Contestaţie la executare .

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.09.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 29442/299/2020, contestatoarea AA. în contradictoriu cu intimata BE și terțul poprit H. S.A., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat, în principal, anularea executării silite înseși efectuate în dosarul de executare nr. 170/2010 aflat pe rolul B.E.J. C., iar în subsidiar, anularea popririi înființate la data de 26.08.2020. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare, întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu prealabil, contestatoarea a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă din 1865, având în vedere data înregistrării dosarului execuțional – 2010.

În motivarea cererii de suspendare a executării, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 403 alin. 1 și următoarele C.pr.civ. din 1865 și a susținut că poprirea a fost înființată în mod nelegal, iar prejudiciul este iminent. Referitor la acest aspect, a invocat dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997, precum și cele ale art. 4 din O.U.G. nr. 68/2019, coroborat cu anexa nr. 2, poziția 49 din H.G. nr. 44/2020.

Aceasta a precizat că în cazul continuării executării silite, există probabilitatea ca întoarcerea executării silite să nu poată fi realizată din cauza imposibilității intimatei de a restitui sumele încasate, prin prisma unei posibile stări de insolvabilitate. Pe de altă parte, AAAS este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, solvabilitatea acesteia fiind garantată.

În continuare, contestatoarea a solicitat instanței să constate că a intervenit perimarea, în temeiul art. 389 C.pr.civ. din 1865, întrucât creditoarea a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire în termenul de 6 luni.

De asemenea, a susținut că poprirea înființată în dosarul de executare nr. 170/2010 este nelegală și abuzivă.

În primul rând, H. S.A. nu se află în portofoliul AA. Conform art. 4 din O.U.G. nr. 68/2019 coroborat cu anexa nr. 2, poziția 49 din H.G. nr. 44/2020, H. S.A. se află în subordinea, coordonarea și sub autoritatea Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri. Prin urmare, calitatea de administrator al acțiunilor H. S.A. o are Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, nu AA.

În al doilea rând, terțul poprit nu are față de AA nicio obligație legală cu obiect sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, așadar, executarea silită este nelegală.

Prin titlul executoriu s-a dispus obligarea AA la plata sumelor de bani, nu a Statului Român prin MFP. Prin încheierea pronunțată la data de 26.10.2010 în dosarul nr. 21647/299/2010 nu a fost menționat ca debitor SR prin MFP și nici H. S.A., ci doar AA, pentru simplul fapt că nici în momentul încuviințării executării silite, nici în prezent, creditorul nu deține un titlu executoriu împotriva SR.

În concluzie, poprirea este ilegală atât timp cât a fost înființată asupra sumelor datorate de către terțul poprit unuia care nu este debitor al creditoarei, poprirea putând avea efect doar în condițiile în care deținea un titlu executoriu împotriva titularului dreptului de creanță asupra sumelor de bani datorate de H. S.A..

În al treilea rând, a susținut că poprirea înființată nu este legală nici prin raportare la dispozițiile art. 452 alin. 2 lit. a C.pr.civ. din 1865.

Conform susținerilor contestatoarei, H. S.A. nu se află în portofoliul AA și nu are obligația de a plăti către AA sume de bani reprezentând dividende, acestea fiind datorate MFP, iar societatea se află în portofoliul Ministerului Economiei, neavând niciun raport juridic cu AA. Pe de altă parte, H. S.A. nu datorează către AA nicio sumă de bani cu niciun titlu, sarcina probei contrare revenind creditoarei.

Este de esența popririi existența unui raport juridic între debitor și terțul poprit la data înființării acesteia, în virtutea căruia terțul poprit să datoreze în prezent sau în viitor o sumă de bani debitorului. Or, în cauză, nu se dovedește existența unui astfel de raport juridic între terțul poprit și AA.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 4041 C.pr.civ. din 1865 și a susținut că se impune restituirea sumelor în cazul în care acestea vor fi consemnate la dispoziția executorului judecătoresc și eliberate ulterior creditorului.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 399 și următoarele C.pr.civ. din 1865.

În probațiune, contestatoarea a atașat un set de înscrisuri (f. 8-9).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.

La data de 13.10.2020, B.E.J. C. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 170/2010 (f. 18-73).

La data de 15.10.2020, terțul poprit a depus întâmpinare (f. 75-82), prin care a solicitat admiterea contestației la executare formulate de contestatoare. De asemenea, acesta a solicitat, ca o chestiune prealabilă, introducerea în cauză și citarea SR prin MFP, în calitate de acționar majoritar al H. și titular al dreptului de proprietate asupra dividendelor aferente anului 2019, vizate de adresa de înființare a popririi a cărei anulare se solicită, și Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, în calitate de persoană juridică de drept public care înregistrează în contabilitatea proprie sumele reprezentând dividende repartizate SR de societățile la care acesta este acționar majoritar.

În drept, a invocat dispozițiile art. 115, art. 274, art. 389, art. 403, art. 404 ind. 1 alin. 1-2, art. 371 ind. 1 și 3, art. 452 C.pr.civ. din 1865, art. II alin. 1 din Legea nr. 113/2013, Legea nr. 137/2002, art. 3 alin. 1 și 4 ind. 1 O.G. nr. 64/2001, art. 2 din O.U.G. nr. 111/2003, art. 9 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 24 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 4 alin. 1-2 din O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr. 68/2019, H.G. nr. 169/2016, H.G. nr. 1/2016, H.G. nr. 44/2020, OMJ nr. 2550/2006, Statutul UNEJ.

În probațiune, terțul poprit a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.

La data de 21.10.2020, contestatoarea a depus concluzii scrise (f. 83-85), precum și un set de înscrisuri (f. 86-97).

La termenul din data de 04.11.2020, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit și a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată la data de 04.05.2010 pe rolul B.E.J. C., creditoarea BE a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 14661 pronunțată la data de 11.11.2008 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 10928/299/2008, împotriva debitoarei AA (în prezent A.), pentru recuperarea sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, ce se va actualiza cu rata inflației, fiind astfel deschis dosarul de executare nr. 170/2010 (f. 19).

Prin încheierea pronunțată la data de 26.10.2010 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 21647/299/2010, instanța a încuviințat executarea silită pornită împotriva debitoarei AA, la cererea creditoarei BE, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 14661 pronunțată la data de 11.11.2008 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 10928/299/2008, în vederea recuperării creanței înscrise în titlul executoriu (f. 28).

Prin adresa nr. 71 din data de 07.01.2011, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani, în lei sau valută, datorate debitoarei de către terțul poprit Trezoreria Sectorului 1, până la concurența sumei de 2.678,40 lei (f. 36).

Prin adresa nr. 4761 din data de 18.04.2011, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani, în lei sau valută, datorate debitoarei de către terțul poprit Trezoreria Municipiului B., până la concurența sumei de 2.678,40 lei (f. 55).

Prin adresa nr. 4787 din data de 26.08.2020, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra tuturor sumelor de bani, în lei sau valută, datorate debitoarei de către terțul poprit H. S.A., până la concurența sumei de 2.678,40 lei (f. 68).

În drept, instanța reține, cu titlu prealabil, incidența dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care prevăd că dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Astfel, având în vedere că, în cauză, executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 170/2010, constituit la B.E.J. C., a început la data de 04.05.2010, odată cu înregistrarea cererii de executare silită formulate de creditoarea BE, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, contestația la executare va fi analizată prin prisma dispozițiilor Codului de procedură civilă din 1865.

Luând în considerare că la termenul din data de 04.11.2020, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu terțul poprit S.C. H. S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând, în continuare, contestaţia la executare, prin prisma susţinerilor contestatoarei, instanța o apreciază întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

Conform art. 3711 alin. 1 și 2 C.pr.civ. din 1865, obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau  printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care debitorul nu execută astfel obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.

Potrivit art. 399 alin. 1 C.pr.civ. 1865, împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

În ceea ce priveşte perimarea executării silite, sunt aplicabile dispozițiile art. 389 alin. 1 C.pr.civ. 1865, potrivit cărora dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte poate cere desfiinţarea ei.

Cu toate acestea, art. 390 alin. 1 C.pr.civ. 1865 prevede că dispoziţiile art. 389 (referitoare la perimarea executării silite) nu se aplică în cazurile în care legea încuviinţează executarea fără somaţie, iar în conformitate cu prevederile art. 454 alin. 1 din același act normativ, poprirea se înființează fără somație.

Așa cum s-a reținut în cele ce preced, prin adresele nr. 71 din data de 07.01.2011 și nr. 4761 din data de 18.04.2011, executorul judecătoresc a dispus înființarea unor popriri asupra sumelor datorate debitoarei de către terții popriți Trezoreria Sectorului 1 și Trezoreria Municipiului B., până la concurența sumei de 2.678,40 lei.

Prin urmare, având în vedere că executarea a avut loc față de contestatoare prin poprire, care se înfiinţează fără somaţie, iar dispoziţiile privind perimarea executării silite nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea se face fără somaţie, instanţa apreciază că în dosarul de executare nr. 170/2010, constituit la B.E.J. C., nu a operat perimarea executării silite.

Pe cale de consecință, este neîntemeiată solicitarea contestatoarei privind anularea întregii executări silite din această perspectivă.

În ceea ce privește adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2020, instanța reține că, potrivit art. 452 alin. 1 C.pr.civ. din 1865, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, alineatul 2 al aceluiași articol prevede că nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.

Astfel, referitor la existenţa unor raporturi juridice între debitoarea AA şi terţul poprit H. S.A. în temeiul cărora această din urmă societate să datoreze sume de bani debitoarei A.A.., instanţa reţine următoarele:

În temeiul prevederilor art. II din Legea nr. 113/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, AA a preluat fără plată toate drepturile şi obligaţiile CN, rezultate din actele juridice prin care CN a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la FN. Conform prevederilor alin. 2 al articolului menţionat, AA se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale CN şi dobândeşte calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită.

De asemenea, potrivit alin. 3, executarea obligaţiilor de plată ale AA prevăzute la alin. 1 se asigură din veniturile bugetului de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului. Conform O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a AA prin comasarea prin absorbţie cu AP, atribuţiile AP, stabilite prin actele normative în vigoare în domeniul privatizării, au fost preluate de AA (A.), instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, denumită ulterior, conform Legii nr. 192/2013, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Conform art. 5 alin. 1 din O.U.G. nr. 23/2004, A. (ulterior A.A.) îndeplineşte următoarele atribuţii: (...) b) aplicarea strategiei Guvernului privind finalizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale la care statul deţine acţiuni/părţi sociale, aflate în portofoliul său; c) administrarea participaţiilor statului, în calitate de acţionar/asociat, la societăţile comerciale aflate în portofoliul său; d) vânzarea acţiunilor/părţilor sociale deţinute de stat la societăţile comerciale aflate în portofoliul său, prin metodele prevăzute în O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 137/2002, cu modificările şi completările ulterioare (...).

Din dispoziţiile enunţate anterior reiese faptul că AA are ca atribuţii administrarea şi valorificarea activelor statului, exercitarea drepturilor decurgând din calitatea de acţionar/asociat al statului la societăţile comerciale aflate în portofoliul A.A..

Conform prevederilor art. 2 alin. 2 din H.G. nr. 627/2000 privind reorganizarea CN S.A., capitalul social al societăţilor comerciale ce au fost înfiinţate, printre care şi SH S.A., era deţinut de Statul Român în calitate de acţionar unic, reprezentat de Ministerul Industriei şi Comerțului.

Așadar, instanța constată că SH S.A. nu se află în portofoliul AA, astfel că nu are obligaţia de a plăti A.A.. sume de bani reprezentând dividende şi, deci, nici sumele la care se referă adresa de înfiinţare a popririi din data de 26.08.2020 nu sunt datorate de terţul poprit H. S.A. debitorului A.A.. Nu sunt, prin urmare, îndeplinite cerinţele art. 452 alin. 1 C.pr.civ. din 1865, în sensul ca terţul poprit să datoreze sume de bani debitorului.

Prin urmare, având în vedere că H. S.A. nu datorează A.A.. sumele pentru care a fost înfiinţată poprirea, nu se mai impune a fi examinate chestiunile referitoare la afectaţiunea specială a sumelor solicitate de la aceasta.

În consecinţă, observând că terţul poprit nu datorează sume de bani debitoarei, dovada contrară nefiind făcută de intimată, instanţa apreciază că adresa de înființare a popririi din data de 26.08.2020 emisă de B.E.J. C. în dosarul de executare nr. 170/2010 este nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, dispozițiile art. 4042 C.pr.civ. din 1865 prevăd că în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Cu toate acestea, întrucât în cauză nu a fost depusă nicio dovadă în sensul că ar fi fost executată silit vreo sumă de bani până în prezent în temeiul popririi din data de 26.08.2020, instanţa apreciază că cererea privind întoarcerea executării este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța constată că, potrivit art. 403 C.pr.civ. din 1865, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Întrucât norma anterior menționată face referire la posibilitatea suspendării executării silite până la soluționarea contestației la executare, și nu până la soluționarea irevocabilă a acesteia, instanța apreciază că nu există niciun temei legal pentru solicitarea contestatoarei de a fi suspendată executarea silită până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații deoarece unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă.

Astfel, având în vedere soluţia care va fi pronunţată în cauză cu privire la contestaţia la executare, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Referitor la cheltuielile de judecată, dispozițiile art. 274 C.pr.civ. din 1865 prevăd că partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cu toate acestea, deși a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, contestatoarea nu a făcut dovada existenței și întinderii acestor cheltuieli. Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare