Rezoluţiune contract - în cazul obligaţiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, în sensul că după ce primul probează existenţa obligaţiei, revine celui de-al doilea sarcina de a dovedi executarea acesteia, neatingerea rezulta

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23.12.2016, sub nr. …., reclamanta C S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta I S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că a intervenit rezoluţiunea contractului de prestări servicii nr. 165/19.05.2016, respectiv să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 105.000 lei achitate cu titlu de avans, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între societatea sa, în calitate de beneficiar, şi societatea pârâtă, în calitate de prestator, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 165/19.05.2016, având ca obiect executarea lucrărilor de construcţii şi procurarea materialelor pentru obiectivul „Creşterea Eficienţei Energetice a Blocurilor de Locuinţe Sector 3”Conform art. 6.1 lit. m, societatea pârâtă avea obligaţia de a anunţa, în scris, în termen de 3 zile de la semnarea contractului, numele şefului punctului de lucru desemnat pentru conducerea şi coordonarea lucrărilor la obiectivul anterior menţionat, obligaţie pe care nu a înţeles să o îndeplinească, dar şi obligaţia de a procura materialele necesare şi de a executa lucrările contractate cu respectarea înţelegerii părţilor.

Reclamanta a menţionat că societăţii sale îi revenea, în principal, obligaţia de a achita prestatorului preţul cuvenit, fiind prevăzută obligaţia de a achita un avans, ce urma a fi scăzut ulterior din facturile emise de prestator pentru lucrările efectiv realizate. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 3.3 din contract, la data de 19.05.2016, pârâta a emis factura nr. 0106341 în valoare de 105.000 lei, care a fost achitată prin ordinul de plată nr. 933/19.05.2016.

În continuare, reclamanta a menţionat că, deşi şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau, pârâta, ulterior semnării contractului şi emiterii facturii de avans, nu a înţeles să-şi mai execute propriile obligaţii, adică nu a comunicat persoana desemnată pentru conducerea lucrării, nu s-a prezentat pentru stabilirea şi întocmirea graficului de execuţie, nu a procurat şi nu a adus la locul lucrării materialele personalului necesar executării lucrărilor etc. Astfel, în temeiul art. 11.3 din contract, la data de 06.07.2016, prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, i-a fost comunicată, la sediul înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului, o notificare prin care i se aducea la cunoştinţă încetarea contractului ca urmare a neexecutării din partea sa, respectiv i se solicita restituirea sumei de 105.000 lei achitate cu titlu de avans.

Reclamanta a menţionat că notificarea transmisă a fost restituită la data de 21.07.2016 cu precizarea că, deşi destinatarul acesteia a fost avizat şi reavizat cu privire la necesitatea de a se prezenta la oficiul poştal pentru ridicarea corespondenţei, acesta nu s-a prezentat, ceea ce echivalează cu refuzul destinatarului de primire.

Faţă de atitudinea pârâtei, care nici până în prezent nu a înţeles să execute lucrările pentru care a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 165/19.05.2016, reclamanta a apreciat că a intervenit rezoluţiunea contractului din culpa pârâtei, aceasta având obligaţia de a restitui avansul primit în temeiul contractului încetat.

În susţinerea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei cu interogatoriul pârâtei şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contract de prestări servicii nr. 165/19.05.2016 (filele 4-9), factura nr. 0106341/19.05.2016 (fila 10), ordin de plată nr. 933/19.05.2016 (fila 11), extras de cont (fila 12), notificare nr. 417/06.07.2016 (filele 13-4), notă inventar (fila 15), plic poştal (fila 16), certificat ONRC (filele 18-22).

Cererea a fost legal timbrată, conform ordinului de plată depus la dosar (fila 3).

Pârâta nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Instanţa a încuviinţat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între pârâtă, în calitate de prestator, şi reclamantă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 165/19.05.2016 (filele 4-9), având ca obiect executarea lucrărilor de construcţii şi procurarea materialelor pentru obiectivul „Creşterea Eficienţei Energetice a Blocurilor de Locuinţe Sector 3”.

Conform art. 3.1 din contract, valoarea lucrărilor şi a eventualelor materiale aferente se va determina în funcţie de cantităţile real executate, confirmate pe ataşament situaţie de lucrări de şeful de şantier/şef punct de lucru/şef echipă al beneficiarului.

De asemenea, aşa cum rezultă din prevederile art. 3.3 din contract, părţile au stabilit de comun acord ca pentru plata lucrărilor să fie emisă o factură de avans care va fi scăzută din situaţiile de lucrări.

Instanţa reţine că pârâta şi-a asumat obligaţia de a anunţa în scris în termen de 3 zile de la semnarea contractului numele şefului de punct de lucru desemnat pentru conducerea şi coordonarea lucrărilor, în caz contrar beneficiarul având dreptul de a rezilia contractul de drept fără nicio notificare prealabilă (art. 6 lit. m din contract).

Astfel, în derularea raporturilor contractuale, pârâta a emis factura nr. 0106341/19.05.2016 (fila 10) în valoare de 105.000 lei, reprezentând avans conform contract nr. 165/19.05.2016.

În conformitate cu prevederile art. 1270 C.civ., convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante, acestea dobândind drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credinţă, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că, la data de 19.05.2016, reclamanta a procedat la achitarea avansului în cuantum de 105.000 lei în conformitate cu prevederile art. 3.3 din contractul de prestări servicii nr. 165/19.05.2016 (ordin de plată nr. 933/19.05.2016 – fila 11; extras de cont curent – fila 12).

Instanţa constată că pârâta şi-a asumat o obligaţie determinată, de rezultat (de a anunţa în scris în termen de 3 zile de la semnarea contractului numele şefului de punct de lucru desemnat pentru conducerea şi coordonarea lucrărilor), calificare relevantă şi sub aspect probatoriu, întrucât, în cazul obligaţiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, în sensul că după ce primul probează existenţa obligaţiei, revine celui de-al doilea sarcina de a dovedi executarea acesteia, neatingerea rezultatului prevăzut făcând să se presupună că debitorul nu a fost suficient de diligent, că s-a aflat în culpă şi că este răspunzător de urmările neîndeplinirii obligaţiei. 

În speţă, instanţa reţine că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că pârâta şi-ar fi îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.

Conform art. 358 C.pr.civ., dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul. Coroborând lipsa răspunsului la interogatoriu (comunicat la data de 05.01.2017 conform rezoluţiei din 27.12.2016 – filele 25-27) cu înscrisurile de la dosar, instanţa reţine că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 6 lit. m din contract, şi anume aceea de a de a anunţa în scris în termen de 3 zile de la semnarea contractului (19.05.2016) numele şefului de punct de lucru desemnat pentru conducerea şi coordonarea lucrărilor.

Conform art. 1516 C.civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; 2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului, ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1549 alin. 1 C.civ., dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea, sau după caz, rezilierea contractului, precum şi la daune-interese dacă i se cuvin.

De asemenea, potrivit art. 1554 C.civ., contractul desfiinţat prin rezoluţiunea se consideră că nu a fost niciodată încheiat, iar dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte păţi prestaţiile primite.

Astfel, rezoluţiunea reprezintă acea sancţiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare uno ictu (cum este şi cazul contractului încheiat de părţi), sancţiune constând în desfiinţarea retroactivă a contractului.

Conform art. 1533 alin. 1 şi alin. 2 C.civ., pactul comisoriu produce efecte dacă prevede, în mod expres, obligaţiile a căror neexecutare atrage rezoluţiunea sau rezilierea de drept a contractului, care este subordonată punerii în întârziere a debitorului, afară de cazul în care s-a convenit că ea va rezulta din simplul fapt al executării.

Având în vedere că părţile au inserat un pact comisoriu de gradul IV, respectiv că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii propriilor obligaţii contractuale (plata avansului), iar pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de a anunţa în scris în termen de 3 zile de la semnarea contractului numele şefului de punct de lucru desemnat pentru conducerea şi coordonarea lucrărilor şi nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru a constata intervenită rezoluţiunea contractului încheiat între părţi, pârâta fiind pusă în întârziere conform art. 1522 C.civ. anterior introducerii cererii de chemare în judecată (filele 13-16).

De asemenea, ca urmare a desfiinţării contractului prin constatarea intervenirii rezoluţiunii, în conformitate cu prevederile art. 1554 C.civ., instanţa apreciază justificată solicitarea reclamantei de restituire a avansului achitat în baza contractului, în cuantum total de 105.000 lei, deoarece plata efectuată nu mai are temei legal, reprezentând o plată nedatorată în prezent.

Pe cale de consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse, instanţa va admite cererea, va constata intervenită rezoluţiunea contractului de prestări servicii nr. 165/19.05.2016 şi va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 105.000 lei achitată cu titlu de avans.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Cu privire la onorariul de avocat solicitat în prezenta cauză, instanţa constată că reclamanta a înţeles să depună factura fiscală nr. 2219/27.01.2017 (fila 34) şi extrasul de cont din data de 01.02.2017 (fila 35). Analizând factura fiscală anterior menţionată, instanţa reţine că aceasta a fost emisă pentru suma totală de 5.352,98 lei reprezentând contravaloare onorariu avocat luna ianuarie conform contractului nr. 1431069/2016. Prin urmare, având în vedere că nu a fost făcută nicio dovadă cu privire la contravaloarea serviciilor de asistenţă juridică prestate în prezenta cauză, instanţa apreciază că nu se poate dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 5.352,98 lei, această sumă reprezentând contravaloarea onorariului de avocat aferent lunii ianuarie, şi nu contravaloarea serviciilor de asistenţă juridică prestate în cauză.

Astfel, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 3.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (ordin de plată – fila 3).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanta C S.R.L. în contradictoriu cu pârâta I S.A..

Constată intervenită rezoluţiunea contractului de prestări servicii nr. 165/19.05.2016.

Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 105.000 lei achitată cu titlu de avans.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13.03.2017.

Domenii speta

Spete similare