Marca

Sentinţă civilă **** din 16.04.2019


DOSAR NR.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE

 TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: 

GREFIER:

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată reclamanta ….., în contradictoriu cu pârâţii …., având ca obiect ….

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică la data de …., fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea hotărârii la data de ….. şi ulterior la data de …..,  când a decis:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă la data de ….., sub nr. de dosar …, reclamanta … în contradictoriu cu pârâţii  …., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună: (1)interzicerea utilizării de către…., în activitatea sa comercială, în orice mod, a semnului ….., precum şi a oricărui semn identic sau similar cu mărcile reclamantei, ca parte a numelui comercial …., inclusiv în scop publicitar, atât în mediul online, cât şi online, de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală exclusive aparţinând ….; anulareanumelui comercial ….şi înregistrarea menţiunilor privind anularea în registrul comerţului; radierea numelui comercial ….din registrul comerţului, de către ONRC;o obligarea … la plata cheltuielilorde judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea acţiunii sale reclamanta a arătat că marca verbala … înregistrată la … sub nr. … la data de …, pentru clasele …; marca figurativă … înregistrată la … sub nr, …. la data de …, pentru clasele …. marca verbală … înregistrată ia … sub nr. … ia data de …, pentru clasa …; marca verbală …înregistrată la … sub nr. … de la data de …, pentru clasa …..

… se bucură, de asemenea, de drepturile de proprietate intelectuală asupra numelui comercial …, acesta fiind protejat şi recunoscut pe teritoriul României în baza Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 1883 în forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968 („Convenţia de ia Paris").

Pârâta şi faptele acesteia

…. şi-a înregistrat numele comercial …. la … la data de …, pentru diverse activităţi comerciale, printre care; … - Fabricarea subansamblurilor electronice (module), … - Comerţ cu amănuntul al calculatoarelor, unităţilor periferice şi software-ului in magazine specializate, … - Comerţ cu amănuntul al echipamentului pentru telecomunicaţii în magazine specializate, conform Anexei ….

Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală ale … asupra mărcilor ..

 Incidenţa art. 9 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 9 alin, (3) lit. d) şi e) din Regulament

Potrivit art. 9 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 9 alin. (3) lit. d) şi e) din Regulament, înregistrarea mărcilor …. în Uniunea Europeană conferă titularului un drept exclusiv şi, totodată, dreptul de a împiedica utilizarea, în orice mod, de către terţi a acestora, fără acordul titularului.

Prin urmare, fie că se raportează la protecţia dobândită prin înregistrarea mărcilor Uniunii Europene, fie la cea a mărcilor naţionale, efectele sunt aceleaşi, titularul având dreptul să interzică oricărui terţ să utilizeze un semn în cadrul comerţului, fără consimţământul său, pentru produse sau servicii în căzui în care semnul este identic cu, sau similar cu marca UE/ naţională şi este utilizat în legătură cu produsele sau serviciile care sunt identice sau similare cu produsele sau serviciile pentru care marca este înregistrată, în cazul în care există un risc de confuzie din partea publicului, incluzând şi riscul de asociere între semn şi marcă.

Potrivit Regulamentului, pot fi interzise, mai multe activităţi, printre care şi utilizarea semnului ca denumire comercială sau ca nume de societate ori ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societăţi. Mai mult, acelaşi articol din Regulament permite titularului de drept să solicite interzicerea utilizării semnului, care aduce atingere dreptului său la marcă, în documentele comerciale şi în publicitate.

Incidenţa art. 9 alin. (2) lit c) din Regulament Protecţia conferită de marca cu renume

Dreptul titularului de a interzice terţului neautorizat folosirea este recunoscut şi în cazul în care semnul este identic sau similar cu marca UE, indiferent dacă este utilizat sau nu pentru produse sau servicii care sunt identice, similare sau nu sunt similare cu cele pentru care marca este înregistrată, în cazul în care aceasta se bucură de renume şi, prin utilizarea semnului fără motiv justificat, se obţin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestuia.

Mărcile ….. indicate anterior sunt mărci cu renume, fiind apreciate de consumatori şi asociate de aceştia cu performanţa, inovaţia şi progresul tehnic, ce caracterizează produsele şi activitatea companiei …..

Renumele mărcilor ….. le asigură acestora protecţia specifică recunoscută în mod expres de legiuitor - art. 9 alin. (2) lit. c).

în acest sens, renumele mărcilor …. a fost reţinut în mod repetat de instanţele naţionale în cauze având aceiaşi obiect cu prezentul litigiu. Astfel, indicăm cu titlu de exemplu, în Sentinţa civilă nr. … pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a ….-a Civilă, în dosarul …., instanţa a reţinut că "numele comercial şi mărcile reclamantei … sunt notorii, aşa încât se poate concluziona că pârâta a intenţionat sa profite de renumele acestora, prin asocierea numelui său comercial cu mărcile … şi produsele sau serviciile protejate de acestea, independent de modalitatea de utilizare a numelui comercial de către pârâtă.

Încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală ale … de către … continuă cu vădită rea-credinţă, atitudinea subiectivă a acesteia din urmă fiind evidentă în contextul demersurilor anterioare formulării cererii de chemare în judecată prin care s-a notificat acesteia existenţa conflictului cu drepturile de proprietate intelectuală ale …. şi i s-a oferit posibilitatea unei soluţionări amiabile.

Astfel de comportamente din partea unor societăţi comerciale nu vor fi tolerate de …., restabilirea situaţiei de drept şi respectarea drepturilor conferite de marca înregistrată, cu atât mai mult în cazul unei mărci cu renume, putând fi asigurată numai printr-o hotărâre judecătoreasca şi prin sancţionarea faptelor ilicite ale ….

Practica recentă a instanţelor de judecată confirmă cele invocate de … şi susţinute prin considerentele anterioare. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. …, pronunţată în dosarul nr. …, ataşată ca Anexa …, Tribunalul Bucureşti interzice „pârâtei utilizarea în activitatea sa comercialei în orice mod, a semnului …., precum şi a oricărui semn identic sau similar cu mărcile reclamantei, ca parte a numelui comercial …, inclusiv în scop publicitar, atât în mediul online, cât şi online, de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală exclusive aparţinând reclamantei" dispunându-se„ anul a re a numelui comercial … şi înregistrarea menţiunii anulării în registrul comerţului" şi „radierea numelui comercial … din registrul comerţului, de către ….

Faţă de considerentele de mai sus, s-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, să dispuneţi interzicerea utilizării de către …., în activitatea sa comerciala, în orice mod, a semnului …, precum şi a oricărui semn identic sau similar cu mărcile …., ca parte a numelui comercial …., inclusiv în scop publicitar, atât în mediul online, cât şi online, de natură a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală exclusive aparţinând …. De asemenea, solicităm să dispuneţi anularea numelui comercial .. şi înregistrarea menţiunii privind anularea în registrul comerţului, precum şi radierea numelui comercial … din registrul comerţului, de către ONRC, cu obligarea …. la plata cheltuielilor de judecată.

În drept: art. 9 alin. (2} lit. b) şi c) coroborat cu art. 9 alin. (3) lit. d), lit. e) din art. 9 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (text codificat), şi art. 8 din Convenţia de la Paris privind protecţia proprietăţii intelectuale.

Probe: înscrisuri, precum şi orice alte probe a căror necesitate va reieşi din dezbateri.

În cauză pârâtul OFICIUL NATIONAL AL REGISTRULUI COMERTULUI a formulat întâmpinare la acţiunea  reclamantei prin care a solicitat să interzică utilizarea de către pârâta …. în activitatea sa comercială, în orice mod, a semnului …, precum şi a oricărui semn identic sau similar cu mărcile reclamantei, ca parte a numelui comercial …, inclusiv in scop publicitar, atât în mediul onlne cât şi offline, utilizare de natură a aduce atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuala aparţinând ….;

 anularea numelui comercial …. şi să înregistreze menţiunea anulăm în registrul comerţului; radierea numelui comercial …. din registrul comerţului de către ONRC: obligarea …. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate ele prezentul litigiu.

În raport de normele legale aplicabile în speţă, face următoarele precizări:

Prin înregistrarea în registrul comerţului se asigură distinctivitatea denumirilor profesioniştilor, în vreme ce protecţia drepturilor de proprietate industrială beneficiază de o reglementare distinctă.

Învederează că firma unui profesioniştilor şi emblema acestuia trebuie să îndeplinească trei condiţii pentru a putea fi înregistrată, şi anume să aibă un caracter distinct faţă de alţi profesionişti, să fie disponibilă şi să aibă un caracter licit.

Distincţia care trebuie făcută este aceea între titularii obligaţiei de a asigura îndeplinirea celor trei elemente la înregistrarea în registrul comerţului a unei firme ori a unei embleme, în acest sens trebuind a fi reţinut faptul că oficiul registrului comerţului îşi asumă responsabilitatea numai pentru îndeplinirea criteriului distinctivităţii şi disponibilităţii, în vreme ce pentru al treilea criteriu, responsabilitatea aparţine în exclusivitate persoanei care solicită înregistrarea, menţiune înscrisă expres în cererea de verificare disponibilitate şi rezervare firmă.

Aceste susţineri rezultă în mod expres din forma şi conţinutul formularelor-tip utilizate de oficiile registrului comerţului pentru verificarea disponibilităţii firmei, respectiv emblemei, din care rezultă în mod expres faptul că stabilirea firmei, respectiv a emblemei, se face la opţiunea şi pe răspunderea profesionistului, iar oficiul registrului comerţului răspunde numai de exactitatea datelor furnizate pe baza cererii de verificare a disponibilităţii.

Referitor la criteriul distinctivităţii, obligaţia oficiului registrului comerţului rezultă în mod clar din dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 26/1990 - privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

 Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente.

 Când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o menţiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerţ exercitat sau în orice alt mod."

Pentru aceste considerente, este evident că, în sarcina oficiului registrului comerţului legiuitorul a prevăzut numai obligaţia de a asigura caracterul distinctiv al firmelor şi emblemelor, precum şi disponibilitatea acestora.

Oe asemenea, trebuie reţinut că, rezervarea denumirii ia oficiul registrului comerţului nu creează drepturi de proprietate industrială, acestea fiind supuse unor reglementări speciale.

Astfel, dacă legiuitorul ar fi considerat că oficiile registrului comerţului au obligaţia de a verifica firmele şi emblemele pe care le înregistrează profesioniştii în raport cu reglementările din domeniul drepturilor de proprietate industriala, fie ar fi făcut-o în mod expres, fie nu ar mai fi pus la dispoziţia titularilor unor asemenea drepturi instituţii juridice menite să le confere protecţie faţă de utilizarea de către terţi, iar această protecţie s-ar fi realizat prin intermediul înregistrării în registrul comerţului.

Oficiile registrului comerţului asigură prin înregistrarea în registrul comerţului doar un serviciu de registratură a actelor şi faptelor afectate de obligaţia legală de asigurare a opozabilităţii faţă de terţi, neavând nici competenţa de a urmări modul de funcţionare a profesioniştilor şi nici mijloacele necesare constrângerii acestora să respecte prevederile legislaţiei în vigoare.

Art. 35 şi urm, din Legea nr. 84/1998, cu modificările ulterioare, act normativ expres invocai de reclamantă, pune Sa dispoziţia titularilor de drepturi asupra unei mărci un instrument juridic constând In posibilitatea de a solicita instanţei de judecată să interzică terţilor utilizarea mărcii respective, din aceste texte legale rezultând In mod evident că legiuitorul a considerat că, în asemenea cazuri, raporturile juridice poartă numai între titularul mărcii şl cel care încalcă dreptul acestuia.

Din ansamblul normelor dreptului pozitiv, rezultă în mod cert că legiuitorul a înţeles să protejeze drepturile de proprietate faţă de utilizarea acestora de persoane care nu au autorizarea titularilor acestora, utilizare faţă de care oficiile registrului comerţului este un simplu terţ.

Mai mult decât atât, introducerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului ar putea avea drept scop, pe lângă asigurarea, în eventualitatea admiterii acţiunii, a opozabilităţii hotărârii judecătoreşti şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în registrul comerţului şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, legiuitorul a înţeles că pentru a exista elementul distinctiv între două denumiri care suni asemănătoare trebuie să fie introdus un element care să deosebească cele două denumiri, element care poate consta în orice menţiune, aşa cum rezultă din teza finală a alin, {2} al art. 38 din actul normativ anterior indicat.

Aceasta înseamnă că, în ceea ce priveşte rezervările de denumire, elementul de distincţie între două denumiri asemănătoare, distincţia din punctul de vedere al procedurilor de înregistrare în registrul comerţului se face prin orice element care diferenţiază aceste denumiri, indiferent că este vorba de un cuvânt, de o literă, de un semn de punctuaţie etc.

Cererea de rezervare operează de la data eliberării dovezii de disponibilitate a firmei, iar de la acest moment, singura obligaţie a oficiului registrului comerţului Sa care s-a făcut rezervarea este de a nu mai permite înregistrarea unei societăţi cu nume identic, o Înregistrare a unui nume asemănător fiind posibilă în condiţiile dispoziţiilor art. 38 alin. (2} din actul normativ anterior menţionat.

La momentul realizării acestei operaţiuni se are în vedere existenţa elementelor de distincţie faţă de alte societăţi cu denumiri asemănătoare, registrul comerţului neavând cunoştinţă nici despre activitatea desfăşurată efectiv de societate.

Pentru aceste considerente. înregistrarea firmei ….. în registrul comerţului este legală, singurele aspecte care pot fi puse în discuţie fiind cele legate de utilizarea acestei denumiri în raport cu dispoziţiile Legii nr. 84/1998, cu modificările ulterioare.

Cât priveşte susţinerile reclamantei referitoare la încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală de către …., Oficiul Naţional ai Registrului Comerţului nu poate invoca un drept ori un interes propriu, fiind un terţ faţă de raportul juridic dintre …..

Astfel, denumirea unei societăţi reprezintă un drept personal nepatrimonial al persoanei juridice, dispariţia denumirii putând interveni doar în măsura în care persoana juridică îşi schimbă denumirea ori îşi încetează existenţa.

Pentru a-şi putea înceta existenţa, o persoană juridică trebuie să parcurgă, potrivit dispoziţiilor Legii societăţilor nr. 31/1990, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, în mod obligatoriu trei etape, şi anume dizolvarea, lichidarea şi radierea din registrul comerţului.

De asemenea, învederăm faptul că legea prevede în mod expres şi limitativ cazurile de dizolvare a persoanei juridice, situaţia din cazul de faţă nefiind una dintre cele pentru care legiuitorul a prevăzut sancţiunea dizolvării.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, marca şi firma au regim juridic diferit şi sunt reglementate prin acte normative separate:

Marca este reglementată prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi, potrivit dispoziţiilor art. 3 lit, a} din acest act normativ: "este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind ia deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane;"

Din definiţia dată reiese că marca face parte din categoria semnelor distinctive, principala ei funcţie fiind aceea de diferenţiere a produselor/serviciilor persoanei fizice sau juridice, titulară a mărcii, de alte produse/servicii identice sau similare. Cu alte cuvinte, marca realizează individualizarea produselor/serviciilor cu anumite caracteristici, indicând provenienţa acestora.

În continuarea definiţiei, legiuitorul precizează că marca este un semn distinctiv, după cum urmează: "cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special forma produsului sau a ambalajului său, combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne". In cazul cuvintelor, nume sau denumiri, acestea devin apropiabile ca marcă şi ie este garantată protecţia numai dacă îmbracă o formă caracteristica, specifică şi nu forma generică şi necesară a cuvântului, interpretarea contrară ar permite unei persoane să monopolizeze clasa/clasele de produse/servicii, soluţie care ar intra în contradicţie cu spiritul legii.

Firma este reglementata prin dispoziţiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi. potrivit art. 30 alin. (1) din acest act normativ firma reprezintă "numele sau. după caz. denumirea sub care un comerciant îşi exercită comerţul şi sub care semnează."

Analizând cele două definiţii legale observăm că asemănarea dintre firmă şi marcă este dată de posibilitatea utilizării cuvintelor - nume sau denumiri - pentru construcţia acestora. Interpretând semnificaţia acestora în contextul normei juridice din care fac parte observăm că, în timp ce numele sub care se exercită comerţul individualizează profesionistului, numele din care este formată marca individualizează produsul sau serviciul.

Ori, între cele două concepte nu se poate pune semnul egalităţii şi datorită faptului ca marca poate fi apropiată atât de persoane fizice şi juridice care au calitatea de profesionist, cât şi de persoane fizice şl juridice fără această calitate, în timp ce firma este caracteristică exclusiv profesioniştilor, fiind prevăzută de lege ca un element obligatoriu de identificare a acestora în circuitul civil.

De altfel, între firmă şi marcă se înregistrează şi alte deosebiri: firma este un element obligatoriu, în timp ce marca este facultativă; orice persoană fizică sau juridică având calitatea de profesionist poate fi titulara dreptului de proprietate asupra uneia sau a mai multor mărci dar nu îşi poate desfăşura activitatea decât sub o singură denumire de firmă; dobândirea dreptului asupra mărcii este condiţionată de înregistrarea acesteia în Registrul Naţional al Mărcilor, în timp ce dreptul de folosinţă asupra firmei reprezintă efectul înregistrării profesionistului în registrul comerţului; protecţia mărcii este asigurată, în condiţiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, atât pe terenul dreptului civil cât şi al dreptului penal, în timp ce protecţia firmei nu se realizează decât prin acţiunea In concurenţă neloială.

În raport de aceste considerente, susţinem independenţa firmei faţă de marcă şi apreciem că interpretarea contrară ar conduce la alterarea funcţiilor firmei şi ale mărcii, lipsindu-le de finalitatea urmărită de legiuitor.

Aşadar, In situaţia dată, pârâtul nu putea refuza eliberarea dovezii privind disponibilitatea firmei întrucât ar fi contravenit dispoziţiilor referitoare la limitele distinctivităţii, prevăzute la art. 38 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest context, apreciază ca pârâtul nu a făcut decât să respecte legislaţia aplicabilă, respectiv condiţiile prevăzute de art. 38 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, considerând că formalităţile legale, inclusiv cele referitoare la denumire au fost îndeplinite.

În drept, dispoziţiile Codului de Procedură Civilă, pe dispoziţiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice cu modificările ulterioare, legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Probe înscrisuri.

Analizând cererea formulată prin prisma probelor administrate precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

În temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi art. 8 din Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale din 20.03.1883, numele comercial dă naştere unui drept de proprietate industrială.

Astfel, art. 1 alin. 2 din Convenţie dispune că protecţia proprietăţii industriale are ca obiect brevetele de invenţie, modelele de utilitate, desenele sau modelele industriale, mărcile de fabrică sau de comerţ, mărcile de serviciu, numele comercial şi indicaţiile de provenienţă sau denumirile de origine, precum şi reprimarea concurenţei neloiale.

Potrivit art. 8 din Convenţie „numele comercial va fi protejat de toate ţările Uniunii fără obligaţia de depunere sau de înregistrare, indiferent de faptul dacă el face parte dintr-o marcă de fabrică sau de comerţ.

Forma revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967 a Convenţiei a fost ratificată de România prin Decretul nr. 1177/1968, fără nici un fel de rezervă.

Rezultă de aici că România, ca parte contractantă, recunoaşte numelui comercial calitatea de obiect de protecţie al dreptului de proprietate industrială.

La rândul său, art. 36 din Legea nr. 84/1998 dispune că înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii şi dă posibilitatea titularului său ca, prin intermediul instanţei judecătoreşti, să interzică terţilor să folosească în activitatea lor comercială, fără consimţământul său, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca, ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor şi a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;

-un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii diferite de cele pentru care marca a fost înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România, şi dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

Totodata, potrivit art 9 alin 2 coroborat cu art 9 alin 3 lit d si e din Regulamentul CE nr. 207/2009, inregistrarea marcilor ….. in Uniunea Europeana confera titularului un drept exclusiv si totodata dreptul de a impiedica utilizarea in orice md, de catre terti a marcii, fara acordul titularului.

Prin urmare, in considerarea protectiei obtinute prin inregistrarea marcilor la nivelul Uniunii, titularul are dreptul sa interzica oricarui tert sa utilizeze semnul in cadrul comertului, fara consimtamantul sau, pentru produse sau servicii in cazul in care semnul este identic cu sau similar cu marca UE/nationala si utilizat in legatura cu produsele sau serviciile pentru care marca este inregistrata, in cazul in care exista un risc de confuzie din partea publicului, incluzand si riscul de asociere intre semn si marca.

Conform regulamentului, pot fi interzise mai multe activitati, inclusiv utilizarea semnului ca denumire comerciala sau ca nume de societate , sau ca parte a unei denumiri comerciale sau a numelui unei societati, asa cum rezulta din prevederile art 9 alin 3 lit d.

Mai mult, dispozitia legala permite titluarului sa solicite interzicerea utilizarii semnului care aduce atingere dreptului sau la marca, in documentele comerciale si in publicitate.

Din perspectiva dispoziţiilor legale amintite, tribunalul apreciază întemeiată cererea reclamantei.

Prin probele administrate în cauză, reclamanta a dovedit, pe de o parte, anvergura activităţii desfăşurate în domeniul tehnologiei informaţiei, iar pe de altă parte deţinerea unui mare portofoliu de mărci, ce include şi mărcile Intel înregistrate la nivelul Uniunii Europene şi recunoscute ca fiind notorii prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în România (sentinţa civilă nr. …. a Tribunalului Bucureşti – Secţia a ….a Civilă).

Prin înregistrarea ulterioară şi includerea elementului Intel in propria sa denumire comerciala, parata aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei, folosind fără consimţământul acesteia şi integral particula „…..” – ce reprezintă numele comercial şi marca reclamantei.

Utilizarea denumirii „….” aduce atingere mărcii reclamantei, existând în mod evident similaritate între cele două denumiri, iar asemănarea şi complementaritatea serviciilor şi produselor comercializate de părţi, alăturată similarităţii denumirilor, determină, astfel cum afirmă întemeiat reclamanta, un risc de confuzie ce include şi un risc de asociere în conştiinţa publicului consumator.

Adăugarea  altor elemente numelui comercial al pârâtei nu este de natură să asigure distinctivitatea acestuia.

Reţinând aşadar că prin utilizarea denumirii comerciale  ce cuprinde integral marca protejata si numele comercial al reclamantei, pârâta încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantei atât asupra numelui comercial, cât şi asupra mărcilor înregistrate, tribunalul va admite acţiunea si va interzice paratei utilizarea in activitatea sa comerciala, in orice mod, a semnului …. , precum si a oricărui semn identic sau similar cu mărcile reclamantei, ca parte a numelui comercial …., inclusiv in scop publicitar, atât in mediul online, cat si offline, de natura a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuala exclusive aparținând reclamantei.

Totodata, va dispune anularea înregistrării numelui comercial ….si înregistrarea mențiunilor privind anularea si radierea numelui comercial …. din Registrul Comertului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea.

 Interzice paratei utilizarea in activitatea sa comerciala, in orice mod, a semnului …., precum si a oricărui semn identic sau similar cu mărcile reclamantei, ca parte a numelui comercial …, inclusiv in scop publicitar, atât in mediul online, cat si offline, de natura a aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuala exclusive aparținând reclamantei.

Dispune anularea înregistrării numelui comercial …. si înregistrarea mențiunilor privind anularea.

Dispune radierea numelui comercial … din Registrul Comertului.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțata prin punerea soluției la dispoziția parților prin mijlocirea grefei instanței, azi …

Preşedinte Grefier

 

Red MIL/5 ex