Contestaţie la executare.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.10.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 29849/299/2019, contestatoarea ST S.A., în contradictoriu cu intimatul SM, a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită, inclusiv a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare, efectuate în dosarul de executare nr. 53/2019 aflat pe rolul B.E.J. B.. De asemenea, contestatoarea a solicitat întoarcerea executării silite.

În motivare, contestatoarea a arătat că, prin Sentința civilă nr. 5388 pronunțată la data de 28.06.2018 în dosarul nr. 46213/3/2017, a fost obligată să acorde reclamanților conducători auto nivelul de salarizare 22, iar celorlalți reclamanți grila de salarizare superioară (imediat următoare) începând cu data de 01.09.2016 și să le plătească drepturile salariale aferente acestui nivel de salarizare începând cu data de 01.09.2016 și pentru viitor. De asemenea, a fost obligată la plata către reclamanți a diferențelor dintre salariul cuvenit conform nivelului imediat superior de salarizare și salariul efectiv încasat, actualizat cu rata inflației și dobânda legală aferentă de la data scadenței și până la plata efectivă. Totodată, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, în cuantum de 3.818 lei, constând în onorariu de avocat.

Conform susținerilor contestatoarei, în baza deciziei nr. 3848/27.06.2019, s-a dispus plata către salariatul SM a drepturilor salariale conform sentinței menționate, pentru perioada 01.09.2016-30.06.2019, drepturi încasate de acesta în luna iunie 2019. Contestatoarea a menționat că, începând cu noiembrie 2019, a fost trecut la nivelul imediat următor.

Prin urmare, contestatoarea a învederat că, dând dovadă de bună-credință, și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu, efectuând plata drepturilor salariale din proprie inițiativă și în mod corect.

Contestatoarea a menționat că înțelege să critice pentru motive de nelegalitate încheierea privind cheltuielile de executare, sens în care a invocat dispozițiile art. 628 alin. 3 C.pr.civ.. Executorul judecătoresc cunoștea obligația principală, astfel încât, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, trebuia și era obligat să procedeze la actualizarea debitului în funcție de rata de inflație, fără a mai fi necesar să se procedeze la numirea unui expert contabil.

Prin urmare, executorul trebuia să actualizeze o sumă de bani acordată printr-o hotărâre judecătorească, cu ajutorul utilizării coeficientului de inflație indicat de singurul organ abilitat în domeniu, respectiv Institutul Național de Statistică.

De asemenea, a învederat că deși în raportul de expertiză întocmit de expertul F. se menționează că au fost puse la dispoziția sa fluturași de salariu, nu specifică pe ce perioadă sunt acești fluturași, dacă a primit și fluturași de brut sau dacă sunt fluturașii noi emiși după punerea în aplicare sau cei vechi (la momentul încasării salariului).

Totodată, deși menționează nivelele de salarizare, nu face decât pe alocuri o aplicare corespunzătoare. Având în vedere contractele colective, salariatul, conform sentinței, trebuia încadrat astfel: perioada 01.09.2016-30.11.2016 = nivel 22 = 2.398 lei/lună, perioada 01.12.2016-31.12.2017 = nivel 22 = 2.448 lei/lună, perioada 01.01.2018-31.12.2018 = nivel 17 = 3.380 lei/lună (această modificare a apărut ca urmare a schimbării Codului Fiscal, când taxele au trecut de la angajator la salariat), perioada 01.01.2019-31.03.2019 = nivel 17 = 3.580 lei/lună, perioada 01.04.2019-30.06.2019 = nivel 17 = 3.759 lei/lună.

Contestatoarea a mai susținut că, deși nu precizează modul de calcul, domnul expert a efectuat calculele eronat. Astfel, se poate observa din tabelul anexat că S. S.A. a calcul în favoarea salariatului suma de 255 lei (179.644, în loc de 179.389 lei).

Expertul reține la rubrica „recalculație” că „salariu brut diferențe de acordat” este de 7.014 lei, iar salariul net realizat este de 6.558 lei, diferența de acordat fiind 3.588 lei. Acesta a scăzut doar impozitul din brut (7.014-456 = 6558).

Contestatoarea a precizat că din 7.014 lei, trebuia scăzut 701 (10% CASS), 1.753 (25% CAS) și 456 (impozit), rezultând 4.104 lei. Or, ea a achitat salariatului în cauză suma netă de 2.973,78 lei. Oricum, se desprinde o singură concluzie, și anume că STB S.A. trebuie să recupereze sumele plătite în plus.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, expertul a reținut că suma de 3.818 lei se împarte la 94 de salariați, astfel încât intimatului îi revine 40,61 lei. Referitor la acest aspect, contestatoarea a arătat că a plătit suma de 3.818 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, la data de 09.05.2019, către Sindicatul Conducătorilor de B. , conform ordinului de plată.

În privința celorlalte cheltuieli de executare, în cuantum total de 2.920 lei, contestatoarea a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, raportat la minimele demersuri efectuate.

Onorariul de expert și cel de avocat în faza executării silite, în valoare de 2.800 lei, nu pot fi incluse în cheltuielile de executare atâta timp cât nu a fost dovedită achitarea acestora sau încheierea unui contract de asistență juridică în care să se specifice obligativitatea plății în cuantumul indicat. De asemenea, a invocat dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ., și a susținut că aceste onorarii sunt excesive și disproporționate față de obiectul și complexitatea executării silite, respectiv munca îndeplinită de avocat și expert, nefiind dovedite nici măcar parțial.

Totodată, contestatoarea a învederat că, în zilele de 25.09.2019 și 26.09.2019, BCR a reținut în contul BEJ B. sumele de 6.704,12 lei, respectiv 53.384,96 lei, reprezentând sume datorate în baza sentinței pentru un număr de 9 salariați ST. Suma totală de 60.089,08 lei se compune din 59.544,49 lei, debit principal, și 544,59 lei, comision.

În data de 02.10.2019, și BRD a reținut în contul B.E.J. B. suma de 60.125,08 lei, reprezentând sume datorate în baza aceleiași sentințe unui număr de 9 salariați, sumă care se compune din 59.544,49 lei, debit principal și 580,59 lei, comision.

La solicitarea STB, la data de 03.10.2019, B.E.J. B. a virat suma de 59.544,49 lei în contul ST, însă, întrucât executorul judecătoresc a virat suma reținută de BRD fără comision, comision reținut deja de BCR, suma de 580,59 lei se impune a fi recuperată. Astfel, intimatul trebuie să achite suma de 64,51 lei (580,59 lei: 9 salariați = 64,51 lei).

Referitor la capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite, contestatoarea a arătat că întreaga suma reprezentând cheltuieli de executare a fost indisponibilizată la data înființării popririi, creditorul fiind îndestulat. Astfel, în situația în care se dispune anularea încheierii privind cheltuielile de executare, societatea sa este îndreptățită la repunerea în situația anterioară, și recuperarea sumelor achitate cu acest titlu.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711-713, art. 722 C.pr.civ..

În probațiune, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei cu expertiză contabilă. Aceasta a atașat un set de înscrisuri (f. 8-55 vol. I).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 750,53 lei, conform ordinului de plată atașat (f. 107 vol. I).

La data de 18.11.2019, intimatul a depus întâmpinare (f. 70-71 vol. I), prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimatul a susținut că, în pofida susținerilor contestatoarei, aceasta nu a înțeles să îi plătească în mod corect drepturile salariale la plata cărora a fost obligată prin titlul executoriu, ci doar parțial, calcul corect al acestora regăsindu-se în raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit în dosarul de executare silită.

În opinia intimatului, numirea în cauză a specialistului, pentru efectuarea expertizei tehnice contabile era necesară, dat fiind că se impunea acest demers, executorul judecătoresc neavând competență în efectuarea calculelor contabile pentru stabilirea debitului principal, precum și a debitului accesoriu.

De asemenea, a învederat că, deși în faza de executare silită, contestatoarei i-a fost comunicat raportul de expertiză, aceasta nu a înțeles să formuleze obiecțiuni și să solicite analizarea acestora de către expertul numit.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, intimatul a apreciat că sunt vădit neîntemeiate criticile contestatoarei.

Astfel, onorariul executorului judecătoresc reprezintă un element din sfera cheltuielilor de executare și este prevăzut, sub aspectul naturii juridice și al cuantumului minimal și maximal, în art. 39 din Legea nr. 188/2000 și în Anexa nr. 1 a O.M.J. nr. 2550/2006. În speță, executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare cu respectarea acestor prevederi.

Referitor la onorariul de avocat și onorariul de expert, intimatul a considerat că acestea nu sunt disproporționate în raport de complexitatea speței și activitatea prestată în faza de executare silită. Serviciile de asistență juridică prestate de către avocat au constatat în redactarea cererii de executare silită, în consultațiile juridice aferente și în reprezentarea juridică în fața executorului judecătoresc.

De asemenea, a menționat că aceste cheltuieli de executare au la bază înscrisurile justificative existente în dosarul de executare.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ..

În probațiune, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 20.11.2019, B.E.J. B. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 53/2019 (f. 73-103 vol. I).

La termenul din data de 11.12.2019, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri, iar pentru contestatoare, și proba cu expertiza tehnică contabilă, fiind desemnat în cauză domnul expert GM.

La data de 23.12.2019, contestatoarea a depus precizări, în sensul că solicită întoarcerea executării silite pentru suma de 6.910,61 lei, din care 3.628,61 lei, stabilită prin raportul de expertiză, 362 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc și 2.920 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită stabilite prin încheierea din data de 13.09.2019. De asemenea a depus un set de înscrisuri (f. 113-197 vol. I).

La aceeași dată, contestatoare a depus dovada achitării onorariului provizoriu de expert, în cuantum de 1.000 lei, conform ordinului de plată atașat la dosar (f. 203 vol. I).

La data de 21.09.2020, expertul tehnic judiciar GM a depus raportul de expertiză tehnică contabilă (f. 20-36 vol. II).

La data de 02.11.2020, B.E.J. B. a depus, în copie, actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 53/2019 (f. 41-72 vol. II).

La termenul din data de 04.11.2020, intimatul a depus obiecțiuni la raportul de expertiză (f. 73-74 vol. II), pe care instanța le-a încuviințat la același termen.

La data de 15.12.2020, contestatoarea a depus un punct de vedere referitor la raportul de expertiză (f. 78-79 vol. II).

La data de 16.12.2020, expertul judiciar a depus răspunsul la obiecțiuni.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Sentința civilă nr. 5388 pronunțată la data de 28.06.2018 de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 46213/3/2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată la data de 04.02.2019 în același dosar, instanța a admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Conducătorilor de B.,  în numele și pentru membrii de sindicat, printre care și SM, în contradictoriu cu pârâta R.  S.A., a obligat pârâta să acorde reclamanților conducători auto nivelul de salarizare 22, iar celorlalți reclamanți grila de salarizare superioară (imediat următoare) începând cu data de 01.09.2016 și să le plătească drepturile salariale aferente acestui nivel de salarizare începând cu data de 01.09.2016 și pentru viitor. De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamanți a diferențelor dintre salariul cuvenit conform nivelului imediat superior de salarizare și salariul efectiv încasat, actualizat cu rata inflației și dobânda legală aferentă de la data scadenței și până la plata efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, în cuantum de 3.818 lei, constând în onorariul avocatului.

Sentința a rămas definitivă la data de 03.04.2019, ca urmare a respingerii apelului formulat, prin Decizia civilă nr. 1949 pronunțată la data de 03.04.2019 de Curtea de Apel București – Secția a VII-a în dosarul nr. 46213/3/2017 (f. 75-83 vol. I).

Prin cererea înregistrată la data de 10.05.2019 pe rolul B.E.J. B., creditorul M a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva debitoarei ST S.A. (fostă R. ), în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 5388 pronunțată la data de 28.06.2018 de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 46213/3/2017, pentru recuperarea creanțelor rezultate din titlul executoriu, la care se adaugă cheltuielile de executare (f. 74 vol. I).

Prin încheierea din aceeași dată, B.E.J. B. a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 53/2019 (f. 84 vol. I).

Prin încheierea pronunțată la data de 22.05.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 13881/299/2019, instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite, privind pe creditorul SM și pe creditoarea ST S.A. (fostă R. ) și a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, în conformitate cu titlului executoriu – Sentința civilă nr. 5388/28.06.2018 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 46213/3/2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 26.11.2018 și prin încheierea din data de 04.02.2019, definitivă prin Decizia nr. 1949/03.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pentru creanța constând în plata sumelor ce rezultă din titlu, respectiv executarea obligațiilor ce rezultă din titlu, plus cheltuieli de executare (f. 86 vol. I).

Prin încheierea din data de 09.08.2019, executorul judecătoresc l-a desemnat în calitate de expert contabil pe F., care a depus în dosarul de executare raportul de expertiză contabilă (f. 88-93 vol. I), potrivit căruia debitoarea datorează creditorului venitul net neacordat de 3.588 lei (6.558 lei – 2.970 lei, achitată de creditoare la data de 11.06), la care se adaugă cheltuielile de judecată în valoare de 40,61 lei (3.818 lei : 94), în total 3.628,61 lei.

Prin încheierea din data de 13.09.2019, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare după cum urmează: 362 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, 300 lei, reprezentând onorariu de avocat, 100 lei, reprezentând cheltuieli procedurale, 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și 2.500 lei, reprezentând onorariul expertului contabil.

La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis somația mobiliară, prin care i s-a pus în vedere creditoarei obligația de a plăti, în termen de o zi de la comunicare, suma totală de 6.910,61 lei (f. 94 vol. I).

La data de 24.09.2019, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate debitoarei de terții popriți F.S.A., B. și B. S.A., până la concurența sumei de 6.910,61 lei (f. 96-97 vol. I).

La data de 02.10.2019, contestatoarea a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 6.910,61 lei, conform recipisei de consemnare nr. BREL 00008 304 705/02.10.2019 (f. 99 vol. I), din care suma de 482 lei a fost reținută de executorul judecătoresc, 300 lei au fost virați către reprezentantul convențional al intimatului, 2.500 lei, către expert și 3.628,61 lei, către intimat, așa cum reiese din ordinele de plată și recipisa de reconsemnare depuse în dosarul de executare (f. 100-101 vol. I).

Analizând contestația la executoare prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

În drept, instanța constată că, potrivit art. 622 alin. 1 și 2 C.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută astfel obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În ceea ce privește critica contestatoarei referitoare la valoarea creanței stabilite în titlul executoriu, instanța constată că, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul G. (f. 20-27 vol. II), drepturile cuvenite intimatului pentru perioada septembrie 2016-octombrie 2018 sunt în cuantum total de 3.106 lei, și nu în valoare de 6.558 lei, cât a reținut expertul F. în raportul de expertiză întocmit în faza de executare silită (f. 88-93 vol. I).

Astfel, așa cum a învederat expertul judiciar G., instanța reține că, în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă 2016-2018, Anexa 2, Anexa 3A, Anexa 4A, modificate prin actul adițional nr. 8/08.12.2017, înregistrat la ITM sub nr. 09/11.12.2017, salariul de bază corespunzător nivelului 22 de salarizare a evoluat după cum urmează: în perioada 01.09.2016-30.11.2016 – 2.389 lei/lună, în perioada 01.12.2016-31.12.2017 – 2.448 lei/lună, iar în perioada 01.01.2018-31.10.2018 – 3.380 lei/lună.

Așa cum în mod corect a evidențiat expertul tehnic judiciar, în raportul de expertiză întocmit în faza de executare silită s-a menționat în mod eronat salariul aferent lunii decembrie 2016, respectiv suma de 3.448 lei, în loc de 2.448 lei, cum era corect, ceea ce a condus la denaturarea brutului corect realizat indexat, și cu dobândă, de 7.014 lei, în loc de 4.564 lei. De altfel, însuși intimatul a recunoscut că dintr-o eroare materială a fost reținută suma de 3.448 lei, în loc de 2.448 lei.

Totodată, așa cum a arătat expertul tehnic judiciar G. , la stabilirea salariului lunar în raportul de expertiză întocmit în faza de executare silită nu s-au avut în vedere concediile medicale și cele de odihnă, fapt care, de asemenea, a condus la denaturarea brutului. 

De asemenea, instanța constată că în raportul de expertiză întocmit în faza de executare silită a fost scăzut în mod eronat impozitul în valoare de 456 lei din suma brută în valoare de 7.014 lei, ajungând astfel la 6.558 lei venit net realizat, și nu din venitul la care se aplică impozitul, fapt ce a condus la o valoare mai mare a sumei nete.

Contrar susținerilor intimatului, instanța reține că în baza de calcul privind stabilirea drepturilor de natură salarială au fost în mod corect introduse contribuțiile de asigurări sociale de stat (CAS) și contribuțiile de asigurări de sănătate (CASS), astfel cum rezultă din tabelul inserat de expertul tehnic judiciar în raportul de expertiză (f. 24 vol. II). Pe de altă parte, în obiecțiunile formulate, intimatul a indicat generic că în raportul de expertiză nu au fost reținute principiile introducerii CAS și CASS în baza de calcul, fără a formula, în concret, vreo critică în privința modului de calcul prezentat de expertul tehnic judiciar.

Instanța apreciază că neîntemeiată este și critica contestatoarei referitoare la faptul că, pentru perioada 01.09.2016-31.12.2017, trebuia aplicat impozitul pe venit de 16%, și nu cel de 10%, aplicabil începând cu data de 01.01.2018, conform O.U.G. nr. 79/2017. În acest sens, instanța are în vedere dispozițiile art. 79 alin. 4 C.fisc., conform cărora: „În cazul veniturilor reprezentând salarii/solde, diferențe de salarii/solde, dobânzi acordate în legătură cu acestea, precum și actualizarea lor cu indicele de inflație, stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile/hotărâri judecătorești definitive și executorii, inclusiv cele acordate potrivit hotărârilor primei instanțe, executorii de drept, impozitul se calculează și se reține la data efectuării plății, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plății pentru veniturile realizate în afara funcției de bază, și se plătește până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite.” Prin urmare, în mod corect expertul tehnic judiciar a aplicat un procent de 10% la stabilirea impozitului. Oricum, cu toate că a criticat valoarea impozitului pe venit reținută de expert, contestatoarea a conchis că valoarea sumei datorate intimatului în baza titlului executoriu este de 3.106 lei, aceeași cu cea reținută de către expert.

În ceea ce privește plata pe care contestatoarea a efectuat-o intimatului cu titlu de diferențe salariale în iunie 2019, ulterior începerii procedurii de executare silită, instanța constată că valoarea acesteia este de 2.973,78 lei, și nu de 2.970 lei, cât s-a menționat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în faza de executare (sumă preluată ulterior în raportul întocmit de expertul G.), așa cum reiese din evidența contestatoarei, necontestată de intimat în prezenta cauză (f. 114 vol. I).

Așadar, contestatoarea trebuia să mai achite intimatului diferența în cuantum de 132,22 lei, reprezentând drepturi salariale pentru perioada septembrie 2016-octombrie 2018 (3.106-2.973,78 lei), și nu 3.588 lei, cât s-a reținut în raportul de expertiză întocmit în faza de executare.

Referitor la cheltuielile de judecată acordate prin titlul executoriu, instanța constată că suma de 3.818 lei, stabilită cu acest titlu în sarcina contestatoarei, a fost achitată de aceasta la data de 09.05.2019, anterior începerii procedurii de executare silită, în contul Sindicatului Conducătorilor de B. , împrejurare necontestată de intimat. Prin urmare, în mod eronat a stabilit expertul în raportul întocmit în faza de executare silită că debitoarea mai datorează și suma de 40,61 lei intimatului, cu titlu de cheltuieli de judecată (3.818: 94 de reclamanți).

Pe cale de consecință, instanța reține că în mod eronat executorul judecătoresc a reținut în încheierea din data de 13.09.2019 și în actele de executare subsecvente că debitoarea datorează în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 5388 pronunțată la data de 28.06.2018 de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 46213/3/2017 suma de 3.628,61 lei (3.588+40,61 lei), în realitate, la acea dată, valoarea debitului restant fiind de 132,22 lei.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 670 alin. 2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.

De asemenea, conform art. 670 alin. 3 C.pr.civ., categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. 

Totodată, potrivit art. 670 alin. 4 C.pr.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

În consecință, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheierea executorului judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuată de cei implicaţi în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bunăvoie creanţa cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că partea creditoare poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera în temeiul art. 670 alin. 2 C.pr.civ..

Așa cum s-a reținut în cele ce preced, prin încheierea din data de 13.09.2019, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare după cum urmează: 362 lei, reprezentând onorariul executorului judecătoresc, 300 lei, reprezentând onorariu de avocat, 100 lei, reprezentând cheltuieli procedurale, 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și 2.500 lei, reprezentând onorariul expertului contabil.

În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța constată că acesta a fost stabilit la valoarea de 362 lei prin raportare la diferența de creanță reținută în raportul de expertiză întocmit în faza de executare silită (3.628,61 lei) și la dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, în conformitate cu care „pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.

Astfel, având în vedere că valoarea creanței de recuperat era în acel moment de 132,22 lei, și nu de 3.628,61 lei, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în mod nelegal, motiv pentru care se impune a fi redus de la 362 lei la 13,22 lei, reprezentând 10% din valoarea creanței rămase de recuperat.

În acest context, se impune a se sublinia că deși valoarea creanței la data începerii procedurii de executare silită era de 3.106 lei, contestatoarea a achitat mare parte din debit, respectiv suma de 2.973,78 lei, anterior emiterii somației (13.09.2019).

Până la momentul plății parțiale (iunie 2019), executorul judecătoresc a deschis doar dosarul de executare și a formulat cererea de încuviințare a executării silite, astfel încât debitoarea nu este ținută să suporte decât onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de acesta, așa cum prevede teza finală a art. 670 alin. 2 C.pr.civ., respectiv cel calculat la valoarea creanței de recuperat, nu la valoarea acesteia la data începerii procedurii de executare.

Referitor la onorariul de avocat aferent fazei de executare silită, instanța constată că acesta a fost stabilit de executorul judecătoresc la valoarea de 300 lei în baza chitanței nr. 5/10.09.2019 (f. 74 vol. I).

Instanţa reţine însă că faza de executare silită presupune, prin natura sa, desfăşurarea unor activităţi care revin, cu precădere, în competenţa executorului judecătoresc, rolul avocatului, în această fază fiind, de regulă, mult mai redus decât cel al executorului judecătoresc.

În speță, deși nu poate fi negată activitatea desfășurată de reprezentantul convențional al intimatului în vederea executării de către debitoare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, constând în formularea și depunerea cererii de executare silită, urmărirea procedurii de executare și acordarea asistenței juridice creditorului pentru această fază, care nu poate conduce la înlăturarea în integralitate a acestuia, așa cum a solicitat contestatoarea, instanța apreciază că suma de 300 lei este vădit disproporţionată în raport de complexitatea cauzei, activitatea efectiv desfăşurată de către avocat și valoarea creanței.

În acest sens, instanța are în vedere faptul că debitoarea a achitat mare parte din debitul datorat anterior efectuării vreunui act de executare împotriva sa, rămânând o diferență de recuperat în valoare de doar 132,22 lei.

De asemenea, cuantumul stabilit cu titlu de onorariu de avocat, 300 lei, depășește cu mult valoarea onorariului cuvenit executorului judecătoresc (13,22 lei), al cărui rol principal instanța l-a evidențiat în cele ce preced.

În ceea ce privește cuantumul până la care poate fi redus onorariul de avocat, instanța, față de dispozițiile art. 670 alin. 4 raportate la cele ale art. 451 alin. 2 și 3 C.pr.civ., luând în considerare munca desfășurată în concret de reprezentantul convențional al intimatului în faza de executare silită și toate aspectele reliefate anterior, instanța apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat de la 300 lei la 100 lei, sumă apreciată ca rezonabilă în raport de criteriile avute în vedere.

În ceea ce privește onorariul expertului desemnat în faza de executare silită, instanța constată acesta a fost stabilit la valoarea de 2.500 lei în baza facturii nr. 0021/09.09.2019 (f. 94), fiind virat expertului ulterior executării silite a debitoarei, conform ordinului de plată din data 03.10.2019 (f. 101 vol. I).

Contrar susținerilor contestatoarei, efectuarea unei expertize contabile a fost necesară, întrucât executorul judecătoresc nu trebuia să stabilească doar actualizarea creanței, potrivit art. 628 alin. 3 C.pr.civ., ci și însăși valoarea acesteia, respectiv a diferențelor salariale cuvenite intimatului, împrejurare ce impunea desemnarea unui expert contabil.

Cu toate acestea, instanța apreciază că este vădit disproporționată valoarea onorariului de expert, de 2.500 lei, în raport de complexitatea cauzei, lucrarea întocmită de acesta, care s-a dovedit eronată în mare parte, și de valoarea creanței rămase de recuperat – 132,22 lei. Pe cale de consecință, se impune cenzurarea acestor cheltuieli de executare, respectiv reducerea lor de la 2.500 lei la 600 lei, sumă apreciată de instanță ca fiind rezonabilă față de criteriile avute în vedere.

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite, în cuantum de 20 lei, instanța reține că îi revine debitoarei obligația de a o suporta, câtă vreme plata debitului a fost efectuată ulterior momentului în care a fost încuviințată executarea.

Referitor la cheltuielile necesare executării silite, în cuantum de 100 lei,instanța reține că Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justiției privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești nu conține dispoziții privind stabilirea unor cheltuieli maximale pentru diferitele activități prestate de către executorul judecătoresc. Cu toate acestea, art. 670 alin. 3 C.pr.civ. prevede că sunt cheltuieli de executare: 2) onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; (…) 7) alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. Luând în considerare că cele două categorii de cheltuieli sunt evidențiate distinct în dispoziția legală anterior menționată, este evident că executorul judecătoresc poate stabili cu titlu de cheltuieli de executare, pe lângă onorariul său, și alte cheltuieli care sunt necesare desfășurării procedurii de executare silită.

Pe de altă parte, fiind cheltuieli inerente executării silite (efectuate cu ocazia declanșării, continuării și respectiv încetării executării silite), nu este necesar ca executorul judecătoresc să prezinte dovezi cu privire la fiecare sumă în parte, fiind suficient ca, privite în ansamblu, să nu fie disproporționate. Totodată, instanța constată că acestea corespund unui cost real pe care l-a presupus efectuarea actelor de executare, respectiv plata cheltuielilor poștale și a cheltuielilor pe care le implică efectuarea fotocopiilor (pentru a fi comunicate debitoarei, terțului poprit), fapt evidențiat prin actele de executare și dovezile de comunicare existente în dosarul de executare. Or, având în vedere conținutul dosarului de executare, instanța apreciază că suma de 100 lei, stabilită cu titlu de „cheltuieli procedurale”, este rezonabilă.

Față de considerentele expuse, instanța va admite, în parte, contestația la executare și va anula încheierea din data de 13.09.2019, precum și toate actele de executare subsecvente, întocmite de B.E.J. B. în dosarul de executare nr. 53/2019, până la concurența sumei de 965,44 lei, prin reducerea creanței stabilite prin titlul executoriu de la 3.628,61 lei la 132,22 lei, a onorariului executorului judecătoresc de la 362 lei la 13,22 lei, a onorariului de expert din faza de executare de la 2.500 lei la 600 lei și a onorariului de avocat de la 300 lei la 100 lei.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, sunt incidente dispozițiile art. 723 C.pr.civ., care prevăd că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

Luând în considerare că, la data de 02.10.2019, contestatoarea a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma de 6.910,61 lei, conform recipisei de consemnare nr. BREL 00008 304 705/02.10.2019 (f. 99 vol. I), din care suma de 482 lei a fost reținută de executorul judecătoresc, 300 lei au fost virați către reprezentantul convențional al intimatului, 2.500 lei, către expert și 3.628,61 lei, către intimat, așa cum reiese din ordinele de plată și recipisa de reconsemnare depuse în dosarul de executare (f. 100-101 vol. I) și că, prin admiterea în parte a prezentei contestații la executare, instanța urmează să anuleze în parte încheierea din data de 13.09.2019, precum și toate actele de executare subsecvente, întocmite de B.E.J. B. în dosarul de executare nr. 53/2019, până la concurența sumei de 965,44 lei, contestatoarea este îndreptățită la restituirea de către intimat a sumei de 5.945,17 lei, executată nelegal (6.910,61-965,44 lei).

Pe cale de consecință, instanța va admite, în parte, cererea de întoarcere a executării silite, în sensul că îl va obliga pe intimat să-i restituie contestatoarei suma de 5.945,17 lei, executată nelegal cu titlu de debit și cheltuieli de executare silită.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 451 alin. 1 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau, printre altele, în taxele judiciare de timbru, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Deopotrivă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.

Astfel, având în vedere că partea contestatoare are posibilitatea de a solicita restituirea taxei de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013, instanţa apreciază că nu se impune obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare admise.

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite achitată de contestatoare, în cuantum de 300 lei (ordin de plată din data de 27.11.2019 – f. 107 vol. I), instanța, față de soluția ce urmează a fi pronunțată, de cuantumul fix al taxei judiciare de timbru și de culpa procesuală a intimatului, apreciază că partea contestatoare este îndrituită la acordarea acestor cheltuieli de judecată.

De asemenea, contestatoarea a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de expert, în cuantum de 1.000 lei, și a făcut dovada achitării acestei sume, prin ordinul de plată din data de 18.12.2019 (f. 203 vol. I). Având în vedere proporția culpei procesuale a intimatului, instanța apreciază că acesta este ținut să suporte și cheltuielile de judecată constând în onorariu de expert.

Față de cele expuse, instanța va admite, în parte, cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 1.300 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite și onorariu de expert și va respinge, în rest, cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, instanța va lua act de manifestarea de voință exprimată de intimat la data de 16.12.2020, în sensul că acesta va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, către B.E.J. B., după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare