Tentativă la omor.Violenţă în familie.

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 03.07.2019 al Parchetului de pe lângǎ Tribunalul Bacău în dosar nr. 300/P/2019 înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 1711/110/2019 la data de 05.07.2019 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpatului S.C.A. pentru sǎvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, în forma violenţei în familie, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, alin. 1 C. pen. raportat la art. 199, alin. 1 C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţǎ, cǎ în ziua de 19.04.2019, în jurul orelor 13:29, inculpatul a lovit cu un cuțit, o singură dată, în zona gâtului, pe persoana vătămată S.N.D., fratele său.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate urmǎtoarele mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale: proces verbal de sesizare din oficiu din data de 19.04.2019 (fila 7 d.u.p.); proces verbal de constatare a infracțiunii din data de 19.04.2019 (fila 8 d.u.p.); proces verbal de cercetare a locului faptei (filele 10-25 d.u.p.); declarațiile persoanei vătămate S.N.D. (fila 27 d.u.p.); raport de expertiză medico legală cu numărul A1D/122 din data de 08.05.2019 al S.J.M.L. Bacău pentru persoana vătămată S.N.D. (fila 29 d.u.p.); înscrisuri medicale eliberate persoanei vătămate S.N.D. (filele 30-37 d.u.p.); proces verbal de ridicare a fotografiei efectuate la data de 19.04.2019 plăgii prezentate de persoana vătămată S.N.D. (filele 38-39 d.u.p.); proces verbal de redare a convorbirii telefonice la numărul de urgență 112 (fila 40 d.u.p.); adresa cu numărul 125525 din data de 20.05.2019 (fila 43 d.u.p.); declarațiile martorului S.V. (fila 44 d.u.p.); raport de expertiză medico legală psihiatrică cu numărul A1P/110 din data de 08.05.2019 al S.J.M.L. Bacău pentru inculpatul S.C.A. (filele 46-47 d.u.p.); înscris medical eliberat inculpatului S.C.A. (fila 48 d.u.p.); proces verbal de conducere a inculpatului S.C.A. la Secția de psihiatrie (fila 49 d.u.p.); declarațiile inculpatului S.C.A. (filele 53, 55-57 d.u.p.); suport optic ce conține înregistrările audio cu convorbirile operatorilor Centrului unic pentru apeluri de urgență 112 (fila 67 d.u.p.); suport optic ce conține fotografia cu plaga prezentată de persoana vătămată S.N.D. (fila 68 d.u.p.); suporturile optice ce conțin înregistrările audio video ale declarațiilor inculpatului S.C.A. (filele 68-70 d.u.p.).

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea nr. din data de (f. d.c.p.) judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul S.C.A.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constatat cǎ nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de cǎtre inculpat sau apǎrǎtorul acestuia cu privire la legalitatea administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de cǎtre organele de urmǎrire penalǎ, respectiv că nu se impune invocarea din oficiu a unor asemenea excepţii.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus la cunoştinţǎ inculpatului S.C.A. învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi prevederile art. 83 C. proc. Pen., respectiv faptul cǎ are dreptul sǎ nu facǎ nici o declaraţie, cǎ tot ce declarǎ poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacǎ acceptǎ sǎ dea declaraţii are obligaţia sǎ spunǎ tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

Astfel, la primul termen de judecatǎ, cu procedura legal îndeplinitǎ, la data de 14.11.2019, ulterior citirii în extras de cǎtre grefierul de şedinţǎ în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecǎţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacǎ solicitǎ ca judecata sǎ aibǎ loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmǎririi penale şi a înscrisurilor prezentate de pǎrţi, aducându-i la cunoştinţǎ dispoziţiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen., însǎ acesta nu a dorit să dea dea declaraţie la termenul respectiv, prevalându-se de dreptul la tăcere şi arătând că îşi menţine declaraţia din cursul urmăririi penale, rezervându-şi dreptul  de a reveni asupra poziţiei exprimate la finalul cercetării judecătoreşti.

La termenul de judecată din data de 12.12.2019, persoana vătămată S.N.D. a învederat instanţei că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză, arătând că nu are nicio pretenţie de natură civilă, materială sau morală de la inculpat. În cuprinsul declaraţiei sale (f. 31-32 d.i.), persoana vătămată a expus modul de desfăşurare al evenimentelor.

Ca urmare a poziţiei procesuale exprimate de inculpat, instanţa a procedat la readministrarea materialului probator administrat în cursul urmǎririi penale, sens în care a fost audiat S.V. la termenul din data de 16.01.2020, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei (f. 41-42 d.i.). La acelaşi termen de judecată, reprezentantul Ministerului Public s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către martor a infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273, alin. 2, lit. d C. pen., senz în care s-a dispus înaintarea unei copii a declaraţiei de martor şi a Încheierii de şedinţă către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul S.C.A., prin apărător desemnat din oficiu, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în actul de sesizare din infracţiunea de tentativă de omor în forma violenţei în familie, prevăzută de art. 32 C.pen. raportat la art. 188, alin. 1 C. pen. cu referire la art. 199, alin. 1 C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193, alin. 2 C. pen. raportat la art. 199, alin. 1 C. pen.

La data de 11.06.2020, inculpatul a consimţit să dea declaraţie în faţa instanţei (f. 64 d.i.). Totodată, persoana vătămată S.N.D. a solicitat să i se ia un supliment la declaraţia anterioară dată în cauză, raportat la aspectele indicate de inculpat (f. 66 d.i.)

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăriri penale instanţa constată că situaţia de fapt astfel cum a fost descrisă în cuprinsul actului de sesizare al instanţei este una corectă şi corespunde realităţii, urmând a fi reţinutǎ întocmai, cu menţiunile ce se vor face în continuare.

Astfel, instanţa reţine că inculpatul S.C.A. şi fratele său,  persoana vătămată S.N.D., locuiesc în imobilul situat în municipiul Bacău, apartamentul fiind proprietatea mamei lor, aflată în prezent pe teritoriul Italiei, fiecare dintre ei ocupând câte o cameră dintre cele trei ale apartamentului şi folosind restul spaţiilor în comun.

În data de 19.04.2019, în locuinţă se afla persoana vătămată S.N.D., iar în jurul orei 13.00 la imobilul respectiv a venit și inculpatul S.C.A. însoțit de martorul S.V., cunoscut cu porecla de „D.Ţ.”, care doreau să consume împreună băuturi alcoolice.

De aproximativ trei ani, după revenirea persoanei vătămate în ţară, între acesta şi inculpat există o stare conflictuală, generată de faptul că cel din urmă îi adresează în mod constant jigniri şi îi reproşează că nu contribuie la cheltuielile locative. Persoana vătămată a precizat că fratele său consumă în mod frecvent băuturi alcoolice şi vine acasă în stare de ebrietate, de-a lungul timpului cauzând de mai multe ori scandaluri. În ziua respectivă, din nou au avut loc discuţii contradictorii între cei doi, generate de reproşurile pe care inculpatul i le făcea persoanei vătămate.

Din declaraţiile concordonate ale inculpatului S.C.A., ale persoanei vătămate S.N.D. şi ale martorului S.V., rezultă că între primii doi a izbucnit un conflict verbal desfăşurat în bucătăria imobilului. Deşi variantele expuse de fiecare dintre aceştia diferă, instanţa reţine în esenţă că în prima fază conflictul s-a rezumat doar la adresarea reciprocă de injurii.

În continuare, persoana vătămată a arătat că la un moment dat, fratele său, inculpatul S.C.A., aflat în picioare, a luat în mână un cuţit aflat pe bufetul din bucătărie şi când persoana vătămată s-a întors, l-a lovit din lateral, în partea stângă a gâtului, o singură dată. Persoana vătămată a recunoscut şi a indicat cuţitul folosit ca fiind cel ce apare în planşele foto nr. 31 şi 32 de la fila 17 din dosarul de urmărire penală.

La ora 13:29, persoana vătămată S.N.D. a solicitat ajutorul prin apelarea la numărul de urgență 112. Din înregistrarea convorbirii telefonice înaintată la dosarul de urmărire penală de S.T.S. (f. 67 d.u.p.) rezultă că persoana vătămată era lucidă, a cooperat cu operatului serviciului de urgenţă comunicând adresa unde se află, spunând de mai multe ori, printre altele, că „mi-a băgat frate-miu cuţitul în gât.” Ulterior, a fost transportat de un echipaj medical de urgență la S.J.U. Bacău – Unitatea de primiri urgențe, unde a fost diagnosticat cu „plagă înjunghiată submandibulară”, rana a fost suturată şi bandajată, însă persoana vătămată a refuzat internarea.

Din raportul de expertiză medico legală cu numărul A1D/122 din data de 08.05.2019 al S.M.L. rezultă că persoana vătămată S.N.D. a prezentat o cicatrice latero cervicală stângă după plagă înjunghiată superficială. Leziunea prezentată de persoana vătămată a fost produsă prin lovire cu un corp înțepător/tăietor (posibil cuțit), la data de 19.04.2019, și a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; de asemenea s-a reţinut că leziunea prezentată de persoana vătămată nu a fost de natură a îi pune viaţa în pericol.

Inculpatul S.C.A. a fost transportat, la data de 19.04.2019, de lucrătorii de poliție la S.J.U. Bacău – Secția de psihiatrie, întrucât ar fi cunoscut cu afecțiuni psihice și comportament violent.

Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică cu numărul A1P/110 din data de 08.05.2019 al S.M.L. rezultă că inculpatul a prezentat diagnosticul de tulburare de personalitate tip instabil emoțional, psihosindrom de dependență etanolică. S-a concluzionat că inculpatul S.C.A. a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și a consecințelor social negative ale faptei comise, față de care discernământul este păstrat.

Cu ocazia audierii, inculpatul a arătat că după ce a ajuns în apartament împreună cu prietenul său, numitul S.V., în timp ce se aflau în bucătărie şi încerca să deschidă o sticlă cu vin, fratele său a avut o reacţie nervoasă şi a aruncat cu o scrumieră, încercând să pătrundă cu forţa în bucătărie. Inculpatul a arătat că, în opinia sa, persoana vătămată se afla sub influenţa băuturilor alcoolice întrucât observase în camera acestuia mai multe peturi goale de bere. Inculpatul a arătat că fratele său a pretextat că vrea să facă de mâncare, astfel încât i-a permis să intre în cameră, însă din cauza conflictului verbal ce a izbucnit între ei, martorul S.V. a plecat acasă. În continuare, susţine că persoana vătămată i-a spus „lasă că îţi arăt eu ţie”, după care l-a auzit în timp ce apela serviciul de urgenţă 112 şi l-a observat având un prosop în zona gâtului, de unde îi curgea sânge.

Inculpatul a susţinut că nu l-a lovit pe fratele său şi că martorul S.V. a încercat să îl liniştească pe numitul S.N.D., însă văzând că nu reuşeşte, a plecat din imobil, fără a observa momentul când persoana vătămată stătea pe holul locuinţei, având aplicat un prosop în zona gâtului.

Conform declaraţiei sale, inculpatul a apreciat că fratele său şi-a provocat singur leziunea, folosind o furculiţă dintre cele pe care le avea în camera sa, unde servea masa uneori.

Inculpatul S.C.A. a precizat că a ieşit pe balcon şi a apelat la rândul său serviciul de urgenţă 112, după care a permis organelor de poliţie şi echipajului de salvare să pătrundă în apartament. Acesta a mai declarat că în urmă cu aproximativ 14 ani a fost internat în Secţia de Psihiatrie a S.J.U. Bacău ca urmare a unor afecţiuni de natură psihiatrică, însă în prezent nu mai suferă de asemenea boli şi nu urmează vreun tratament medicamentos.

În finalul declaraţiei, inculpatul a revenit asupra aspectelor relatate şi a precizat că abia în momentul când organele de poliţie au pătruns în apartament, a observat că fratele său prezenta o leziune în zona gâtului.

Aspectele indicate anterior sunt confirmate parţial şi de martorul S.V., prietenul inculpatului, care a arătat că după ce au intrat în bucătăria apartamentului erau întrerupţi în mod frecvent de persoana vătămată S.N.D., care se certa cu inculpatul. A declarat martorul că persoana vătămată a aruncat cu o scrumieră înspre bucătărie, după care conflictul dintre cei doi fraţi a escaladat, cei doi reproşându-şi aspecte legate de probleme familiale, dar şi în legătură cu persoana care ar trebui să achite utilităţile, să plătească mâncarea în casă, susţinând că aceste certuri erau frecvente.

Instanţa reţine că la momentul audierii în cursul cercetării judecătoreşti, martorul şi-a nuanţat aspectele declarate în cursul urmăririi penale (f. 44 d.u.p.), când a arătat că cel care a generat discuţiile a fost tocmai inculpatul, prin reproşurile făcute persoanei vătămate.

În continuare, martorul a mai arătat că, la un moment dat, persoana vătămată a ameninţat că va suna la poliţie, motiv pentru care el a plecat din apartament, fără să mai consume sticla cu vin. Acesta a arătat că nu a văzut ca inculpatul să îl lovească pe fratele său, niciunul dintre cei doi nu era înarmat şi nu şi-a putut aminti dacă pe masa ori pe mobila din bucătărie se afla vreun cuţit. Faptul că martorul nu a perceput momentul loviturii este confirmat de persoana vătămată în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmăririi penale (f. 29 d.u.p.)

Instanţa apreciază că susţinerile inculpatului S.C.A., în sensul că nu ar fi lovit persoana vătămată cu un cuţit în zona gâtului şi că acesta din urmă şi-ar fi provocat singur leziunea sunt nesincere, având doar rolul de a-l exonera de răspunderea penală.

Astfel, instanţa, analizând planşa foto aflată la fila 39 d.u.p., reţine că, în mod evident leziunea a fost provocată de un cuţit, nicidecum de o furculiţă, aşa cum arată inculpatul, aspect indicat de altfel şi în cuprinsul raportului de expertiză medico legală cu numărul A1D/122 din data de 08.05.2019 al S.M.L. Bacău prin care s-a stabilit că leziunea a fost provocată de un obiect înţepător posibil un cuţit.

Nici ipoteza autoagresiunii avansată de către inculpat nu este plauzibilă, având în vedere zona unde se află leziunea, dar şi urmele lăsate de instrumentul folosit pe pielea persoanei vătămate. Din punct de vedere al mecanismului de producere a leziunii, conform raportului de expertiză medico legală, persoana vătămată prezintă latero cervical stâng în treimea superioară, la 4 cm lateral şi superior de „mărul lui Adam” şi la 3 cm de marginea mandibulei o cicatrice roşie de 1/0,5 cm uşor denivelată, care se continuă din extremitatea superioară spre anterior cu o cicatrice roşie liniară fină de 1,5 cm lungime.

Deşi inculpatul a afirmat că persoana vătămată ar fi fost în stare de ebrietate, acest aspect nu a fost confirmat, în fişa de prezentare la unitatea medicală de urgenţă fiind menţionat că victima avea starea generală normală, nealterată de consumul de alcool.

Pe de altă parte, din cuprinsul Sentinţei civile nr. 2435/23.04.2019 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr. 6841/180/2019 (f. 27-28 d.i.), prin care s-a dispus emiterea unui ordin de protecţie a persoanei vătămate S.N.D., respectiv evacuarea inculpatului S.C.A. din imobil şi obligarea acestuia, pe o perioadă de 3 luni, de a nu se apropia de persoana vătămată şi de nu lua contact în vreun fel cu aceasta, rezultă că incidentul din 19.04.2019 nu este unul izolat, întrucât inculpatul este cunoscut de organele de poliţie ca o persoană cu afecţiuni psihice şi cu un comportament violent.

În cauză nu se poate face abstracţie de concluziile raportului de expertiză medico legală psihiatrică cu numărul A1P/110 din data de 08.05.2019, din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul prezenta diagnosticul de tulburare de personalitate tip instabil emoțional, psihosindrom de dependență etanolică. În cadrul examenului psihologic, comisia din cadrul S.M.L. Bacău a reţinut că în cazul numitului S.C.A. se evidenţiază tendinţe accentuate către iritabilitate, impulsivitate, reacţii clastice explozive pe fond de instabilitate emoţională, trăsături de natură a explica comportamentul agresiv de care a dat dovadă.

Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ, instanţa constatǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune şi a fost sǎvârşitǎ cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aşa cum prevǎd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

În drept, fapta inculpatului S.C.A. constând în aceea că în ziua de 19.04.2019, în jurul orelor 13:30, pe fondul unui conflict spontan, a lovit cu un cuțit, o singură dată, în zona gâtului, pe persoana vătămată S.N.D., fratele său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, în forma violenţei în familie, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, alin. 1 C. pen. raportat la art. 199, alin. 1 C. pen.

Astfel, elementul material din structura laturii obiective a infracţiunii constă în acţiunea inculpatului de a se înarma cu un obiect apt de a produce moartea (cuţit) şi de a lovi o singură dată persoana vătămată în zona gâtului. Deşi intensitatea loviturii şi leziunile cauzate nu au fost de natură a periclita viaţa acesteia, având în vedere instrumentul folosit şi zona vizată, se reţine că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiuniii de tentativă la omor.

Atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară s-a arătat în mod constant că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport de împrejurările concrete şi, îndeosebi, în raport de instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului vizată, numărul şi intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor şi victimă anterior săvârşirii infracţiunii, atitudinea infractorului după săvârşirea faptei.

Astfel, criteriul subiectiv pentru sancţionarea faptei ca tentativă la omor trebuie dedus din elemente obiective, cum ar fi, de exemplu, împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta. Este eronat să se considere că orice vătămare produsă într-o zonă vitală a corpului constituie infracţiunea de tentativă la omor, fără a lua în considerare şi împrejurările concrete ale comiterii faptei, cum ar fi cele care privesc modul de derulare a acţiunii sau chiar persoana inculpatului. Numărul de zile de îngrijiri medicale este un aspect care nu exprimă în mod automat dinamismul interior al actului infracţional.

Totodată, deosebit de important în aprecierea intenţiei inculpatului este şi comportamentul ulterior comiterii faptei. În acest sens, practica judiciară este unanimă în a considera că suntem în prezenţa unei infracţiuni de tentativă la omor ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod, încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii, moartea victimei neproducându-se din motive independente de voinţa acestuia.

Astfel, sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, dedusă din aceea că a avut reprezentarea clară a faptei săvârşite şi a rezultatului, pe care l-a acceptat şi l-a urmărit.

Urmarea imediată constă în cauzarea unor leziuni victimei, care nu i-au pus viaţa în pericol, iar raportul de cauzalitate dintre acţiunea inculpatului şi urmarea imediată a fost dovedit prin mijloacele de probă administrate în cauză coroborate cu concluziile raportului de  expertiză medico legală cu numărul A1D/122 din data de 08.05.2019 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău.

În mod corect au fost reţinute la încadrarea juridică a faptei dispoziţiile art. 199, alin. 1 C. pen. referitoare la cauza de agravare constând în săvârşirea infracţiunii asupra unui membru de familie, având în vedere dispoziţiile art. 177, alin. 1, lit. a C. pen. conform cărora prin membru de familie se înţelege „ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile (...)”, aplicându-se aşadar şi concubinilor.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând, în conformitate cu dispoziţiile art. 396, alin. 2 C. Proc. Pen., dincolo de orice dubiu rezonabil, existenţa faptei deduse judecăţii care este prevăzută de legea penală, inoperabilitatea în cauză a vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul său penal, precum şi vinovăţia inculpatului S.C.A. în comiterea ei, instanţa reţine că, în cauză, a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie ce a operat în favoarea acestuia şi va proceda la tragerea sa la răspundere penală.

Instanţa va avea în vedere cǎ funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectǎ proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana cǎreia îi este destinatǎ în vederea reintegrǎrii în societate.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevǎzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul cǎruia se aratǎ cǎ stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii sǎvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evalueazǎ dupǎ urmǎtoarele criterii: împrejurǎrile şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creatǎ pentru valoarea ocrotitǎ; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul sǎvârşirii infracţiunii şi scopul urmǎrit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupǎ sǎvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sǎnǎtate, situaţia familialǎ şi socialǎ.

În favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Instanţa reţine pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, care este unul deosebit de ridicat, urmând a fi avute în vedere circumstanţele reale, astfel cum rezultă acestea din situaţia de fapt reţinută, respectiv faptul că doar hazardul a făcut ca agresiunea exercitată de inculpatul S.C.A. împotriva persoanei vătămate S.N.D., să nu aibă efecte mult mai grave, că atacul a fost unul extrem de violent şi că persoana vătămată nu a avut nicio posibilitate de a se apăra, având în vedere că inculpatul era înarmat şi l-a luat prin surprindere. Totodată, vor fi avute în vedere şi circumstanţele personale, vârsta inculpatului, situația sa familială şi atitudinea adoptată imediat după săvârșirea faptei, respectiv atitudinea procesuală.

Pedeapsa stabilită de lege pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, în forma violenţei în familie, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, alin. 1 C. pen. raportat la art. 199, alin. 1 C. pen. este cuprinsă între 5 ani şi 12 ani şi 6 luni închisoare (pedeapsa cuprinsă între 10 şi 20 ani închisoare pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 188, alin. 1 C. pen., redusă cu jumătate ca urmare a aplicării dispoziţiilor privind sancţionarea tentativei şi ulterior maximul majorat cu o pătrime conform art. 199, alin. 1 C. pen., ordinea aplicării cauzelor de atenuare şi agravare fiind cea stabilită de art. 79, alin. 3 C. pen.).

Cu privire la persoana inculpatului S.C.A., instanţa reţine că acesta are vârsta de 48 de ani, studii medii, nu are un loc de muncă ori ocupaţie, nu posedă antecedente penale, fiind cunoscut ca o persoană care consumă în exces băuturi alcoolice, care are un comportament violent.

Chiar dacǎ individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecǎtorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivǎ, el trebuie sǎ fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat dupǎ reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnǎ consacrarea explicitǎ a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţǎ. De altfel, ca sǎ-şi poatǎ îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizǎrii scopului sǎu şi al legii, pedeapsa trebuie sǎ corespundǎ sub aspectul naturii (privativǎ sau neprivativǎ de libertate) şi duratei, atât gravitǎţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintǎ, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justǎ individualizare a sancţiunii, care sǎ ţinǎ seama de persoana cǎreia îi este destinatǎ, pentru a fi ajutatǎ sǎ se schimbe, în sensul adaptǎrii la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, vǎzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportǎri viitoare şi de a se abţine de la sǎvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsǎ este aplicatǎ şi pusǎ în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobǎrii morale a faptei şi fǎptuitorului, condiţioneazǎ caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mǎrimea privaţiunii, trebuie sǎ reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovǎţie a fǎptuitorului.

Doar o pedeapsǎ justǎ şi proporţionalǎ este de naturǎ sǎ conducă la îndeplinirea funcţiilor pedepsei, astfel încât prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii comise, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, vârsta sa, instanţa va aplica inculpatului S.C.A. pedeapsa de 5 ani închisoare pentru sǎvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, în forma violenţei în familie, prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188, alin. 1 C. pen. raportat la art. 199, alin. 1 C. pen.

La stabilirea pedepselor accesorii şi complementare, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicţia tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

De asemenea, având în vedere relaţia conflictuală existentă între inculpat şi persoana vătămată, instanţa apreciază că pentru a preîntâmpina săvârşirea unor noi fapte violente, este oportună interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. n (dreptul de a comunica cu persoana vătămată S.N.D.) şi lit. o C. pen. (dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 de metri de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale).

Astfel, faţă de cele ce preced şi în raport de dispoziţiile art. 188, alin. 1 C. pen. ce impun interzicerea unor drepturi persoanei condamnate, în baza art. 67, alin. 1 C. pen., instanţa va interzice cu titlu de pedeapsă complementară inculpatului S.C.A., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), lit. n (dreptul de a comunica cu persoana vătămată S.N.D.) şi lit. o (dreptul de a se apropia la o distanţă mai mică de 100 de metri de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen. va nterzice cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea acestor drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

VII. Alte mǎsuri dispuse de instanţǎ

a) În baza art. 5, alin. 5 şi art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul S.C.A., la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, acesta să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.

b) În temeiul art. 112, alin. 1, lit. b C. pen. se va dispune confiscarea specială a cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunii, ridicat conform procesului verbal de cercetare la faţa locului din data de 19.04.2019, aflat în Plicul nr. 3 depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău, conform procesului verbal din data de 09.07.2019.

c) Totodată, în temeiul art. 162, alin. 3 C. proc. pen., instanţa va dispune păstrarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a  mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor, aflate şi înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău conform procesului verbal din data de 09.07.2019 (f. 3 d.i.), urmând ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri bunurile să fie restituite persoanelor de la care au fost ridicate, iar celelalte urmând a fi conservate sau distruse în condiţiile legii.

VIII. Soluţionarea acţiunii civile

Instanţa va lua act că persoana vătămată S.N.D., S.J.U. Bacău şi S.J.A.Bacău nu s-au constituit părţi civile în prezenta cauză.

IX. Cheltuieli de judecatǎ

În raport de soluţia de condamnare, în temeiul art. 272 C. proc. Pen. şi art. 274, alin. 1 C. proc. Pen., instanţa îl va obliga pe inculpatul S.C.A. la plata către stat a sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.000 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 1.500 lei în cursul judecăţii, urmând ca în temeiul art. 275, alin. 6 C. proc. Pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat – av. T.Ş., delegaţie nr. 4611/08.07.2019 – în cuantum de 1.495 lei, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei şi să rămână în sarcina statului. 

Domenii speta

Spete similare