Contestație la executare.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.11.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 35868/299/2019, contestatoarea A.D. , în contradictoriu cu intimata PM, a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 658/2019 aflat pe rolul B.E.J. U.. De asemenea, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a susținut că executarea silită a fost pornită fără a fi încuviințată de instanță, termenul acordat de Tribunalul București în acest sens în dosarul nr. 25727/299/2019 fiind 09.01.2019.

Conform susținerilor contestatoarei, prin Decizia civilă nr. 1159/A/20.12.2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 5514/221/2015*, a fost soluționată contestația la executare formulată de intimată împotriva executării silite începute de contestatoare. Această executare a fost pornită în baza titlului executoriu reprezentat de un angajament de plată, întocmit conform Legii nr. 22/1969, având în vedere că intimata a ocupat funcția de vicepreședinte al Sucursalei Deva în perioada 31.01.2009-31.07.2012. Gestiunea CAR a preluat-o din data de 31.03.2011. În exercițiul acestei funcții a cauzat un prejudiciu Asociației în cuantum de 532.910 lei. Neachitând prejudiciul, a început executarea silită împotriva intimatei.

Până la soluționarea contestației la executare de către Judecătoria Deva, executarea silită și-a urmat cursul, fiind recuperată o mică parte din prejudiciul cauzat.

Contestatoarea a precizat că în soluționarea acestei cauze intimata nu a fost de acord să se efectueze o expertiză contabilă, deși a fost dispusă de instanță. Instanța, în mod netemeinic a dispus desființarea titlului executoriu, motiv pentru care contestatoarea a introdus de îndată o altă acțiune, în temeiul răspunderii civile delictuale pentru recuperarea prejudiciului de la a cărui plată intimata s-a sustras, înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. 1096/221/2019.

Contestatoarea a mai menționat că, prin introducerea acțiunii în răspundere civilă delictuală, a intenționat ca după soluționarea cauzei să compenseze cuantumul prejudiciului recuperat cu cel înscris în contabilitate. De altfel, prin acțiunea introductivă a solicitat și o expertiză contabilă care este extrem de utilă în a demonstra că prejudiciul este cert, lichid și exigibil.

Aceasta a susținut că a introdus prezenta acțiune deoarece creanța pe care o are împotriva intimatei, înscrisă în evidența contabilă, este certă, lichidă și exigibilă, or începerea executării silite în baza titlului executoriu invocat de intimată ar însemna un alt act de injustiție prin prelungirea perioadei de recuperare al unui prejudiciu produs în 2012.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 712-719 C.pr.civ..

În probațiune, contestatoarea a depus un set de înscrisuri (f. 3, 18-27).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.050 lei, conform ordinului de plată atașat la dosar (f. 83).

La data de 04.02.2020, B.E.J. U.  a depus, în copie, dosarul de executare nr. 658/2019 (f. 30-71).

La data de 16.03.2020, contestatoarea a depus dovada achitării cauțiunii în valoare de 4.214,18 lei (f. 84).

La data de 20.03.2020, intimata a depus întâmpinare (f. 87-88), prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a învederat că prin Încheierea pronunțată la data de 03.09.2019, instanța de judecată a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei A.D. în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1159/A/20.12.2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 5514/221/2015*, pentru recuperarea sumei de 5.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Așadar, în mod eronat contestatoarea susține că executarea silită a fost demarată fără a fi încuviințată de instanță.

Referitor la chestiunile ce țin de titlul executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1159/A/20.12.2018, intimata a menționat că aspectele invocate de către contestatoare au fost tranșate definitiv odată cu soluționarea dosarului nr. 5514/221/2015*. Prin urmare, intimata a înțeles să invoce excepția autorității de lucru judecată, apreciind că partea contestatoare nu poate tinde spre o reanalizare a susținerilor invocate în fața Judecătoriei Deva, respectiv a Tribunalului Hunedoara în cadrul prezentei contestații.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele C.pr.civ..

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea din data de 13.05.2020, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 03.06.2020, instanța a admis excepția tardivității depunerii întâmpinării, invocată din oficiu, a constatat că intimata este decăzută din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică, a calificat excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimată, ca fiind o apărare de fond și a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 420/2018 pronunțată la data de 05.03.2018 de Judecătoria Deva în dosarul nr. 5514/221/2015*, instanța a respins contestația la executare formulată de contestatoarea PM în contradictoriu cu intimata AD., ca neîntemeiată (f. 36-37).

Prin Decizia civilă nr. 1159/A/2018 pronunțată la data de 20.12.2018 de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă în dosarul nr. 5514/221/2015*, definitivă, instanța a admis apelul formulat de contestatoarea PM împotriva Sentinței civile nr. 420/2018 pronunțate de Judecătoria Deva și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că: a admis contestația la executare formulată de contestatoarea PM în contradictoriu cu intimata AD, a anulat toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 165/2015 al B.E.J. B. ,  a dispus încetarea executării silite pornite împotriva contestatoarei în temeiul angajamentului de plată nr. 4956/20.08.2012, a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea către contestatoare a sumelor de bani reținute prin poprire în baza actelor de executare silită anulate și a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 5.500 lei cheltuieli de judecată în apel și în al doilea ciclu procesual (f. 33-35).

Prin cererea înregistrată la data de 26.08.2019 pe rolul B.E.J. U., creditoarea PM a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva debitoarei AD,  în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1159/A/2018 pronunțată la data de 20.12.2018 de Tribunalul Hunedoara, în vederea recuperării sumelor de bani reținute prin poprire, a dobânzii penalizatoare începând cu data fiecărei rețineri și până la data restituirii efective și a cheltuielilor de judecată, fiind astfel deschis, prin încheierea din data de 26.08.2019, dosarul de executare nr. 658/2019 (f. 40).

Prin Încheierea pronunțată la data de 03.09.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 25727/299/2019, instanța a admis în parte cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea PM, a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei Asociatia A.D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1159/A pronunțată la data de 20.12.2018 de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 5514/221/2015*, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, pentru recuperarea sumei de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată (f. 49-50).

Prin încheierea emisă la data de 22.11.2019 (f. 58), executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 8.876,78 lei, din care 20 de lei taxa judiciară de timbru, 2.000 lei onorariu de avocat, 357 lei cheltuieli de executare silită (TVA inclus) și 6.499,78 lei onorariul executorului judecătoresc (TVA inclus).

La aceeași dată, B.E.J. U. a emis pe numele debitoarei o somație de plată, prin care i-a pus în vedere obligația ca, în termen de 1 zi de la comunicare, să achite creditoarei suma de 74.283,78 lei, din care 5.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, 59.907 lei reprezentând sume reținute prin poprire în baza actelor de executare anulate în dosarul de executare nr. 165/2015 al B.E.J. B. și 8.876,78 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (f. 60). De asemenea, executorul judecătoresc a emis o înștiințare prin care i-a adus la cunoștință debitoarei că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa pentru recuperarea sumei de 74.283,78 lei (f. 59).

Prin încheierea emisă la data de 27.11.2019, executorul judecătoresc a dispus, în temeiul art. 656 alin. 2 C.pr.civ. și art. 57 din Legea nr. 188/2000, îndreptarea erorii materiale strecurate în tot cuprinsul încheierii de cheltuieli de executare silită din data de 22.11.2019, în adresa de înștiințare – invitație a debitorului privind începerea executării silite din data de 22.11.2019 și în somația nr. 658/2019 din data de 22.11.2019, emise de către B.E.J. U. în cadrul dosarului de executare silită nr. 658/2019, în sensul că se va menționa faptul că prin încheierea din data de 03.09.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București executarea silită a fost admisă în parte, și sumele de recuperat sunt 5.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 2.912,50 lei reprezentând cheltuieli de executare, în loc de faptul că s-a încuviințat executarea silită, și debitul și cheltuielile de executare sunt în cuantum de 65.407 lei, respectiv 8.876,78 lei, cum în mod eronat a fost menționat (f. 64).

La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis o nouă încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită (f. 65), acestea fiind în cuantum de 2.912, 50 lei, din care 20 lei taxa judiciară de timbru, 2.000 lei onorariu de avocat în faza de executare, 238 lei cheltuieli de executare silită (TVA inclus) și 654,50 lei onorariul executorului judecătoresc (TVA inclus).

La data de 10.12.2019, executorul judecătoresc a emis o nouă somație de plată, prin care i-a pus în vedere debitoarei obligația de plată a sumei totale de 8.412,50 lei, compusă din 5.500 lei cheltuieli de judecată și 2.912,50 lei cheltuieli de executare silită (f. 70).

Analizând contestaţia la executare, prin prisma susţinerilor contestatorului, instanţa o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 622 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

De asemenea, conform art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei conform cărora executarea silită a fost efectuată fără a fi încuviințată de către instanță, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, prin Încheierea pronunțată la data de 03.09.2019 în dosarul nr. 25727/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea PM, a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei A.D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1159/A pronunțată la data de 20.12.2018 de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 5514/221/2015*, în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, pentru recuperarea sumei de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată (f. 49-50).

Deși este adevărat că împotriva încheierii anterior menționate intimata a formulat apel, a cărui judecată a fost suspendată la data de 09.01.2020, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., această împrejurare nu afectează sub nicio formă efectuarea executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia civilă nr. 1159/A pronunțată la data de 20.12.2018 de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 5514/221/2015*, pentru recuperarea sumei de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, așa cum a dispus prima instanță prin încheierea din data de 03.09.2019.

În acest sens, instanța are în vedere dispozițiile art. 666 alin. 6 și 7 C.pr.civ., conform cărora încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare. Așadar, dispoziția din cuprinsul încheierii din data de 03.09.2019 prin care instanța a încuviințat executarea silită în temeiul titlului executoriu pentru recuperarea sumei de 5.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată nu este supusă niciunei căi de atac și în baza acesteia se poate efectua executarea silită în limitele pentru care a fost admisă cererea, independent de soluția ce urmează a fi pronunțată în calea de atac în privința sumelor pentru care nu s-a încuviințat executarea silită.

În acest context, instanța notează că, într-adevăr, la data de 22.11.2019, executorul judecătoresc a emis somația și înștiințarea privind declanșarea urmăririi silite pentru o creanță mult mai mare decât cea pentru care a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria Sectorului 1 București, adăugând la suma de 5.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, și 59.907 lei reprezentând sume reținute prin poprire în baza actelor de executare anulate în dosarul de executare nr. 165/2015 al B.E.J. B., iar la stabilirea cheltuielilor de executare, în speță a onorariului executorului judecătoresc, au fost avute în vedere aceleași sume.

Cu toate acestea, după 5 zile și înainte de a fi executată vreo sumă de bani, respectiv la data de 27.11.2019, executorul judecătoresc a dispus, în temeiul art. 656 alin. 2 C.pr.civ. și art. 57 din Legea nr. 188/2000, îndreptarea erorii materiale strecurate în tot cuprinsul încheierii de cheltuieli de executare silită din data de 22.11.2019, în adresa de înștiințare – invitație a debitorului privind începerea executării silite din data de 22.11.2019 și în somația nr. 658/2019 din data de 22.11.2019, emise de către B.E.J. U. în cadrul dosarului de executare silită nr. 658/2019, în sensul că se va menționa faptul că prin încheierea din data de 03.09.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București executarea silită a fost admisă în parte, și sumele de recuperat sunt 5.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 2.912,50 lei reprezentând cheltuieli de executare, în loc de faptul că s-a încuviințat executarea silită, și debitul și cheltuielile de executare sunt în cuantum de 65.407 lei, respectiv 8.876,78 lei, cum în mod eronat a fost menționat (f. 64).

La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis o nouă încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită (f. 65), acestea fiind în cuantum de 2.912,50 lei, din care 20 lei taxa judiciară de timbru, 2.000 lei onorariu de avocat în faza de executare, 238 lei cheltuieli de executare silită (TVA inclus) și 654,50 lei onorariul executorului judecătoresc (TVA inclus).

La data de 10.12.2019, executorul judecătoresc a emis o nouă somație de plată, prin care i-a pus în vedere debitoarei obligația de plată a sumei totale de 8.412,50 lei, compusă din 5.500 lei cheltuieli de judecată și 2.912,50 lei cheltuieli de executare silită (f. 70).

Pe cale de consecință, toate actele de executare silită care cuprindeau sume pentru recuperarea cărora instanța nu a încuviințat executarea silită au fost îndreptate de către executorul judecătoresc chiar în ziua înregistrării prezentei contestații la executare pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București. Or, în condițiile în care actele de executare au fost îndreptate și au fost emise o nouă încheiere de stabilire a cheltuielilor și o nouă somație de plată, în limitele încheierii de încuviințare a executării silite, instanța apreciază că nu se justifică anularea actelor inițiale, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu a suferit nicio vătămare, nefiind executată silit până la momentul emiterii încheierii de îndreptare a erorii materiale.

În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la titlul executoriu, instanța subliniază că acesta este reprezentat de o hotărâre judecătorească, și anume Decizia civilă nr. 1159/A/2018 pronunțată la data de 20.12.2018 de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă în dosarul nr. 5514/221/2015*, definitivă.

În acest context, sunt aplicabile prevederile art. 713 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

Așadar, instanța reține că singurele apărări de fond care pot fi invocate pe calea contestației la executare sunt cele care vizează cauze de stingere care nu puteau fi valorificate în procesul în care s-a pronunțat hotărârea ce constituie titlul executoriu, întrucât au intervenit după soluționarea cauzei în primă instanță sau, după caz, și a căii de atac în care era permisă, conform legii, invocarea acestora. Această dispoziție legală are la bază faptul că nu se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii ce constituie titlu executoriu.

În prezenta cauză, contestatoarea a invocat, în esență, că intimata nu a fost de acord să se efectueze o expertiză contabilă și că instanța în mod netemeinic a dispus desființarea titlului executoriu, motive care, în raport de dispozițiile art. 713 alin. 1 C.pr.civ., anterior citate, sunt inadmisibile în cadrul contestației la executare. Motivele care au stat la baza Deciziei civile nr. 1159/A/2018 pronunțate la data de 20.12.2018 de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă în dosarul nr. 5514/221/2015* au putut fi discutate și analizate exclusiv în acel cadru procesual, în fața instanței de fond, respectiv în fața instanței de apel, aceste aspecte neputând fi supuse analizei instanței de executare.

Instanța apreciază că este lipsită de relevanță în prezenta cauză și susținerea contestatoarei în sensul că ar deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva intimatei, ce face obiectul dosarului nr. 1096/221/2019 aflat pe rolul Judecătoriei Deva, care ar putea fi compensată cu cea deținută de intimată. În acest sens, instanța subliniază că existența unui litigiu între părți cu privire la un eventual prejudiciu produs de intimată nu poate constitui un impediment în executarea silită a unui titlu executoriu deținut în prezent de aceasta împotriva contestatoarei.

Față de considerentele expuse, constatând că motivele invocate de contestatoare nu sunt de natură să conducă la anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 658/2019, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A.D. în contradictoriu cu intimata PM, ca neîntemeiată.

Luând în considerare soluția ce urmează a fi pronunțată și lipsa unei culpe procesuale a intimatei, instanța, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., va respinge și cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, B.E.J. U., după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare