Camera preliminară, cereri și excepții – contestație

Camera preliminară, cereri și excepții – CONTESTAȚIE

Raţiunea cauzelor de nepedepsire nu este aceea de a oferi "gratuităţi" celor care iniţial înţeleg să dea declaraţii mincinoase, ci sunt menite de a stimula făptuitorul, ca, după ce, prin afirmaţiile sale mincinoase, determină organele judiciare să facă cercetări raportat la situaţii sau împrejurări nereale, inapte să conducă la aflarea adevărului, să îşi retragă mărturia înainte de a se produce efecte grave sau chiar ireversibile, iar cercetările să fie reorientate într-o direcţie eficientă pentru soluţionarea corectă a cauzei şi tragerea la răspundere exclusiv a persoanei vinovate de comiterea infracţiunii, pentru corecta înfăptuire a justiţiei

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 4498/197/2020/a1

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 220/C/CP

Şedinţa Camerei de Consiliu din  02.12.2020

Judecător de cameră preliminară: CA

Judecător de cameră preliminară: FP

Grefier: AMA

Cu participarea procurorului:–MMR

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării  contestaţiei declarată deinculpatul CGR împotriva încheierii şedinţei camerei de Consiliu din data de 12.10.2020 pronunţată de  judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov în dosar nr.4498/197/2020/a1.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa Camerei de Consiliu, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa Camerei de Consiliu din 23.11.2020 când părţile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar judecătorul de cameră preliminară, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei la data de 02.12.2020.

TRIBUNALUL

Asupra contestației de față:

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 12.10.2020, pronunțată în dosarul cu nr. 4498/197/2020/a1, Judecătoria Brașov a respins cererile și excepțiile formulate de inculpatul CGR, ca neîntemeiate.

În baza dispoziţiilor art. 346 alin.1 C.p.p., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul din data de 27.02.2020 emis în dosarul de urmărire penală nr. 7844/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov privind pe inculpații:

CG trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (1) şi (2) Cod Penal

CGR trimis în judecată pentru infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) Cod penal.

A constatat, deopotrivă, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În actul de sesizare s-a reţinut, în esență, că la data de 20.07.2015, inculpatul CG a agresat-o pe persoana vătămată SV, provocându-i astfel leziuni traumatice pentru a căror vindecare a avut nevoie de 3-4 zile îngrijiri medicale. De asemenea, deşi la data de 20.07.2015 a fost de faţă când inculpatul CG a agresat-o pe persoana vătămată SV, la data de 11.04.2019, când a fost audiat în calitate de martor cu privire la această agresiune, inculpatul CGR a declarat, în mod mincinos, că CG nu a agresat-o pe persoana vătămată SV.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a avut în vedere următoarele mijloace de probă: (…).

Inculpatul CGR a formulat cereri și excepții, solicitând să se constate că rechizitoriul nu a fost legal întocmit, în sensul că pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă a fost privat de dispozițiile privind cauza de nepedepsire prevăzute de art. 273 alin. (3) Cod penal.

În motivare, inculpatul CGR a susținut că prin modalitatea aceasta de întocmire a Rechizitoriului, și nu în cele din urmă a desfășurării fazei de urmărire penale, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil în sensul art 8 din Codul de procedură penală. A învederat că a fost trimis în judecată în prezentul dosar pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art . 273 alin 1 din Codul penal, reținându-se în sarcina sa că în declarația dată în calitate de martor la data de 11.04.2019, a declarat în mod mincinos că fratele său, inculpatul CG, nu a agresat-o pe persoana vătămată SV la data de 20.07.2015.

A susținut că declarația din 11.04.2019 a fost dată ” în mod liber ”, în sensul că a relatat ce s-a întâmplat la data de 20.07.2015, fără a i se adresa întrebări din partea organului de cercetare penală, deși împotriva sa persoana vătămată solicita tragerea la răspundere pentru infracțiunea de tulburare de posesie, infracțiune față de care nu a fost audiat niciodată ca suspect sau inculpat cu toate că prin rechizitoriu se dispune o soluție de clasare. Art. 273 alin. 3 C.pen.  prevede că autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia mincinoasă, în cauzele penale înainte de reţinerea, arestarea sau de punerea în mişcare acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase. (…)

Astfel condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi incidentă cauza de nepedepsire sunt:

– retragerea mărturiei mincinoase să fie făcută în cadrul aceleiaşi cauze în care a fost făcută mărturia mincinoasă;

– să aibă loc, în cauzele penale mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cauzele, mai înainte de a se fi pronunţat hotărârea sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase ;

- cel care îşi retrage mărturia mincinoasă trebuie să fie «martor», deci să-şi păstreze această calitate în momentul în care are loc retragerea.

Toate aceste condiţii au fost stabilite de doctrină pornind de la ipoteza în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în altă cauză decât cea în care a dat declaraţia în calitate de martor, astfel că are posibilitatea de a fi reaudiat în calitate de martor în cauza unde a dat mărturia mincinoasă, pentru a-şi retrage mărturia mincinoasă, în vederea invocării dispoziţiilor art. 273 alin. 3 Cod penal, în cauza în care este cercetat pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Inculpatul arată că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în acelaşi dosar în care a dat declaraţiile ”necorespunzătoare” în calitate de martor, urmare a extinderii urmăririi penale prin ordonanţa din data de 03.06.2019. De la această dată a dobândit calitatea de suspect, dată de la care a pierdut calitatea de martor, dat fiind că nu se pot cumula cele două calităţi procesuale în aceeaşi cauză penală.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 03.12.2019, a dobândit calitatea de inculpat, urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale. Susține că din momentul în care a dobândit calitatea de suspect, nu ar mai fi putut să-și retragă mărturia mincinoasă în calitate de „martor”, pentru a beneficia de cauza de nepedepsire prev. de art. 273 alin. 3 Cod penal, dacă se acceptă ipoteza că persoana trebuie să aibă calitatea procesuală de martor în momentul în care are loc retragerea mărturiei. A solicitat să se constate că în ipoteza în care persoana care a dat mărturia mincinoasă este cercetată ulterior în aceeaşi cauză pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, dobândind calitatea de inculpat, după ce în prealabil a avut calitatea de martor, este exclus de la dreptul de a-şi retrage mărturia mincinoasă doar pentru simplul fapt că s-a decis cercetarea sa pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă în acelaşi dosar în care a dat mărturia ”mincinoasă” anterior. Astfel,  în cazul în care cercetarea penală are loc în aceeaşi cauză în care s-a dat mărturia mincinoasă, persoana este exclusă de la beneficiul instituit prin art. 273 alin. 3 Cod penal, deoarece nu ar mai putea să-şi retragă declaraţia în calitate de „martor”; dacă, însă, persoana este cercetată penal pentru mărturie mincinoasă într-o cauză distinctă, poate să-şi retragă mărturia mincinoasă şi poate beneficia de cauza de nepedepsire. Astfel că simpla voinţă a organului de urmărire penală de a cerceta martorul în aceeaşi cauză în care a dat declaraţia sau într-o cauză separată determină posibilitatea de a beneficia sau nu de cauza de nepedepsire prevăzută de dispozițiile legale.

Situaţia menţionată determină o diferenţă de tratament juridic între persoane aflate într-o situaţie identică – martorul care a dat o mărturie mincinoasă și este trimis în judecată în dosarul în care a dat respectiva declarație dobândind calitatea de inculpat, respectiv martorul care este trimis în judecată separat de dosarul în care a dat mărturia și care poate beneficia de cauza de nepedepsire.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale prin prisma obiectului procedurii în camera preliminară, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte competenţa instanţei, judecătorul a apreciat că Judecătoria Braşov este competentă material să soluţioneze cauza conform plenitudinii de jurisdicţie prevăzută de art. 35 alin. (1) Cod de procedura penală. Judecătoria Brașov este competentă și teritorial să judece prezenta cauză, presupusa infracțiune de lovire sau alte violențe fiind comisă în comuna Tărlungeni, jud. Brașov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Brașov. De asemenea, presupusa declarație mincinoasă a fost dată în fața organelor de urmărire penală în mun. Brașov, fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală.

Referitor la sesizarea instanţei judecătorul de cameră preliminară a constatat că rechizitoriul din data de 27.02.2020 emis în dosarul penal nr. 7844/P/2015 al Parchetului de pe Judecătoria Braşov a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 328 – 331 Cod de procedura penală. Astfel, rechizitoriul conţine descrierea faptelor pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător datele privitoare la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă. Totodată, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul ierarhic superior. Judecătorul de cameră preliminară a mai reținut că mijloacele de probă pe care se fundamentează soluția de trimitere în judecată au fost obținute cu respectarea dispozițiilor în materie, motiv pentru care s-a constatat legalitatea acestora.

În ce privește actele procesuale și actele procedurale, s-a reținut că acestea au fost efectuate în mod legal, fiind respectate etapele prevăzute de lege pentru a se dispune în final trimiterea în judecată a inculpaților. Astfel, prin ordonanţa din data de 31.07.2015 organele de cercetare ale poliţiei judiciare au dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 1, 2 Cod Penal şi tulburare de posesie, prev. de art. 256 al. 1 Cod penal (f. 5). Prin ordonanţa din data de 07.06.2016, organul de cercetare penală a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul CG sub aspectul săvârşirii celor două infracţiuni (f. 6). Prin ordonanţa nr. 7844/P/2015 din 07.06.2016 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov a confirmat efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul CG doar cu privire la săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1), (2) Cod Penal. Prin ordonanţa nr. 7844/P/2015 din data de 18.10.2016 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul CG sub aspectul săvârşirii infracţiunii de: lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 al. 1,2 Cod Penal (f. 8). Prin ordonanţa din data de 03.06.2019, organul de cercetare penală a dispus: extinderea urmăririi penale relativ la săvârşirea a două infracţiuni de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 al. 1 din Cod penal, extinderea urmăririi penale faţă de suspectul CGR pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 al. 1 din Cod penal şi extinderea urmăririi penale faţă de suspecta CA, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 din Cod penal, măsuri confirmate de procuror (f. 9-11). Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, din data de 03.12.2019, s-a dispus extinderea acţiunii penale faţă de inculpatul CGR şi CA.

În dezacord cu inculpatul CGR, judecătorul de cameră preliminară a reținut că normele de procedură nu interzic organului de urmărire penală să extindă urmărirea penală și acțiunea penală, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, împotriva unei persoane care a fost audiată inițial ca martor în cauză. De asemenea, eventuala incidență a unei cauze de nepedepsire, inclusiv a celei prev. de art. 273 alin. (3) Cod penal, se  analizează strict în faza de judecată, iar nu în camera preliminară. Judecătorul de cameră preliminară a învederat nu are competența funcțională de a clarifica modul în care cauza de nepedepsire în discuție operează, respectiv dacă interpretarea dată de inculpat art. 273 alin. (3) Cod penal este corectă sau nu.

Mai mult, s-a arătat că în speță, inculpatul CGR nu și-a retras până la acest moment procesual mărturia din data de 11.04.2019, astfel încât să se pună problema aplicabilității cauzei de nepedepsire prev. de art. 273 alin. (3) Cod penal. În acest context, s-a învederat că argumentele privind o presupusă discriminare între persoane aflate într-o situaţie identică (martorul care a dat o mărturie mincinoasă și este trimis în judecată în dosarul în care a dat respectiva declarație, respectiv martorul care este trimis în judecată separat) sunt pur teoretice. 

Pentru motivele expuse, judecătorul a respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul CGR și a dispus începerea judecăţii în cauză.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul CGR, invocându-se, în esență, aspectele mai sus redate și de către judecătorul fondului și arătându-se că inculpatul CGR nu are cum să își retragă mărturia mincinoasă dată în dosarul de urmărire penală deoarece împotriva lui a fost pusă în mișcare acțiunea penală, iar din dispozițiile art. 273 al. 3 C.p. rezultă că ”în cauzele penale autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia înainte de punerea în mișcare a acțiunii penale”.

Deliberând asupra  contestației  formulate, judecătorii  de  cameră preliminară  constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În fapt, inculpatul CGR a fost trimis în judecată pentru săvârșirea  infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) Cod penal, constând în împrejurarea potrivit căreia în declarația dată în calitate de martor la data de 11.04.2019, a declarat în mod mincinos că fratele său, inculpatul CG, nu a agresat-o pe persoana vătămată SV la data de 20.07.2015.

Este adevărat că particularitatea acestui dosar rezidă în trimiterea în judecată atât a inculpatului CG, acuzat de infracțiunea de lovire raportat la care s-a săvârșit presupusa faptă de mărturie mincinoasă, cât și a inculpatului CGR, acuzat de mărturie mincinoasă, în practică obișnuindu-se constituirea separată a două dosare.

 Mărturia mincinoasă este incriminată prin dispoziţiile art. 273 din Codul penal şi constă în fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele şi împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat.

Obiectul juridic general constă în relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea justiţiei, relaţii care presupun sinceritate din partea celor ascultaţi ca martori în orice procedură în care se ascultă martori. Obiectul juridic special al infracţiunii constă în acele relaţii sociale a căror existenţă este asigurată prin apărarea activităţii de înfăptuire a justiţiei împotriva faptelor de natură să împiedice sau să zădărnicească aflarea adevărului de către organele judiciare.

Subiectul activ este calificat prin calitatea de martor, calitate pe care o au "numai persoanele ce au o sarcină judiciară (...) care decurge din existenţa unui raport special în care aceste persoane se găsesc faţă de organul judiciar" (Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea specială. vol. IV, Ediţia a II-a, Editura Academiei Române, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, p. 157)

În timp ce faţă de părţi şi subiecţii procesuali principali operează o prezumţie de parţialitate, martorul se situează în afara intereselor raportului juridic concret dedus judecăţii şi, tocmai de aceea, se pretinde ca el să fie obiectiv şi să contribuie la aflarea adevărului.

În cauză, inculpatul CGR a fost audiat ca martor vizavi de infracțiunea de lovire de care a fost acuzat fratele său în data de 11.04.2019 (f. 21 UP), în condițiile în care i-au fost aduse la cunoștință inclusiv prevederile art. 117 al. 1 lit. a C.p.p., potrivit cărora, în calitate de frate al inculpatului, avea dreptul de a refuza audierea în calitate de martor, existând semnătura sa pe acea declarație deasupra mențiunii de aducere la cunoștință.

Particularitatea cauzei de nepedepsire a cărei inaplicabilitate este invocată în speță, este redată astfel de dispozițile art. 273 al. 3 C.p.: ”Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase”.

Atât din interpretarea teleologică a textului legal, cât și potrivit doctrinei și jurisprudenței, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului în cauza și pentru infracțiunea în legătură cu care s-a efectuat mărturia mincinoasă este punctul terminus până la care depoziția nereală poate fi retrasă (în mod curent, retragerea trebuie efectuată în cauza în care a fost dată mărturia, iar nu în cauza în care se efectuează urmărirea penală sau judecata pentru mărturie mincinoasă). Interpretarea apărării referitor la acest prag temporal ca fiind pronunțarea unei hotărâri sau a altei soluții este eronată, acesta nu vizează cauzele penale, ci pe cele de altă natură (textul fiind diferit față de dispozițiile anterioare ale art. 260 al. 2 C.p.).

Or, în cauză, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului CG a avut loc prin ordonanța din 18.10.2016, inculpatul CGR  fiind audiat ca martor în data de 11.04.2019, dată la care în privința sa oricum posibilitatea cauzei de nepedepsire devenise ab initio inaplicabilă, prin raportare la dispozițiile mai sus citate.

Pe de altă parte, atât timp cât inculpatul și-a asumat audierea sa martor, în pofida dispozițiilor art. 117 C.p.p., în sarcina sa subzista obligația declarării adevărului. Conștientizarea caracterului mincinos al celor afirmate și invocarea imposibilității de retractare a declarației nu poate fi imputată organelor de urmărire penală, care nu sunt ținute să gestioneze succesiunea actelor efectuate într-o cauză în așa fel încât inculpatul să poată beneficia de clemența legii penale după ce, anterior, a încercat torsionarea ei în scopul orientării urmăririi penale într-o direcție greșită.

Acest aspect este reliefat inclusiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care a reținut următoarele:  ”Raţiunea cauzelor de nepedepsire nu este aceea de a oferi "gratuităţi" celor care iniţial înţeleg să dea declaraţii mincinoase, ci sunt menite de a stimula făptuitorul, ca, după ce, prin afirmaţiile sale mincinoase, determină organele judiciare să facă cercetări raportat la situaţii sau împrejurări nereale, inapte să conducă la aflarea adevărului, să îşi retragă mărturia înainte de a se produce efecte grave sau chiar ireversibile, iar cercetările să fie reorientate într-o direcţie eficientă pentru soluţionarea corectă a cauzei şi tragerea la răspundere exclusiv a persoanei vinovate de comiterea infracţiunii, pentru corecta înfăptuire a justiţiei” (decizia penală nr. 74/RC din 08.03.2016). 

Or, astfel cum am arătat, în cauză fiind ab initio imposibilă retractarea mărturiei mincinoase, prin prisma audierii benevole ca martor ulterior punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva numitului CG, tribunalul interpretează acest aspect ca pe asumarea de către CGR a obligației de a spune adevărul, în aceste condiții trimiterea sa în judecată în același dosar neputând opera vreo schimbare a regimului juridic al aplicabilității cauzei de nepedepsire.

Pentru aceste considerente, tribunalul va respinge contestația formulată de inculpatul CGR împotriva încheierii de cameră preliminară din data de 12.10.2020, pronunțată în dosarul cu nr. 4498/197/2020/a1, pe care o va menține, urmând a obliga contestatorul să plătească statului suma de 150 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE :

În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 347 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de CGR împotriva încheierii de cameră preliminară din 12.10.2020 pronunţată în dosarul nr. 4498/197/2020/a1 al Judecătoriei Brașov.

În  baza  art.  275  alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata a 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunţată în cameră de consiliu, astăzi, 02.12.2020.

Judecător de cameră preliminară, Judecător de cameră preliminară

ANCA CODREANU FLORIN POTÂRNICHIE

GREFIER

ALINA MIHAELA ADAM

Red. A.C./25.02.2021

Tehnored. A.A.M./25.02.2021

5 ex.

Judecător de cameră preliminară: T. Morar

Domenii speta

Spete similare