Hotărâre care să ţină loc de act autentic

Cod ECLI ECLI:RO:TBCVN:……………..

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. …………..

DECIZIA CIVILĂ NR. 43/A

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2020

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………

JUDECĂTOR: …………

GREFIER: ……….

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de pârâta M.J., respectiv a apelului incident formulat de reclamantul M.G., împotriva sentinţei civile nr. 1460/04.07.2019 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. ……., având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2020, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, respectiv faţă de suspendarea activităţii de judecată, a amânat pronunţarea pentru data de 4 februarie, respectiv pentru data de astăzi.

TRIBUNALUL

Prin sentinţa civilă cu nr. 60 din 4.07.2019 pronunţată de Judecătoria Sfântu-Gheorghe s-au dispus următoarele:

- a fost admisă cererea formulată de către reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâta M.J..

- s-a constatat intervenit între pârâta M.J., în calitate de promitent – vânzător şi reclamantul M.G. în calitate de promitent – cumpărător antecontractul de vânzare – cumpărare  autentificat sub nr. 1090/13.03.2015 de BNP ………… având ca obiect imobilul situat în mun. Sfântu Gheorghe, …………………. înscris în C.F. 36161 Sfântu Gheorghe ( provenit din conversia pe hârtie a CF. nr.  ……. Sfântu Gheorghe)  A 1 nr. top. ……………..  pentru preţul  de 2080 Euro şi achitarea creditului nr. RQ 12078289558629/21.08.2012.

- a fost obligată pârâta M.J., în calitate de vânzător să încheie cu reclamantul M.G., în calitate de cumpărător, contract de vânzare – cumpărare în formă autentică având ca obiect imobilul arătat, precum şi act apt de întabulare cu privire la acesta, iar în caz contrar prezenta sentinţă ţine loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

- s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în Cartea Funciară pe numele reclamantului M.G.

 - a fost respinsă cererea conexă formulată de reclamanta M.J. în contradictoriu cu pârâtul M.G., ca neîntemeiată.

- a fost obligată pârâta M.J. la plata către reclamantul M.G. a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.

Motivele pe care se întemeiază sentinţa judecătoriei.

Prima instanță a reținut că reclamantul şi pârâta au fost căsătoriţi, căsătorie desfăcută cu acordul părţilor prin Certificatul de divorţ nr. 1209/09.02.2015 din dosarul de divorţ nr. 1/2015 al BNP …………...

Părţile s-au recăsătorit în anul 2016 şi s-au despărţit în fapt în luna mai 2017, prin sentinţa civilă nr.862/13.03.2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe

Părţile au încheiat Convenţia din data de 13.03.2015, act autentificat sub nr. 1090/12.03.2015 de către BNP ………, contract prin care pârâta s-a obligat să transmită proprietatea imobilului bun propriu înscris în C.F. 36161 Sfântu Gheorghe (provenit din conversia pe hârtie a CF. nr.  ……….. Sfântu Gheorghe)  A 1 nr. top. ……………, termenul pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare fiind stabilit la data de 21.08.2017.

 Pârâta a încheiat cu reclamantul şi un contract de mandat „procură de administrare” autentificat sub nr. 1421/2015 de către BNP …………… prin care acesta a fost împuternicit să exercite toate drepturile şi obligaţiile în legătură cu imobilul.

Conform convenţiei în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului, reclamantul  a achitat la data încheierii convenţiei suma de 2080 Euro în contul contractului de credit RO 12078289558629 din 21.08.2012 ……………… SA încheiat între bancă şi pârâtă, şi s-a obligat să plătească în continuare ratele viitoare ale aceluiaşi contract de credit, până la acoperirea totală a datoriei faţă de instituţia de creditare.

Pârâta a cumpărat imobilul din litigiu în data de 21.08.2012 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub. nr. 988/21.08.2012 al BNP ……………, deci în afara căsătoriei prin programul „prima Casă” şi a fost înscrisă în CF interdicţia de înstrăinare valabilă 5 ani, aceasta fiind scadentă la data de 21.08.2017, acesta fiind motivul pentru care transmiterea dreptului de proprietate a fost amânat până la data la care interdicţia de înstrăinare urma să fie ridicată.

 Instanţa a constatat că reclamantul a achitat ratele scadente precum şi toate datoriile în legătură cu imobilul respectând astfel obligaţiile asumate prin convenţie acesta făcând dovada achitării acestora (f.20-27).

Instanţa nu a primit apărările pârâtei conform căreia a achitat şi ea o parte din ratele scadente, aceasta nefăcând dovada prin nici un mijloc de probă acest aspect, sumele retrase din conturile deschise ………. (f. 56-65), sume trimise de mama acesteia, nu au fost folosite pentru achitarea ratelor sau a altor datorii ale imobilului, ci pentru depunerea acestora la CAR ……., iar chestiunile pecuniare din timpul căsătoriei ţin de lichidarea regimului matrimonial.

În ceea ce priveşte imobilul convenţia părţilor acesta, constituie în realitate o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare.

Însă, s-a avut în vedere că potrivit art. 896 C. civ.” În cazurile în care cel obligat să transmită, să constituie ori să modifice în folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu îşi execută obligaţiile necesare pentru înscrierea în Cartea Funciară, se va putea cere instanţei judecătoreşti să dispună înscrierea.”

Faţă de aceste aspecte şi constatându-se intervenit antecontractul de vânzare – cumpărare, instanţa a obligat pârâta, M.J., în calitate de vânzător să încheie cu reclamantul M.G., în calitate de cumpărător, contract de vânzare – cumpărare în formă autentică având ca obiect imobilul arătat, precum şi act apt de întabulare cu privire la acesta, iar în caz contrar prezenta sentinţă ţine loc de act autentic de vânzare – cumpărare.

Părţile nici după divorţul pronunţat în 2017 nu au denunţat contractul, acesta rămânând în vigoare, reclamantul achitând în continuare ratele creditului aşa cum s-a obligat.

 În ceea ce priveşte cererea conexă formulată de reclamanta M.J. în contradictoriu cu pârâtul M.G.  având ca obiect rezilierea contractului, a fost respinsă având în vedere că în acest caz nu se poate reţine caducitatea convenţiei nr. 1090/13.05.2015, deoarece  convenţia a fost încheiată după primul divorţ al părţilor, părţile  divorţând prin certificatul de divorţ 1209/09.02.2015.

 În ceea ce priveşte rezoluţiunea convenţiei având în vedere faptul că prin cea de-a doua căsătorie obligaţiile asumate au devenit comune, instanţa a constatat că în conformitate cu convenţia încheiată, reclamantul era obligat în continuare să achite ratele, părţile nedenunţând convenţia încheiată sau modificând în acest sens.

Prin urmare instanţa a constatat că reclamantul nu are nici o culpă în neexecutarea contractului şi ca urmare a respins cererea conexă formulată de reclamanta M.J..

În conformitate cu art. 453 Cod procedură civilă a obligat pârâta M.J. la plata către reclamantul M.G. a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.

Suma de 2035 lei reprezentând ajutor public judiciar a rămas în sarcina statului.

Suma de 1.859,15 lei reprezentând ajutor public judiciar a rămas în sarcina statului.

În  ceea ce priveşte solicitarea de întabulare a dreptului de proprietate, având în vedere prevederile art. 876 alin. 1 Noul C. civ. şi art. 885 alin. 1 Noul C. civ. instanţa a dispus întabularea  celor dispuse mai sus în evidenţele de publicitate imobiliară.

De asemenea, instanţa a lua act că părţile nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta M.J. solicitând modificarea în tot a sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi respingerii acţiunii formulate de M.G..

În motivarea apelului se arată că din extrasul de cont aflat la dosarul cauzei rezultă foarte clar că suma de bani de 2080 euro nu a intrat niciodată în  contul său. În convenţie nu este specificat dacă respectiva sumă este plătită în contul creditului şi nici nu se specifică ce reprezintă acea sumă. Suma de 2080 euro a fost achitată apelantei cash şi reprezintă contravaloarea mobilei şi a electrocasnicelor cumpărate şi montate în apartamentul din speţă, bunuri pe care i le-a lăsat reclamantului - pârât reconvenţional după primul divorţ.

În ce priveşte ratele achitate din banii primiţi de la mama sa, apelanta arată că din sumele de bani virate de mama sa a lăsat în cont, de mai multe ori, contravaloarea ratei creditului. La 01.06.2016 a primit de la mama sa 300 euro din care a retras doar 100 euro, restul rămânând pentru ratele din iunie si iulie. În 30.11.2016 a primit de la T. L. 800 euro din care a retras 497 euro, restul a lăsat pentru rata pe 2 luni.  Din extrasul de cont ( 2012-2017) se poate observa cu uşurinţă că mama sa i-a trimis în total suma de 23.550 euro, bani folosiţi in interesul familiei, respectiv în vederea achitării ratelor apartamentului precum şi pentru achitarea utilităţilor. După ce nu a mai locuit în apartamentul din speţă (01.05.2017) M.G. apare ca plătitor al ratelor din banii chiriaşului (M. I.).

Se arată că M.G. nu a achitat nici gazul lunar, serviciul fiind sistat între lunile iulie - octombrie 2017. Conform convenţiei, M.G. avea obligaţia de a achita toate rate creditului, neplata unei singure rate sau neachitarea unei singure facturi la utilităţi, atrăgând rezilierea Convenţiei.

Intimatul M.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Intimatul a formulat  şi apel incident, solicitând schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul obligării apelantei la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivare se arată că nu poate fi vorba despre o neexecutare culpabilă care să atragă rezoluţiunea, ci de chestiuni ce ţin de regimul matrimonial al comunităţii legale. Cele 4 aşa zise plăţi au câteva caracteristici comune care arată faptul că acestea nu sunt rezultatul neexecutării obligaţiilor, ci o mandatare, o executare fizică a plăţilor de către apelantă cu acordul şi din banii subsemnatului. Trei din cele patru plăţi sunt făcute înainte de scadenţa lunară a ratei, data de 20 a fiecărei luni, obligaţia intimatului în luna respectivă nu devenise încă scadentă, iar apelanta a făcut plata anticipat.

 Se arată că sumele de bani primite din surse externe au fost retrase de la bancomat la scurt timp de la depunere. Toate chitanţele în original, fără excepţie, se află în posesia apelantului, acesta îi dădea banii apelantei să meargă la bancă să facă plata ratei, iar apoi, de fiecare dată, apelanta îi restituia originalul chitanţei ca şi o garanţie.

În ce priveşte apelul incident se arată că prima instanţă nu a admis în totalitate cererea  privind cheltuielile de judecată. Apelantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru la jumătate, astfel încât a achitat suma de 2.035 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Analizând sentinţa atacată, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul declarat de apelanta M.J. este nefondat, în timp ce apelul incident declarat de intimatul M.G. este fondat pentru următoarele considerente:

Astfel, apelanta a susţinut faptul că suma de bani de 2080 euro nu a intrat niciodată în  contul său, iar în convenţie nu este menţionat dacă respectiva sumă este plătită în contul creditului şi nici nu se specifică ce reprezintă acea sumă. Relativ la aceste susţineri tribunalul reţine că apelanta recunoaşte chiar în cuprinsul cererii de apel faptul că suma respectivă i-a fost achitată în numerar, astfel că în mod evident nu avea cum să intre în contul său.

Într-adevăr, în convenţie nu este specificat ce reprezintă suma respectivă, dacă aceasta este sau nu un avans, fiind menţionat doar faptul că aceasta a fost plătită.

Însă, tribunalul reţine că acest lucru nu afectează în nici un fel valabilitatea convenţiei. Părţile sunt libere să stabilească în convenţii dacă înţeleg să achite un avans sau dacă achită în prealabil o sumă de bani cu alt titlu. Ceea ce este important este că suma a fost încasată de apelantă, aşa cum s-a stipulat în act, fapt recunoscut, astfel că nu se poate pune problema rezilierii convenţiei pentru acest motiv.

În ce priveşte ratele la credit, apelanta a susţinut că o parte din acestea au fost achitate din banii primiţi de la mama sa, arătând că la data de 10.09.2015 a avut loc o depunere de 200 euro de la T. J., iar la data de 11.02.2016 şi 10.03.2016 alte depuneri. A mai susţinut apelanta că ratele din 1.08.2016, 22.09.2016, 21.10.2016, 14.02.2017 şi 18.04.2017 au fost achitate de către ea.

Însă, tribunalul reţine că, aşa cum a afirmat chiar apelanta în întâmpinarea depusă la dosarul de fond (fila 51 vol. I), în luna iulie 2015 s-a reîntors împreună cu minora în apartamentul în speţă pentru a locui împreună cu intimatul până în luna mai 2017, iar în data de 22.07.2016 părţile s-au recăsătorit. În toată această perioadă, aşa cum afirmă apelanta, mama sa i-a ajutat financiar, trimiţându-i din Italia diverse sume de bani.

Este important de reţinut şi faptul că toate ratele au fost achitate prin debitarea contului curent al apelantei.

Astfel, în contextul în care părţile au reînceput să se gospodărească împreună din luna iulie 2015, consfinţind chiar această convieţuire printr-o nouă căsătorie, reţinând faptul că mama apelantei a înţeles să-i ajute financiar, iar în anumite ocazii sumele de bani trimise de aceasta nu au fost retrase din cont, ci au fost lăsate acolo pentru debitarea contului curent şi achitarea ratelor creditului, tribunalul reţine că achitarea ratelor respective în modalitatea anterior prezentată nu poate fi echivalată cu o neexecutare culpabilă a obligaţiei de plată a ratelor de către intimat.

Or, de esenţa rezilierii unei convenţii este neexecutarea culpabilă a obligaţiei. În speţă, cum părţile trăiau împreună la acele momente, iniţial drept concubini, apoi drept soţi, nu se poate reţine nicio culpă în sarcina intimatului în faptul că o parte din rate au fost achitate prin debitarea contului curent cu sume de bani aflate în cont ca urmare a depunerilor făcute de mama apelantei. Eventual, sumele respective pot fi desocotite între părţi în cadrul unui partaj de bunuri comune.

Tribunalul reţine, contrar susţinerilor apelantei, că nu s-a stipulat în cuprinsul convenţiei faptul că neplata unei singure rate sau neachitarea unei singure facturi la utilităţi, atrage rezilierea. Formularea din convenţie este „în cazul în care nu voi achita ratele lunare aferente creditului…”. Ca urmare, rămâne la latitudinea instanţei să aprecieze dacă neplata unui număr de 4 rate în condiţiile anterior prezentate reprezintă o neexecutare culpabilă şi suficient de importantă de natură să atragă rezilierea convenţiei. Or, instanţa apreciază că nu este vorba despre culpă. Se presupune că părţile au păşit la încheierea celei de-a doua căsătorii cu bună-credinţă şi cu dorinţa de a rămâne astfel, în cursul acestei celei de-a doua convieţuiri împreună născându-se al doilea copil al cuplului. Or, în cadrul unui cuplu care se gospodăreşte împreună şi care aşteaptă un copil, banii reprezintă bunuri comune, administrate în comun.

Nu are nicio importanţă faptul că ratele au fost achitate de către intimat cu banii proveniţi din chirie, acest fapt nefiind de natură a atrage rezilierea convenţiei.

În concluzie, tribunalul reţine că nu s-a făcut dovada unei neexecutări culpabile a obligaţiei de către intimatul M.G., motiv pentru care apelul formulat de apelanta M.J. urmează a fi respins ca nefondat

Analizând apelul incident declarat în cauză de intimatul M.G. tribunalul reţine că acesta este fondat. Astfel, se constată că reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru la jumătate, achitând suma de 2.035 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru. În plus, acesta a achitat onorariu de avocat în cuantum de 3500 lei (fila 170 vol. I, fila 59 dosar conexat).

Prin urmare, având în vedere faptul că cererea reclamantului a fost admisă în integralitate, conform prevederilor art. 453, are dreptul la acordarea integrală a cheltuielilor de judecată. Drept consecinţă, tribunalul va admite apelul incident formulat de apelantul M.G. urmând a schimba în parte în sensul că va obliga pârâta M.J. la plata către reclamantul M.G. a sumei de  5535 lei cheltuieli de judecată. Vor fi menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa atacată .

În baza art. 453 Cod.proc.civ. va obliga intimata M.J. la plata către apelantul M.G. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta M.J., CNP ……, domiciliată în mun. Sfântu Gheorghe, ……………….. în contradictoriu cu intimatul M.G.,  CNP …………… domiciliat în mun. Sfântu Gheorghe, ……………….împotriva sentinţei civile nr.  1460/4.07.2019 pronunţată de Judecătoria  Sfântu-Gheorghe.

 Admite apelul incident formulat de apelantul M.G. în contradictoriu cu intimata M.J.  împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care o schimbă în parte în sensul celor ce urmează:

Obligă pârâta M.J. la plata către reclamantul M.G. a sumei de  5535 lei cheltuieli de judecată.

Menţine restul dispoziţiilor din sentinţa atacată .

Obligă intimata M.J. la plata către apelantul M.G. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, recurs ce se va depune la Tribunalul Covasna.

Definitivă.

Pronunţată azi, 17.02.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE  JUDECĂTOR

GREFIER

Domenii speta

Spete similare