Contestație – măsură preventivă

CONTESTAȚIE – MĂSURĂ PREVENTIVĂ

RO M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

DOSAR NR.23500/197/2020/a1.4

ÎNCHEIEREA NR.40/CONTESTAŢIE/CAMERĂ PRELIMINARĂ

 Şedinţa camerei de consiliu din  data  de 18.02.2021

Judecător de Cameră Preliminară: FP

Judecător de Cameră Preliminară : NGC

Grefier: ILEANA TEODORA PROCOPIESCU

Cu  participare  PROCUROR:  IB din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul  Braşov

Pe  rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de către inculpatul OER împotriva  încheierii camerei de  consiliu din  data  de 12.02.2021 a judecătorului de cameră preliminară din  cadrul Judecătoriei Braşov, pronunţată în  dosarul penal nr.23500/197/2020/a1.4.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispoziţiilor art. 369 Cod procedură penală.

Având în vedere măsurile dispuse de Tribunalul Braşov, în contextul generat de răspândirea COVID-19 pe teritoriul României, în vederea prevenirii oricăror situaţii de risc, conform Deciziei nr.54/09 martie 2020 s-a procedat la realizarea videoconferinţei, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu, se prezintă, prin videoconferinţă, inculpatul contestator OER, încarcerat  în  Penitenciarul Codlea şi  asistat de avocat ales  Segneanu Adrian .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Judecătorul procedează la  identificarea  contestatorului inculpat OER (fiul lui Ion  şi  Doina  Ligia,  născut la  data  de 11.12.1979) şi îi aduce  acestuia  la  cunoştinţă motivul prezenţei în instanţă.

Inculpatul învederează că  a luat legătura  cu apărătorul său  ales şi că îşi menţine contestaţia  de  faţă.

Întrebate fiind părţile arată că nu au  cereri prealabile de  formulat şi nici alte  chestiuni de invocat.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat,  tribunalul  constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul  la  dezbateri  asupra contestaţiei formulată de către  inculpatul OER împotriva  încheierii camerei de  consiliu din  data  de 12.02.2021 a judecătorului de cameră preliminară din  cadrul Judecătoriei Braşov, pronunţată în  dosarul penal nr.23500/197/2020/a1.4.

Avocat ales Segneanu Adrian pentru contestatorul inculpat solicită  admiterea contestaţiei  formulată  împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive şi  s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.

Critică încheierea instanţei de fond pentru nelegalitate, în sensul că inculpatul a fost certat de către judecător pentru  că a  formulat cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive la 15 zile şi atunci a pus în discuţie verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive. Sancţionarea inculpatului este nelegală pentru că acesta şi-a exercitat un drept prevăzut de procedura penală. Cu acel prilej a solicitat audierea inculpatului cu privire la motivele cererii de înlocuire, însă judecătorul a apreciat că nu este necesară audierea acestuia. S-a procedat  apoi la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv, asupra căreia nu i s-a dat cuvântul, s-a dat ultimul cuvânt inculpatului iar judecătorul a rămas în pronunţare.

Critică încheierea  şi pentru netemeinicie. Cererea a fost formulată pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere motivele medicale şi personale ale inculpatului. Inculpatul este singurul întreţinător al familiei, care nu are alte surse de venit. La dosar există planşe foto din care rezultă activităţile inculpatului din care îşi cîştigă existenţa. De asemenea, există acte medicale care dovedesc împrejurarea că inculpatul este cardiac şi necesită intervenţie chirurgicală pentru montare de stendu-ri. În regimul penitenciar nu i se asigură tratamentul necesar.

Solicită să se aibă în vedere şi faptul că din 04.12.2020 până în prezent nu s-a stabilit primul termen de judecată pe fond, deşi în cauză nu s-au formulat cereri şi excepţii, tergiversarea soluţionării cauzei neputând fi imputată inculpatului.

Prin obligaţiile ce se vor stabili conform prev.art 218 Cod Procedură Penală, există suficiente garanţii că se asigură controlul efectiv al inculpatului, raportat la stadiul procesual.

Solicită a se constata că se poate dispune măsura arestului la domiciliu, o măsură graduală, care nu ar împiedica buna desfăşurare a procesului penal şi ar ajuta inculpatul să-şi întreţină familia prin activităţile de meşteşugărit cu obiecte din tuci, obiecte care de atunci nu au mai putut fi vândute.

La dosar nu există probe că inculpatul s-ar sustrage judecăţii, deoarece din 05.11.20202 acesta s-a prezentat de bună voie la poliţie. Nu există nici indicii că va spvârşi noi infracţiuni.  Chiar antecedenţa sa penală reprezintă o garanţie, în sensul că acesta cunoaşte că dacă va încălca obligaţiile impuse se va lua măsura arestării preventive.

Reprezentanta  Ministerului Public având  cuvântul, solicită  respingerea contestaţiei inculpatului ca neîntemeiată,  raportat la încheierea din 12.02.2021 prin care, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive şi s-a menţinut măsura arestării preventive.

Referitor la chestiunile de legalitate invocate de apărare, arată că la fila 2 a încheierii atacate, reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii pe măsura arestării preventive iar apoi pe solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive. La fila 3 din încheiere se menţionează că Judecătorul de cameră preliminară a pus în discuţie şi verificarea măsurii arestării preventive.

 Cu privire la motivele pentru care inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, acestea au fost relevate la filele 2 şi 3 din încheiere, care vizează starea de sănătate a inculpatului. Ca atare, acestea erau argumentele pentru care s-a solicitat analizarea proporţionalităţii măsurii arestării preventive.

Apreciază neîndeplinite în cauză  prev.art.242 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive art.223 alin.2, art. 202 alin.1 şi 3 Cod Procedură Penală, se menţin.

Raportat la modalitatea şi circumstanţele săvârşirii faptei  de tâlhărie  calificată: pe  timpul nopţii,  dintr-o  vilă unde  se aflau puţine  persoane, prin întrebuinţare de  ameninţări cu acte  de  violenţă împotriva  unei persoane  de  sex  feminin, lipsită de apărare,  circumstanţele  personale  ale inculpatului, care nu este la  primul  conflict cu legea  penală, săvârşind  prezenta  faptă în  stare de  recidivă .

Apreciază că privarea de libertate a inculpatului nu a depăşit un termen rezonabil. Acesta a fost arestat preventiv la 12.11.2020, iar măsura  este proporţională cu gravitatea acuzaţiei şi necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Motivele medicale invocate, au fost  analizate la fiecare verificare de măsură preventivă, situaţia fiind prealabilă stării de arest. Aceste aspecte nu l-au determinat pe inculpat să evite implicarea în demersul infracţional.

Probele administrate în cauză, dovedesc existenţa suspiciunii rezonabile a implicării inculpatului în săvârşirea faptei. În sarcina inculpatului s-a reţinut şi recidiva post executorie. Acesta a fost liberat la 30.06.2015 cu un rest de pedeapsă de 837 de zile. Inculpatul a perseverat în activitatea infracţională dând dovadă de periculozitate, măsura arestării preventive  a inculpatului  este singura  aptă să asigure scopul prevăzut  de  legiuitor.

În  replică, av. Segneanu Adrian pentru contestatorul inculpat,  cu referire la faptă,  arată că aceasta  nu este tâlhărie, ci poate fi o înşelăciune, în sensul că părţile nu s-au înţeles la preţul serviciilor sexuale oferite. Persoana vătămată nu a dovedit că i  s-au luat banii; suma de bani nu i-a fost niciodată remisă. Persoana vătămată a solicitat să fie audiată pentru lămurirea stării de fapt. Inculpatul nu a săvârşit fapta cu intenţie; a fost o discuţie cu persoana vătămată referitoare la bani. De la liberare inculpatul s-a încadrat în muncă  şi are o familie.

Inculpatul OER personal  arată că  solicită arest la domiciliu pentru a-şi întreţine familia. Nu este vinovat de tâlhărie. A fost o discuţie cu ea de la început; declaraţiile ei se contrazic. Ea a formulat plângere pentru a lua bani de la el. El lucrează la domiciliu şi poate să-şi întreţină familia. Nu se va sustrage. Nu este vinovat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 12.02.2021, a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. 23500/197/2020/a1.4 s-a constatat în temeiul art. 348 rap. la art. 207 C.pr.pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul OER, fiind menținută măsura iar în baza art. 242 alin. 2 s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventive.

În motivarea hotărârii s-a arătat prin rechizitoriul nr. 10441/P/2020, emis la data de 03.12.2020, de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de stare de arest preventiv, a inculpatului OER pentru săvârșirea infracţiunii de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) C.p., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.p. şi art. 43 alin. (5) C.p. și tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.p., rap. la art. 206 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.p. şi art. 43 alin. (5) C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.p..

În fapt s-a reţinut, în esenţă, că temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă şi impune în continuarea privarea de libertate, astfel:

Există probe, în accepţiunea art. 97 C.pr.pen., că inculpatul este implicat în infracţiunea pentru care este cercetat, aspect sub care judecătorul de cameră preliminară face trimitere la argumentele şi mijloacele de probă analizate în încheierea de arestare preventivă.

Fapta inculpatului OER întruneşte sub aspect formal elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C.pen. – art. 234 alin. (1) lit. d) C.pen. raportat la art. 206 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. şi art. 43 alin. (5) C.pen., iar aceasta îndeplinește cerinţa prevăzută de art. 223 alin. 2 Cod Procedură Penală de a fi sancţionată cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică dedusă din gravitatea faptelor de care este acuzat (natura infracţiunii, modul concret de comitere, persoana inculpatului).

În ceea ce priveşte caracterul actual a stării de pericol pentru ordinea publică, acesta s-a menținut având în vedere modul şi circumstanţele în care se poate presupune că a fost comisă fapta - asupra unei victime aflate în evidentă poziţie de inferioritate din punct de vedere fizic, prin folosirea actelor de ameninţare, pentru ca inculpatul să-şi însuşească banii aflaţi în posesia persoanei vătămate, fără drept, fapta presupus a fi comisă denotând o mare îndrăzneală şi o dezinhibiţie a inculpatului în săvârşirea unor fapte antisociale şi imprimând faptei o gravitate concretă foarte ridicată.

S-a constatat, așadar, necesitatea combaterii comportamentului infracţional al inculpatului, singura măsură preventivă aptă să producă rezultatul vizat la acest moment procesual fiind, în opinia judecătorului de cameră preliminară, măsura arestului preventiv, care previne riscul săvârşirii de noi infracţiuni.

Privarea de libertate a inculpatului nu a depăşit un termen rezonabil. Judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12.11.2020, iar prin trecerea unui interval de mai puţin de 3 luni, nu se poate concluziona că pericolul pentru ordinea publică s-a înlăturat. De asemenea, durata nu este nerezonabilă faţă de fapta imputată inculpatului. Desfăşurarea procedurii din camera preliminară presupune o întindere în timp, iar până la acest moment s-a desfăşurat cu celeritate.

Menţinerea arestării preventive a fost apreciată ca necesară şi proporţională pentru buna desfăşurare a procesului penal şi pentru prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni, raportat la gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică, impactul social al faptei, durata arestului şi persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte luarea unei măsuri preventive mai blânde, dispoziţiile art. 242 alin. (2) C.pr.pen. prevăd că judectorul trebuie, pe de o parte, a trebuit să verifice condiţiile legale pentru luarea unei măsurii preventive mai uşoare, iar, pe de altă parte, să aprecize, printr-o examinare concretă a cauzei, dacă respectivele măsuri mai blânde sunt suficiente pentru unul din scopurile prevăzute de art. 202 alin. (1) C.pr.pen..

Cu privire la prima condiţie, s-a constatat că aceasta este îndeplinită întrucât, faţă de prevederile art. 223 alin. (2) raportat la art. 202 alin. (1) C.pr.pen., caracterul necesar al unei măsuri preventive rezultă din chiar necesitatea şi temeiurile care au determinat arestarea preventivă, măsură preventivă ce este încă în fiinţă.

Cu alte cuvinte, din moment ce, în prezent, arestarea preventivă este în fiinţă şi, deci, necesară (dacă nu ar mai fi fost necesară arestarea ar fi fost revocată), cu atât mai mult ar fi justificat arestul la domiciliu sau controlul judiciar, ce reprezintă măsuri preventive mai puţin restrictive.

Însă, pentru înlăturarea sau reaprecierea celor arătate, inculpatul nu a invocat aspecte noi care să infirme sau care să diminueze pericolul social existent creat şi aşa cum anterior s-a menţionat. Motivele medicale invocate de către inculpat au fost analizate cu prilejul fiecărei verificări ale măsurii preventive. 

Din actele medicale depuse, rezultă că într-adevăr inculpatul are afecţiuni medicale (hipertensiune arterială, dislipidemie, apnee de somn, obezitate). Cu toate acestea, acesta nu a făcut dovada că urma să sufere o intervenţie chirurgicală de montare stenturi sau micşorare stomac. Din actele medicale depuse de către inculpat, rezultă că acestuia i s-a recomandat efecuarea unei coronarografii, aspect care nu implică recomandarea explicită de intervenţie de montare stenturi şi implicit spitalizare. 

Cu toate acestea, astfel cum s-a mai arătat, persoanele private de libertate sunt monitorizate permanent de un medic al administraţiei de deţinere primind îngrijiri medicale în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau, în cazul în care aceasta nu dispune de mijloacele necesare tratării patologiei prezentate de către inculpat, acestuia i se asigură paza permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii. Măsura se dispune însă de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor pe baza înscrisurilor medicale şi este comunicată organului judiciar în faţa căruia se află cauza, în funcţie de stadiul procesual. Totodată, pentru eventualitatea în care ar fi nevoie ca afecţiunile medicale ale inculpatului să fie tratate în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii, acest aspect nu afectează legalitatea măsurii arestării preventive, măsură care rămâne în fiinţă.

În consecinţă, a apreciat că măsura arestării preventive este proporţională în raport de natura acuzaţiilor reţinute în sarcina inculpatului, existând un just echilibru între interesele private ale acestuia şi interesul public.

Aceste două împrejurări, reţinerea existenţei pericolului pentru ordinea publică şi durata scurtă de timp de la momentul luării arestării preventive coroborate cu lipsa unor alte împrejurări noi care să justifice înlocuirea arestului preventiv, determină concluzia că măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlului judiciar nu este suficientă întrucât nu poate înlătura starea de pericol pentru ordinea publică şi nu poate asigura buna desfăşurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri inculpatul OER a formulat contestație.

Completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului, examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul-inculpat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, în baza art. 205 C.pr.pen. apreciază contestaţia ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente :

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că inculpatul OER este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1) C.p., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.p. şi art. 43 alin. (5) C.p. și tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.p., rap. la art. 206 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.p. şi art. 43 alin. (5) C.p., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.p..

Conform art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.pr.pen. 

În acest context, Completul reţine că, la acest moment procesual, temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat subzistă în continuare şi că acestea sunt suficiente şi pertinente pentru a considera că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Totodată, Completul apreciază că măsura arestului preventiv dispus faţă de inculpat este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse acestuia de către organul de urmărire penală şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, răspunzând, aşadar, exigenţelor statuate prin dispoziţiile art. 202 alin. 3 C.pr.pen.

Astfel, actele de urmărire penală efectuate şi mijloacele de probă administrate până în acest moment în faza incipientă a urmăririi penale nu au relevat date sau informaţii de natură a modifica situaţia de fapt avută în vedere până la acest moment procesual, modificare în sensul de a se concluziona, potrivit art. 211 sau art. 218 C.pr.pen., că în cauză măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu ar fi necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen. constând în asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Completul de judecători de cameră preliminară mai reţin că probele în sensul că inculpatul a săvârşit faptele pentru care este cercetat au înţelesul prevăzut de art. 97 C.pr.pen. cu referire la art. 202 alin. 1 teza I C.pr.pen., adică elemente de fapt sau date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârşit faptele imputate. Acestor noţiuni din dreptul intern le corespunde sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituţie. Această sintagmă a primit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului semnificaţia de existenţă a unor fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracţiune(cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă  (cauza Murray c. Regatului Unit). 

Astfel, se constată că aceste suspiciunea rezonabilă rezultă din următoarele mijloace de probă : proces-verbal de cercetare la faţa locului, cu planşă foto (f. 26-54 d.u.p.); declaraţie persoană vătămată (f. 56-60 d.u.p.); declaraţie suspect/inculpat (f. 61-68 d.u.p.); declaraţie martor Olteanu Adriana Adina (f. 69-75 d.u.p.); declaraţii martor Tincu Vali (f. 76-81 d.u.p.); declaraţie martor Oprea Roxana Daniela (f. 82 d.u.p.); declaraţie martor Peta Constantin Adrian (f. 83 d.u.p.); înscrisuri privind date referitoare la retragerile de numerar din noaptea de 05.11.2020 (f. 87-91 d.u.p.); proces-verbal de redare apel SNUAU 112 (f. 94-96 d.u.p.); procese-verbale de redare a interceptărilor (f. 97-109 d.u.p.); procese-verbale privind conţinutul convorbirilor purtate de persoana vătămată, cu inculpatul (f. 110-120 d.u.p.); fotografie captură, site Publi 24 (f. 121 d.u.p.); procese-verbale de căutare şi identificare martor Olteanu Adriana Adina (f. 122-144 d.u.p.).

Completul mai constată că pentru soluţionarea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv nu este necesară existenţa unor probe care să justifice o condamnare a inculpatului, ci este necesară existenţa unor indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv că inculpatul poate fi presupus în mod rezonabil autor al faptelor pentru care este cercetat.

De asemenea, Completul apreciază că gravitatea deosebită a faptei pe care inculpatul a săvârşit-o, potrivit probelor şi indiciilor temeinice anterior prezentate, precum şi ecoul negativ al unor astfel de fapte determină concluzia în sensul că sunt întrunite, în mod cumulativ, în continuare, condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen.

În cauza Calmanovici c. României, Curtea Europeană a observat că instanţele române au definit de-a lungul timpului criterii şi elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenţei pericolului pentru ordinea publică, printre care reacţia publică declanşată din cauza faptelor comise şi starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului.

În acest context, Completul remarcă faptul că în cauză nu au mai fost administrate alte mijloace de probă de natură a diminua, prin simpla trecere a timpului, pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat.

Astfel, cât priveşte pericolul concret pentru ordinea publică, Completul apreciază că acesta rezultă din însăşi natura şi gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatului (constând în exercitarea de acte de violență asupra persoanei vătătame Oprea Alexandra Mădălina), modalitatea de comitere a faptelor (în interiorul unei vile fără a – i fi teamă că ar putea fi auzit/văzut de către alte persoane) şi urmarea produsă (producerea de suferinţe fizice persoanei vătămate).

În acest context, Completul apreciază că circumstanţele personale invocate de către inculpat - constând în aceea că are diferite afecțiuni medicale, că este întreținător al familiei care nu are alte surse de venit nu sunt de natură a determina estomparea pericolului concret pe care l-ar reprezenta punerea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte ar fi trebuit să constituie pentru inculpat un argument extrem de important în reprimarea oricăror tendinţe de comitere a unei infracţiuni care ar putea presupune privarea de libertate şi, implicit, restrângerea, pe o anumită perioadă de timp, inclusiv a drepturilor părinteşti şi afectarea vieţii de familie.

Aşadar, în raport de consideraţiile anterior expuse, Completul apreciază că circumstanţele personale ale inculpatului nu pot prevala în raport de buna desfășurare a procesului penal, în vederea soluţionării cauzei în mod just şi cu celeritate, cu atât mai mult cu cât aceste circumstanţe au fost cunoscute de către Complet la data de 01.02.2021 cu ocazia soluționării contestație formulată de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 28.01.2021 pronunțată în dosar penal nr. 23500/197/2020/a1.3 al Judecătoriei Brașov, împrejurare în raport de care Completul învestit cu soluţionarea prezentei contestaţii reţine că circumstanţele personale ale inculpatului nu constituie aspecte noi de natură a contrabalansa în vreun fel justeţea argumentelor expuse de către judecători în considerentele încheierii anterior pronunţate.

Prin urmare, Completul constată că, pe de o parte, în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv dispus faţă de inculpat cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acestor din urmă măsuri procesuale, iar pe de altă parte, în urma evaluării tuturor împrejurărilor concrete ale cauzei - aspecte de fapt prezentate pe parcursul prezentelor considerente - apreciază că arestul la domiciliu - prin impunerea respectării obligaţiilor prevăzute de art. 221 C.pr.pen. - nu este suficient pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.pen.

În ceea ce priveşte caracterul rezonabil al perioadei privării de libertate, Completul constată că inculpatul este arestat preventiv din data de 12.11.2021, aşa încât este evident că nu a fost încălcat termenul rezonabil al duratei acestei măsuri procesuale.

În acest context, Completul reţine că, faţă de complexitatea cauzei şi durata măsurii arestării preventive dispuse până în prezent faţă de inculpat, sunt respectate exigenţele art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum acestea au fost statuate în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Van der Tang vs. Spania, 13.07.1995; Pantano vs. Italia, 06.11.2003).

 Completul constată, aşadar, că în mod corect a apreciat judecătorul din cadrul primei instanţe asupra respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de contestatorul-inculpat, în sensul că, pe de o parte, în cauză nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive şi nici inculpatul nu a indicat temeiuri noi care să conducă la înlocuirea acestei măsuri, iar pe de altă parte, o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă.

Prin urmare, Completul apreciază că încheierea contestată este legală şi temeinică, argumentele de fapt şi de drept expuse în considerentele încheierii contestate fiind susţinute întocmai de probatoriul cauzei, prin raportare inclusiv la dispoziţiile legale incidente.

Referitor la menținerea arestului preventiv față de inculpatul OER, completul arată în plus față de cele expuse mai sus, că urmează ca în cursul cercetării judecătorești să se stabilească cu certitudine modalitatea de derulare a evenimentelor însă, la acest moment, există suspiciunea rezonabilă la care face referire art. 202 alin. 1 Cod. proc. pen..

Totodată judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului constată, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel completul arată că inculpatul a fost liberat condiţionat, rest rămas de executat 837 de zile (pedepasa de executat fiind de 13 ani închisoare, conform sentinţei penale nr. 605, din 19.03.2014, dosar penal cu număr unic 7610/2013, al Tribunalului Argeş, definitive prin nerecurare).

În concluzie raportat la toate elementele reale ale cauzei, dar și la circumstanțele personale ale inculpatului, precum și la stadiul procesului penal, se constată că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este necesară.

Referitor la aspectul de nelegalitate în sensul că inculpatul a fost certat de către judecător pentru  că a  formulat cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive Completul arată că acest aspect excede prevederile art. 425 ind. 1 Cod. proc. pen rap. la art. 205 Cod. proc. pen..

Totodată aspectul că nu s-a acordat cuvântul apărătorului ales asupra legalității și temeiniciei măsurii preventive este contrazis de înseși încheierea atacată din care reiese în mod expres că judecătorul a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii și de faptul că procuror de ședință a pus concluzii și pe acest aspect. 

Referitor la neaudierea inculpatului cu privire la cererea de înlocuire a măsurii preventive Completul arată că acest aspect se încadrează în disp. art. 282 Cod. proc. pen. iar nulitatea relativă intervine atunci când prin încălcarea prevederilor legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

Așa fiind, condițiile pentru a se constata nulitatea relativă a unui act procesual sau procedural vizează: - desfășurarea procesului penal cu încălcarea prevederilor legale, altele decât cele prevăzute la art. 281 C.proc.pen.; - existența unei vătămări a drepturilor părților sau ale subiecților procesuali principali derivate din efectuarea unui act procesual sau procedural cu încălcarea legii;  - vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului; - invocarea nulității relative de către un subiect procesual cu interes propriu sau de către instanță din oficiu.

Raportând considerațiile teoretice la cauza de față, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata nulitatea relativă a încheierii atacate întrucât nu s-a evidențiat o vătămare concretă care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

În acest sens, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului apreciază că inculpatului i s-a acordat ultimul cuvânt așa cum reiese în mod expres din încheierea atacată și nu au constatat nicio vătămare concretă care să – i fi fost cauzată prin neaudierea sa. Dealtfel o asemenea vătămare nici nu a fost invocată de către inculpat în calea de atac a contestației.

 Față de aceste considerente, în temeiul art. 205 C.proc.pen. rap. la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului vor respinge ca nefondată contestaţia formulată de către inculpatul OER împotriva încheierii de ședință din 12.02.2021, pronunţată de Judecătoria Brașov – Secţia Penală în dosarul nr. 23500/197/2020/a1.4.

În baza art.275 al.2 Cod proc. penală obligă contestatorul inculpat să plătească  statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.proc.pen rap. la 205 Cod. proc. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de către inculpatul OER împotriva încheierii de ședință din data de 12.02.2021 pronunțată în dosar penal nr. 23500/197/2020/a1.4 al Judecătoriei Brașov, pe care o menține.

În baza art.275 al.2 Cod proc. penală obligă contestatorul inculpat să plătească  statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi 18.02.2021.

Judecător de Cameră Preliminară, Judecător de Cameră Preliminară,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare