Revendicare imobiliară; analizarea prin comparare a legalităţii titlurilor invocate de către părţi, pentru a-şi justifica calitatea de proprietari ai imobilelor ce fac obiectul litigiului.

Deliberând asupra prezentului apel civil, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C, la data de 06.09.2018, sub nr. 19/842/2017*, reclamanta RNP ROMSILVA – Direcţia Silvică C a solicitat instanţei obligarea pârâţilor Comuna G prin Primar şi a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanțelor Publice C, să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul forestier în suprafaţă de 5,3 ha, ce face parte din Amenajamentul silvic UP V T, ua 38M1 în suprafaţă de 1,2 ha şi ua 38M2 în suprafaţă de 4,1 ha şi să aducă terenul în stare de a fi împădurit.

În fapt, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 439/23.10.1987 emisă de Consiliul Popular al Judeţului C, s-a trecut din administrarea com. T (la acel moment nu exista Com. G, aceasta fiind ulterior înfiinţată) în administrarea Inspectoratului Silvic C, suprafaţa de 279,06 ha, iar printre suprafeţele trecute în proprietatea publică a statului figurează şi Ps421/1 - 7,9 ha şi Ps 421/2/29,75 ha. De asemenea, a mai precizat reclamanta că aceste terenuri au fost incluse în amenajamentul silvic sub denumirea ua 38B, în prezent fiind evidenţiate ca ocupaţii: ua 38M1 şi ua38M2, iar din anul 1987 şi până în prezent, nu s-au făcut acte de dispoziţie asupra acestor terenuri, cunoscut fiind că singurele forme prin care este admisă reducerea suprafeţei fondului forestier naţional, sunt scoaterile definitive sau temporare din acest fond, în condiţiile codului silvic. Mai arată reclamanta faptul că, pârâta a dispus de acest teren, permiţând Regiei Autonome de Drumuri şi Poduri C, să folosească terenul în vederea extracţiei de piatră.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 4 din HG NR. 229/2009 privind reorganizarea RNP Romsilva şi art. 68 C.pr.civ.

Pârâta Comuna G prin Primar a depus întâmpinare, prin care a precizat că nu ocupă nicio suprafaţă de teren care ar aparţine altei persoane juridice, ci dimpotrivă terenurile care au aparţinut ROMSILVA au fost inventariate şi predate, aceasta neavând nicio opoziţie, iar pârâta nu a procedat la distrugerea niciunei păduri, astfel că nu se impune să fie obligată la aducerea terenului la starea anterioară, iar cariera de piatră există pe raza comunei de peste 50 de ani.

Pârâta Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanțelor Publice Galați – Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice C a depus întâmpinare la data de 02.02.2017, prin care a arătat că potrivit afirmaţiilor reclamantei, suprafaţa de 5,3 ha face parte din Angajamentul silvic UP V T, fiind incidente disp. art. 3 alin. 3 din Codul Silvic, alcătuind domeniul public al statului, regimul juridic al acestuia fiind reglementat de Constituţia României şi de Legea nr. 213/1198, astfel că apreciază că se impune aplicarea, în speţă, a disp. Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia coroborat cu disp. C.civ.

La data de 28.02.2017, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată constă în revendicarea suprafeţei de 5,3 ha fond forestier şi obligarea pârâtei la aducerea terenului în stare de a fi împădurit, în temeiul disp. art. 563, art. 1164 şi următoarele din C.civ., iar cu privire la valoarea obiectului cererii a arătat că potrivit grilei notarilor publici, un ha vegetaţie forestieră în com. G este de 1.730 euro/ha, iar raportat la suprafaţa revendicată, obiectul cererii este de 41.261 lei, iar în ceea ce priveşte obligaţia de a aduce terenul în stare de a fi împădurit, nu poate stabili o valoare, obligaţia constând în eliberarea terenului de pietre şi acoperirea eventualelor denivelări.

În raport de precizările solicitate de instanţă la termenul din data de 09.11.2018, reclamanta RNP ROMSILVA – Direcţia Silvică C a formulat la data de 27.11.2018, filele 8-12, o cerere completatoare prin care a precizat că obiectul primului capăt de cerere are ca obiect revendicarea suprafeţei de 5,3 ha, teren ce aparţine proprietăţii publice a statului şi face parte din Amenajamentul Silvic UP U T, unităţile amenajistice UA 38M1 si Ua38M2, temeiul de drept al cererii în constituie art. 563 C civ, valoarea terenului este de 41.261 lei, stabilită în raport de grila notarilor publici, iar Statul Român se legitimează ca proprietar asupra terenului revendicat în temeiul legii.

Totodată, reclamantă RNP ROMSILVA – Direcţia Silvică C a arătat că terenul litigios a intrat în administrarea Inspectoratului Silvic Judeţean în baza Deciziei nr 456/07.09.1990 emisă de Prefectura Județului C şi nu în baza deciziei nr 439/23.10.1987, astfel cum s-a indicat iniţial în cerere de chemare de judecată. Prin Decizia nr. 456/07.09.1990 s-a transferat parcela PS 421 în suprafaţa de 122,1 0ha.  Temeiul juridic al operaţiunii l-a reprezentant Decretul nr 409/1955 al MAN privind reglementarea transmiterii bunurilor în proprietatea statului.

 Cu privire la semnificaţia juridică a termenului „amenajamente silvice”, reclamanta învederează că acesta nu semnifică titlu de proprietate asupra terenului, ci fac dovada apartenenţei terenului la proprietatea publică a statului. Referitor la capătul doi de cerere cu privire la obligarea pârâtei de a aduce terenul in starea de a fi împădurit, reclamanta precizează că înţelege să renunţe la acesta.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice- prin DGFP C, învederează că aceasta este întemeiată pe dispoziţiile art. 965 C. civ.

La data de 21.02.2019, fila 87, reclamanta RNP ROMSILVA – Direcţia Silvică C a invocat excepţia de nelegalitate parţială – poziţia 155 - în limita a 5,3 ha Cariera Extracție piatra Localitatea C  ce provine din  PS 421-A HCL nr. 28/07.05.2014 emisa de Consiliul Local G.

În susţinerea excepţiei, reclamanta a arătat că terenul litigios aparţinea proprietăţii publice a statului încă din anul 1990, astfel că, trecerea lui in proprietatea privata a unei unităţi administrativ-teritoriale nu se putea face decât prin hotărâre de guvern. În speţă, Consiliul Local G a inventariat terenul proprietate publică a statului şi l-a inclus în proprietatea publică a comunei în mod nelegal, întrucât nu avea competenţa materială să dispună în acest sens, iar în situaţii similare, instanţa supremă a constata nelegalitatea actului administrativ.

La data de 21.02.2019, fila 157, reclamanta RNP ROMSILVA – Direcţia Silvică C a invocat excepţia de nelegalitate parţială a HCL G nr.82/10.09.2009- pozitia 120.

Faţă de faptul că prin motivarea HCL 82/2009 a Consiliului Local G nu se poate constata care este regimul juridic anterior al terenului pe care a înţeles sa-l includă în proprietatea publică a comunei, dar şi faptul că la data emiterii HCL 82/2009 era în vigoare HG nr 1705/2006 privind bunurile proprietatea publica a statului, HCL 82/2009 fiind emisă cu încălcarea legilor cu forţă juridică superioară, reclamanta a solicitat şi nelegalitatea parţială a HCL 82/2009- poziţia 122 in limita a 53.000 mp- cu consecinţa îndepărtării din proces a acestui act administrativ.

În referire la excepţia de nelegalitate ridicată de reclamantă, pârâta Comuna G prin primar, prin notele depuse în data de 11.09.2019 a invocat excepţia lipsei de interes în invocarea excepţia de nelegalitate, faţă de faptul că prin HCL 28/07.05.2014 s-a însuşit şi aprobat inventarierea bunurilor care alcătuiesc domeniul publici al Com. G, arătându-se expres ca începând cu data adoptării acestei hotărâri, se abrogă toate hotărârile Consiliului Local G privind însuşirea şi aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al com G. Astfel, pârâta apreciază că ultima hotărâre produce efecte juridice şi numai aceasta mai poate fi contestată.

 Cu privire la excepţia de nelegalitate parţială a HCL 28/07.05.2017, poziţia 155- în limita a 5,3 ha Cariera Extracție piatra Localitatea C, pârâta Comuna G prin primar a solicitat  respingerea acesteia ca inadmisibilă, apreciind că prin invocarea acestei excepţii reclamanta urmăreşte desfiinţarea titlului terenului litigios, iar includerea sau nu în domeniul public al unităţii teritorial administrativ teritoriale ţine tot de fondul acţiunii în revendicare, reclamanta urmând să probeze că terenul se suprapune cu cel inventariat de pârâta.

Prin precizările depuse în data de 14.10.2019, reclamantă a invocat decăderea pârâţilor din dreptul de a mai invoca excepţii, în condiţiile în care aceasta nu a depus întâmpinarea în termenul de 25 de zile de la data comunicării excepţiei, conform art. 201 C. pr civ, iar în situaţia în care instanţa va constata că pârâta nu este decăzută din acest drept, solicită, respingerea excepţiei lipsei de interes în invocarea excepţiei de nelegalitate a HCL 82/10.09.2009, ca nefondată. Faţă de acestea, reclamanta apreciază că prevederile art. 2 din HCL 28/07.05.2014 sunt nelegale, nu au produs efecte juridice, HCML 82/10.09.2009 fiind in vigoare şi în prezent, urmând ca excepţia inadmisibilităţii invocării excepţiei de nelegalitate să fie respinsă.

În cauză au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri – încuviinţată părţilor; proba cu expertiza tehnică topografică – încuviinţată reclamantei, fiind depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară realizat de către expertul ing. P G L.

Prin sentinţa civilă nr.965/4.02.2020 pronunţată de Judecătoria C, instanţa a respins, ca neintemeiate, exceptia lipsei de interes si a inadmisibilitatii şi a admis exceptia de nelegalitate partiala a HCL G nr.28/07.05.2014 si HCL G nr.82/10.09.2009.

A constatat nelegalitatea partiala a HCL G nr.28/07.05.2014- pozitia 155  si HCL G nr.82/10.09.2009- pozitia 120.

A admis cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică C, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi -AJFP C.

A admis cererea de chemare în judecată formulată reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică C si Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi -AJFP C, în contradictoriu cu pârâtele Comuna G, prin Primar si Consiliul Local G.

A obligat Comuna G, prin Primar să-i lase în deplină proprietate Statului Român, prin Ministerul Finanţelor prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice -AJFP C, şi liniştită posesie reclamantei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, prin Direcţia Silvică C, terenul reprezentat de unitatea amenajistică 38M1 – cu suprafaţa măsurată de 1.20 ha şi unitatea amenajistică 38M2 – cu suprafaţa măsurată de 4,1 ha, ambele incluse în amenajamentul silvic UPV T, astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară realizat de către expertul tehnic judiciar ing. P G L.

A obligat pârâta Comuna G, prin Primar să-i plătească reclamantei suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta Romsilva este organizată potrivit HG nr. 229/2009, având ca scop principal „gestionarea durabilă şi unitară a fondului forestier proprietate publică a statului” (art. 4 alin. 1), iar prin activităţile pe care le urmăreşte este şi „administrarea prin intermediul subunităţilor cu personalitate juridică sau preluarea în custodie, în condiţiile legii, a ariilor naturale protejate în care fondul forestier proprietate publică a statului deţine o pondere majoritară, asigurând conservarea biodiversităţii acestora” (art. 4 alin. 3 lit. c).

Conform art. 11 alin. 1 din Codul Silvic, adoptat prin Legea nr. 46/2008, fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Romsilva.

Prin Decizia nr. 456/07.09.1990 emisa de Prefectura Judetului C s-a transmis din administrarea Primariei Comunei T in administrarea Inspectoratului Silvic Judetean C, suprafata de 122,10 ha situata in Parcela PS 421, filele 18-21.

Comuna G a fost infiintata in anul 2005, iar parcela PS 421 a fost preluata de la Comuna T, urmare a granituirii, conform sustinerilor paratei Comuna G-fila 38.

Prin HCL G nr.82/10.09.2009, pozitia 120, filele 138-139, s-a modificat si completat inventarul bunurilor ce apartin Comunei G, cu teren extravilan Localitatea C, PS 421, in suprafata de 2951700 mp.

Prin  HCL G nr.28/07.05.2014, a fost insusit si aprobat inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al Comunei G, jud. C, la pozitia 155  din anexa la aceasta hotarare fiind ca parte a inventarului domeniul public al unitatii administrativ teritoriale Cariera Extractie piatra Localitatea C, iar, potrivit mentiunii olografe facute pe acest act, care a fost depus astfel la dosar chiar de catre Comuna G, prin aparator, rezulta ca suprafata de la pozitia 155 provine din PS 421, pozitia 156, CF 10702.

Prin HG nr.1705/29.11.2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, fila 90-91, la anexa nr.3 MF 1363, fondul forestier reprezentat de vegetatie forestiera, in suprafata de 4443692,4922 ha, identificate conform amenajamentelor silvice sunt incluse in domeniul public al statului.

Potrivit raportului de expertiză topografică si completarii, întocmite în cauză, terenul ce face obiectul acestui litigiu este reprezentat de unitatea amenajistică 38M1 – cu suprafaţa măsurată de 1.20 ha şi unitatea amenajistică 38M2 – cu suprafaţa măsurată de 4,1 ha, ambele incluse în amenajamentul silvic UPV T, fac parte din parcela PS 421, filele 116-120, 181-182.

Suprafeţele de teren în discuţie, facand parte din parcela PS 421, avand IE 100455, sunt înscrise în cartea funciara nr. 100455 G, iar ca proprietar figureaza Comuna G, in baza H. nr.82/10.09.2009 emisa de Consiliul Local G, după cum reiese din extrasul emis de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, depus la dosar, fila 57, 121.

Prin anexa nr.3 reprezentand situatia terenurilor aflate in proprietatea publica a statului, intocmita si inaintata chiar de parata Comuna G, spre avizare, OCPI C, fila 66 si 72, ua 38 situata in Parcela PS 421 este inclusa in Amenajamentul silvic UPV T, reprezentantul RNP Somsilva semnand, cu obiectiuni, acest inscris, aratand ca suprafata totala de 707,4 ha nu corespunde cu suprafata fondului forestier din evidentele Ocolului silvic H, 1278 ha, astfel cum rezulta din mentiunile olografe din finalul tabelului fila 72 si 81 dosar.

Din documentatia care a stat la baza HCL G nr.82/10.09.2009, respectiv HCL G nr.28/07.05.2014, nu rezulta care este temeiul inventarierii in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale, intabularea dreptului de proprietate intervenind ulterior HCL G nr.82/10.09.2009, fiind realizata chiar in baza acestui act administrativ.

Prin urmare, in raport de aceasta situatie, se considera ca reclamanta justifica interes in invocarea exceptiei de nelegalitate cu privire la HCL G nr.82/10.09.2009- pozitia 120, in limita suprafetei pe care intentioneaza a o revendica, contrar sustinerilor paratei Comuna G, astfel ca exceptia lipsei de interes invocata de parata, precum şi exceptia inadmisibilitatii, au fost respinse, ca neintemeiate.

Astfel, este adevarat ca, in principiu, judecata acestor tipuri de cereri presupune compararea titlului reclamantului cu titlu paratului si, in functie de aprecierea instantei cu privire la mai buna caracterizare a titlului uneia dintre parti, admiterea sau respingerea cererii. Revendicarea, insa, este permisa si impotriva persoanei care detine bunul fara a fi proprietarul acestuia, respectiv fara a putea invoca un titlu in temeiul caruia acesta sa se pretinda proprietar. La aceasta ipoteza a solutionarii actiunii in revendicare se poate ajunge, fie atunci cand partea este un simplu posesor, fara sa fi fost niciodata proprietarul bunului, fie atunci cand actul juridic pe care partea isi intemeiaza pretentia de proprietate a fost defiintat.

Aceasta este si situatia in speta de fata, in care reclamanta, pentru a inlatura eventualele dificultati ale dovedirii proprietatii sale in cadrul comparatiei de titluri, urmareste desfiintarea titlului paratei, pentru a se ajunge la ipoteza de revendicare- titlu contra posesie, in care evident, singura parte care doveste ca este proprietarul bunului va avea castig de cauza, impotriva celui care are doar o folosinta in fapt, ca urmare a anularii titlului acestuia din urma. De aceea, invocarea exceptiei de nelegalitate este permisa in cadrul actiunilor in revendicare ca mijloc prin care se urmareste ineficientizarea pretinsului titlu al adversarului, legea neinstituind vreo interdictie in privinta cailor procesuale privind desfasurarea acestor tipuri de cereri.

Instanta apreciaza ca terenurile care se vor a fi revendicate fac parte din domeniul public al statului, constituind fond forestier, astfel ca ele nu pot fi incluse in domeniul public al UAT Comuna G prin simpla inventariere a acestora facuta chiar de catre administratia publica locala.

Mai mult, trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale nu se poate realiza decat cu respectarea dispozitiilor art.9 alin.1 din Legea nr. 213/1998, respectiv la cererea Consiliului Local, prin hotarare de guvern.

Asadar, in cauza de fata, neexistand o hotarare de guvern prin care sa fie schimbat regimului juridic al terenului, se va admite exceptia de nelegalitate partiala a HCL G nr.28/07.05.2014 si HCL G nr.82/10.09.2009, se va constata nelegalitatea partiala a HCL G nr.28/07.05.2014- pozitia 155  si HCL G nr.82/10.09.2009- pozitia 120, in limita suprafetelor care se vor a fi revendicate.

Astfel cum a sustinut si parata Comuna G, atestarea domeniului public al unei UAT prin hotarare adoptata de Consiliul Local nu are efect constituitiv de drepturi, ci declarativ, iar valabilitatea unei astfel de operatiuni este conditionata de existenta unui mod legal de dobandire a proprietatii asupra suprafetei de teren inclusa in horararea respectiva.

Prin urmare, Judecătoria reţine că, deşi pârâta invocă dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat de reclamantă, totuşi nu face nicio dovadă în proces, a dobandirii in mod legal a dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren care se vrea revendicata, din care să se poată trage concluzia ca terenul apartine domeniul public al al unitatii administrativ teritoriale.

Dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, stabilesc că terenurile cu destinaţie forestieră aparţin domeniului public, iar conform alin. 2 din acelaşi articol de lege – „Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.” Aceeaşi interdicţie de înstrăinare este prevăzută la art. 136 alin. 4 din legea fundamentală a României şi la art. 861 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009.

Conform art. 858 din Codul civil – „Proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege.”

Aşadar, terenul care face obiectul judecăţii se găseşte în proprietatea publică a Statului Român şi în administrarea Romsilva, în acord cu prevederile art. 866 din Codul civil, însă posesia asupra terenului aparţine, în prezent, pârâtei Comuna G.

Acţiunea în revendicare este o acţiune reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, iar în cauză ne găsim în ipoteza în care una dintre părţi, respectiv reclamanta, deţine titlu valabil cu privire la dreptul de proprietate invocat, asupra imobilului revendicat, în vreme ce pârâta nu deţine vreun titlu în acest sens.

Astfel, pârâta foloseşte imobilul, dar l-a inventariat, în mod incorect, ca făcând parte din proprietatea publică a unitatii administrartiv teritoriale, fără însă a exhiba un titlu prin care să fi dobândit dreptul de proprietate asupra aceluiaşi imobil.

Rezulta asadar ca terenurile care se vor a fi revendicate fac parte din domeniul public al statului, constituind fond forestier, astfel ca ele nu pot fi incluse in domeniul public al UAT Comuna G prin simpla inventariere a acestora facuta chiar de catre administratia publica locala.

Cum prin incheierea din 07.12.2018 a fost admisa in principiu, in baza art. 68 si 64 C. proc.civ., cererea de chemare in judecata a altei persoane, respectiv a Statlui Roman, prin Ministerul Finantelor, se va admite cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică C în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi -AJFP C.

Având în vedere această situaţie faptică şi juridică, instanţa apreciază că cererea reclamantei, astfel cum aceasta a fost precizată, este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecinţa obligării paratei Comuna G, prin Primar să-i lase în deplină proprietate Statului Român, prin Ministerul Finanţelor prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice -AJFP C şi liniştită posesie reclamantei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică C, terenul reprezentat de unitatea amenajistică 38M1 – cu suprafaţa măsurată de 1.20 ha şi unitatea amenajistică 38M2 – cu suprafaţa măsurată de 4,1 ha, ambele incluse în amenajamentul silvic UPV T, astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză tehnică judiciară realizat de către expertul tehnic judiciar ing. P G L.

Cu privire la cheltuielile judiciare pretinse de reclamantă, constând în onorariul expertului judiciar în valoare de 1500 lei, în temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă, pârâta Comuna G va fi obligată la suportarea acestor costuri procesuale, fiind parte căzută în pretenţii, fata de solutia ce se va pronunta.

Pârâta Comuna G prin Primar a declarat apel împotriva acestei sentințe, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate , în sensul respingerii cererii în revendicare ca nefondată ; respingerea cererii de intervenţie forţată; menţinerea dispoziţiei de a se lua act de renunţarea la judecată a celui de-al doilea capăt de cerere; obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele de apel vizează următoarele aspecte:

Se apreciază că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei de interes în invocarea excepţiei de nelegalitate a HCL nr. 82/2009 poziţia 120 din Anexa - Ps 421 în limita a 53.000 mp teren extravilan în localitatea C .Apelanta susține că excepţia lipsei de interes viza tocmai faptul că prima hotărâre de inventariere din anul 2009 , cât priveşte poziţia din anexă contestată , a fost înlocuită total prin următoarea hotărâre de consiliu local, respectiv HCL nr. 28/07/05/2014 , prin care se arată în mod expres la punctul 2 că : " începând cu data adoptării prezentei hotărâri , se abrogă toate Hotărârile Consiliului Local al comunei G , jud. C privind însuşirea şi aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei G , jud. C . ", iar în raport de această situaţie, ultima hotărâre produce efecte juridice şi numai aceasta mai poate fi contestată.

Apelanta apreciază că în mod greşit a fost respinsă şi excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate parţială a HCL nr. 28/07/05/2014 - poziţia 155 - în limita a 5,3 hectare Cariera Extracţie piatră localitatea C, întrucât prin invocarea excepţiei , reclamanta vrea să desfiinţeze titlul său asupra terenului litigios.

Se susține că în acţiunea în revendicare , instanţa de judecată trebuie să compare titlurile părţilor , dacă părţile îşi opun titluri şi să dea câştig de cauză celui mai bine caracterizat, iar includerea sau nu , corect sau incorect în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale ţine tot de fondul acţiunii în revendicare , de verificare a dispoziţiilor legale .

Apelanta consideră că reclamanta nu a dovedit că terenul prevăzut în aşa -zisul titlu se suprapune cu cel inventariat, iar expertiza nu este clară în acest sens. Separat de acest aspect , se arată că pârâta a inventariat cariera de piatră, iar  reclamanta vorbeşte de domeniu forestier, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.

Un al motiv de apel vizează soluția pronunțată asupra fondului cauzei, apelanta apreciind că aceasta este greșită, învederându-se că reclamanta nu a indicat coordonatele terenului revendicat, că nu a precizat clar unde se află în raport de titlul invocat, invocând mereu alte decizii în baza cărora administrează terenul .

Apelanta apreciază că sentința este nelegală întrucât prima instanţă a judecat fondul în excepţia de nelegalitate, deși era chemată să stabilească, pe bază de lege, cărei instituţii publice aparţine terenul, dacă acesta este domeniu public de interes naţional, cum susţine reclamanta sau domeniu public de interes local. Se mai susține că terenul în litigiu nu reprezintă teren - domeniu forestier, ci folosinţă carieră de piatră, aşa cum se reţine şi în raportul de expertiză întocmit în cauză.

Apelanta consideră că prima instanţă reţine automat că terenul este domeniu public de interes naţional, fără a efectua analiza titlului de care se prevalează reclamanta și fără a expune o motivare în fapt şi în drept corespunzătoare, care să justifice soluţia pronunţată.

Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice C, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că sentinţa apelată este temeinică şi legală, învederând că suprafaţa de 5,3 ha face parte din Amenajamentul Silvic al Ocolului Silvic Hârşova şi alcătuieşte domeniul public al statului. A solicitat, în consecinţă, să se facă aplicarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, coroborat cu dispoziţiile Codului civil.

Intimata RNP Romsilva - Direcţia Silvică C a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, reiterând apărările susţinute în faţa instanţei de fond.

În calea de atac a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate, prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de apel vizează soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei de interes în invocarea excepţiei de nelegalitate a HCL nr. 82/2009 poziţia 120 din Anexa - Ps 421 în limita a 53.000 mp teren extravilan în localitatea C, apelanta apreciind că această hotărâre nu mai produce efecte juridice în condiţiile în care prin HCL nr. 28/07/05/2014 se abrogă toate Hotărârile Consiliului Local al comunei G privind însuşirea şi aprobarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei G, jud. C.

Instanţa de fond a considerat că reclamanta justifică interes in invocarea exceptiei de nelegalitate cu privire la HCL G nr.82/10.09.2009- pozitia 120, in limita suprafetei pe care intentioneaza a o revendica, reţinând că din hotărârile analizate nu rezulta care este temeiul inventarierii in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale, intabularea dreptului de proprietate intervenind ulterior HCL G nr.82/10.09.2009.

Intimata reclamantă a susţinut că în baza HCL nr.82/2009, terenul a fost inscris in cartea funciara şi a depus în dovedirea acestei afirmaţii un extras de Carte Funciară (Incheiere nr.51220/28.09.2009).

Interesul reprezintă o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile şi nu are în vedere interesul material sau moral care formează substanţa dreptului subiectiv, ci justificarea de a invoca şi a urmări pe calea demersului judiciar promovat un anumit folos practic.

În speţă, în condiţiile în care  actul administrativ HCL G nr.82/10.09.2009  a produs efecte juridice, care au relevanţă cu privire la regimul juridic al bunului imobil ce face obiectul litigiului, este îndeplinită condiţia interesului reclamantei în invocarea exceptiei de nelegalitate, acesta fiind singurul mijloc legal aflat la dispoziţia sa pentru înlăturarea efectelor actului atacat. Interesul intimatei reclamante este justificat și prin existența obligației legale a acestei instituții de a asigura integritatea fondului forestier aflat în proprietate publica a statului.

Pe cale de consecinţă, tribunalul va respinge acest motiv de apel.

Al doilea motiv de apel critică soluţia de respingere a excepţiei de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate parţială a HCL nr. 28/07/05/2014, apelanta apreciind că prin invocarea excepţiei, reclamanta vrea să desfiinţeze titlul său asupra terenului litigios.

Judecătoria a reţinut că invocarea exceptiei de nelegalitate este permisa in cadrul actiunilor in revendicare, ca mijloc prin care se urmareste ineficientizarea pretinsului titlu al adversarului, întrucât legea nu instituie vreo interdictie in privinta cailor procesuale privind desfasurarea acestor tipuri de cereri.

Pentru soluţionarea chestiunii de drept pusă în discuţie de către apelanta pârâtă, tribunalul va porni de la stabilirea obiectului excepţiei de inadmisibilitate. Acesta  reprezintă contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanţa cu o anumită cerere. Altfel spus, inadmisibilitatea ar putea fi constatată atunci când drepturile şi pretenţiile reclamantului nu ar putea fi ocrotite pe calea procesuala aleasă în mod greşit de acesta.

Obiectul prezentei acţiuni civile, astfel cum a fost precizat, îl constituie revendicarea suprafeţei de 5,3 ha, teren ce aparţine proprietăţii publice a statului şi face parte din Amenajamentul Silvic UP U T, unităţile amenajistice UA 38M1 si Ua38M2, temeiul de drept al cererii fiind art. 563 C civ, reclamanta indicând Statul Român ca proprietar asupra terenului revendicat.

Instanţa constată că reclamanta a ales calea procedurii judiciare, reglementată prin dispoziţiile legale privind revendicarea terenurilor care fac parte din domeniul public al statului, constituind fond forestier, pentru a solicita instanţei să analizeze dacă s-a produs o vătămare şi dacă atingerea adusă drepturilor fundamentale reclamate este de natură a antrena obligaţia pârâtei la repararea prejudiciului. 

În consecinţă, a aprecia că acţiunea este inadmisibilă echivalează cu încălcarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiţie.

Raportat la considerentele expuse, instanţa urmează să respingă şi acest motiv de apel.

Tribunalul constată că şi apărarea susţinută de către apelantă, conform căreia prin invocarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta vrea să desfiinţeze titlul său asupra terenului litigios, precum şi că includerea sau nu a terenului, corect sau incorect, în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale, ţine tot de fondul acţiunii în revendicare  - nu este fondată.

Acţiunea în revendicare presupune ca instanţa de judecată să compare titlurile părţilor, dacă părţile îşi opun titluri şi să dea câştig de cauză celui mai bine caracterizat – aspect recunoscut şi de către apelanta pârâtă. Din această perspectivă se constată că instanţa de fond a procedat în mod corect la analizarea legalităţii titlurilor invocate de către părţi, pentru a-şi justifica calitatea de proprietari ai imobilelor ce fac obiectul litigiului.

În consecinţă, prin soluţionarea excepţiei de nelegalitate partiala a HCL G nr.28/07.05.2014 şi a HCL G nr.82/10.09.2009, instanţa de fond a constatat nelegalitatea titlului invocat de către pârâtă şi, în consecinţă, procedând, pe fondul cauzei, la compararea titlurilor părţilor aflate în litigiu, a dat câştig de cauză reclamantei.

Din analiza materialului probator administrat în cauză și în raport de norma legislativă reglementată de dispozitiilor art.9 alin.1 din Legea nr. 213/1998 - conform căreia trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale nu se poate realiza decat  la cererea Consiliului Local, prin hotarare de guvern - tribunalul constată că în mod temeinic prima instanță a constatat că in cauza de fata, neexistand o hotarare de guvern prin care sa fie schimbat regimului juridic al terenului, se impune admiterea exceptiei de nelegalitate partiala a HCL G nr.28/07.05.2014- pozitia 155  si HCL G nr.82/10.09.2009- pozitia 120, in limita suprafetelor care se vor a fi revendicate.

Apelanta a mai susținut că reclamanta trebuie să probeze mai întâi că terenul prevăzut în aşa -zisul titlu se suprapune cu cel inventariat prin hotărârile de consiliu local, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză nu rezultă acest lucru.

Tribunalul constată caracterul nefondat al acestei apărări, care este contrazisă de probele administrate în cauză. Astfel, prin raportul de expertiză topografică  se constată că terenul ce face obiectul acestui litigiu este reprezentat de unitatea amenajistică 38M1 – cu suprafaţa măsurată de 1.20 ha şi unitatea amenajistică 38M2 – cu suprafaţa măsurată de 4,1 ha, ambele incluse în amenajamentul silvic UPV T, fac parte din parcela PS 421. Aceste suprafețe de teren sunt înscrise în cartea funciara nr. 100455 G, iar ca proprietar figureaza Comuna G, in baza H. nr.82/10.09.2009 emisa de Consiliul Local G, după cum reiese din extrasul emis de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, analizate detaliat și corect de către judecătorul fondului, rezultă că ua 38 situata in Parcela PS 421 este inclusa in Amenajamentul silvic UPV T, reprezentantul RNP Somsilva semnand, cu obiectiuni, acest inscris, aratand ca suprafata totala de 707,4 ha nu corespunde cu suprafata fondului forestier din evidentele Ocolului silvic H, 1278 ha.

Din documentatia care a stat la baza HCL G nr.82/10.09.2009, respectiv HCL G nr.28/07.05.2014, nu rezulta care este temeiul inventarierii in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale, deși intabularea dreptului de proprietate a fost realizata chiar in baza acestui act administrativ.

În consecință, tribunalul constată că prin motivele expuse în cererea de apel și prin apărarea susținută de către apelanta pârâtă, prin apărător, se invocă cu rea credință inexistența titlului reclamantei asupra terenurilor aflate în litigiu, în scopul justificării modului în care aceasta încearcă să își aproprie un bun imobil inalienabil, deși acest mod este vădit nelegal.

Această concluzie este susținută și prin apărările invocate de către Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi -AJFP C, în susținerea poziției sale procesuale.

Din această perspectivă, se constată că și alegațiile apelantei expuse prin cererea sa, deși aceasta a beneficiat de apărare calificată, referitoare la faptul că a fost inventariată o carieră de piatră, iar  reclamanta revendică un bun din domeniul forestier, nu prezintă nici o relevanță juridică, fiind subsumate aceluiași scop nelegal.

Tribunalul va înlătura și motivul de apel referitor la faptul că prima instanţă reţine automat că terenul este domeniu public de interes naţional, fără a efectua analiza titlului de care se prevalează reclamanta și fără a expune o motivare în fapt şi în drept corespunzătoare, care să justifice soluţia pronunţată - având în vedere că, astfel cum s-a constatat, instanța de fond a analizat judicios probele administrate și a expus prin considerente o motivare detaliată a soluției pronunțate.

Raportat la considerentele expuse, tribunalul constată caracterul nefondat al motivelor de apel invocate în raport cu soluţia pronunţată prin sentința apelată, urmând să respingă apelul, în temeiul art.480 alin. 1 C.p.c.

Domenii speta

Spete similare