi permitea accesul la informaţii clasificate, nivelul „Strict secret” şi cu atât mai mult avea acces la informaţii privind date cu caracter personal. De altfel, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, inculpata a recunoscut că avea acces la informaţiile solicitate, dar nu ştia să acceseze sistemul respectiv şi de aceea a apelat la inculpatul F.I.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. 5 C.p.p. şi art. 16 lit. b C.p.p. inculpata S.C. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 47 C.p. rap. la art. 12 lit. b din Legea 78/2000, iar inculpatul F.L.I. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b din Legea 78/2000 reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală.