Tentativă omor

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul  B nr. 2/P/2019, înregistrat la Tribunalul B sub nr. 495/110/2019, au fost trimişi în judecată, sub imperiul arestului preventiv, inculpaţii:

1.  A R pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni :

 a)tentativă la omor, prevăzută de art. 32 din C.p. raportat la art. 188 alin. 1 din C.p., constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, dintre orele 16:00-16:20, a lovit cu pumnul în față și, ulterior, cu un topor în cap pe persoana vătămată S I;

b)distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 din C.p., constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, dintre orele 16:00-16:20, a distrus ușa de acces în punctul de lucru al persoanei vătămate I.I. P I;

c) tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C.p., constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, între orele 16:00-16:20, prin faptele de a distruge ușa de acces în punctul de lucru al I.I. P I și de a lovi cu pumnul în față și cu un topor în cap pe persoana vătămată S I, comise în locuri publice, anume pe drumul public DC 192 și pe aleea din dreptul frizeriei, din satul V I, comuna B , județul B, prin care a creat indignarea persoanelor care au asistat la acestea;

fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 1 din C.p., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p.;

2. S I, pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

a) tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C.p. raportat la art. 188 alin. 1 din C.p. raportat la art. 189 alin. 1 lit. e și f din C.p., constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, dintre orele 16:00-16:20, a lovit, în repetat, cu un cuțit în zona gâtului și a abdomenului pe persoana vătămată A I și a abdomenului pe persoana vătămată A R;

b) tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C.p., constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, între orele 16:00-16:20, prin faptele de a lovi cu un cuțit pe persoanele vătămate A I și A R, comise în locuri publice, anume pe drumul public DC 152 și pe aleea din dreptul punctului de lucru al I.I. P I, din satul V I, comuna B , județul B, prin care a creat indignarea persoanelor care au asistat la agresiune;

c) portul, fără drept, de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a din C.p., constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, între orele 15:30-16:00, a purtat un cuțit, în incinta punctul de lucru al I.I. C C, autorizat pentru agrement, situat în satul V I, comuna B , județul B;

totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p.

În actul de sesizare a instanţei este reţinută următoarea situaţie de fapt:

În după amiaza zilei de 04.01.2019, între orele 15:30-16:00, în incinta magazinului aparținând I.I. C C au venit, inițial, persoana vătămată A I, martorul C C, inculpatul A R, și, ulterior, inculpatul S I.

Inculpatul S I a refuzat oferta de a consuma băuturi alcoolice cu grupul de persoane arătate mai sus.

Ulterior, persoana vătămată A I, martorul S N G și inculpații A R și S I au părăsit incinta magazinului aparținând I.I. C C fără să fi existat, între ei, un conflict verbal sau fizic.

În jurul orelor 16:00, în fața magazinului aparținând I.I. C C, din motive rămase necunoscute, a izbucnit un conflict, în timpul căruia persoana vătămată A I a lovit cu un bici peste cap pe inculpatul S I.

În același context, inculpatul A R a lovit, cu pumnul, în față pe inculpatul S I.

Cu această ocazie, inculpatul S I a scos un cuțit dintr-un buzunar al îmbrăcămintei și a lovit cu acesta, o singură dată, în abdomen pe persoana vătămată A I și pe inculpatul A R.

Imediat, inculpatul S I a fugit în direcția clădirii grădiniței aflate la o distanță de aproximativ 60 de metri, unde funcționează și frizeria aparținând persoanei vătămate I.I. P I.

Inculpatul S I a fost urmărit de persoana vătămată A I și inculpatul A R din fața punctului de lucru aparținând I.I. C C, până la aleea care asigură accesul la frizeria aparținând persoanei vătămate I.I. P I.

La orele 16:13, inculpatul S I a fost ajuns din urmă de către persoana vătămată A I și inculpatul A R în apropierea porții de acces pe respectiva alee.

Fiindu-i blocată deplasarea pe drumul public, inculpatul S I a intrat pe aleea mai sus menționată și a blocat poarta de acces pentru persoana vătămată A I și inculpatul A R.

După ce inculpatul A R a rupt o scândură din gardul împrejmuitor al locuinței martorilor L D și  B M și a încercat să-l lovească pe inculpatul S I, acesta din urmă a continuat să fugă în direcția frizeriei.

Persoana vătămată A I a rămas în apropierea porții de acces pe alee, unde și-a scos o parte din hainele sale, în timp ce inculpatul A R, cu o scândură în mâini, a continuat să urmărească pe inculpatul S I.

Începând cu orele 16:14, persoana vătămată A I s-a deplasat, din nou, în direcția magazinului aparținând I.I. C C.

După ce a intrat în magazin, persoana vătămată A I s-a dezbrăcat de haine și a arătat martorelor S M și C C o plagă sângerândă de la abdomen, despre care a afirmat că ar fi fost produsă de inculpatul S I.

Persoana vătămată A I a afirmat că și inculpatul A R a fost tăiat de inculpatul S I.

La orele 16:15, pe aleea care asigură accesul la punctul de lucru aparținând I.I. P I și-a făcut apariția și martorul S N G, care fuge în direcția frizeriei.

Inculpatul S I s-a ascuns în incinta frizeriei, unde se aflau martorii P I și  B V, și a încuiat ușa de acces.

Inițial, inculpatul A R și, ulterior, martorul S N G au ajuns la ușa de acces în frizeria aparținând persoanei vătămate I.I. P I.

Întrucât ușa de acces în respectiva frizerie era încuiată, iar persoanele din interior au refuzat să deschidă, inculpatul A R a smuls mai multe scânduri din gardul împrejmuitor al locuinței martorilor L D și  B M.

Cu ajutorul unei scânduri, inculpatul A R a rupt sistemul de închidere și a spart placajul ușii de acces în frizeria aparținând persoanei vătămate I.I. P I.

În aceste împrejurări, inculpatul A R a aruncat scândura prin spărtura ușii de acces în interiorul frizeriei.

Pe durata forțării ușii de acces, inculpatul S I s-a înarmat cu un topor pe care l-a găsit lângă soba din interiorul frizeriei.

După ce ușa de acces a fost forțată, inculpatul A R a prins în brațe pe inculpatul S I, pe care l-a scos în afara frizeriei.

În aceste împrejurări, inculpatul S I a scăpat toporul din mână, iar martorul S N G a căzut.

Profitând că ușa de acces era deschisă, la orele 16:17, martorul  B V a fugit, din punctul de lucru aparținând I.I. P I, către autoturismul său, ce se afla parcat în dreptul aleii de acces către frizerie.

În acest timp, inculpatul S I a scos, din nou, cuțitul din buzunarul îmbrăcămintei și a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul inculpatului A R.

La orele 16:19, în direcția frizeriei s-a deplasat și persoana vătămată A I, care a observat momentul în care inculpatul A R era lovit cu cuțitul de către inculpatul S I.

Persoana vătămată A I a intervenit pentru ca inculpatul S I să înceteze agresarea inculpatului A R.

În aceste împrejurări, inculpatul S I a renunțat la agresarea inculpatului A R și a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul persoanei vătămate A I.

Profitând de faptul că nu mai era agresat, inculpatul A R a ridicat toporul căzut la intrarea în frizerie și a lovit cu acesta, o singură dată, în cap pe inculpatul S I.

Zgomotele produse pe durata conflictului au atras atenția martorului  B M, care locuia în imobilul situat în fața punctului de lucru al persoanei vătămate I.I. P I.

În jurul orelor 16:20, după ce a fost lovit, inculpatul S I a fugit în spatele clădirii în care funcționează grădinița, fiind urmărit de inculpatul A R, care avea în mână toporul.

În urma inculpatului A R se deplasează și persoana vătămată A I, dar și martorul S N G, care nu pornesc în urmărirea inculpatului S I.

La orele 16:21, persoana vătămată A I și martorul S N G au revenit în față clădirii în care se află grădinița, probabil pentru a-l împiedica pe inculpatul S I să ocolească clădirea.

În timpul desfășurării conflictului, la orele 16:21, martora C C a solicitat la numărul de urgență intervenția unui echipaj medical de urgență și a unuia de poliție.

În acest timp, inculpatul S I a sărit gardul împrejmuitor al grădiniței, în curtea acesteia, în zona locului de joacă, fiind urmat de inculpatul A R, care, în aceste împrejurări, a ridicat toporul pentru a aplica încă o lovitură celuilalt inculpat.

Imediat, inculpatul S I a prins de toporul avut în mână de inculpatul A R, iar cele două persoane au început să tragă de acest obiect.

În acest moment, în apropierea inculpaților S I și A R a ajuns și martorul C C, care, anterior, a fost alertat de martora C C cu privire la conflictul în desfășurare.

În momentul în care inculpatul S I a observat că se apropiau persoana vătămată A I și martorul S N G a abandonat toporul în mâinile inculpatului A R și a fugit.

Inculpatul S I a intrat și a traversat incinta punctului de lucru aparținând I.I. C C, de unde a ieșit în curtea locuinței familiei  C.

Persoana vătămată A I și inculpatul A R au urmărit pe inculpatul S I până la intrarea în punctul de lucru aparținând I.I. C C.

Cu această ocazie, toporul folosit în agresiune a fost adus în fața punctului de lucru aparținând I.I. C C de către inculpatul A R.

În timp ce persoana vătămată A I, inculpatul A R și martorul S N G se aflau în fața punctului de lucru aparținând I.I. C C, inculpatul S I a revenit în curtea locuinței familiei  C și s-a ascuns în spatele porții de acces.

După câteva minute după încetarea conflictului, în fața magazinului aparținând I.I. C C au ajuns echipajele medicale de urgență care au acordat îngrijiri medicale persoanei vătămate A I și inculpaților A R și S I.

În aceste împrejurări, în prezența lucrătorilor de poliție, persoana vătămată A I a adresat amenințări cu moartea inculpatului S I.

Toporul utilizat de inculpatul A R la agresarea inculpatului S I a fost predat lucrătorilor de poliție și ridicat cu ocazia cercetării locului faptei.

Cuțitul utilizat pentru a agresa pe persoana vătămată A I și a inculpatului A R nu a fost găsit asupra inculpatului S I și nici cu ocazia cercetării locului faptei.

Persoana vătămată A I a fost transportată, inițial, de Serviciul de ambulanță județean B la Spitalul orășenesc  Buhuși, ulterior, la Spitalul județean de urgență B.

Inculpații A R și S I au fost transportați de Serviciul de ambulanță județean B la Spitalul județean de urgență B.

Din concluziile raportului de expertiză medico legal cu numărul A1D/4 din data de 05.01.2019 al S.J.M.L. B reținem că persoana vătămată A I a prezentat plăgi excoriate faciale, plagă tăiată latero cervicală stânga suturată, plăgi tăiate latero axilar stâng și abdominale, nepenetrante, plagă tăiată abdominală cu eviscerare epiplon, hemoperitoneu minim – laparotomie exploratorie.

Leziunile corporale suferite de persoana vătămată A I au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor, la data de 04.01.2019, și au necesitat 14-15 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Medicul legist a concluzionat că viața persoanei vătămate A I nu a fost pusă în primejdie.

Din concluziile raportului de expertiză medico legal cu numărul A1D/3 din data de 05.01.2019 al S.J.M.L. B reținem că inculpatul A R a prezentat excoriații și plăgi excoriate fronto faciale dreapta și torace anterior, plăgi tăiate nepenetrante axilar stâng, plagă tăiată antebraț stâng și coapsa stângă, plagă tăiată abdominal paraombilicală cu eviscerare epiplon, hemoperitoneu mediu -–laparotomie exploratorie.

Leziunile corporale suferite de inculpatul A R au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor, la data de 04.01.2019, și au necesitat 14-15 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Medicul legist a concluzionat că viața inculpatului A R nu a fost pusă în primejdie.

Din concluziile raportului de expertiză medico legal cu numărul A1D/2 din data de 05.01.2019 al S.J.M.L. B reținem că inculpatul S I a prezentat traumatism cranio facial cu plăgi epicraniene și hematoame, plagă tăiată frontal stânga, cu fractură de calotă subadiacentă, înfundată, suturată, și hematom fronto orbitar stângă, fractură de piramidă nazală, plagă tăiată fața palmară police drept.

Leziunile corporale suferite de inculpatul S I au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent, respectiv tăietor - despicător, la data de 04.01.2019, și au necesitat 28-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Medicul legist a concluzionat că viața inculpatului S I nu a fost pusă în primejdie.

În procedura de camera preliminară, prin încheierea 74/P din 12.04.2019, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 2/P/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B prin care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

În cursul judecăţii, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul S I s-a prezentat în faţa instanţei şi, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 375 din Codul de procedură penală privind procedura în cazul recunoaşterii învinuirii. Cererea formulată în temeiul art. 375 Cod procedură penală a fost respinsă de instanţă, după ce în prealabil a fost pusă în discuţia părţilor având în vedere faptul că infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

Inculpatul A R de asemenea a precizat că recunoaşte faptele de tulburare a ordinii şi liniştii publice şi de distrugere însă nu recunoaşte că l-a lovit în cap cu toporul pe S I. Aşadar, faţă de această împrejurare instanţa a respins solicitarea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate în considerarea faptului că recunoaşterea situaţiei de fapt trebuie să fie făcută în raport de toate faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

În baza probelor administrate pe timpul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt, respectiv:

În după amiaza zilei de 04.01.2019, între orele 15:30-16:00, în incinta magazinului aparținând I.I. C C din localitatea V I au venit, inițial, persoana vătămată A I, martorul S N G, inculpatul A R, și ulterior, inculpatul S I.

Inculpatul S I a refuzat oferta de a consuma băuturi alcoolice cu grupul de persoane arătate mai sus.

Ulterior, persoana vătămată A I, martorul S N G și inculpații A R și S I au părăsit incinta magazinului aparținând I.I. C C fără să fi existat, între ei, un conflict verbal sau fizic.

În fața magazinului aparținând I.I. C C, din motive rămase necunoscute, a izbucnit un conflict, în timpul căruia persoana vătămată A I a lovit cu un bici peste cap pe inculpatul S I.

Cu această ocazie, inculpatul S I a scos un cuțit dintr-un buzunar al îmbrăcămintei și a lovit cu acesta, o singură dată, în abdomen pe persoana vătămată A I care a strigat că a fost înjunghiat. Pe fondul celor auzite, inculpatul A R a cerut socoteală inculpatului S I lovindu-l totodată cu pumnii pe acesta.

Cele petrecute în apropierea magazinului aparținând I.I. C C sunt relatate de persoanele vătămate A R şi A I, aceştia precizând faptul că pe fondul unui conflict spontan izbucnit iniţial între S I şi A I inculpatul Sl-a lovit pe acesta cu cuţitul. Afirmaţiile inculpatului S I potrivit cărora agresiunile cu cuţitul le-ar fi comis doar în faţa frizeriei nu pot fi reţinute din moment ce declaraţiile lui A R şi A I se coroborează în ceea ce priveşte acest aspect. În plus, martorele S M și C C au precizat că l-au văzut pe A I care a intrat în magazin acuzând că a fost înjunghiat de S , acesta prezentând urme vizibile de sângerare.

Instanţa nu poate reţine împrejurarea relatată de A R potrivit căreia S I l-ar fi împuns cu cuţitul, în faţa magazinului. Aceste relatări nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. De altfel, persoana vătămată A I a afirmat în faţa instanţei că nu l-a văzut pe inculpat înjunghiindu-l pe A R în faţa magazinului ci a surprins doar acţiunea din faţa frizeriei. Această afirmaţie se coroborează cu menţiunea inculpatului S I care a susţinut că l-a înjunghiat pe A R doar în faţa frizeriei.

Persoana vătămată A I s-a deplasat în direcția magazinului aparținând I.I. C C. După ce a intrat în magazin, persoana vătămată A I s-a dezbrăcat de haine și a arătat martorelor S M și C C o plagă sângerândă de la abdomen, despre care a afirmat că ar fi fost produsă de inculpatul S I. Audiate fiind, în faţa instanţei, cele două martore au confirmat cele relatate de A I (f.59, 84 dosarul instanţei).

Imediat, după acest incident, inculpatul S I a fugit în direcția clădirii grădiniței aflate la o distanță de aproximativ 60 de metri, unde funcționează și frizeria aparținând persoanei vătămate I.I. P I. Inițial, inculpatul A R și, ulterior, martorul S N G au ajuns la ușa de acces în frizeria aparținând persoanei vătămate I.I. P I.

Martorii P I (f. 44 dosarul instanţei) și  B V (f. 61 dosarul instanţei) au relatat, în faţa instanţei, că inculpatul S I s-a ascuns în incinta frizeriei și a încuiat ușa de acces. Aceştia au mai precizat că întrucât ușa de acces în respectiva frizerie era încuiată, iar persoanele din interior au refuzat să deschidă, inculpatul A R a smuls o scândură din gardul împrejmuitor al locuinței martorilor L D și  B M, a rupt sistemul de închidere și a spart placajul ușii de acces în frizeria aparținând persoanei vătămate I.I. P I folosindu-se de acea scândură.

Martorul P I (f. 44 dosarul instanţei) a susţinut că pe durata forțării ușii de acces, inculpatul S I s-a înarmat cu un topor pe care l-a găsit lângă soba din interiorul frizeriei.

Martorul P I şi inculpatul A R au declarat că după ce ușa de acces a fost forțată, inculpatul S I a aruncat toporul din mână asupra martorului S N G care a căzut iar inculpatul A R a prins în brațe pe inculpatul S I, pe care l-a scos în afara frizeriei. În aceste împrejurări, Profitând că ușa de acces era deschisă, martorul  B V a fugit, din punctul de lucru aparținând I.I. P I, către autoturismul său, ce se afla parcat în dreptul aleii de acces către frizerie.

În acest timp, inculpatul S I a scos, din nou, cuțitul din buzunarul îmbrăcămintei și a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul inculpatului A R. În direcția frizeriei s-a deplasat, ulterior, și persoana vătămată A I, care a observat momentul în care inculpatul A R era lovit cu cuțitul de către inculpatul S I. Persoana vătămată A I a intervenit pentru ca inculpatul S I să înceteze agresarea inculpatului A R. În aceste împrejurări, inculpatul S I a renunțat la agresarea inculpatului A R și a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul persoanei vătămate A I. Loviturile cu cuţitul au fost recunoscute de inculpatul S I, declaraţiile acestuia coroborându-se cu declaraţiile părţilor vătămate A R şi A I.

Prin rechizitoriul întocmit se reţine că profitând de faptul că nu mai era agresat, inculpatul A R a ridicat toporul căzut la intrarea în frizerie și a lovit cu acesta, o singură dată, în cap, pe inculpatul S I. Instanţa de judecată nu a reuşit să reţină aceeaşi situaţie de fapt cu cea prezentată în rechizitoriu. Astfel, deşi în faţa organelor de urmărire penală (f. 128 dosar u.p.) martorul P I a relatat că l-ar fi văzut pe inculpatul A R care a luat de jos toporul şi după un timp l-a lovit în cap pe inculpatul S I, ulterior, în faţa instanţei, prin relatările făcute (f. 44 dosar instanţă), a infirmat cele declarate în faţa organelor de urmărire penală deşi a precizat că îşi menţine declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală.

De altfel, prin raportare la conduita oscilantă a martorului P I, Parchetul de pe lângă Tribunalul B a dispus începerea urmăririi penale faţă de acest martor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă iar în declaraţia dată de P I în faţa organului de urmărire penală cu ocazia acestei cercetări, martorul a declarat din nou că îşi menţine declaraţia dată iniţial organelor de cercetare ale poliţiei justificând că nu a relatat la fel în faţa instanţei întrucât era sub influenţa alcoolului şi s-a emoţionat. Dată fiind această împrejurare şi urmare a solicitării procurorului, instanţa a procedat din nou la audierea acestui martor care a relatat din nou că nu a văzut pe cineva lovind cu toporul în cap pe S I infirmând astfel, din nou, cele precizate în conţinutul declaraţiei date la poliţie. Ulterior, la dosar, a fost depusă o declaraţie autentică a martorului P I (f.128 dosarul instanţei) din conţinutul căreia reiese că acesta l-ar fi observat pe A I care a luat securea şi l-a lovit în cap pe S I. În aceste condiţii, instanţa a dispus pentru a treia oară, reaudierea martorului P I, care a indicat în faţa instanţei (f. 142) că cel care l-a lovit cu securea în cap pe S I ar fi fost A I, acesta susţinând că la momentul la care a făcut declaraţia în faţa organelor judiciare a confundat numele persoanelor.

Astfel, singura dovadă care ar conduce spre ipoteza că inculpatul A R l-ar fi lovit cu securea în cap pe S I o constituie doar declaraţia dată în acest sens de P I în faţa organelor de cercetare ale poliţiei, declaraţie care a fost ulterior infirmată în faţa instanţei. Acea versiune de declaraţie nu se coroborează nici cu declaraţia inculpatului A R şi nici cu cea a părţii vătămate S I aceştia precizând în faţa instanţei că cel care ar fi lovit cu toporul ar fi fost A I, el fiind persoana care a luat de jos securea şi care l-ar fi lovit în cap pe S I, aceasta fiind şi ultima versiune prezentată de martorul P I.

Nici înregistarea video nu este relevantă întrucât aceasta surprinde doar momentele ce s-au petrecut după consumarea agresiunilor din faţa frizeriei, respectiv în timp ce inculpatul S I este fugărit de A R, A I şi SN . În urma vizualizării înregistrării video nu se poate reţine cu exactitate dacă A R avea asupra sa vreun topor în momentul în care îl urmăreşte pe S I. Chiar de-ar fi aşa, instanţa nu poate aprecia doar pe baza acestei împrejurări că A R l-ar fi lovit cu securea în cap pe S I.

Ulterior, inculpatul S I a sărit gardul împrejmuitor al grădiniței, în curtea acesteia, în zona locului de joacă, fiind urmat de inculpatul A R. De asemenea, instanţa nu poate reţine împrejurarea că inculpatul A R ar fi încercat să folosească toporul asupra lui S I în curtea grădiniţei, după ce l-ar fi ajuns din urmă, martorul C C (f. 116 dosar u.p.) declarând doar că i-a observat pe cei doi trăgând de o secure. Ca urmare a intervenţiei martorului C C inculpatul S I a abandonat securea şi a fugit intrând în curtea magazinului martorului, după care a dispărut.

Aşadar, date fiind aceste împrejurări, nu se poate reţine în sarcina inculpatului A R lovitura cu securea în cap aplicată persoanei vătămate S I singurele agresiuni fizice exercitate asupra lui fiind cele aplicate cu scândura şi cu pumnii. De altfel, instanţa a precizat raţionamentul avut în vedere cu ocazia pronunţării asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul A R.

În consecinţă, singurele fapte de agresiune comise asupra părţii vătămate S I, ce pot fi reţinute în sarcina inculpatului A R, sunt loviturile de pumn aplicate acestuia. Faţă de aceste împrejurări, prin încheierea din data de 26.11.2019, instanţa a admis cererea inculpatului şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată din infracţiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32 din C.p. raportat la art. 188 alin. 1 din C.p. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193, alin. 2 din C.p.

I.1. În drept, faptele inculpatului A R, constând în aceea că, în ziua de 04.01.2019, între orele 16:00-16:20, a distrus ușa de acces în punctul de lucru al I.I. P I cu o scândură pe care a rupt-o din gardul gospodăriei martorilor L D și  B M și a lovit cu pumnul în față pe persoana vătămată S I, comise în locuri publice, anume pe drumul public DC 192 și pe aleea din dreptul frizeriei, din satul V I, comuna B , județul B, prin care a creat indignarea persoanelor care au asistat la acestea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 371 Cod penal.

 Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit şi constă în acţiunea inculpatului de distrugere a uşii şi de lovire cu pumnul a persoanei vătămate S I.

Urmarea imediată constă în tulburarea climatului de ordine şi linişte de care comunitatea trebuie să se bucure.

Instanţa apreciază că inculpatul chiar dacă nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenția specifică infracțiunii, în modalitatea intenției indirecte.

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, se va dispune condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii astfel cum a fost aceasta reţinută.

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

La individualizarea pedepsei vor fi avute dispoziţiile art. 74 Cod penal, în temeiul cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa va avea în vedere şi faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei chiar dacă cererea sa de a fi judecat potrivit procedurii simplificate a fost respinsă, astfel încât potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o treime.

Instanţa va avea, de asemenea, în vedere şi că inculpatul A R a săvârşit fapta în stare de recidivă post executorie faţă de pedeapsa stabilită prin sentinţa penală nr. 32/10.03.2014 a Judecătoriei B , rămasă definitivă prin decizia penală nr. 349/13.05.2014 a Curţii de Apel B, din executarea căreia, la data de 19.05.2015, rămăsese de executat un rest de 337 de zile.

Tribunalul va face aplicarea art. 79 alin. 3 Cod penal, în temeiul căruia când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2), astfel încât limitele de pedeapsă se reduc succesiv o dată la jumătate și ulterior vor fi majorate cu jumătate.

Instanţa reţine pericolul social concret ridicat al infracţiunii săvârşite, circumstanţele reale astfel cum rezultă din situaţia de fapt reţinută, atitudinea sinceră de regret manifestată, circumstanţele personale, vârsta inculpatului, situaţia sa familială, relaţiile existente anterior între el şi victimă, starea de recidivă post executorie, atitudinea inculpatului de recunoaştere şi cooperare, forma de vinovăţie.

 Raportat la toate acestea, instanţa îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 1 şi art. 43, alin. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Potrivit art. 67 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.

În privinţa pedepselor complementare şi accesorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate (cauza Hirst contra Marii Britanii).

Cu privire la pedeapsa complementară ce se impune a fi aplicată, natura infracţiunii comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a acesteia denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal. Instanţa are în vedere că exercitarea unor astfel de drepturi presupune respectarea unor principii şi valori fundamentale, un comportament exemplar demn de o astfel de funcţie, iar inculpatul prin fapta sa nu a respectat dreptul comunităţii la ordine şi linişte. Prin urmare, pe o durată de 2 (doi) ani, i se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Faţă de considerentele expuse anterior cu privire la necesitatea aplicării pedepsei complementare stabilită în sarcina inculpatului, pentru aceleași considerente, instanţa îi va aplica acestuia şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 Cod penal.

2. În ceea ce priveşte fapta de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. art. 193, alin. 2 din C.p. constând în lovirea cu pumnul a persoanei vătămate S I, date fiind dispoziţiile art. 386, alin. 2 C.pr.pen. instanţa, la termenul din data de 02.12.2019 a interpelat persoana vătămată întrebând-o dacă înţelege să formuleze plângere prealabilă faţă de inculpatul A R în ceea ce priveşte infracţiunea de loviri sau alte violenţe, şi în urma răspunsului negative al acesteia (f. 159 dosarul instanţei), în temeiul art. 16, lit. e Cod penal, şi art. 396, alin. 6 C.proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal faţă de A R în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193, alin. 2 Cod penal.

3. Referitor la infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 din C.p., constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, dintre orele 16:00-16:20, a distrus ușa de acces în punctul de lucru al persoanei vătămate I.I. P I, faţă de poziţia exprimată de acesta la termenul din data de 04.06.2019 (f. 45 dosar), prin care a precizat că îşi retrage plângerea prealabilă, instanţa, în temeiul art. 16, lit. g Cod penal şi art. 396, alin. 6 C.proc.pen. va înceta procesul penal faţă de inculpatul A R în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 253, alin. 1 Cod penal.

II. 1 În drept, fapta inculpatului S I constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, dintre orele 16:00-16:20, a lovit, în mod repetat, cu un cuțit în zona gâtului și a abdomenului pe persoana vătămată A I și a abdomenului pe persoana vătămată A R, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 32 din C.p. raportat la art. 188 alin. 1 din C.p. raportat la art. 189 alin. 1 lit. e și f din C.p..

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit şi constă în acţiunea inculpatului de lovire a victimelor în zona gâtului şi abdomenului.

Urmarea imediată constă în punerea în primejdie a vieții victimei, iar raportul de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedit prin mijloacele de probă administrate. Chiar dacă prin concluziile raportului de expertiză medico-legală de autopsie întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală B se reţine că nu a fost pusă în pericol viaţa celor două victime instanţa reţine că doar şansa a fost cea care a împiedicat producerea decesului.

La stabilirea laturii subiective sunt avute în vedere aspecte care ţin de gravitatea loviturilor aplicate şi mijloacele folosite, aptitudinea acestora de a cauza decesul. Instanţa apreciază că aplicând victimelor multiple lovituri cu cuțitul în regiunea abdominală și a gâtului, zone de interes vital, inculpatul a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei și, chiar dacă nu au urmărit-o, a acceptat-o, existând intenția specifică infracțiunii de omor, în modalitatea intenției indirecte. De altfel, prin încheierea din data 10.12.2019, instanţa a respins cererea inculpatului S I de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală, argumentele prezentate în conţinutul acelei încheieri producându-şi, în continuare, efectul.

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, se va dispune condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii astfel cum a fost aceasta reţinută.

2. Fapta inculpatului S I, constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, între orele 16:00-16:20, a lovit cu un cuțit pe persoanele vătămate A I și A R, comise în locuri publice, anume pe drumul public DC 152 și pe aleea din dreptul punctului de lucru al I.I. P I, din satul V I, comuna B , județul B, prin care a creat indignarea persoanelor care au asistat la agresiune întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C.p.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit şi constă în acţiunea inculpatului de tulburarea ordinii şi liniştii publice prin lovirea cu cuţitul a celor două victime.

Urmarea imediată constă în tulburarea climatului de ordine şi linişte de care comunitatea trebuie să se bucure.

Instanţa apreciază că inculpatul chiar dacă nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenția specifică infracțiunii, în modalitatea intenției indirecte.

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, se va dispune condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii astfel cum a fost aceasta reţinută.

3. Fapta inculpatului S I, constând în aceea că în ziua de 04.01.2019, între orele 15:30-16:00, a purtat un cuțit, în incinta punctul de lucru al I.I. C C, autorizat pentru agrement, situat în satul V I, comuna B , județul B întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de portul, fără drept, de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. 1 lit. a din C.p.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit şi constă în acţiunea inculpatului de a purta cuţitul pe care, ulterior, l-a şi folosit.

Urmarea imediată constă în tulburarea climatului de securitate fizică de care comunitatea trebuie să se bucure. Mai mult decât atât, urmare a portului acest cuţit a fost pusă în pericol viaţa celor două victime.

Instanţa apreciază că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenția specifică infracțiunii, în modalitatea intenției indirecte.

Constatând aşadar că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 din Codul de procedură penală, întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, se va dispune condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii astfel cum a fost aceasta reţinută.

Cu privire la individualizarea pedepselor, instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

La individualizarea pedepsei vor fi avute dispoziţiile art. 74 Cod penal, în temeiul cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa va avea în vedere şi faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei însă nu va putea face aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală întrucât, pe de o parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată este detenţiunea pe viaţă iar pe de altă parte, prin cererea de schimbare a încadrării juridice inculpatul a urmărit în realitate schimbarea situaţiei de fapt, susţinând astfel că nu a acţionat cu intenţia de a pune în pericol viaţa victimelor.

Tribunalul va face aplicarea art. 33, alin. 2 Cod penal astfel încât limitele de pedeapsă se vor reduce la jumătate în cazul infracţiunii de tentativă la omor calificat.

Instanţa reţine pericolul social concret ridicat al infracţiunilor săvârşite, circumstanţele reale astfel cum rezultă din situaţia de fapt reţinută, atitudinea sinceră de regret manifestată, circumstanţele personale, vârsta inculpatului, situaţia sa familială, relaţiile existente anterior între el şi victime, antecedentele penale, atitudinea inculpatului de recunoaştere şi cooperare, forma de vinovăţie.

 Raportat la toate acestea, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa cu închisoarea urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenţie.

Potrivit art. 67 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.

În privinţa pedepselor complementare şi accesorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate (cauza Hirst contra Marii Britanii).

Cu privire la pedeapsa complementară ce se impune a fi aplicată, natura infracţiunii comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a acesteia denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 lit. a şi b Cod penal. Instanţa are în vedere că exercitarea unor astfel de drepturi presupune respectarea unor principii şi valori fundamentale, un comportament exemplar demn de o astfel de funcţie, iar inculpatul prin fapta sa nu a respectat dreptul comunităţii la ordine şi linişte.

Potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Faţă de considerentele expuse anterior cu privire la necesitatea aplicării pedepsei complementare stabilită în sarcina inculpatului, pentru aceleași considerente, instanţa îi va aplica acestuia şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 Cod penal.

În privința măsurii preventive, inculpaţii A R şi S I au fost reţinuţi preventiv pentru 24 ore prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul B din data de 09.01.2019 iar începând cu data de 10.01.2019 prin încheierea din aceeaşi dată pronunţată de Tribunalul B s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor  pe o durată de 30 de zile. Ulterior, prin încheieri succesive a fost prelungită măsura arestării preventive. La data de 06.12.2019, faţă de inculpatul A R, a fost revocată măsura arestului preventiv şi s-a luat măsura controlului judiciar.

Temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului S I se menţin. Lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că prin lăsarea  în stare de libertate sau sub o măsură preventivă mai ușoară s-ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, s-ar produce temerea că justiţia nu acţionează suficient de ferm şi ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, mai ales în condițiile în care prima instanță a stabilit vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii astfel cum fost descrisă anterior pronunțând o soluție de condamnare la pedeapsa închisorii.

Toate aspectele avute în vedere anterior prin încheierile de menținere a arestării preventive, argumentele privind necesitatea și proporționalitatea măsurii își mențin valabilitatea. În cazul în care sunt aduse vătămări grave unor drepturi protejate prin legislație penală este necesar să fie luate și menținute măsuri care să asigure liniștea publică. Într-adevăr odată cu trecerea timpului pericolul pentru liniștea publică se atenuează, însă aceasta mai ales ca efect al păstrării unor măsuri preventive privative de libertate, neputându-se a aprecia că în comunitate incidentul în care se presupune în mod rezonabil că a fost implicat inculpatul ar fi fost dat uitării, amintirea condițiilor în care s-a instalat decesul persoanei vătămate fiind una clară şi recentă. Odată înlăturate aceste măsuri sau înlocuite, liniștea publică ar fi din nou perturbată, or măsura preventivă a arestării are tocmai rolul de a asigura prevenirea unei astfel de situații.

Întrucât temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive față de inculpat, condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, în sensul existenţei unui pericol concret pentru ordinea publică şi asigurarea unei bune administrări a justiţiei subzistă în prezent, neintervenind schimbări din acest punct de vedere, instanţa apreciază că în cauză se justifică menţinerea arestării preventive, ţinându-se seama de scopul măsurii, de natura şi gravitatea faptei, precum şi de persoana inculpatului. În consecinţă, conform art. 399 alin. (1) şi art. 404 alin. (4) lit. b) Cod procedură penală, raportat la art. 202 şi art. 223 alin. (2) Cod procedură penală, se va dispune menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului.

Aceeaşi soluţie, a menţinerii măsurii preventive şi pentru aceleaşi considerente, va fi menţinut controlul judiciar şi faţă de inculpatul A R.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) Cod procedură penală şi art. 72 alin. (1) Cod penal, instanţa va dispune deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 09.01.2019 la zi pentru inculpatul S I şi de la 09.01.2019 la 06.12.2019 pentru inculpatul A R.

În privința celorlalte aspecte ce țin de soluționarea laturii penale, în temeiul art. 7 din Legea 76/2008, se va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, urmând ca în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art.112, alin. 5 Cod penal va dispune confiscarea de la inculpatul S I a contravalorii cuţitului folosit la săvârşirea infracţiunilor.

În temeiul art. 162, alin. 3 C. proc. pen. va dispune păstrarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor, aflate şi înregistrate în Registrul de corpuri delicte din cadrul Tribunalului B conform procesului verbal din data de 28.02.2019 (f. 6 d.i.), urmând ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri bunurile să fie restituite persoanelor de la care au fost ridicate, iar celelalte urmând a fi conservate sau distruse în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte latura civilă, în cauză s-au constituit părți civile, după cum urmează:

- Spitalul Judeţean de Urgenţă B, cu suma de 2377,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate A I şi cu suma de 2965,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate A R;

- Spitalul orăşenesc B , cu suma de 289,99 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor acordate părţii vătămate A I;

 - Serviciul de Ambulanţă Judeţean B, cu suma de 436,4 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medicală și transportul părții vătămate A R şi cu suma de 698,2 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medicală și transportul părții vătămate A I.

Având în vedere că inculpatul S I a comis infracţiunea de tentativă de omor calificat, acesta va fi obligat la plata prejudiciului material cauzat unităţilor medicale prin tratamentul acordat victimelor.

De asemenea, s-a constituit parte civilă şi inculpatul S I cu suma de 5000 lei reprezentând daune materiale solicitate de la partea vătămată A I şi martorul SN . Faţă de aceste pretenţii, instanţa le va respinge, ca inadmisibile, în considerarea faptului că cei doi nu au calitatea de suspect/inculpat în prezenta cauză.

Referitor la pretenţiile formulate de Spitalul Judeţean de Urgenţă B pentru cheltuielile de spitalizare a părții vătămate S I instanţa le va respinge având în vedere că nu a fost precizat cuantumul acestor cheltuieli.

În privința cheltuielilor judiciare, având în vedere soluţia de condamnare, instanţa, conform art. 272 alin. (1) și art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, va obliga inculpatul S I să achite statului suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 1400 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Conform art. 272 alin. (1) și art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, va obliga inculpatul A R să achite statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 275 alin. (6) Cod procedură penală, onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu rămân în sarcina statului şi urmează a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare