Incheiere

Prin actiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de (…) sub nr. (…), contestatorul (…) în contradictoriu cu intimata (…) a contestat executarea silită  solicitând  anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare  nr. (…)

Cu  obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea  contestatiei se arată că prin somația nr. (…), emisa in baza titlului executoriu nr. (…), i s-a comunicat că datorez suma de (…) lei, cu titlu de impozit pe venit capital, sumă de existenta căreia nu a avut  cunoştinţă, urmand ca intimatul să depună toate  înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului executoriu.

În drept au fost invocate disp. art. 711 si urm. Cod procedura civila.

 S-au solicitat ca probatorii înscrisuri.

La cerere au fost anexate, in copie , înscrisuri.

La data de (…), intimatul a depus întâmpinare  prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare ca  neîntemeiată ,  nelegală şi a solicitat incuviintare aprobei cu înscrisuri .

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contestatia la executare formulata contestatorul a solicitat anularea somatiei nr.(…) emisa in baza titlului executoriu nr.(…) motivat de faptul ca i s-a solicitat plata sumei de (…) lei insa nu stie ce reprezinta aceasta creanta.

Se retine din inscrisurile depuse la dosarul cauzei ca (…) a primit spre executare o cerere de recuperare cu valoarea totala a creantei in moneda nationala a statului norvegian in baza disp. art.10 din Directiva nr.2010/24/UE si art.27 din Conventia UE – Norvegia.

Contrar sustinerilor contestatorului, cererea de recuperare si/sau masuri asiguratorii  impozite pe venit sau capital UE i-a fost comunicata acestuia la data de (…) cu confirmare de primire fiind semnata de un membru al familiei.

Se retine astfel ca potrivit art.10 alin. 1 din Directiva nr.2010/24/UE prevede ca „La cererea autoritatii solicitante, autoritatea solicitata recupereaza creantele care fac obiectul unui instrument de executare in statul membru solicitant”.

Potrivit art.184 din Codul de procedura fiscala :

(1) La cererea autorității solicitante, autoritatea competentă din România procedează, potrivit dispozițiilor privind executarea creanțelor fiscale din prezentul cod, la recuperarea creanțelor care fac obiectul titlului executoriu transmis de autoritatea solicitantă, precum și la ducerea la îndeplinire, după caz, a măsurilor asigurătorii.

(2) Autoritatea competentă din România va confirma în scris primirea cererii, în condițiile art. 182 alin. (2), putând solicita autorității solicitante completarea cererii în cazul în care nu sunt menționate informațiile și elementele prevăzute la art. 192.

 (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice creanță care face obiectul unei cereri de recuperare este considerată ca fiind o creanță fiscală în sensul prezentului cod, cu excepția situațiilor în care sunt aplicabile dispozițiile art. 198. Sumele recuperate vor intra la distribuire împreună cu creanțele fiscale, dispozițiile art. 170 și 171 aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Dacă este cazul, autoritatea competentă din România va reține suma solicitată a fi recuperată din sumele cuvenite debitorului cu titlu de restituiri sau rambursări, după efectuarea compensării în condițiile art. 116. Eventualele diferențe urmează să fie restituite debitorului sau să fie recuperate de la acesta și transferate autorității solicitante, după caz.

Ceea ce se impune a se observa in cauza este faptul ca debitorul contesta actele de executare silita sub aspectul inexistentei creantei solicitate de statul norvegian.

Cu privire la aceasta imprejurare se retine ca potrivit  198 alin.1 din Codul de procedura fiscala contestarea creanței sau a titlului executoriu  se realizeaza in felul urmator: „Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanța sau titlul care permite recuperarea sa, emis în statul membru în care se află sediul autorității solicitante, este contestat de o persoană interesată, aceasta depune contestația la instanța sau la autoritatea competentă pentru soluționarea contestațiilor din statul membru în care se află sediul autorității solicitante, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în statul respectiv. Autoritatea solicitantă notifică de îndată autorității solicitate această acțiune. Persoana interesată poate, de asemenea, să notifice această acțiune autorității solicitate.”

Asadar, pentru verificarea creantei antementionate contestatorul trebuia sa se adreseze statului solicitant singurul in masura sa efectueze aceste verificari deoarece instanţa care soluţionează contestaţia la executare se limitează să cerceteze dacă actele de executare emise in cadrul procedurii executionale se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită.

Cum in cauza de fata nu au fost invocate motive de nelegalitate a actelor de executare emise de intimata si nici nu au fost identificate motive de nulitate care pot fi invocate din oficiu,  instanta constata ca prezenta actiune ce are ca obiect contestatie la executare este neintemeiata si pe cale de consecinta urmeaza sa fie respinsa ca atare.

Domenii speta

Spete similare